Contestaţie la executare. Decizia nr. 593/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 3931/108/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 593 R
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013
Președinte M. C.
Judecător O. Ș. S.
Judecător D. C. U.
Grefier I. I.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul G. L. în contradictoriu cu intimații B. A. și B. executorului judecătoresc B. L., împotriva deciziei civile nr. 297 din 06.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal se prezintă contestatorul asistat de avocat F. A. din Baroul A. și intimata B. A., asistată de avocat C. C. din Baroul A., lipsă fiind intimatul B. executorului judecătoresc B. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că intimata a depus întâmpinare la data de 22.04.2013.
Se înmânează un exemplar din întâmpinare reprezentantului contestatorului, iar acesta depune extras din doctrină privind contestația în anulare.
Nefiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, retractarea deciziei Tribunalului A. și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului. Temeiul de drept al contestației în anulare îl constituie art. 318 alin. 1 teza 1 și art. 318 alin. 1, teza a II-a C.pr.civ. Decizia de recurs este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanța de recurs nu a cercetat în întregime un înscris depus la dosar. Mandatarul intimatei – soțul acesteia, s-a prezentat și a ridicat întreaga cantitate de produse, instanța de recurs reținând eronat că din înscrisurile medicale aflate la dosar rezultă acesta nu avea discernământ. Dacă instanța ar fi cercetat întreaga documentație medicală, ar fi constatat că soțul reclamantei a fost încadrat în gradul II de invaliditate pe caz de boală obișnuită, iar nefiind vorba de boală psihică, mandatarul intimatei are responsabilitatea faptelor sale.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, instanța a omis să cerceteze unul dintre motivele de recurs, respectiv cel referitor la inexistența creanței pe care o invocă intimata-creditoare. Prin motivele de recurs contestatorul a învederat că nu datorează nicio sumă de bani și că a achitat întreaga arendă în natură, așa cum rezultă din procesul verbal semnat de soțul acesteia. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în măsura dovedirii lor.
Reprezentanta intimatei B. A. solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată, justificate prin chitanța depusă la dosar. Motivele invocate de către contestator nu vizează greșeli materiale de natura celor la care face trimitere art. 318 alin. 1 teza 1 C.pr.civ, contestatorul susține ca fiind greșeală materială necercetarea de către instanța de recurs a înscrisurilor depuse în fața instanței de fond. Contestatorul tinde, pe calea contestației în anulare la reevaluarea unor probe administrate în fața instanței de fond, care au fost analizate de către instanța de recurs la momentul pronunțării deciziei contestate.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat de contestator, art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., arată că și acesta este nefondat, întrucât instanța de recurs a analizat probele și clauzele contractului de arendă, iar prin acesta, încheiat în formă scrisă, s-a prevăzut că arenda se va plăti în produse și bani.
TRIBUNALUL
Constată că prin decizia civilă nr. 297 din 06.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, s-a respins recursul formulat de către recurentul G. L., în contradictoriu cu intimații B. A. și B. Judecătoresc B. L., împotriva sentinței civile nr._ din data de 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria A., în dosar nr._, fiind obligat recurentul să plătească intimatei B. A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța decizia, instanța de recurs a reținut în considerente că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu pot fi reținute criticele recurentului întrucât prima instanță în cadrul contestației la executare a analizat dacă contestatorul recurent G. L. a efectuat plata potrivit titlului executoriu constituit prin Contractul de arendare nr. 5/04.11.2010 încheiat între părți.
Având în vedere clauza olografă înserată în contractul de arendă care reprezintă titlul executoriu prin care s-a stabilit că arenda se va plăti în bani, intimata rezervându-și dreptul de a ridica doar 2 tone de grâu și respectiv 2 tone porumb, în mod corect prima instanță a reținut că, respectiva clauză este una determinantă în încheierea actului, contestatoarea efectuând o opțiune clară pentru plata arendei în bani, cu excepția cantităților de câte 2 tone din cerealele susmenționate, iar potrivit art. 13 din Legea nr. 16/1994 (în prezent abrogată dar aplicabilă conform principiului tempus regit actum, prevăzut în art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil), plata arendei se face potrivit înțelegerii părților contractante și se execută la termenele și la locul stabilite în contract.
