Contestaţie la executare. Decizia nr. 58/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 14674/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 58 R
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
Președinte: L. B.
Judecător: Ș. V.
Judecător: O. Ș. S.
Grefier: A. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții-contestatorii G. T. P. și G. G. în contradictoriu cu intimații, B. R. SA – Sucursala A., . A. și B. E. Judecătoresc G. C., împotriva sentinței civile nr._ din 8.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, instanța invocă din oficiu excepția de netimbrare a recursului, față de împrejurarea potrivit căreia recurenții nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru deși au citați cu această mențiune.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la data de 9 ianuarie 2013, sub nr._, constată că prin sentința civilă nr._/8.11.2012, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria A. a admis excepția de netimbrare a capătului de cerere privind suspendarea executării silite invocată din oficiu și anulează acest cerere ca netimbrat.
A admis excepția tardivității contestației la executare invocată de către intimată.
A respins contestația la executare formulată de contestatorii G. T. P. și G. G., în contradictoriu cu intimații B. G. C., B. R. SA și ., ca tardiv formulată.
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către contestatori.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt că, cu privire la excepția de netimbrare a capătului de cerere privind suspendarea executării silite, instanța a stabilit în sarcina contestatorilor o taxă de timbru în valoare de 10 lei, conform art. 3 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, însă până la acest termen cererea a rămas netimbrată, deși aceștia au fost citați cu această mențiune pentru termenul de azi (filele 27-28), sub sancțiunea anulării cererii. Art. 1 din Legea nr. 146/1997 prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 1 alin. 1 din OG nr. 32/1995 prevede că timbrul judiciar se aplică acțiunilor, cererilor, actelor și serviciilor de competența tuturor instanțelor judecătorești. Având în vedere art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 conform căruia „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat” precum și alin. 3 care prevede expres că „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”, instanța va admite această excepție.
Cu privire la excepția tardivității invocată de către intimată, instanța a reținut că art. 401 alin. 1 Cod procedură civilă reglementează curgerea termenului de decădere de 15 zile de în funcție de luarea la cunoștință a actului de executare („a luat la cunoștință”, „cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea”, „a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare”). Termenul este unul legal imperativ, de decădere, din moment ce reglementează termenul de exercitare ale unei acțiuni în justiție (termen de aceeași natură cu cele reglementate de lege pentru exercitare unor căi de atac). Aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile care reglementează procedura de citare, fiind aplicabilă și în această fază procesuală, din moment ce faza executării silite este o fază a procesului civil, chiar dacă are un specific aparte. Astfel, conform art. 102 alin. 1 Cod procedură civilă, punctul de plecare a termenelor procedurale, ca termene de decădere, îl reprezintă data comunicării actelor de procedură. În cauză, somația la care se raportează acțiunea a fost emisă la data de 07.09.2012, comunicată la data de 11.09.2012 și recepționată la data de 12.09.2012, procedură îndeplinită prin afișare, conform art. 92 Cod procedură civilă. Modul în care s-a efectuat această procedură rezultă din înscrisurile de la dosar, întocmite de agentul procedural și care fac dovada până la înscrierea în fals. Prin urmare, de la această dată curge termenul de 15 zile prevăzut de lege. Având în vedere că contestația la executare a fost depusă la data de 02.10.2012, instanța constată că a fost depășit termenul de decădere de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 Cod procedură civilă, acesta începând să curgă la data de 13.09.2012 și împlinindu-se la 28.09.2012.
Față de cele arătate, instanța a admis excepția tardivității invocată de către instanță și, pe cale de consecință, va respinge contestația la executare ca tardiv formulată.
De altfel, cu privire la excepția prescripției, instanța a reținut că intimata a introdus cerere de executare silită la data de 17.11.2009, astfel că acesta este momentul care a determinat suspendarea prescripției. De asemenea, trebuie reținut că la data de 20.08.2010 s-a solicitat suspendarea executării silite, pentru ca la data de 20.09.2010 să se solicite continuarea executării .
