Contestaţie la executare. Decizia nr. 995/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 995/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 31-07-2013 în dosarul nr. 6147/108/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator - 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ /R/2013
DECIZIA CIVILĂ NR.995/R
Ședința publică din data de 31 iulie 2013
Președinte D. M.
Judecător S. N.
Judecător D. U.
Grefier D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea A. C. SRL în contradictoriu cu intimații M. Giuseppe și Biroul executor judecătoresc G. H. D., împotriva sentinței civile nr.315 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă avocat A. L. în substituire avocat M. G. în reprezentarea intimatului M. Giuseppe, lipsă fiind reprezentantul recurentei, intimatul M. Giuseppe și Biroul executor judecătoresc G. H. D..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen și legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 97 lei și 5 lei timbru judiciar.
Reprezentanta intimatului depune la dosar împuternicire avocațială în substituire și declară că nu mai are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt formulate alte cereri și nici probe de administrat, raportat la probele administrate în cauză, instanța declară recursul în stare de soluționare și acordă cuvântul reprezentantei intimatului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.315/25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a contestației la executare și a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații M. Giuseppe și B. G. H. D., diminuându-se creanța în sumă de 152.979,33 lei a intimatului M. Giuseppe cu suma de 1077 lei datorată de acesta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția de inadmisibilitate se impune a fi respinsă, în baza art.109 C. pr. civilă, întrucât contestatoarea beneficiază de dreptul de acces la justiție, iar contestația la executare care face obiectul prezentului dosar nu este declarată de lege inadmisibilă.
Pe fond prima instanță a reținut că contestația la executare este întemeiată în parte, în ce privește diminuarea creanței în sumă de 152.979,33 lei a intimatului M. Giuseppe cu suma de 1.077 lei datorată de intimatul M. Giuseppe contestatoarei, urmare a compensării debitelor reciproce între contestatoare și intimatul M. Giuseppe, având în vedere acordul părților în acest sens exprimat cu prilejul contestației la executare, întâmpinării și respectiv răspunsului la întâmpinare, având în vedere că potrivit Deciziei civile nr.173/2011, intimatul M. Giuseppe a fost obligat la plata sumei de 1.077 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Se impune respingerea în rest a contestației la executare formulată de contestatoarea ., întrucât conform Deciziei civile nr.173/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr.2097/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatoarea este aceea care datorează intimatului M. Giuseppe suma de 152.979,33 lei, nefiind stabilite obligații în acest sens în sarcina celor doi asociați indicați în contestația la executare.
În această situație contestatoarea nu a dovedit existența unor cauze de nulitate ale executării silite înseși ori a tuturor actelor de executare silită, așa cum nu a dovedit nici existența unor cauze de nulitate ale somației și procesului verbal prin care s-au stabilit cheltuieli de executare emise în dosarul execuțional nr.381/ex/2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc G. H. D. ori a celorlalte acte de executare efectuate în acest dosar execuțional.
Prima instanță a reținut că nu se impune nici anularea sau reducerea onorariului avocațial stabilit pentru faza executării silite și nici a onorariului executorului judecătoresc, având în vedere cuantumul însemnat al sumei care face obiectul executării silite, onorariile avocatului și executorului judecătoresc fiind stabilite în mod legal și întemeiat prin raportare la acest cuantum.
În ce privește împrejurarea că factura în sumă de 6.771 lei nu face dovada plății onorariului avocațial, invocată de contestatoare, instanța reține că aceasta nu este întemeiată, nefiind dovedit de contestatoare, din moment ce această sumă a fost inclusă în procesul verbal privind cheltuielile de executare silită, iar factura reprezintă un document fiscal.
De altfel, contestatoarea avea posibilitatea achitării de bunăvoie a debitului datorat, situație în care ar fi evitat plata onorariului avocațial și onorariului de executor judecătoresc, astfel că plata acestor onorarii este rezultatul conduitei contestatoarei.
De altfel, prin oferta de plată, contestatoarea a recunoscut debitul datorat și a propus achitarea acestuia în 4 tranșe egale anuale.
Pe de altă parte, onorariul de avocat, contrar susținerilor contestatoarei, este datorat pentru faza de executare silită, având în vedere cuprinsul împuternicirii avocațiale care are ca obiect redactare și reprezentare client în faza executării silite.
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea S.C. A. C. S.R.L. a declarat recurs solicitând instanței de recurs admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul anulării onorariului avocațial din faza de executare silită și diminuarea onorariului executorului judecătoresc.
În motivarea recursului se arată că prima instanță nu a luat în considerare faptul că onorariul solicitat de avocații intimatului se raportează pe întreaga activitate derulată pe parcursul procesului de la data formulării pretențiilor și până la data recuperării creanței.
Recurenta consideră că prima instanță trebuia să circumstanțieze onorariul la faza de executare silită, câtă vreme munca depusă în această fază este distinctă față de cea depusă în fazele procesuale anterioare și trebuie evaluată separat.
Se invocă jurisprudența Curții de Apel Timișoara care este în sensul reducerii onorariului avocatului și pe cel al executorului judecătoresc.
O altă critică a sentinței primei instanțe este cea referitoare la faptul că proba plății onorariului nu a fost făcută, deoarece factura nu dovedește că suma a fost plătită.
Nu se poate prezuma faptul că prestațiile avocatului au fost achitate doar pentru că există o factură emisă.
