Expropriere. Sentința nr. 2882/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2882/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 2183/108/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2882
Ședința publică din 24 octombrie 2013
PreședinteSilvius C. Ș.
GrefierCamelia S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CNADNR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat Stanoiov L., în substituire avocat M. R., din Baroul A., lipsă fiind reclamanta și reprezentantul pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror T. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depuse la dosar prin serviciul registratură al instanței: la data de 14.10.2013 din partea domnilor experți suplimentul la raportul de expertiză, care a fost comunicat părților la aceeași dată; iar la data de 23.10.2013 din partea reclamantei concluzii scrise și precizare de acțiune în sensul micșorării câtimii pretențiilor în conformitate cu concluzia finală evidențiată în suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar chitanța nr.255/2.09.2013, reprezentând onorariu avocațial și declară că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea acțiunii.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului public pune concluzii de admitere a acțiunii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrată la Tribunalul A. la data de 6.04.2012, constată că reclamanta S. E. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 61.626 lei cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan situat pe raza orașului Pecica, jud. A., având numărul cadastral_, în suprafață de 3.244 mp, înscris în cartea funciară inițială_ Pecica, în prezent sistată, în temeiul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 33/1994 republicată; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale calculate de la data de 01.08.2010 până la data plății efective a despăgubirii solicitate; obligarea pârâtului să consemneze sumele mai sus solicitate în contul deschis la CEC Bank pe numele reclamantei, cu dobânzile legale aferente de până la data plății efective, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești care urmează a fi pronunțată în cauza de fată.
În motivarea cererii arată că a dobândit dreptul de proprietate cu titlul de donație conform actului de ieșire din indiviziune 462 din 22.05.1999 asupra terenului extravilan ./2 supus dezmembrării sub raportul suprafeței de 3.244, acte care au fost supuse verificării în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, iar exproprierea terenului a fost declanșată în temeiul Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, astfel că în temeiul prevederilor acestui act normativ în cărțile funciare aferente proprietăților expropriate a fost notată intenția de expropriere.
Arată că prin H.G. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică - „Autostrada Nădlac-A." a fost declanșată procedura exproprierii imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării expropriator fiind S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și a fost aprobată justa despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică la suma globală de 63.000 mii lei. In cuprinsul anexei 2 a H.G. nr. 416/2010 cu privire la teritoriul administrativ al orașului Pecica au fost evidențiate valorile terenurilor ce urmau să fie expropriate, valori stabilite de către expert evaluator desemnat de către expropriator, tabel în evidența căruia ocupă poziția 51.
Totodată arată că în conformitate cu această lucrare de evaluare, suma stabilită cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de teren expropriat 3.244 mp este de 61.626 lei echivalentul în lei a sumei de 14.106 euro, expertul evaluator stabilind prețul unitar pe mp de teren la nivelul de 4,35 euro/mp, iar reclamanta a luat la cunoștință acest tabel cu concluzia asupra valorilor de despăgubire în situația în care a fost afișat la transparență la sediul Primăriei orașului Pecica și a fost publicat pe site-ul CNADR, în luna mai 2010 iar ca urmare a publicării lucrării de evaluare o parte dintre proprietarii expropriați nominalizați în această lucrare au fost despăgubiți, după despăgubirea acestor persoane plățile au fost sistate fară nicio explicație după care începând cu luna decembrie 2010 a intervenit schimbările legislative care a adus la situația de față, iar anterior publicării acestui tabel cu stabilirea valorică a despăgubirilor, a predat la sediul Primăriei Pecica la dispoziția CNADR documentele care atestau dreptul nostru de proprietate. În vara anului 2010 expropriatorul a plătit mai multor proprietari despăgubirile cuvenite conform evaluării stabilite mai sus menționate. Celorlalți proprietari evidențiați în aceeași listă - tabel le-a fost comunicată o scurtă amânare a plății despăgubirilor motivată de stabilirea datei de întrunire a Comisiei. Această comunicare ulterior nu a fost tradusă în practică în schimb, la data de 26.05.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 367 din 26.06.2011 Hotărârea Guvernului nr. 488/11.05.2011 pentru modificarea și completarea H.G. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situată pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.". În H.G. nr. 488/2011 prin articolul unic s-a introdus art. 3/1 privind lista cu imobilele supuse exproprierii potrivit art. 2 situate pe raza localității Pecica, jud. A., lista cu proprietarii sau deținătorii acestor imobile precum și sumele individuale aferente despăgubirilor nominalizate individual prevăzute în anexa 2, iar H.G. 488/11.05.2011 nu le este opozabil acest act normativ fiind dat în aplicarea Legii nr. 255/14.12.2010 iar aplicarea acestui act normativ la situația noastră juridică violează regula strictă a neretroactivității legii civile principiu consacrat de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Precizează că, procedura exproprierii a fost declanșată sub imperiul Legii nr. 198/2004 pentru aplicarea căreia a fost adoptată norma metodologică din 08.04.2009 iar conform art. 4 alin. 8 din Legea nr. 198/2004 - Guvernul României nu posedă competența de a stabili cuantumul despăgubirilor datorate persoanelor expropriate în baza art. 1 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea urmând a fi stabilită de către un evaluator din cadrul Asociației Naționale a Evaluatorilor din România. Aceste prevederi au fost în deplin acord cu art. 44 alin. 3 și alin. 6 din Constituția României conform cărora - „Despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul iar în caz de divergențe prin justiție", prevederi care se raportează noțiunii de expropriere pentru utilitate publică.
