Contestaţie la executare. Decizia nr. 785/2013. Tribunalul ARAD

Tribunalul ARAD - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 785/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 826/55/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.785

Ședința publică din data de 04 iunie 2013

Președinte: Ș. V.

Judecător: R. M.

Judecător: M. A.

Grefier: P. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul I. T. de Muncă A. în contradictoriu cu intimații A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. P. M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (R.) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I. și G. F., împotriva Sentinței civile nr.2251/19.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentului – c.j. B. L. și reprezentanta intimaților – av.A. S. din Baroul A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul Registratură al instanței, la data de 27.05.2013, intimații au depus la dosar întâmpinare.

Instanța învederează că prin încheierea Camerei de consiliu din data de 15.05.2013 s-a admis declarația de abținere formulată de domnul judecător C. A..

Reprezentanta recurentului depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu are alte cereri.

Reprezentanta intimaților depune la rândul său împuternicire avocațială și practică judiciară, arătând că nu are alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată și motivată, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la 13.05.2013, constată că, prin Sentința civilă nr.2251/19.03.2013, Judecătoria A. a respins contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de Muncă A., cu sediul în A., .-13, județul A., în contradictoriu cu intimații A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. P. M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (R.) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., toți cu sediul procesual ales în A., .. 14-16, ., județul A. (la Cabinet avocat A. S.).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele motive: prin sentința civilă nr. 474/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă 76/2009 a Curții de Apel Timișoara, instanța a obligat contestatoarea la plata către intimați a sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cuprinse între 01.04._08, la actualizarea acestor sume cu rata inflației și la înscrierea respectivelor drepturi în carnetul de muncă.

Pentru punerea în executare a titlului executoriu ante-menționat intimații au început executarea silită împotriva contestatoarei în dosar execuțional nr. 450 al B. B. L. M..

Prin primul motiv al contestației la executare se solicită anularea executării silite pe considerentul că nu este certă lichidă și exigibilă creanța întrucât în cuprinsul sentinței civile nu este indicat cuantumul sporurilor sau modalitatea de calcul a acestora.

În Cartea a V- a, Capitolul I, Secțiunea a VI-a din codul de procedură civilă 1865, sub titulatura „ Contestația la executare” legiuitorul a reglementat două acțiuni cu finalitate diferită: contestația la executare propriu-zisă și contestația la titlu.

Contestația la executare propriu-zisă, reprezintă un instrument pus la dispoziția debitorului, creditorului sau terților vătămați prin care aceștia pot obține modificarea sau anularea actelor de executare ori a executării efectuate cu nerespectarea prevederilor legale.

Contestația la titlu poate fi formulată atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Scopul acesteia nu este de a anula actele de executare ci de a stabili limitele în care trebuie să se desfășoare executarea silită.

Așadar în situația în care o parte consideră că titlul executoriu nu este suficient de clar este îndreptățită să solicite pe calea contestației la titlu lămurirea acestuia și nu să solicite anularea actelor de executare fără ca anterior să obțină lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

În cazul de față, fără a formula un petit în sensul investirii instanței cu o contestație la titlu în sensul stabilirii cuantumului sporurilor acordate prin sentința civilă nr. 474/06.08.2008, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare, ori nu aceasta a fost soluția avută în vedere de legiuitor prin reglementarea celor două tipuri de contestația la executare, astfel că primul motiv va fi respins ca neîntemeiat.

Instanța a respins și cel de al doilea motiv de contestație privind efectuarea completărilor în carnetul de muncă având în vedere că prin cererea de executare nu s-a solicitat completarea carnetului de muncă, acest lucru nemaifiind necesar întrucât în prezent carnetul de muncă nu se mai completează, fiind abrogate dispozițiile D. 92/1796 și ale Ordinului 136/1976.

Referitor la critica adusă executării silite pe motiv că onorariul executorului nu ar fi fost calculat corespunzător, instanța a constatat că onorariul de 6896 lei + TVA, raportat la valoarea creanței de recuperat de 159.613 lei, se înscrie între limita minimă și maximă stabilită în Anexa 1 pct. 3 lit. d) din Ordinul MJ nr. 2550/2006, respingând astfel criticele formulate.

Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale ante-menționate instanța a respins contestația la executare formulată.

