Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 17-09-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 2613/55/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._ /A/2013
DECIZIA CIVILA NR. 324
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Președinte L. L.
Judecător S. C. Ș.
Grefier D. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de petentul B. V. C. în contradictoriu cu intimații B. S. A. și B. E., împotriva sentinței civile nr.2870 din 09.04.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului, avocat I. N. în substituire avocat C. H. și reprezentanta intimaților, avocat C. C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care se constată că, apelul a fost declarat și motivat în termen și legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentanta apelantului depune la dosar împuternicire avocațială în substituire și declară că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului declară că nu formulează alte cereri.
Constatând că nu mai sunt formulate alte cereri și nici probe de administrat, instanța declară apelul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru.
Reprezentanta intimaților solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 23.05.2013, constată că prin sentința civilă nr.2870 din 09.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. s-a respins plângerea împotriva încheierii de respingere nr._/28.12.2012 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. formulată de petentul B. V. C., în contradictoriu cu intimații B. S. A. și B. E..
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În mod corect registratorul de carte funciară a respins cererea de înscriere în CF_ A. a dreptului de proprietate al petentului.
Astfel petentul a încheiat cu intimații o promisiune sinalagmatică de dare în plată, autentificată sub nr.2472/30.12.2010 de BNP A. V., prin care aceștia se obligau ca în loc să restituie petentului împrumutul de_ DM (_ lei) să dea în plată, în termen de o lună imobilul înscris în CF_ A. constând în casa și terenul aferent situate în A., ., jud. A.. Prin actul juridic respectiv, practic, intimații s-au obligat ca, în termen de o lună, să strămute petentului dreptul de proprietate asupra imobilului ante-menționat.
Conform art.1244 din noul cod civil strămutarea convențională a dreptului de proprietate cu privire la imobilele înscrise în cartea funciară se poate face doar prin înscris autentic sub sancțiunea nulității absolute.
Aceeași condiție a înscrisului autentic este cerută și de art. 888 din noul Cod civil pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. Referirea din text la actul autorității administrative are în vedere situația când un imobil este pentru prima data înscris în cartea funciară.
Susținerea părților, că art. 888 a omis să menționeze și procesul verbal încheiat de executor în procedura ofertei reale printre actele în baza cărora se poate nota în cartea funciară dreptul de proprietate, este greșită.
Din reglementarea procedurii ofertei reale de plată și a consemnațiunii, atât în vechile cât și în noile coduri civile și de procedură civilă rezultă că această procedură se aplică când ceea ce trebuie predat este o sumă de bani sau un bun mobil corporal și nu în cazul strămutării dreptului de proprietate asupra imobilelor.
Față de aceste considerente întrucât petentul nu a cerut înscrierea dreptului său de proprietate în baza unui înscris autentic, instanța, în baza art. 70 din Legea 7/1996, în varianta în vigoare la data formulării cererii, a respins plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul B. V. C., solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată.
În motivare arată că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că instituția ofertei reală de plată și a consemnațiunii, atât în vechile coduri cât și în noile coduri civile și de procedură civilă vizează numai situațiile în care trebuie predată o sumă de bani sau un bun mobil corporal, nefiind aplicabilă în cazul bunurilor imobile.
Nici art. 1492 NCC, nici art.588 alin.1 Cod procedură civilă de la 1865 nu fac distincție intre obiectul ofertei de dare în plată, respectiv între bunuri imobile și bunuri mobile, așa cum greșit susține instanța de fond.
A..2 al art. 1492 NCC vorbește despre transferul proprietății, fără a face nicio distincție între bunurilor mobile și cele imobile, situație în care devine aplicabil principiul ubi legem non distingue nec nos distingere debemus.
Prin soluția pronunțată, instanța de fond a încălcat acest principiu general de drept aplicabil și în speța dedusă judecății.
Coroborând dispozițiile art. 1492 NCC cu cele ale art.588 alin.2 Cod procedură civilă rezultă că în situația în care prestația oferită în schimb constă în transferul dreptului de proprietate sau al unui alt drept, procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc în conformitate cu dispozițiile art.388 Cod procedură civilă, este actul în baza căruia creditorul poate solicita intabularea dreptului de proprietate care i-a fost transferat de către debitor sau al unui alt drept real în cartea funciară.
De altfel, dispozițiile art.885 alin. 1 din NCC fac vorbire despre „actul sau faptul care a justificat înscrierea”, iar cele ale art.888 din NCC fac vorbire despre „un alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta”.
Apelantul mai arată că, prin încheierea de respingere nr._/29.11.2012 emisă de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. în dosarul nr._/29.11.2012 a fost respinsă cererea pentru intabularea dreptului de proprietate pe care a promovat-o în temeiul procesului verbal de constatare în cazul ofertei reale nr.22/2011 emis de Biroul Executorului Judecătoresc L. Bosneac cu privire la imobilul proprietatea intimaților B. S. A. și B. E. înscris în CF_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr.6824) UAT A., situat în A., ., jud. A..
