Rectificare carte funciară. Decizia nr. 745/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 745/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 831/250/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.745
Ședința publică din data de 28 mai 2013
Președinte: R. M.
Judecător: A. C.
Judecător: Ș. V.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de recurenții-reclamanți S. B. și S. A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., intimatele-interveniente . prin lichidator Euroconsult SPRL, . SRL și . Rail Group A. și intimata-chemată în garanție . SA, împotriva Sentinței civile nr.106/04.02.2013, pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost deja consemnate în încheierea ședinței publice din data de 21.05.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, tribunalul reține dosarul spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 21.04.2013, constată că, prin Sentința civilă nr.106/04.02.2013, Judecătoria L. a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive, inadmisibilitatea acțiunii și prescrierea dreptului material la acțiune, a admis excepția privind incidența parțială a puterii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei, a respins în întregime acțiunea în revendicare, constatare nulitate absolută titlu de proprietate, grănițuire, obligație de a face și rectificare de carte funciară formulată și precizată de reclamanții S. B. și S. A. în contradictoriu cu pârâta . și intervenienții forțați ., prin lichidator Euroconsult SPRL A., . și . Group, a respins cererea de chemare în garanție formulată de intervenienta . în contradictoriu cu . SA, iar în baza art.274 C.pr.civ., față de modul de soluționare a cauzei, a respins cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanții să achite intervenientei . suma de 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial.
În baza art.137 alin.1 C.pr.civ., pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor ce fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, prima instanță a considerat că excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive, inadmisibilitatea acțiunii și prescrierea dreptului material la acțiune sunt neîntemeiate întrucât, în primul rând, . Rail Group are calitate procesuală pasivă din perspectiva calității sale de vânzătoare a terenului înstrăinat pârâtei prin contractul nr. 512/2004 a cărui anulare o cer reclamanții, iar în al doilea rând, acțiunea în revendicare este admisibilă spre cercetare în baza dispozițiilor dreptului comun și fără incidența prescrierii speciale a dreptului material la acțiune în termen de 1 an de zile, deoarece revendicarea, cu toate deficiențele promovării și susținerii sale, nu reclamă pentru prima dată fondul restituirii imobilului, în drept, nu și integral în fapt, reclamanții fiind beneficiarii restituirii pe cale judecătorească, prin Sentința civilă nr. 316/9 iulie 2002 a Tribunalului A., în baza Legii nr. 10/2001, a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în L., Calea Victoriei nr. 322, compus din casă familială și intravilan în suprafață de 3.477 mp, înscris în CF nr. 881 Radna, nr. top. 448-449/b, 448-449/a și 445-456/a, ordonându-se restabilirea situației anterioare de CF, astfel că acest dispozitiv întemeiază formularea unei acțiuni în revendicare împotriva oricărui pârât care ar deține bunul cu sau fără titlu, așadar independent de incidența prevederilor legii speciale de reparație, urmărindu-se restabilirea situației anterioare de carte funciară concomitent cu accesul la exercitarea efectivă a atributelor de uz, folosință și dispoziție.
În privința excepției autorității sau a puterii de lucru judecat, instanța de fond a reținut că aceasta este fondată în temeiul art. 166 C.pr.civ. coroborat cu art. 1201 C.civ., devenind parțial incidentă în prezenta cauză cu privire la soluționarea capătului de cerere al reclamanților privind rectificarea de carte funciară și în raport de pârâta . și intervenienta forțat ., prin lichidator Euroconsult SPRL A., întrucât acestor părți li s-a tranșat problema rectificării de carte funciară în dosarul nr._ având ca obiect rectificare de carte funciară, în care Judecătoria L. a pronunțat Sentința civilă nr.1078/25 noiembrie 2010.
Pe fondul cauzei, raportându-se la prevederile art. 85, art. 109 alin. 1, art. 129, art. 167 alin. 1 – alin. 3, art. 168 alin. 1 și art. 201 alin. 1, art. 212 C.pr.civ., în contextul aplicabilității principiilor privind disponibilitatea procesuală, contradictorialitatea și nemijlocirea probatorie, validând apărările formulate expres de intervenienta forțat . referitoare la inopozabilitatea expertizei invocate de reclamanți și care a fost întocmită în Dosarul nr._, instanța de fond a respins în întregime acțiunea reclamnaților ca fiind neîntemeiată, dată fiind existența văditei culpei a acestora în conducerea procesului.