Recurentul, I. T. de Muncă prin reprezentantul legal V. Vanei, în calitate de contestator a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 2251/19.03.2013, pronunțată de către Judecătoria A., în dosarul nr._, pe care a considerat-o netemeinică și nelegală, iar în temeiul art. 312 C. pr. civ., a solicitat admiterea contestației la executare promovată de către ITM A..

Precizează că la pronunțarea soluției să se aibă în vedere apărările și probatoriul folosit în primă instanță.

Prin Sentința nr. 2251 pronunțată în data de 19.03.2013, instanța de judecată a respins contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de Muncă A..

Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului consideră că prin sentința civilă nr.474/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă 76/2009 a Curții de Apel Timișoara, instanța a obligat contestatoarea la plata către intimați a sumelor reprezentând drepturi salariate neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cuprinse între 01.04._08, la actualizarea acestor sume cu rata inflației și la înscrierea respectivelor drepturi în carnetul de muncă.

Instanța a reținut că pentru punerea în executare a titlului executoriu ante-menționat intimații au început executarea silită, împotriva contestatoarei în dosar execuțional nr.450 al B. B. L. M..

A criticat soluția instanței în temeiul art. 3041 și 304 pct.8 și 9 din Codul de Procedură Civilă.

- în argumentarea soluției pronunțate instanța nu și-a exercitat rolul său activ, în sensul că nu a luat în considerare nici o probă sau argument, invocate prin întâmpinare,

- instanța de fond a interpretat eronat situația de fapt și a făcut o greșită aplicare a normelor de drept.

A solicitat să se constate că în argumentarea soluției, instanța de fond nu a făcut altceva decât să interpreteze eronat situația de fapt, să aplice în mod greșit normele de drept incidente și să respingă susținerile recurentei, fără să arăte care sunt motivele pentru care au fost înlăturate.

Prima instanță, a evitat să analizeze titlul executoriu raportat la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, motivând, în mod greșit, că în speță se impune a înlătura contestația la executare pe considerentul ca nu a fost formulată anterior o contestație la titlu.

De asemenea, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că în speță s-a formulat contestație la titlu, când de fapt este vorba de o veritabilă contestație la executare.

Prin urmare, I. T. de Muncă A. nu a considerat nici un moment că titlul executoriu nu este suficient de clar, respectiv că sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, motiv pentru care nici nu a formulat un astfel de petit.

Mai mult, atâta timp cât instanța nu a fost investită cu un asemenea petit asupra titlului executoriu, se încalcă principiul disponibilității conform căruia instanța este obligată să se pronunțe doar asupra a ceea ce i s-a cerut și în limitele a ceea ce i s-a cerut de către părți.

A învederat, că I. T. de Muncă A. s-ar fi conformat dispozitivului Deciziei nr. 76/2009 fără a fi necesară intervenția unui executor judecătoresc, în cazul în care în cuprinsul acesteia s-ar fi regăsit cuantificarea sumelor respective sau măcar criterii în baza cărora ar fi putut fi cuantificate, precum și modalitățile concrete de punere în aplicare a celor menținute din cadrul sentinței de fond.

În acest sens, ITM A., ca ordonator terțiar, la solicitarea funcționarilor publici a făcut demersuri pe lângă forurile ierarhic superioare (Inspecția Muncii și Ministerul Muncii), ca aceste instituții să aloce fondurile necesare celor două sporuri, însă acestea au răspuns că nu se poate da curs solicitării, întrucât titlul executoriu nu conține o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar instanța sau cei care au solicitat acordarea drepturilor bănești nu se pot substitui legiuitorului în cuantificarea sporurilor salariate solicitate, aspecte de care instanța de fond nu a ținut cont.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu un recurs în interesul legii a motivat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.31 alin.1, lit.c și d din L. 188-1999 privind statutul funcționarilor publici, rep., referitor la posibilitatea acordării și cuantificării drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prin decizia nr.20/21.09.2009, a stabilit că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul al suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare, există doar o intenție a legiuitorului de a acorda funcționarilor publici două drepturi de natură salarială, intenție materializată prin instituirea drepturilor, dar nefinalizată deoarece nu este stabilit cuantumul acestora sau criteriile pe baza cărora pot fi calculate. În atare situație, nefiind creat cadrul funcțional de acordare a drepturilor, acestea rămân doar drepturi „virtuale".

De asemenea, aceeași instanță a statuat că admiterea unor asemenea acțiuni, în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată pârâta, ar presupune pronunțarea unor hotărâri nesusceptibile de executare.