D. urmare, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 5 din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 în cărțile funciare având obiect imobilul expropriat proprietatea reclamantei, s-a înscris intenția de expropriere de către expropriatorul CNADR iar conform disp. art. 4 alin. 8 din Lege imobilele au fost evaluate iar listele au fost afișate la sediul Primăriei orașului Pecica, iar după declanșarea procedurii de expropriere în etapele mai sus expuse a apărut Legea nr. 255/14.12.2010 iar ulterior apariției acestei legi și în baza acestei legi a fost adoptată H.G. nr. 148/2011 care introduce anexa nr. 2 la H.G. 416/2010 anexă care cuprinde proprietarii expropriați de pe culoarul autostrăzii A.-Nădlac în teritoriul administrativ al orașului Pecica, proprietari care au fost amânați de la plata despăgubirilor stabilite în anul 2010, modificând retroactiv despăgubirile cuvenite, iar modificarea retroactivă a calculului despăgubirilor cuvenite în consecința sa practică a însemnat o devalorizare inacceptabilă - exemplificativ de la o apreciere în anul 2010 la 6 - 7,5 euro /mp la 0,17 euro pe mp în luna mai 2011 conform H.G. 488/2011 ceea ce transpus matematic înseamnă un preț în medie cu 500% mai mic decât prețul deja achitat cu titlu de despăgubire anumitor proprietari din limitele aceluiași culoar de expropriere.
Prin dispozițiile art. 35 lit. C, din Legea nr. 255/14.12.2010 a fost abrogată Legea nr. 198/2004.
Anexa nr. 2 la H.G. 416/2010 astfel precum a fost introdusă prin H.G. 488/2011 încalcă și noua Lege specială nr. 255/2010 pe care pretinde că o aplică astfel că în cuprinsul Legii speciale este reglementată o normă tranzitorie care urmărește a nu fi incidență noțiunea de retroactivitate și care are următorul conținut - „orice documentație tehnică ori de evaluare aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi (255/decembrie 2010) se consideră valabilă”, iar valorificarea acestei norme tranzitorii, consideră că ar conduce la concluzia valabilității depline a lucrării de evaluare a despăgubirilor aferente terenurilor expropriate în teritoriul administrativ al orașului Pecica efectuată în anul 2010 publicată la sediul Primăriei Orașului Pecica și pe site-ul CNADR purtând ștampila și semnătura expertului evaluator R. U. — Filiala Timișoara a ANEVAR.
Art. 3/1 din H.G. 416/2010 în forma în care a fost introdus prin articolul unic al H.G. 488/2011 contravine dispozițiilor art. 44 alin. 3 din Constituția României potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii cu dreaptă și prealabilă despăgubire. De asemenea, contravine și dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010.
Sub raportul textelor de lege mai sus menționate, subliniază și aspectul evidențierii în literatura de specialitate a noțiunii de expropriere pentru cauză de utilitate publică ca reprezentând o excepție de la caracterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate privată precum și de la caracterul perpetuu al acestui drept, iar caracterul de excepție al exproprierii pentru utilitate publică se transpune ca reglementare și în prevederile Noului cod civil intrat în vigoare la 01.10.2011 coroborat cu prevederile art. 4 și art. 5 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil - exproprierea pentru utilitate publică sub aspectul despăgubirilor cuvenite proprietarului trebuie să întrunească condițiile cumulative respectiv despăgubirea să fie justă, dreaptă și pe deplin consimțită de către proprietar - art. 562 alin. 3 Cod Civil, astfel că, prevederile mai sus amintite ale Noului Cod Civil sunt pe deplin acord cu prevederile art. 44 alin. 6 din Constituția României care reglementează stabilirea despăgubirilor datorate proprietarului cu consimțământul proprietarului iar în caz de divergență în justiție.