Întrucât art. 6 din Legea nr. 16/1994 prevede condiția întocmirii contractului de arendare în scris și, prin urmare, orice modificare ulterioară a contractului trebuie, conform principiului simetriei actelor juridice, să îmbrace forma scrisă, astfel că, atâta timp cât contestatorul nu a făcut dovada existenței unui act adițional scris care să modifice înțelegerea părților, de asemenea nu a făcut dovada plății vreunei sume de bani potrivit înțelegerii din contractul de arendă încheiat între părți, în mod just prima instanță a respins contestația la executare.
Aspectele invocate de către recurent în sensul că, s-a realizat o îmbogățire fără justă cauză a intimatei prin predarea unei cantități de 2314 kg porumb și_ grâu, la 29.10.2011 și 29.11.2011 nu pot fi reținute atâta timp cât predarea s-a realizat altei persoane respectiv soțul intimatei, iar contractul de arendă a fost încheiat cu intimata, or prima instanță în cadrul contestației la executare a verificat dacă titlul executoriu reprezentat de contractul de arendă a fost sau nu executat potrivit înțelegerii părților și actele de executare au fost emise cu respectarea prevederilor legale, nefiind investită cu o acțiune având ca obiect îmbogățire fără justă cauză și nici nu a analizat valabilitatea procesului verbal de predare invocat de către recurent, făcând doar referire la acesta, aceste aspecte putând face eventual obiectul unui alt proces.
Împotriva deciziei civile nr. 297 din 06.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a formulat contestație în anulare contestatorul G. L. prin care solicită admiterea contestației în anulare, retractarea deciziei pronunțată în recurs și fixarea unui termen de judecată pentru rejudecarea recursului.
În motivare contestatorul arată că temeiul de drept al contestației în anulare îl constituie art. 318 alin. l teza I și art. 318 alin. l teza a II-a, Cod procedură civilă.
Cu privire la primul motiv al contestației în anulare, motiv prevăzut de art. 318 alin. 1 teza I, din Codul de procedură civilă, respectiv, înscris de la dosar, necercetat în întregime de instanța de recurs, contestatorul susține că, constituie o greșeală materială care conduce la admisibilitatea contestației în anulare.
Dacă instanța de recurs ar fi cercetat în întregime înscrisurile depuse de intimata-creditoare cu privire la starea de sănătate a soțului său, cu siguranță ar fi ajuns la o cu totul altă soluție, observând că soțul său și-a pierdut doar parțial capacitatea de muncă, fiind pensionat în gradul II de invaliditate, pe caz de boală obișnuită, și nicidecum din cauza unei boli de natură psihică.
Tot din cauza unei necercetări a unui înscris în totalitatea lui, instanța de recurs nu face analogia între ceea ce recunoaște intimata, că tot prin intermediul soțului său a ridicat cantitatea de 2000 kg grau și 2314 kg porumb. Si atunci pe bună dreptate se pune întrebarea, pentru aceste cantități avea discernământ și responsabilitatea faptelor sale, mandatarul creditoarei, iar pentru celelalte cantități nu avea, când de fapt în aceleași zile a ridicat întreaga cantitate de produse.
Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, respectiv omisiunea instanței de recurs de a cerceta un motiv de recurs, motiv încadrat în prevederile art. 318 alin. l teza a II-a, contestatorul arată că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul referitor la inexistenta creanței pe care o invocă intimata-creditoare. A învederat instanței de recurs prin motivele depuse, că nu datoreză nicio suma de bani creditoarei și că a achitat întreaga arenda în natură, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat și semnat de soțul acesteia, M. I..
Instanța de recurs nu s-a pronunțat în niciun fel pe acest motiv de recurs, astfel că sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 318 teza a II Cod procedură civilă, fiind un motiv clar de admisibilitate a contestației în anulare.
Contestatorul susține că instanța de recurs face doar simple afirmații în motivarea deciziei, cum că el nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de arendă, în sensul că nu a achitat arenda în bani. Prin contestația sa la executare, contestatorul a arătat că, creditoarea nu deține o creanța certă, lichidă și exigibilă, tocmai prin faptul că el a achitat arenda în natură, aspect ce rezultă cu claritate din înscrisurile depuse la dosar, precum și din depozițiile martorilor audiați în cauză.