În lumina acestor interpretări, este evident că o acțiune în temeiul art. 281 indice 1 din C.pr. civ este inutilă, iar formularea în cadrul contestației a unui astfel de petit nefondat.

În concluzie, a apreciat neîntemeiată argumentarea instanței de fond, care prin soluția dată a refuzat analiza argumentelor propuse și a se pronunța asupra creanței solicitate de intimați prin executarea silită, creanță care în opinia recurentei nu este certă, lichidă și exigibilă, ceea ce conduce la concluzia că executarea s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale.

A solicitat să se constate că, cuantumul creanței nu este cert, întrucât existența acestuia nu rezultă din titlu, și nici dintr-un alt act emanat de la debitor (ITM A.) sau recunoscut de acesta, astfel cum prevede art.379 alin.3 Cod. proc.civ, pentru ca existența acestuia să fie neîndoielnică.

Calculele efectuate de expertul contabil S. G., nu au putut fi efectuate în baza titlului executoriu, atâta timp cât potrivit sentinței ce se dorește a se pune în executare s-a respins acțiunea privind cuantumul sporurilor ca fiind în procent de 25%.

A menționat că instituția recurentă nici un moment nu a fost de acord cu aceste calcule, nu a acceptat ca acest cuantum al sporurilor să fie 25%.

În ceea ce privește lichiditatea creanței, a învederat că se poate stabili existența unei creanțe lichide atunci când cuantumul acesteia este determinat prin chiar înscrisul ce o constată sau, cel puțin determinabilă prin înscrisul respectiv sau alte acte neautentice, care emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului în baza dispozițiilor legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, conform art.379, alin.4 Cod. proc.civ.

Evident nici una dintre aceste condiții nu se regăsesc în titlul executoriu a cărui executare silită se solicită de către intimați.

Analizând titlul executoriu ce face obiectul prezentei executări silite, se poate constata cu ușurință că acesta nu cuprinde o creanță certă și lichidă, motiv pentru care actele de executare sunt nelegale și implicit întreaga executare este nelegală.

În concluzie, titlul executoriu ce face obiectul prezentei executări silite nu cuprinde suma la care ITM A. urmează a fi obligată, iar existența unui calcul pe care nu îl recunoaște și pe care îl contestă, întrucât nu se prezintă în baza cărui temei de drept s-a aplicat procentul de 25 % pentru fiecare spor, în mod evident nu poate fi pus în executare.

În ceea ce privește onorariul Executorului Judecătoresc B. L. M. a considerat în continuare că acesta este nejustificat, întrucât pentru acesta nu a depus nici un efort în executarea silită a titlului executoriu, încălcând în acest fel prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006.

Instanța de fond în mod greșit și-a susținut soluția raportat la suma de 159.613 lei, ca reprezentând valoarea creanței de recuperat, când în fapt întreaga muncă a executorului se limitează doar la instrumentarea unui singur dosar care nu are nici o legătură cu cuantumul solicitat, astfel că în opinia recurentei onorariul este mult prea mare raportat la complexitatea executării și munca prestată.

Referitor la capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare silită, solicită să se observe că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acesteia, deși având în vedere că art.399 Cod proc. Civ. permite folosirea contestației la executare împotriva întregii executări silite, ar fi lipsit de rațiune ca anulând întreaga execuție să rămână în ființă doar încheierea de încuviințarea.

Ori, atâta timp cât titlul executoriu nu conține o creanță certă și lichidă, încheierea civilă nr.5104/21.12.2012 prin care s-a încuviințat executarea a 5% din suma datorată, nu corespunde exigențelor legii, impunându-se anularea acesteia.

A solicitat ca la soluționarea prezentului recurs să aibă în vedere și adresele Ministerul Muncii nr._/20.11.2012 și a Inspecției Muncii nr.1066/29.10.2012, existente la dosarul cauzei, potrivit cărora instituția recurentă, conform dispozițiilor Deciziei nr.20/2009 a ÎCCJ, este în imposibilitate a acorda aceste drepturi, întrucât în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile aceste drepturi nu se pot acorda.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respectiv modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, în temeiul art. 312 C. pr. civ., în sensul admiteri contestației la executare promovată de către ITM A., anularea hotărârii de încuviințare a executării silite și a actelor de executare emise de către B. B. L. M. în dosarul execuțional nr. 450/2012 .