Ca urmare, concluzia care se impune asupra analizei textelor legale mai sus citate este una fără echivoc care poartă asupra implicării indubitabile a consimțământului proprietarului expropriat în stabilirea despăgubirilor datorate iar în caz de divergență prin justiție, iar din conținutul reglementările legale mai sus inserate, consideră că nu se poate desprinde o a treia posibilitate și nicidecum o modalitate cu caracter unilateral de stabilire a despăgubirilor pentru situația exproprierilor pentru utilitate publică în formă definitivă, fără posibilitatea de a stabili existența vreunei divergențe, fără acces la justiție - situație rezultată din prevederile H.G. 488/2011. Textul art. 3/1 din H.G. 488/2011 contravine și dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 conform cărora - „în termen de 30 de zile lucrătoare de la data notificării intenției de expropriere prevăzute la alin. 1 proprietarii imobilelor cuprinse în listă se vor prezenta la sediul expropriatorului, în baza convocării în vederea stabilirii unei juste despăgubiri", în condițiile reglementărilor aduse de H.G. 488/2011 prevederea din art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 devine inaplicabilă.
Menționează că în cursul lunii decembrie 2011 i-a fost comunicată Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 117/177 din 07.10.2011 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica jud. A. prin care se dispune exproprierea și se aprobă acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului proprietatea acestuia situat în Pecica având nr. cadastral_ S. R. în suprafață de 3.244 mp. Conform art. 2 al acestei hotărâri despăgubirea aferentă stabilită pentru teren este în sumă de 2.312,92 lei stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010 și ale H.G. 488/2011, iar cu privire la numerotarea dată de către Comisie hotărârilor emise în sensul că s-a menținut și numărul curent al poziției din lista definitivată în luna mai 2010 cu privire la valorile de despăgubire și proprietarii expropriați nominalizați individual. Cuantumul despăgubirilor acordat prin H.G. 488/2011 individual pentru fiecare persoană expropriată a fost păstrat și evidențiat în hotărârea emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii 255/2010 este mult sub cel menționat în expertizele de evaluare realizate în anul 2010, este, de asemenea, sub nivelul tranzacțiilor folosite de către Camerele Notarilor Publici pentru terenurile extravilane de categoria celor aflate pe raza orașului Pecica, și mult diminuat față de potențiala valoare de piață a acestui teren extravilan și cu toate că rezultă din modalitatea de reglementare evidențiată în H.G. 488/2011 un caracter definitiv cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, despăgubirile stabilite nu sunt de natură să reflecte o dreaptă și prealabilă despăgubire, sunt rezultatul unei hotărâri unilaterale care exclude în maniera finalizată implicarea consimțământului persoanei expropriate, exclude orice noțiune de negociere precum și constatarea vreunei divergențe.
Arată că este important, de subliniat aspectul că în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 în luna octombrie 2011 au depus un script separat cu privire la dezacordul reclamantei raportat la cuantumul despăgubirii acordate cu motivarea corespunzătoare, script care a rămas în evidența dosarului Comisiei, iar H.G. 488/2011 are un efect discriminatoriu evident.
Intenția expropriatorului de a reduce unilateral nivelul despăgubirilor doar pentru o parte din persoanele expropriate din cadrul aceluiași proiect de infrastructură -„Autostrada Nădlac-A." reprezintă o discriminare prohibită de prevederile art. 16 alin. 1 din Constituția României, art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Tratat și de asemenea, art. 20 și art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Precizează că, interdicția de discriminare derivă din dreptul la egalitate în fața legii. Aplicarea unui tratament diferit unor situații comparabile reprezintă o discriminare directă.
Astfel că în formularea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului noțiunea de discriminare cuprinde în mod obișnuit cazurile în care un individ sau un grup este tratat mai bine decât altul fără o justificare adecvată, fiind neîndoios, aspectul că situațiile în care este plasată reclamanta în calitate de proprietar expropriat pentru realizarea tronsonului de autostradă Nădlac-A. și mai exact segmentul coridorului din amplasamentul orașului Pecica (anexa 2 introdusă prin H.G. 488/2011) sunt situații comparabile. Inițial, la debutul procedurii expropriatorul S. R. prin CNADR a respectat dreptul la egalitate în fața legii, însă mai târziu expropriatorul a împărțit proprietarii expropriați în două categorii - o categorie primind despăgubiri în cuantum corect conform evaluării din anul 2010 iar cealaltă categorie, în care ne regăsim, fiind amânată nejustificat de la acordarea despăgubirilor iar ulterior stabilindu-se unilateral despăgubiri într-un cuantum marcant devalorizat, în această situație criteriile discriminatorii de evaluare a terenurilor expropriate au condus la diferențe notabile de tratament fără nicio justificare.