Se critică și faptul că onorariul executorului judecătoresc este stabilit la maximul posibil în condițiile în care activitatea acestuia s-a limitat la emiterea unei somații și a unor adrese la bănci
În drept recursul este motivat pe dispozițiile art.299, 304 pc.8 și 9 și art.3041 c. Pr. Civilă.
În probațiune recurenta depune practică judiciară.
Intimatul M. Giuseppe, legal citat, se prezintă în fața instanței prin avocat și depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece recurenta a încercat să tergiverseze derularea demersurilor judiciare prin formularea chiar în prezent a unei cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii, a formulat o plângere penală împotriva intimatului, precum și o plângere împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, toate acestea fiind respinse de către instanțele de judecată.
De asemenea și în acest dosar s-a formulat o cerere de suspendare provizorie a executării silite, cerere care a fost admisă de prima instanță iar în recurs a fost respinsă, prezentul dosar soluționându-se după 7 termene de judecată.
În cadrul dosarului execuțional nr.381/2012 a fost încuviințată efectuarea unei expertize prin care urma să se stabilească valoarea unui imobil proprietatea recurentei, dar aceasta nu s-a putut efectua deoarece la data citării de către expert, reprezentantul recurentei nu se prezenta invocând tot felul de motive.
Susținerea recurentei că onorariul de avocat este exagerat, nu este justificată, deoarece acesta se raportează la activitatea depusă pe întreg parcursul derulării cauzei, de la data formulării cererii de executare silită și până la recuperarea creanței.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, acesta se încadrează în prevederile art.1 din O. nr.2550/2006 modificat prin O. nr.2561/2012, astfel încât aprecierile recurentei că acesta ar fi exagerat, nu are nici o susținere legală.
Examinând recursul recurentei prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art.304 pc.8 și 9 coroborate cu cele ale art.3041 c.pr.civilă, tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind reducerea celor două onorarii ale avocatului și ale executorului judecătoresc, deoarece acestea sunt aferente activității desfășurate de aceștia în faza executării silite.
Astfel, în prezentul dosar se execută o hotărâre judecătorească irevocabilă, hotărâre pe care recurenta trebuia să o execute de bunăvoie, dar cu toate acestea recurenta a formulat contestație la executare la data de 19.11.2012 și în cadrul acesteia a solicitat și suspendarea executării silite, tergiversând judecata circa un an de zile, iar în tot acest timp intimatul nu și-a putut recupera suma de bani la care a fost obligată recurenta.
Onorariul avocatului a fost plătit prin factura nr.MNGE_/28.09.2012 și este în sumă de 6.771 lei, el fiind plătit înainte cu câteva zile de la data înregistrării cererii de executare silită, aceasta fiind înregistrată la data de 16.10.2012 (fila 14 dosar primă instanță).
Prin urmare, onorariul avocațial este acordat pentru faza executării silite nefiind întemeiate susținerile recurentei că acest onorariu a fost acordat pentru întregul proces care se derulează între părți încă din anul 2008.
Având în vedere cuantumul sumei care se execută și complexitatea dosarului de executare silită, precum și prezenta contestație la executare care a fost înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 19.11.2012, fiind mai bine de 8 luni pe rolul instanțelor judecătorești, onorariul avocațial în sumă de 6.771 lei nu este un onorariu exagerat, ci el este în conformitate cu activitatea desfășurată de avocat pe parcursul a 8 luni, această activitate presupunând deplasări repetate în fața instanțelor judecătorești și la organul de executare, precum și la locul situării bunurilor recurentei.
Cu privire la dovada plății acestui onorariu de avocat, tribunalul constată că factura nr.MNGE_/28.09.2012 (file 30 dosar primă instanță) face dovada deplină a plății acestuia, deoarece în cuprinsul facturi se face referire la contractul de asistență juridică iar în cazul în care onorariul nu este înregistrat în actele contabile ale cabinetului de avocat, acest fapt poate atrage o sancțiune, dar acest aspect nu face obiectul prezentei contestații la executare.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei în ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, deoarece acesta nu este excesiv, el vizează întreaga procedură a executării silite, este stabilit între limitele minime și maxime ale sumei pe care o are de executat și în funcție de complexitatea dosarului execuțional, precum și în funcție de durata procedurii execuționale, durată care până în prezent este mai mare de 8 luni de zile.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.304 pc. 8 și 9, art.3041 și 312 al.1 c.pr.civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta S.C. A. C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr.315 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, pe care o va menține în totalitate ca fiind temeinică și legală.
În temeiul art.274 c.pr.civilă, instanța constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. C. SRL împotriva sentinței civile nr.315 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. Giuseppe și Biroul executor judecătoresc G. H. D..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. M. S. N. D. U.
Grefier,
D. M.
Red. DCU
Thred.D.M.
Ex. 2/06.08.2013
Nu se comunică
Părțile:
Recurenta - A. C. SRL – sediu ales în Timișoara ..2
Intimații:
M. Giuseppe – A., sediu ales la av.G. M. – ..1, .> Biroul executor judecătoresc G. H. D. – A., ., .>
Instanța de fond – Judecătoria Ch.Criș - Judecător fond: M. L.
| ← Expropriere. Sentința nr. 2882/2013. Tribunalul ARAD | Succesiune. Decizia nr. 481/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