Intimații: C. E., O. L., Mercutia L., B. D., T. L., G. R., I. A., Secheres L., J. S., Feies E., T. I., J. C., B. D., I. N., B. D., C. M., G. A., V. L., R. A., C. M., S. S., C. E., B. M., S. N., G. D., T. M., B. C., M. A., B. S., C. M., Taulea V., Buhaescu A., C. M., L. P. C., P. S., J. C., Iatco C., S. R., Ignuta M., Sumandan V., Necsa C. S., I. E., O. I. A., Otlacan C. G., M. N., O. E. R. C., P. I. D., A. A., N. E., Zlatariu M., V. A., I. L. M., G. I., S.-G. M. D., F. M., Higiosan D. F., B. I., F.-P. M.-B., G. F., M. C. L., S. A., C. C. A., B. L. R., K. D., B. C., I. I.-V., Balanean L. A., R. T., C. L. E., V. V., G. C. L., M. F. D., P. A., C. L., C. F., Damacus N., Teleoaca Costelau formulat întâmpinare față de recursul promovat de către I. T. de Muncă A., au solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea Sentinței civile nr.2251/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul_ ca fiind temeinică și legală, având în vedere următoarele motive:

Atât din contestația la executare formulată împotriva Somației și a Procesului verbal din dosarul execuțional nr. 452/2012 cât și din recursul promovat de către ITM A., instanța a putut observa, din argumentele expuse în cele două grade de jurisdicție, refuzul evident a ITM A. de a pune în executare dispozițiile hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul_ .

Prin exercitarea căii de atac, ITM A. aduce o critică aspră asupra soluției primei instanțe, interpretând într-o manieră proprie și incalificabilă dispozițiile Codului de procedură civilă si a legislației privind drepturile funcționarilor publici, uzând de motive de circumstanță prin care își justifică atitudinea de a refuza punerea în aplicare, atât amiabil cât și urmare a demersurilor efectuate de către executorul judecătoresc, a Sentinței civile 474/2008, irevocabilă prin Decizia nr. 76/2009 (Dosar_ Tribunal A.).

Faptul că instanța de judecată a respins, argumentat, temeinic și legal contestația la executare formulată de către ITM A., nu o îndreptățește pe aceasta să acuze instanța că hotărârea a fost dată cu interpretarea eronată a situației de fapt și aplicare greșită a legii, ori că instanța nu și-a exercitat rolul său activ.

În motivele de recurs dezvoltate, considerate de intimați contradictorii, atacând Sentința 2251, ITM A., se arată că prima instanță a evitat să analizeze titlul executoriu, raportat la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile,

ITM A. „nu a considerat nici un moment că titlul executoriu nu este suficient de clar, respectiv că sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu", motiv pentru care nu a formulat contestație la titlu, instanța fiind obligată să se pronunțe doar asupra ceea ce i s-a cerut și în limitele a ceea ce i s-a cerut de către părți, ITM A. s-ar fi conformat dispozitivului Deciziei 76/2009 fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă s-ar fi regăsit în cuprinsul deciziei, cuantificarea sumelor sau măcar criterii în baza cărora ar fi putut fi cuantificat.

Intimații apreciază că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de conținut, instanța a prezentat motivele care au determinat-o să pronunțe soluția, și consideră că hotărârea atacată cuprinde o motivare clară, precisă și necontradictorie, care nu este străină de natura pricinii, nu încalcă principiul disponibilității, caz în care motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 și 3041 din C. proc. civ. sunt neîntemeiate.

S-a menționat refuzul evident a ITM A. de a pune în executare dispozițiile hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul_ (Sentința civilă 474/2008, irevocabilă prin Decizia nr. 76/2009), care au ca obiect despăgubiri reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04._08, refuz care este evident și rezulta din probatoriul administrat în cauză.

In tot cuprinsul recursului, ITM A. a susținut fie că nu este reglementată modalitatea de calcul, fie sumele nu sunt cuantificate, ori chiar ca ITM „s-ar fi conformat dispozitivului deciziei nr. 76/2009 fără intervenția unui executor", dacă ar fi avut „măcar criterii în baza cărora ar fi putut fi cuantificate, precum și modalitățile concrete de punere în aplicare a celor menținute în cadrul sentinței de fond".

Dacă ITM A. avea neclarități cu privire la punerea în aplicare a acestor hotărâri irevocabile și nu era lămurită cu modalitatea de calcul sau cuantificare avea posibilitatea să solicite pe calea contestației la titlu lămurirea acestuia.