Consecința practică a diferențelor de tratament a condus la situația inacceptabilă ca în cadrul aceleiași parcele de teren un proprietar expropriat în anul 2010 să primească 6 euro/1 mp de teren iar în cealaltă categorie, care a suportat amânarea acordării să se stabilească pentru același teren un preț de 0,17 euro/mp cu o devalorizare medie matematică de aproximativ 500% în defavoarea celei de a doua categorii, iar evaluarea efectuată de către reprezentanta instituției abilitată la nivel național a fost dată publicității, acceptată de către expropriați și întocmită cu respectarea criteriilor legale. Reducerea operată asupra cuantumului despăgubirilor ca urmare a aplicării prevederilor H.G. 488/2011 nu se bazează pe argumente reprezentând diferențe de valoare de piață sau de potențial de tranzacționare asupra categoriei de teren.
Cu privire la art. 3/1 și art. 7 din H.G. nr. 416/2010 în forma în care au fost introduse prin articolul unic al H.G. 488/2011 contravin și dispozițiilor art. 1 paragraful 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arată că prin art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO s-a reglementat situația în care - „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Normele cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO se referă la atingerea dreptului de proprietate, sunt interdependente iar recomandarea de interpretare sub interdependență se regăsește în cuprinsul hotărârilor pronunțate în cauzele Sfintele Mănăstiri contra Greciei la 09.12.1994 și Iatridis contra Greciei, dosar nr._/1996.
Astfel, consideră că poziționarea neechivocă în fața Comisiei în sensul dezacordului privind stabilirea cuantumului despăgubirilor la nivelul prețului unic de 0,17 euro/1 mp solicită să se constate că determină situația cazului de divergență și legitimează promovarea prezentei acțiuni.
In condițiile în care în temeiul H.G. 416/2010 în forma adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 288/03.05.2010 sumele achitate proprietarilor de terenuri în zona coridorului autostrăzii Nădlac-A. cu titlu de despăgubire pentru expropriere au fost consistent mai mari, reflectau valoarea reală de circulație și de piață raportat la nivelul tranzacțiilor imobiliare în zona teritoriului administrativ al orașului Pecica modificarea adusă prin H.G. 488/2011 prin stabilirea individuală a unui cuantum de despăgubire remarcabil devalorizat și regăsit fidel în prevederile hotărârii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 a instituit un tratament discriminatoriu care urmează a primi o corectă reparație.
Prin precizarea de acțiunedepusă la dosar la data de 15.05.2012, reclamanta a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 117/177 din 07.10.2011 și obligarea pârâtului la plata unei valori de despăgubire în sumă de 61.626 lei cu titlul de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan având număr cadastral_, în suprafață de 3244 mp, înscris în cartea funciară inițială_ Pecica, în prezent sistată, în temeiul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 33/1994 republicată.
Prin sentința civilă nr.669 din 19.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E. în contradictoriu cu S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri.
S-a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.117/177 din 07.10.2011.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.598 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 10.10.2011.
Au fost respinse restul pretențiilor solicitate.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.500 de lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta S. E., cât și pârâtul S. R. reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România București.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.804 din 29.05.2013 pronunțată în dosar nr._ a admis recursurile declarate de reclamanta S. E. și de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională de Drmuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr.669 din 19.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
A casat hotărârea atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul A..
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.117/177/08.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica, i s-a expropriat reclamantei un teren în suprafață de 3244 mp, pentru care i s-au stabilit despăgubiri de 2.312,97 lei.
Nemulțumită de cuantumul despăgubirilor, reclamanta contestă hotărârea prin acțiunea din dosarul de față.
Conform art.22 alin.1 și 3 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente (tribunalul) în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (alin. 1), acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (alin. 3).
Art.25 din Legea nr.33/1994 prevede că „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.
Art.26 din Legea nr.33/1994 reglementează despăgubirile ce se acordă în caz de expropriere, compunerea acestora și modalitatea de calcul, finalitatea urmărită fiind aceea prevăzută de art. 1 din aceeași lege, respectiv „o dreaptă și prealabilă despăgubire” ce trebuie acordată expropriatului.