Instanța de fond a dat o cu totul altă interpretare solicitării sale prin contestația la executare, nedorind să analizeze dacă, cu adevărat exista o creanță sau nu. Această opinie a împărtășit-o și instanța de recurs, neanalizând motivul de recurs referitor la înscrisul denumit proces-verbal de predare-primire. Acest aspect trebuia analizat de instanța de recurs, cu atât mai mult cu cât creditoarea recunoaște că este semnătura soțului său pe acel înscris. Nu în ultimul rând, mandatul dat de creditoare soțului său să ridice cantitatea de produse ce reprezintă arenda, este un mandat perfect valabil, având în vedere că mandatul dat de unul dintre soți celuilalt, este perfect valabil și atunci când nu există un înscris în acest sens.
Intimata B. A. depune întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare, în temeiul art. 320 Cod procedură civilă 1865, cu cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă 1865.
În motivare, intimata arată că motivele invocate de către contestator în susținerea capătului de cerere din contestația în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I C. 1865 nu vizează greșeli materiale de natura celor la care face trimitere aceste text de lege. Din contră, contestatorul susține ca fiind "greșeală materială"" necercetarea de către instanța de recurs a înscrisurilor depuse în fața instanței de fond și lipsa realizării unei analogii între recunoașterea făcută de către intimată cu privire la cantitățile de cereale care i-au fost predate de către contestator.
Intimata arată că susținerea contestatorului potrivit căreia instanța de recurs a omis să analizeze capătul din recursul promovat de către el a susținut că nu îi datora nicio sumă de bani cu titlu de arendă conform contractului de arendare nr. 5/04.11.2010, întrucât i-a achitat întreaga arenda în natură, este greșită.
Conform clauzelor contractuale cuprinse în art. 6 și art. 11 din contractul de arendă, nivelul arendei a fost stabilit la 800 kg/ha, contravaloarea în bani la un preț de comun stabilit de către părți la vânzarea produselor agricole, proprietarul stabilind că din cantitatea totală care urma să fie obținută ca rezultat al cultivării terenului să ridice în fiecare an 2000 kg grâu și 2000 kg porumb, diferența urmând să fie achitată în bani.
Potrivit alin. 2 și alin. 3 ale art. 6, atât plata arendei în natură cât și plata arendei în bani trebuiau a fi realizate imediat după recoltarea culturii, dar nu mai târziu de 45 de zile. Întrucât contestatorul nu și-a achitat obligațiile contractuale asumate, de plată a arendei în bani, intimata a hotărât să se adreseze executorului judecătoresc în vederea declanșării executării silite înregistrate ulterior sub nr. 146/2012 la B. L. Bosneac. Contractul de arendare nr. 5/04.11.2010 nu a fost modificat.
În drept ,intimata invocă: art. 318, art. 320 Cod procedură civilă 1865.
Examinând contestația în anulare formulată, în temeiul disp. art. 318 și art. 319 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Contestatorul și-a întemeiat prezenta contestație în anulare pe disp. art. 318 C. pr. civ., dispoziții potrivit cărora ,,hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare”.
Contestatorul invocă stabilirea eronată a situației de fapt, arătând că instanța a dat o interpretare eronată înscrisurilor depuse la dosar și urmărește o rejudecare a recursului, în urma aprecierii probelor sau interpretării faptelor. Nu se poate invoca în această cale extraordinară de atac o greșeală de judecată, ci doar o greșeală materială, pentru verificarea căreia nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor. Greșeala materială trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, să fi fost săvârșită de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante și nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui texte de lege.
Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare privind omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare, tribunal reține că instanța este obligată să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere și nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere.
Decizia nr. 297R din 6 martie 2013 a Tribunalul A. cuprinde argumente de fapt și de drept privind existența creanței și analizează probele administrate de părți și care au dus la convingerea instanței, astfel încât motivele invocate de contestator în susținerea contestației în anulare nu pot fi reținute.
Astfel fiind, față de considerentele de fapt și de drept expuse, se apreciază că este neîntemeiată contestația în anulare formulată și urmează a fi respinsă.
În temeiul disp. art. 274 și urm. C. pr. civ., contestatorul va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimata B. A., reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței depuse la fila 12 a dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul G. L., împotriva deciziei civile nr. 297 din 06.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata B. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. O. Ș. S. D. C. U.
Grefier,
I. I.
Red. CM/17.05.2013
Thred.KL/17.05.2013
Ex.2/Nu se comunică
- contestatorului G. L. – T. nr. 348, județ A.
- intimaților B. A. .- A., P-ța Spitalului, ., .> - B. B. L. – A. .. 19, .>
Judecători recurs – L. B. – H.O. – A. Ș.
Judecător fond: R. A.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1079/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 33/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