Este paradoxal și aberant ca prin contestația la executare și prin recurs să se susțină cu atâta fervoare afirmația că ITM A. s-ar fi conformat dispozitivului Deciziei 76/2009 fără intervenția unui executor, dacă ar fi avut „măcar criterii în baza cărora ar fi putut fi cuantificate sumele însă „calculele efectuate de expertul contabil S. G. nu sunt acceptate și instituția nu este de acord cu aceste calcule".

În cazul în care ITM A. dorea să se conformeze dispozitivului DECIZIEI 76/2009, avea la baza calculul efectuat de recurentă în momentul în care drepturile salariate constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost bugetate de către Ministerul Muncii în anul 2008 - urmare a litigiilor promovate (Anexa nr. 6 și 7- la dosar).

Se cunoaște că toate Hotărârile instanțelor judecătorești, pronunțate în litigii de muncă (atât pe Codul Muncii cât și în ceea ce privește legislația funcționarilor publici), când admit o acțiune privind acordarea drepturilor salariate, în diferite ipostaze, ex: urmare a reîncadrării, etc. nu cuprind nici un criteriu de cuantificare a sumelor și nici nu se specifică expres creanța. Hotărârea în sine dispune „plata drepturilor salariale de care a fost lipsit, ori plata diferențelor de salariu de care ar fi beneficiat" fără să prevadă un anumit cuantum.

Dacă s-ar accepta motivația ITM A., atunci marea majoritate a hotărârilor care au ca obiect drepturi salariale nu ar putea fi puse în executare întrucât după cum susține recurenta în cazul nostru, nu cuprind o creanță certă și lichidă și exigibilă.

În opinia intimaților menționarea în dispozitiv a unei creanțe determinabile nu duce la imposibilitatea executării obligației, chiar dacă nu este precizat cuantumul acesteia.

Pe de altă parte este de a dreptul un paradox ca o instituție - ITM, care are una dintre cele mai importante atribuții cea de control al aplicării prevederilor legale, generale și speciale, în domeniul relațiilor de muncă să justifice o astfel de argumentare ca motive de recurs.

Menționează că argumentarea de față a fost preluată și "implementată" de la Inspecția Muncii și Ministerul Muncii, tocmai pentru a nu plăti drepturile salariale prevăzute de hotărârile judecătorești, însă aceste argumente conduc la un abuz din partea instituțiilor, prin încălcarea prevederilor legislației interne si cea a CEDO.

Arată că art.6 din Convenție (CEDO), impune statului (și instituțiilor publice - în speță și ITM A.) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume, reprezentând drepturi salariale, nefiind oportun ca o persoană care a obținut o creanță împotriva statului să fie obligată să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.

Indică faptul că la soluționarea prezentului recurs să se aibă în vedere și următoarele aspecte probate, respectiv: Ministerul Muncii, prin răspunsul nr._/20.11.2012, existentă la dosarul cauzei a precizat că prin numeroase decizii irevocabile s-a acordat câte 25% pentru fiecare din suplimente prin echivalare/asimilare cu alte sporuri care se acordă funcționarilor publici; Agenția județeană pentru plăți și Inspecție Socială A., în subordinea Ministerului Muncii, a achitat parțial în luna decembrie 2012 sumele aferente acestor suplimente în cuantum de 5%, pe o hotărâre judecătorească identică (Decizia nr. 688/2009 - Anexa nr. 5 la dosar) cu cea în cauză, sume care reprezintă o parte din creanța totală calculată la câte 25% pentru fiecare din suplimente și în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară (Anexa nr. 8 la dosar), se confirmă suma solicitată prin cererea de executare precum și procentele acordate în cuantum de 25% pentru fiecare supliment prin Hotărâri judecătorești, procente care au stat la baza calculării sumelor solicitate.

Față de argumentele ITM privind aspectul că "instanța este obligată să se pronunțe asupra a ceea ce s-a cerut și în limitele a ceea ce s-a cerut de către părți", referitor la motivele privind contestația la executare și contestația la titlu, a apreciat că instanța nu s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut ci doar a lămurit limitele legale ale contestației la executare.

În opinia intimaților, instanța invocând dispozițiile din Cartea a -V-a, Capitolul I, Secțiunea a Vl-a, din C.proc. civ. 1865, sub titulatura „Contestația la executare" arată că legiuitorul a reglementat două acțiuni cu finalitate diferită: contestația Ia executare propriu - zisă și contestația la titlu.