În motivarea acestei soluții instanța de fond a reliefat că procesul civil are o natură contencioasă atunci când reclamantul formulează o cerere pentru recunoașterea unui drept, în raport de care pârâtul manifestă sau poate manifesta o serioasă opoziție, proces în care părțile își fac reciproc cunoscute pretențiile și le dovedesc administrând, în sistem de contradictorialitate, mijloacele de probă prevăzute de lege, sub autoritatea unui judecător.
În acest sens, începând cu formularea acțiunii, continuând cu citarea părții adverse în fața instanței competente, părțile au dreptul dar și obligația de a-și dovedi pretențiile, judecătorul învederându-le acest lucru, însă cu obligația de a judeca în limita prevăzută de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., circumscriindu-și judecata cadrului stabilit de voința procesuală a titularului cererii și fără a-l depăși făcându-i apărarea sau satisfăcându-i interesul cu nesocotirea echilibrului procesual și a obligației de imparțialitate.
Ori în speța dedusă judecății, instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art.129 alin.5 C.pr.civ., a pus în discuția părților efectuarea unui supliment de expertiză care să lămurească împrejurările cauzei legate de identificarea întregii suprafețe de teren de 3.477 mp pretinsă de reclamanți, însă reprezentantul reclamanților a învederat că nu înțelege să se folosească de expertiza întocmită în cauză de expertul D. G. cerând a fi înlăturată de la dosar această probă și precizând, în mod ferm, că nu mai are de propus spre administrare alte mijloace de probă.
Așadar, în opinia instanței de fond, o astfel de poziție procesuală nu doar că relevă contradicția cu încheierea interlocutorie din data de 23 ianuarie 2012 prin care a fost încuviințată probațiunea cu efectuarea unei expertize, însuși reprezentantul reclamanților solicitând efectuarea expertizei, dar ea se dovedește străină de interesul reclamanților, câtă vreme reprezentantul lor putea cere lămurirea expertizei sau efectuarea unei alte expertize în temeiul art. 212 C.pr.civ., dacă motive temeinice justificau cererea, prezervând caracteristicile opozabilității întocmirii sale în raport cu toate părțile împrocesuate și cu prudența necesară în raport de soluționarea excepției autorității de lucru judecat.
P. urmare, s-a apreciat că problemele deduse judecății de către reclamanți și răspunsul la obiecțiile de fond ale pârâtei și intervenienților nu pot fi rezolvate cu temeinicie și legalitate decât prin identificarea imobilului în sistem de contradictorialitate și cu participarea nemijlocită a instanței la administrarea probei, expertiza efectuată în dosar nr._ nefiind o probă încuviințată de completul acestei instanțe, inopozabilă intervenienților forțat ., . Group și chematei în garanție . SA care nu au participat la măsurători, dar și pentru aceea că acea expertiză nu contribuie la rezolvarea celorlalte capete de cerere. Ori în ipoteza în care instanța de fond ar fi ignorat cererea reprezentantului reclamanților de a nu se ține seama de expertiza efectuată în cauză, în mod manifest, pe de o parte, nu ar fi soluționat acțiunea în felul în care reclamanții o cer, pe de altă parte, ar fi trecut să conducă procesul în favoarea reclamanților, făcându-le apărarea și urmărindu-le interesul, activitate cu totul străină misiunii pe care o are judecătorul în stabilirea adevărului, aplicarea legii și, prin acestea, în înfăptuirea justiției în mod independent și imparțial.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții S. B. și S. A., solicitând, în principal, în temeiul art.304 pct.5, art.312 alin.3 și alin.5 C.pr.civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subisidiar, în baza art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ., modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulat și precizată.
În dezvoltarea motivelor susțin că instanța de fond nu a analizat în totalitate fondul cauzei, din perspectiva materiei revendicării și a drepturilor reale, a încălcat dispozițiile unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile intrată în puterea lucrului judecat, nu a administrat și nu a ținut cont de probe utile și esențiale care conduceau la o eventuală soluție de admitere în totalitate a cererii de chemare în judecată, iar deși hotărârea atacată conține un număr mare de pagini, în cuprinsul acesteia nu se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului, fiind enumerate considerente străine de natura pricinii și care nu permit instanței de control judiciar verificarea efectivă a temeiniciei și legalității hotărârii de fond.
Din acest punct de vedere solicită instanței de recurs a constata că motivarea primei instanțe potrivit căreia atât timp cât recurenții nu au solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză nu se poate proceda la judecarea cauzei, deși în cererile lor recurenții s-au referit inclusiv la un raportul de expertiză efectuat în cauză, este o motivare nelegală și echivalează cu o veritabilă încălcare atât a dreptului la un proces echitabil, cât și al dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, la fel cum a arătat și în fața instanței de fond, recurenții reiterează că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 8/04.01.1968, la data cumpărării imobilul fiind compus din teren în suprafață de 3.477 mp și o construcție cu destinația casă de locuit, compusă din 4 camere, o bucătărie, un antreu, un oficiu, o baie, o cămară și spălător, pe același teren fiind totodată edificate și anexe gospodărești.
