Partaj judiciar. Decizia nr. 1116/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1116/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 1433/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1116/R
Ședința publică din 27 septembrie 2013
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Judecător:S. N.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâta S. A., împotriva sentinței civile nr.1763 din 04.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26.09.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru astăzi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, înregistrat la Tribunalul A. la data de 1.04.2013, constată că prin sentința civilă nr.1763 din 4.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis excepția insuficientei timbrări, invocată din oficiu.
S-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar, formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâta S. A..
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând cu prioritate excepția insuficientei timbrări a acțiunii, în raport de prevederile art.137 Cod procedură civilă, a constatat că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Instanța a calificat cauza drept o acțiune în partaj, ce trebuie timbrată cu 3% din valoarea masei partajabile, potrivit art. 3 alin.1 lit. c din Legea nr.146/1997 actualizată.
Instanța a apreciat că această cerere nu poate fi calificată drept o cerere de redeschidere a dosarului nr._ al Judecătoriei A., întrucât dosarul respectiv a fost închis irevocabil prin sentința civilă nr.7785 din 12.09.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect partaj judiciar, sentință rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia civilă nr.1554/15 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în același dosar. Motivul închiderii dosarului a fost acela că partajul nu poate fi realizat în niciuna din modalitățile prevăzute de lege, conform art. 67314 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin urmare, un dosar ce nu este suspendat, ci închis irevocabil, în temeiul art. 67314 alin. 3 Cod procedură civilă, nu poate fi redeschis în baza unei cereri de redeschidere cum susține reclamantul. Așa fiind, rezultă că cererea reclamantului trebuie calificată drept o nouă acțiune în partaj, supusă regulilor taxei de timbru, prevăzute de art. 3 alin.1 lit. c din Legea nr.146/1997 actualizată. Mai mult, chiar reclamantul menționează, în cuprinsul cererii că dorește formarea unui dosar distinct, fapt ce întărește argumentul sus reținut cum că cererea acestuia este o nouă cerere de partaj.
Potrivit art.3 alin.1 lit. c din Legea nr.146/1997, actualizată, privind taxele judiciare de timbru, cererile de partaj se timbrează după cum urmează:
„c) cereri pentru:
- cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile.
Potrivit art. 36 din OMJ 760/1999, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru:
„(1) Instanțele judecătorești au obligația de a încunoștința părțile, o dată cu citarea, despre taxele judiciare de timbru ce trebuie achitate în cazurile în care acțiunile și cererile au fost trimise prin poștă.
(2) În situația prevăzută la alin. (1), dacă acțiunile sau cererile nu cuprind datele sau documentația necesară caracterizării actului sau calculării taxelor sau dacă nu s-au anexat dovezile din care să rezulte plata acestora, instanțele judecătorești stabilesc termenul de judecată și comunică părților, o dată cu citarea, și obligațiile în legătură cu taxa judiciară de timbru ce trebuie îndeplinite până la termenul de judecată, sub sancțiunea anulării cererii sau acțiunii”.
Din dispozițiile legale de mai sus rezultă că, dacă acțiunile sau cererile nu cuprind datele sau documentația necesară caracterizării actului sau calculării taxelor sau dacă nu s-au anexat dovezile din care să rezulte plata acestora și obligațiile în legătură cu taxa judiciară de timbru, ce trebuie îndeplinite până la termenul de judecată și care sunt impuse de instanță sub sancțiunea anulării cererii sau acțiunii nu au fost îndeplinite, instanța este îndreptățită să anuleze cererea.
Ori, instanța a constatat că, deși a calificat prezenta cauză drept o acțiune în partaj, ce trebuie timbrată cu 3% din valoarea masei partajabile, potrivit art. 3 alin.1 lit. c din Legea nr.146/1997 actualizată și a citat reclamantul cu mențiunea de a indica valoarea obiectului cererii și de a timbra la valoare, reclamantul nu s-a conformat obligației stabilite de instanță prin rezoluție, de a indica obiectul cererii, valoarea acestuia și de a timbra cererea cu 3% din această valoare și a aplica timbrul judiciar mobil, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, motiv pentru care cererea reclamantului este supusă sancțiunii anulării.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar doar dovada achitării unei taxe fixe de 19 lei și dovada achitării unui timbru judiciar de 0,30 lei, taxe ce sunt insuficiente și derizorii în raport cu cererea de partaj a reclamantului și cu valoarea indicată de acesta, respectiv 1000 lei. Mai mult, reclamantul nu a indicat modul de calcul al valorii imobilului și nici nu a depus la dosar documentația necesară caracterizării actului sau calculării taxelor, anticipat așa cum prevede legea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. G., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru stabilirea cuantumului exact al taxei judiciare de timbru de către instanță.