Cererea la care fac referire contestatorii datează din data de 30.08.2012 și privește, de altfel, continuarea executării silite. Faptul că dosarul execuțional a fost transpus la alt executor judecătoresc, în urma apariției Legii nr. 287/14.12.2011, nu este de natură a lipsi de efecte juridice actele săvârșite anterior de către intimată. În plus, instanța mai arată că executare silită a acestui titlul executoriu a fost încuviințată prin Încheierea din data de 15/11.01.2010, iar noua încuviințare prin Încheierea nr. 3293/04.09.2012 nu s-a referit la un alt titlul executoriu, care a stat deja la baza unor acte de executare efectivă, ci în special pentru cheltuielile de executare stabilite de noul executor.
Referitor la executarea dreptul de creanță al intimatei, art. 405 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură civilă prevede că „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel” și că „Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.”
Prin urmare, având în vedere data scadenței din contract de 26.01.2009 (data la care 6.2 lit. c face trimitere se referă la declararea anticipată a scadenței, deci anterior acestei date) și data introducerii cererii de executare silită inițiale (17.11.2009), instanța a apreciat că termenul de trei ani a fost respectat. Astfel, instituția prescripției, care sancționează starea de pasivitate a creditorului, nu ar fi incidentă în cauză din moment ce actele de executare silită anterioare au fost realizate în executarea aceluiași drept al creditoarei.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs contestatorii G. T. P. și G. G., solicitând instanței de control judiciar, admiterea recursului si modificarea în tot a hotărârii instanței de fond,trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar a solicitat admiterea contestației și a excepțiilor invocat, anularea tuturor formelor de executare silită ca fiind nelegale și în temeiul unui titlu care și-a pierdut puterea executorie ca efect al prescripției dreptului de a cere executare silită.
În motivarea recursului arată că instanța de fond a soluționat greșit cauza pe excepția de tardivitate, deoarece contestația a fost trimisă cu poșta, iar data de 2.10.2012 este data înregistrării contestației și nu data de pe plic.
În drept contestatorii au invocat disp. art. 299 si urm,. art. 304-312 si art. 399 si urm. cod procedură civilă.
Intimata B. R. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece corect a fost soluționat de prima instanță pe excepția de tardivitate.
În raport de dispozițiile art.1, art.2 și art.11 din Legea nr.146/1997, instanța de recurs a stabilit în sarcina recurenților obligația de a plăti o taxă judiciară de timbru de 97 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, conform art.11 rap. la art.2 din Legea nr.146/1997 și un timbru judiciar în valoare de 5 lei, conform art.3 din O.G. nr.32/1995.
Recurenții nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat, conform mențiunilor de pe procedura de citare.
Conform art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere că recurenții nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru aferentă recursului declarat în cauză, tribunalul va face aplicarea art. 312 alin.1 Cod procedură civilă și va dispune anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurenții contestatorii G. T. P. și G. G. în contradictoriu cu intimații B. G. C., B. R. SA și ., împotriva sentinței civile nr._ din 8.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenții-contestatori G. T. P. și G. G., împotriva sentinței civile cu nr._ din 08.11.2012, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații B. R. SA – Sucursala A., . A. și B. executorului judecătoresc C. G..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 29 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători,
L. B. Ș. V. O. Ș. S.
Grefier,
A. C.
Red. OSS Tred. AC
2 ex./01.02.2013
Nu se comunică părților.
- recurenți contestatori G. T. P.
- „ G. G., ambii cu domiciliul în A., .. 338, ., județul A.
- intimați B. G. C., cu sediul în A., ./15, .> - „ B. R. SA – Sucursala A., cu sediul în A., ., jud. A.
- “ ., cu sediul în A., .-41, jud. A.
Prima instanță – Judecătoria A. – judecător H. Ș.
| ← Expropriere. Sentința nr. 815/2013. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Hotărâre din 20-05-2013, Tribunalul ARAD → |
|---|