Pentru a pronunța această soluție, registratorul de carte funciară a apreciat că procesul verbal de constatare în cazul ofertei reale nr.22/2011 emis de Biroul Executorului Judecătoresc L. Bosneac nu constituie act translativ de proprietate, nefiind întrunite condițiile impuse prin dispozițiile art.885 din Noul Cod civil și, totodată că nu a depus dovada achitării impozitului pe transferul de proprietate, în condițiile art.77/1 Cod fiscal.
Soluția a fost păstrata prin încheierea de respingere nr._, care i-a fost comunicată la data de 14.02.2013.
Interpretarea dată de către registratorul de carte funciară dispozițiilor art.885 alin.1 și ale art.888 din NCC ignoră dispozițiile art. 1492 din NCC precum și dispozițiile art.587 alin.1 și art.588 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a refuzat practic să analizeze aceste aspecte invocate prin plângerea introductivă de instanță și s-a limitat să analizeze inaplicabilitatea procedurii ofertei de dare în plată numai la bunurile mobile.
In drept apelantul invocă dispozițiile art.287,296, 586-590/2 Cod procedură civilă de la 1865 și art.885, 888, 1492 NCC.
Intimații B. S. A. și B. E. nu au depus întâmpinare la dosar, dar prin concluziile orale ale avocatului lor au solicitat admiterea apelului și a plângerii.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 296 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Critica vizând greșita interpretare a dispozițiilor legale ce reglementează oferta reală de plată este pe de o parte lipsită de relevanță în cauză, iar pe de altă parte nefondată.
Este lipsită de relevanță pentru că în speță nu a intervenit o ofertă reală de plată, respectiv o stingere a obligației prin executarea în natură a acesteia în condițiile în care creditorul refuză să primească prestația. În cazul în discuție, din conținutul promisiunii sinalagmatice de dare în plată, rezultă că plata ar fi constat într-o sumă de bani ce ar fi trebuit restituită ca efect al unui contract de împrumut; nu există vreun indiciu potrivit căruia creditorii ar fi refuzat să primească plata sumei de bani împrumutate, astfel că debitorul să fi fost nevoit a recurge la dispozițiile art. 586 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă.
Critica este nefondată pentru că apreciază în mod greșit că dispozițiile art. 586 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă reglementează instituția dării în plată, pe când în realitate reglementează oferta reală de plată.
În fapt, darea în plată ca mijloc de stingere a obligațiilor prin acceptarea de către creditor a unei alte prestații decât cea inițială, este reglementată de dispozițiile art. 1492 din Noul Cod civil.
De asemenea, aprecierea instanței că procedura ofertei reale de plată nu este aplicabilă strămutării dreptului de proprietate asupra imobilelor se întemeiază pe referirile la „sume” și „depunerea lucrului în altă parte”, din cuprinsul art. 114 și următoarele ale vechiului Cod civil și cele ale art. 1510-1515 din Noul Cod civil ce se referă la „consemnarea” și „depozitarea bunului”, acestea din urmă făcând trimitere, în plus, la dispozițiile Noului Cod de procedură civilă care, reglementând procedura ofertei de plată și consemnațiunii la art. 1005-1012, are în vedere, în mod evident, sume de bani și bunuri ce „se consemnează” la „o unitate specializată”.
Revenind la convenția pe care apelantul își întemeiază pretenția de intabulare, tribunalul reține că nu are caracterul unui act juridic translativ de proprietate, atât pentru faptul că face referire la promisiunea unui transfer viitor al proprietății, cât și pentru faptul că, pentru a fi valabilă darea în plată, ar trebui ca înlocuirea prestației de a da o sumă de bani cu prestația predării unui bun să aibă loc concomitent cu plata (la momentul plății), ceea ce nu este cazul în speță.
În realitate, dispozițiile legale pe care prima instanță și-a întemeiat soluția, respectiv cele ale art. 1244 din noul Cod civil ce prevăd că strămutarea convențională a dreptului de proprietate cu privire la imobilele înscrise în cartea funciară se poate face doar prin înscris autentic sub sancțiunea nulității absolute, sunt pe deplin aplicabile și nu pot fi înlăturate fără incidența unor alte situații ce trebuie expres prevăzute de lege.
Astfel, dispozițiile art. 888 din Noul Cod civil prevăd că înscrierea în cartea funciară se efectuează „…în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta”.
În acest sens, procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc în temeiul art. 388 din codul de procedură civilă nu constituie, nefiind expres prevăzut de lege, un act apt pentru intabulare.
Văzând că potrivit art. 274 Cod procedură civilă nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul B. V. C. împotriva sentinței civile nr.2870 din 09.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 17.09.2013.
Președinte, Judecător, pentru Grefier,
L. L. S. C. Ș. D. M.
care se află în concediu medical
semnează grefier șef secție
M. I.
Red.S.C.S.
Dact.D.M./M.I.
Ex.5/3 .
Se comunică cu:
- Apelant – B. V. C. – A., ..11, jud.A. – la cab.av.H. C.
- intimat – B. S. A. – A., ..1-3, . – la cab.av.C. C.
- intimata – B. E. – idem
Instanța de fond – Judecătoria A. – judecător – F. V. B.
| ← Validare poprire. Hotărâre din 18-06-2013, Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 2882/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