În motivare arată că, în 27.02._ a primit citația pentru cauza nr._ cu termen de judecată la 04.03.2013 în care i se cere să indice obiectul cererii, valoarea acesteia, să timbreze cererea cu 3 % din valoare și să aplice timbrul judiciar. La data de 28.02.2013 a depus prin registratură un înscris reprezentând poziția sa referitoare la timbraj, pe care l-a apreciat ca fiind de 19 lei. La termenul de judecată din 04.03.2013 a depus taxa judiciară de timbru de 19 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei și a adus la cunoștință instanței că această cerere, în acest dosar_ este o premieră în practica judiciară și a solicitat expres atașarea dosarului civil nr._, pentru ca însăși stabilirea taxei judiciare de timbru în cauza civilă nr._ să fie înțeleasă corect, în funcție de ceea ce cere prin acțiune și acest lucru nu poate fi clar înțeles fără analizarea cauzei care a făcut obiectul dosarului_ și a cărui deschidere o solicită acum.
Aduce la cunoștința instanței că obiectul cererii sale, așa cum este el formulat acum, trebuie privit cel puțin pe moment ca o cerere neevaluabilă în bani, (19 lei) pentru că privește deschiderea unei cauze pentru care s-a plătit deja o taxă judiciară de timbru și numai ulterior, după atașarea dosarului_, poate să fie făcută o reanalizare a timbrajului.
Mai arată că i-a adus expres la cunoștință judecătorului că problema valorii masei partajabile (a imobilului), chiar în ipoteza că s-ar accepta calificarea speței ca o acțiune de partaj este complexă, imobilul este lipsit de o valoarea de circulație, care poate fi ..zero sau 1000 lei, iar acest lucru se poate vedea cel mai bine din însăși dosarul_, care s-a închis deoarece nimeni nu a oferit nici doi bani pe imobil, iar până în acel moment valoarea masei partajabile pe care o susține este aceea care ar permite să fie legală și taxa judiciară de 19 lei.
Judecătorul era obligat de lege nu să anuleze acțiunea cum a făcut ci în lipsa contestării masei partajabile de cealaltă parte ori în cazul în care instanța o aprecia derizorie să se conformeze art.2 al.3 din Legea 146/1997 și art.29 din OMJ 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbre "determinarea cuantumului taxei judiciare de timbre se face de instanța judecătorească”. Refuzând să-i indice expres un cuantum valoric, judecătorul l-a lipsit de dreptul de a formula cerere de reexaminare, dacă aprecia nelegală taxa judiciară stabilită.
Prin întâmpinare intimata S. A. a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și nelegal, cu motivarea că instanța de fond a apreciat corect timbrarea cererii cu 3% din valoarea masei.
Examinând cauza în cadrul prevăzut de art.304 ind.1 cod pr.civilă, raportat la motivele pentru care reclamantul a declarat recurs, se constată că acesta este fondat, în pronunțarea soluției de anulare a cererii de chemare în judecată pentru insuficientă timbrare fiind încălcate dispozițiile legale cuprinse în art.112 pct. 3 Cod pr.civilă raportat la art.2 alin.3 din Legea 146/1997 și la art.5 din Ordinul nr.760/c/1999 al ministrului justiției, ceea ce atrage nelegalitatea hotărârii atacate în sensul prevăzut de art.312 alin.3 teza finală, cu consecința casării și trimiterii spre rejudecare.
Astfel, după cum rezultă din procesul verbal al ședinței din 4 martie 2013 care coincide cu primul termen de judecată, reclamantului i s-a adus la cunoștință calificarea juridică a cererii de chemare în judecată și obligațiile pe care le are sub aspectul timbrării, adică la valoarea prevăzută de art.3 alin.1 lit. c din Legea 146/1997 și nu cu o taxă fixă de 19 lei cum a apreciat acesta la momentul sesizării instanței.
În urma discuțiilor din ședința publică asupra timbrării reclamantul a adus la cunoștință instanței că apreciază valoarea imobilului la suma de 1000 lei astfel încât taxa pe care a achitat-o răspunde exigențelor textului invocat de judecător din legea taxei de timbru și implicit anihilează reținerea excepției de netimbrare.
În această situație instanța avea obligația de a aplica dispozițiile legale sus indicate conform cărora valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în acțiune sau în cerere; dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanțe ca vădit derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiză, dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părți, taxa calculându-se la valoarea rezultată din expertiză, și nu să dispună anularea cererii pentru insuficientă timbrare.
Față de cele arătate, considerând incident cazul de casare a sentinței așa cum rezultă acesta din dispozițiile procedural civile mai sus menționate, tribunalul va admite recursul declarat de reclamantul B. G., împotriva sentinței civile nr.1763 din 04.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu pârâta S. A., pe care o casează cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria A. pentru considerentele arătate privind timbrarea.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B. G., împotriva sentinței civile nr.1763 din 04.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu pârâta S. A., pe care o casează cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
S. C. Ș. N. C. S. N.
Grefier,
C. S.
Red.jud. SN 17.10.2013
Thred. DP
Prima instanță: Judecătoria A., judecător C. C. A.
Ex.2 Nu se comunică
| ← Succesiune. Decizia nr. 481/2013. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