Astfel, art.26 din Legea nr.33/1994 prevede prin alin.1 că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”.
Prin alin.2 sunt stabilite criteriile de care trebuie să țină seama experții, precum și instanța, respectiv „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Deși prima instanță a dispus efectuarea unei expertize și a constituit o comisie de experți în condițiile art.25 din Legea nr.33/1994, nici experții și nici instanța nu s-au conformat dispozițiilor art.26 alin.1 și 2 din aceeași lege, care impun stabilirea valorii reale a imobilului expropriat în funcție de prețul cu care se vând „imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Prin raportul de expertiză s-a prezentat și o variantă bazată pe metoda comparațiilor prețurilor de piață, însă au fost luate în considerare oferte de vânzare, iar nu prețul din tranzacții ale unor terenuri similare cu cel expropriat. De altfel, unul dintre cei trei experți a semnat raportul de expertiză cu observații (fila 204), arătând că abordarea prin piață nu este corect aplicată prin raportul de expertiză, întrucât „comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat”.
Pe de altă parte, varianta pe care o propune în concluzie comisia de experți este alta decât cea impusă de Legea nr. 33/1994, aceea a metodei capitalizării rentei funciare.
La dosar s-a depus și un punct de vedere axat pe contracte de vânzare-cumpărare (filele 334-335 și 356-358), însă semnat doar de către unul dintre cei trei experți și, în plus, nu este susținut nici de către acesta, considerându-se că valorile indicate în contacte sunt minimale, pentru taxele notariale și impozitare, iar amplasamentele terenurilor sunt diferite față de cel expropriat.
Prima instanță a înlăturat, în privința valorii imobilului expropriat, raportul de expertiză și a făcut propriul calcul al despăgubirilor, stabilind că un preț de 3000 euro pe 1 ha de teren, respectiv 0,3 euro/mp este un indicator elocvent pentru stabilirea valorii de circulație a unui teren expropriat în localitatea Pecica, instanța încălcând astfel art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Procedând astfel, prima instanță practic nu a cercetat fondul cauzei, impunându-se trimiterea spre rejudecare, ocazie cu care se va suplimenta raportul de expertiză, urmând a se stabili cuantumul despăgubirilor prin respectarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, dispoziții cu caracter imperativ în această materie.
Experții vor face evaluarea (valoare teren și prejudiciu) prin metoda comparației directe cu tranzacțiile unor terenuri similare celui expropriat, având în vedere inclusiv contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar și care se încadrează în aceste cerințe.
În rejudecare, potrivit dispozițiilor deciziei de casare tribunalul a dispus refacerea lucrării de expertiză de către colectivul de experți, cu respectarea strictă a dispozițiilor art.25 și 26 din Legea nr.33/1994, respectiv stabilirea prețului real al terenului prin analiza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru suprafețe de teren similare.
Astfel, experții au stabilit, prin compararea condițiilor vânzării a trei terenuri similare din aceeași zonă, în perioada august 2011 – noiembrie 2012, că valoarea de piață a terenului expropriat este de 3,70 euro/mp.
De asemenea, în despăgubirea finală urmează a se include și costurile implicate de redobândirea unei suprafețe similare de teren, apreciate de colectivul de experți la 5% din valoarea terenului, adică 1600 euro, precum și cheltuielile suplimentare de transport la . apreciate de experți la 153 euro.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.22 din Legea nr.255/2004, art.21 și urm. din Legea nr.33/1994 tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Timișoara.
Va anula Hotărârea nr. 117/177/10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Pecica - jud.A. în partea privind cuantumul total al despăgubirilor pentru expropriere, pe care îl va stabili la 12.756 euro sau echivalentul în lei la data plății.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată parțiale în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat L. Stanoiov-A., ..4 ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. cu sediul în București, ..38 sector 1 București, prin D.R.D.P. Timișoara, cu sediul în Timișoara, ..18 jud. T.
Anulează Hotărârea nr. 117/177/07.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Pecica - jud.A. în partea privind cuantumul total al despăgubirilor pentru expropriere, pe care îl stabilește la 12.756 euro sau echivalentul în lei la data plății.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată parțiale în toate instanțele.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
S. C. Ș. C. S.
Red.SCS
Thred..
Ex.5/3 .
Se comunică cu:
Reclamanta:S. E. – A., dom ales la cab.av.M. R. – ..5-7, ., jud.A.
Pârâtul: S. R. prin CNADN prin DRDP Timișoara – .. 18, jud.T.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 995/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