În situația în care o parte consideră că titlul executoriu nu este suficient de clar este îndreptățită să solicite pe calea contestației la titlu lămurirea acestuia și nu să solicite anularea actelor de executare fără ca anterior să obțină lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

În speța de față, fără a formula un petit în sensul investirii instanței cu o contestație la titlu în sensul stabilirii cuantumului sporurilor acordate prin Sentința 474/2008, instanța reține în mod temeinic și legal că ITM A. a solicitat în mod eronat anularea actelor de executare, ori nu aceasta a fost soluția avută de legiuitor prin reglementarea cele două tipuri de contestația la executare.

Față de argumentele invocate în recurs de către ITM A. privind fondul cauzei, au învederat următoarele:

• Argumentația ITM A. că titlul executoriu nu cuprinde o creanță certă lichidă și exigibila, este nefondată.

Au învederat că prin Sentința civilă nr. 474/2008, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A., obligă pârâtul să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.04._08, data pronunțării hotărârii și dispune ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Sentința civilă antemenționată cuprinde creanța:certă, întrucât instanța obligă ITM la plata sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada 01.04._08; lichidă, întrucât plata sumelor este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de calcule deosebite, conform art. 379 alin. 4 din C. proc. civilă. ITM A. dacă dorește poate avea ca baza calculul făcut de recurentă în momentul în care drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost bugetate de către Ministerul Muncii în anul 2008 - urmare a litigiilor promovate, în situația în care nu este de acord cu expertiza d-lui S. G. și exigibilă, întrucât este pronunțată pentru o anumită perioadă, iar obligația plății curge de la data pronunțării, fiind astfel ajunsă la scadenta.

S-a considerat că aceste argumente invocate de ITM sunt „pur teoretice", întrucât calculul sumei o poate efectua orice persoană de la serviciul contabilitate al instituției, fără prea mari eforturi matematice.

Instanța de încuviințare a executării este obligată a verifica dacă cererea de încuviințare a executării îndeplinește condițiile prevăzute la art. 373 indice 1 C. proc. civ. astfel cum este modificat prin L.202/2010, respectiv și dacă hotărârea constituie titlu executoriu și dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. Dacă hotărârile judecătorești, care au stat la baza cererii de executare silită nu constituiau titlu executoriu respectiv nu îndeplineau dispozițiile legale antemenționate, instanța, în temeiul dispozițiilor C. pr. civ, nu încuviința executarea silită.

În acest sens învederează certitudinea și lichiditatea creanței, precum și faptul că sumele au fost calculate de către ITM A. la solicitarea funcționarilor publici și sunt confirmate de expertiza extrajudiciară existentă la dosar, care relevă un calcul matematic simplu și exact.

Au solicitat, ca la judecarea prezentului recurs să înlăture afirmația instanței că titlul executoriu nu cuprinde nici un criteriu pentru cuantificarea drepturilor acordate și să aibă în vedere că, criteriul primordial este salariul de bază pe perioada 01.04._08 la care, potrivit L. 188/1999 art. 29 alin 1, era obligatoriu a se calcula suplimentul postului și a treptei de salarizare.

Dreptul în discuție s-a născut din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o sumă de bani.

Ceea ce este esențial, relativ la acest drept, îl constituie faptul că el dispune de o susținere legală, iar omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele în drept abilitate. Și aceasta întrucât, în caz contrar ne-am afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementările date prin art.l din Protocolul nr.l adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

• In jurisprudența Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a statuat că "Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. în consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv" (hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Burdov împotriva Rusiei din 7 mai 2002; Jasiuniene împotriva Lituaniei din 6 martie 2003; Ruianu împotriva României din 17 iunie 2003, S. P. împotriva României, 2005).

"Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces», în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți [Immobiliare Saffi împotriva Italiei, S. împotriva României]. [...] Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi" (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Jurisprudența CEDO, de V. Berger, p. 286, ediția a 5-a, și . României, 2007).

Complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii. Este obligația statelor membre de a-și organiza sistemul administrativ în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.

Prin faptul că timp de mai mult de cinci ani Ministerul Muncii nu au luat măsurile necesare în scopul executării hotărârilor judecătorești definitive și executorii, acesta a lăsat prevederile articolului 6 alineatul 1 din Convenție fără efect în situația de față. Chiar mai mult, se acordă și în prezent, în mod discreționar, discriminatoriu, aceste drepturi salariale unor instituții subordonate Ministerului, cum ar fi Casa Națională de Pensii si cele județene, Agenția de Prestații Sociale, si AJOFM-urile.