După achiziționarea imobilului, recurenții au demolat vechea construcție si au edificat o nouă casă de locuit, obținând toate autorizațiile necesare în acest sens, atât cele de demolare, cât și cele de construire, însă cum în contextul opresiunilor regimului comunist aceștia au fost nevoiți să se refugieze în Germania, după plecarea acestora din România autoritățile au dispus în mod abuziv trecerea terenului în proprietatea statului prin Decizia nr. 799/1980 a fostului Consiliu Popular al județului A., intabulându-se dreptul de proprietate cu titlu de preluare în favoarea acestuia.
Față de aceste împrejurări, odată cu apariția Legii nr.112/1995 și a Legii nr.10/2001, recurenții au inițiat o . demersuri pentru restituirea terenului, însă prin Dispoziția nr.98/09.08.2001 acestora li s-a respins cererea formulată în baza Legii nr.10/2001 pe motiv că imobilul a fost înstrăinat numite B. M. F. în baza Legii nr.112/1995.
Recurenții s-au adresat instanței de judecată pentru anularea acestei dispoziții și astfel s-a format dosarul civil nr.3322/2002 al Tribunalului A., finalizat prin Sentința civilă nr.316/09.07.2002, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea acestora și s-a dispus repunerea lor în situația anterioară.
P. urmare, câtă vreme dețin în favoarea lor o sentință definitivă și irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat, recurenții consideră că asupra chestiunilor stabilite în acel litigiu nu se mai pot purta alte discuții, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată și precizată și repunerea lor în situația stabilită în mod irevocabil prin sentința Tribunalului A..
P. întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă . SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, apreciind că argumentele invocate de recurenți în motivarea căii de atac sunt nefondate.
Sub aspectul probelor administrate în cauză, subliniază că recurenții nu pot imputa instanței de judecată propria lor culpă în nesolicitarea efectuării unui alt raport de expertiză, iar deși raportul de expertiză efectuat de expertul D. G. a răspuns concret obiectivelor stabilite de recurenți, aceștia au declarat că nu înțeleg să își însușească lucrarea pe motiv că aceasta este nulă absolută, nu are nicio valoare juridica și doar raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ trebuie luat în considerare de instanță la soluționarea cauzei.
Intimata declară însă că nu poate fi de acord cu o expertiză efectuată într-un alt dosar în care nu a fost parte și care astfel nu îi este opozabilă, cu atât mai mult cu cât, în primul rând, prin acea expertiză nu s-a identificat cu certitudine amplasamentul topografic al suprafeței de 717 mp, iar în al doilea rând, adunând suprafețele de teren care au fost identificate de expert ca făcând parte din imobilul reclamanților și s-ar afla în proprietatea pârâților din acea cauza rezultă o suprafață mai mare decât cea solicitată de reclamanți, respectiv o suprafață de 1285 mp.
În opinia sa, toate aceste aspecte confirmă că terenul solicitat nu s-a aflat și nu se află nici în prezent în societății intimatei, luând în considerare și faptul că acea expertiza tehnică nu a fost întocmită în baza unei harți cadastrale vechi prin care să fie indicat exact amplasamentul suprafeței de 3477 mp din CF 881 Radna, achiziționată de reclamanți în anul 1968 și al vecinătăților acesteia, ci în baza unor schițe topografice care au fost întocmite după anul 1995 în alte CF, împrejurare ce impunea identificarea întregii suprafețe de teren de 3477 mp.
În această situație, intimata solicită instanței de recurs a reține culpa recurenților în refuzarea administrării unor probe care ar fi condus probabil la o soluție favorabilă lor, iar deși aceștia susțin că prin cererile formulate la instanța de fond s-au referit inclusiv la raportul de expertiză întocmit de expertul D. G., cererile lor au vizat strict înlăturarea acestui raport de expertiză ca mijloc de probă.
Nu în ultimul rând, în dovedirea afirmațiilor intimata invocă și poziția oscilantă a recurenților care după mai bine de un an de judecată încă nu s-au hotărât care este suprafața de teren pe care o revendică, în condițiile în care prin ultima precizare de acțiune aceștia au susținut că suprafața este de 996 mp prin raportare la expertiza efectuată în dosarul_, iar ulterior, prin cererea de recurs, solicită o suprafața de 1036 mp.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Intimata-pârâtă ., intimatele-interveniente . prin lichidator judiciar Euroconsult SPRL și . Rail Group A., respectiv intimata-chemată în garanție ., deși legal citate, nu au fost reprezentate în fața instanței și nu au formulat apărări scrise prin întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 și art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Recurenții susțin că deși li s-a restituit în baza L nr.10/2001 imobilul reprezentat de o casă familială și teren intravilan în suprafață de 3477 mp. înscris inițial în CF nr.881 Radna, prin Sentința civilă irevocabilă nr.316/9 07 2002 a Tribunalului A., în fapt folosesc o suprafață mai mică cu 717 mp., restul aflându-se în posesia intimaților.
Ulterior prin Sentința civilă nr.1078/25 11 2010 pronunțată de Judecătoria L. în cadrul unei acțiuni în rectificare de CF în contradictoriu cu intimații: . și F. SRL prin lichidator Euroconsult SPRL, a fost admisă în parte acțiunea în sensul rectificării – măririi - suprafeței la 2760 mp., deoarece nu s-au atacat și titlurile de dobândire ale intimaților, astfel că s-a remăsurat practic suprafața parcelei recurenților cu nr.448-449/1.
Susținerea recurenților de a se folosi și pentru prezenta cauză, care în fapt are ca obiect revendicarea diferenței afirmate prin acțiunea introductivă, a expertizei administrate într-o cauză – cea de rectificare menționată - în care nu au participat ca părți și intimații: ., . Rail Group A., . SA, nu poate fi admisă pentru că în caz contrar s-ar încălca dreptul la apărare și implicit la contradictorialitate a intimaților-pârâți cărora nu le este opozabilă această expertiză și față de care aceștia nu puteau formula nici o obiecțiune sau o cerere de efectuare a unei contraexpertize. Pe de altă parte intimata . a și invocat inopozabilitatea acesteia.
În ceea ce privește expertiza judiciară administrată la cererea recurenților în prezenta cauză, din încheierea de ședință din 21 01 2013 a primei instanțe, rezultă că aceștia au renunțat la probă, în condițiile în care intimații nu și-au însușit-o. De asemenea prin aceeași încheiere de ședință în exercitarea rolului activ, instanța a pus în discuția părților reprezentate prin avocat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză față de împrejurarea că s-a contestat prima lucrare, dar recurenții și părțile adverse au declarat că numai doresc să se administreze alte probe.
Față de cele ce preced reiterarea cererii în cadrul recursului, ca în subsidiar să se țină cont de raportul de expertiză la care s-a renunțat în primă instanță și care nu a fost însușită nici de intimați, nu poate atrage nelegalitatea sentinței recurate, atâta timp cât recurenții-reclamanți în exercitarea principiului disponibilității au renunțat la dovezi, mai cu seamă că și dacă instanța ar fi omis să ordone probe din oficiu – ceea ce nu a fost cazul - , pe care părțile nu le-au propus sau administrat, aceste eventuale omisiuni nu se pot invoca în căile de atac, conform art.129 alin.54 C.proc.civ.
Față de considerentele expuse se va respinge recursul formulat de recurenții: S. B. și S. A. în contradictoriu cu intimații: ., F. SRL prin lichidator Euroconsult SPRL, ., . Rail Group A., . SA împotriva Sentinței civile nr.106 din 4 02 2013 pronunțată de Judecătoria L..
Conform art.274 C.proc.civ. nu se pune problema cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții: S. B. și S. A. în contradictoriu cu intimații: ., F. SRL prin lichidator Euroconsult SPRL, ., . Rail Group A., . SA împotriva Sentinței civile nr.106 din 4 02 2013 pronunțată de Judecătoria L..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 05 2013.
Președinte Judecător Judecător
R. M. A. C. Ș. V.
Pentru Grefier,
P. M. aflată în Concediu Medical
Semnează Grefier-șef secție civilă M. I.
Red.V.Ș.
Tred.M.P.
2 ex./25 06 2013
Nu se comunică părților.
RECURENȚI - RECLAMANȚI
S. B. - B., dom.ales - .;
S. A. - B., dom.ales - .; .
INTIMAT - PÂRÂT
. - L., .. 321, jud.A.
INTIMATE - INTERVENIENTE
F. SRL prin lichidator Euroconsult SPRL - A., .. 7, .
D. & M. SRL - Timișoara, .. 25, jud. T.
A. SA T. Rail Group A. - A., Calea A. V., nr. 29-31;
INTIMATA - CHEMAT ÎN GARANȚIE
. SA - A., Calea A. V., nr. 41-43;
Instanța de fond: Judecătoria L. – jud. I. D.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1043/2013. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