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.221, statuează că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu. L. 188/1999 republicată în art. 31 alin. 1 (fost art. 29 alin.l) prevedea „pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."

Prin Decizia nr.XIV/18.02.2008 a ÎCCJ, în recursul în interesul legii, se menționează că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, se constată că diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. O atare măsură se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.

Având în vedere jurisprudența Curții Europene, care în numeroase cauze contra României a arătat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției și pe cale de consecință, dacă aceasta refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea ei, garanțiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești, își pierd orice rațiune de a fi, au considerat că atâta timp cât administrația publică (debitoarea ) nu și-a îndeplinit obligația stabilită în titlul executoriu singura posibilitate a executării sentinței civile nr.473/2008 este pe calea executării silite, executare care are la bază o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum în mod corect a constatat instanța de încuviințare a executării.

În acest context juridic și faptic, având în vedere probatoriul administrat în cauză și cele mai sus expuse în întâmpinarea la recurs, precum și față de apărarea din prima instanță, au solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea Sentinței civile nr.2251/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul_ ca fiind temeinică și legală în sensul respingerii contestației la executare promovată de către ITM A. și menținerea hotărârii de încuviințare a executării silite și a actelor de executare emise de către B. B. L. M. în dosarul execuțional nr. 450/2012 .

Examinând recursul conform art.304, 3041 C.proc.civ. instanța reține că acesta este neîntemeiată.

Existența unui titlu executoriu împotriva intimatei nu a fost executat de către aceasta și de bunăvoie întrucât hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă care are ca obiect drepturi de natură salarială nu indică în concret procentul sporurilor acordate, astfel că nu se poate vorbi de o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Această critică care ar lăsă fără efecte o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil din perspectiva art.6 CEDO – executarea silită fiind parte a procesului civil– nu poate fi acceptată deoarece: pentru creanța ce se execută (sporurile reprezentate de suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare) este indicată perioada și anume 1 04 2004 – 6 08 2008, determinarea cuantumului ei fiind făcută de către funcționarii debitoarei – intimate, confirmate de expertiza extrajudiciară, în condițiile în care creanța este și scadentă.

Ca atare toate condițiile cumulative privind caracterele: cert, lichid și exigibil ale creanței prevăzute de art.379 C.proc.civ. sunt îndeplinite.

Respingând în totalitate contestația la executare, prima instanță nu mai trebuia să se pronunțe distinct și pe încuviințarea executării, fiind evident că toată executarea rămâne valabilă.

Nici critica privind cuantumului onorariului executorului nu poate fi acceptat atâta timp cât acesta are drept criteriu legal valoarea creanței conform O. M.J. nr.2550/2006 și nu complexitatea dosarului execuțional.

Pentru considerentele expuse se va respinge recursul formulată de recurenta I. T. de Muncă A., cu sediul în A., .-13, județul A., în contradictoriu cu intimații: A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. P. M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (R.) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., toți cu sediul procesual ales în A., .. 14-16, ., județul A. (la Cabinet avocat A. S.), împotriva Sentinței civile nr.2251 din 19 03 2013 pronunțată de Judecătoria A. .

Conform art.274 C.proc.civ. nu se pune problema cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulată de recurenta I. T. de Muncă A., cu sediul în A., .-13, județul A., în contradictoriu cu intimații: A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. P. M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (R.) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., toți cu sediul procesual ales în A., .. 14-16, ., județul A. (la Cabinet avocat A. S.), împotriva Sentinței civile nr.2251 din 19 03 2013 pronunțată de Judecătoria A. .

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 4.06.2013.

Președinte Judecător Judecător

Ș. V. R. M. M. A.

pentru

Grefier

P. M.

în concediu medical

Semnează Grefier Șef Secție Civilă

M. I.

Red.V.Ș.

Tred.S.D.

2 ex./28 06 2013

Nu se comunică părților.

RECURENT

I. T. de Muncă A.-A., .-13

INTIMAȚI prin reprezentant A. S. - A., .. 14-16, .

Instanța de fond: Judecătoria A. – judecător F. V. B.

← Pretenţii. Sentința nr. 332/2013. Tribunalul ARAD		Contestaţie la executare. Decizia nr. 59/2013. Tribunalul ARAD →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 785/2013. Tribunalul ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 785/2013. Tribunalul ARAD