Expropriere. Sentința nr. 1155/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1155/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 2191/108/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1155
Ședința publică din 19 martie 2013
Președinte: L. B.
Grefier: A. C.
S-a luat în examinare, acțiunea civilă exercitată de reclamanta B. T. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect expropriere – despăgubiri.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de d-na procuror S. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 19.03.2013 o completare a acțiunii din partea reclamantei, care vizează evidențierea unui petit, în subsidiar, astfel că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 47.751 lei, cu titlul de despăgubire, sumă stabilită de către dl. expert B. M. numit din partea CNADR în cuprinsul „Opiniei separate” depusă la dosarul cauzei; de asemenea a depus si completare la concluziile scrise respectiv după punctul III urmează completarea cu punctul III/A cu conținutul arătat mai sus referitor completarea de acțiune.
Nemaifiind formulate alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare instanța acordă cuvântul pe fond.
Doamna procuror solicită admiterea acțiunii conform probelor administrate în cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.04.2012, constată că reclamanta B. T. I. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 65.033 lei cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan situat pe raza orașului Pecica, jud. A., având numărul cadastral_, în suprafață de 3.231 mp, înscris în cartea funciară inițială_ Pecica, în prezent sistată, în temeiul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 33/1994 republicată; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale calculate de la data de 01.08.2010 până la data plății efective a despăgubirii solicitate; obligarea pârâtului să consemneze sumele mai sus solicitate în contul deschis la CEC Bank pe numele reclamantei, cu dobânzile legale aferente de până la data plății efective, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești care urmează a fi pronunțată în cauza de fată.
În motivarea cererii arată că este proprietara tabulară asupra terenului extravilan ./2 supusă dezmembrării evidențiată în C.F._ drept de proprietate dobândit prin ieșire din indiviziune, acte care au fost supuse verificării în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, iar exproprierea terenului a fost declanșată în temeiul Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, astfel că în temeiul prevederilor acestui act normativ în cărțile funciare aferente proprietăților expropriate a fost notată intenția de expropriere.
Arată că prin H.G. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică - „Autostrada Nădlac-A." a fost declanșată procedura exproprierii imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării expropriator fiind S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și a fost aprobată justa despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică la suma globală de 63.000 mii lei. In cuprinsul anexei 2 a H.G. nr. 416/2010 cu privire la teritoriul administrativ al orașului Pecica au fost evidențiate valorile terenurilor ce urmau să fie expropriate, valori stabilite de către expert evaluator desemnat de către expropriator, tabel în evidența căruia ocupă poziția 51.
Totodată arată că în conformitate cu această lucrare de evaluare, suma stabilită cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de teren expropriat 3.231 mp este de 65.033 lei echivalentul în lei a sumei de 14.886 euro, expertul evaluator stabilind prețul unitar pe mp de teren la nivelul de 4,61 euro/mp, iar reclamanta a luat la cunoștință acest tabel cu concluzia asupra valorilor de despăgubire în situația în care a fost afișat la transparență la sediul Primăriei orașului Pecica și a fost publicat pe site-ul CNADR, în luna mai 2010 iar ca urmare a publicării lucrării de evaluare o parte dintre proprietarii expropriați nominalizați în această lucrare au fost despăgubiți, după despăgubirea acestor persoane plățile au fost sistate fară nicio explicație după care începând cu luna decembrie 2010 a intervenit schimbările legislative care a adus la situația de față, iar anterior publicării acestui tabel cu stabilirea valorică a despăgubirilor, a predat la sediul Primăriei Pecica la dispoziția CNADR documentele care atestau dreptul nostru de proprietate. În vara anului 2010 expropriatorul a plătit mai multor proprietari despăgubirile cuvenite conform evaluării stabilite mai sus menționate. Celorlalți proprietari evidențiați în aceeași listă - tabel le-a fost comunicată o scurtă amânare a plății despăgubirilor motivată de stabilirea datei de întrunire a Comisiei. Această comunicare ulterior nu a fost tradusă în practică în schimb, la data de 26.05.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 367 din 26.06.2011 Hotărârea Guvernului nr. 488/11.05.2011 pentru modificarea și completarea H.G. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situată pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.". În H.G. nr. 488/2011 prin articolul unic s-a introdus art. 3/1 privind lista cu imobilele supuse exproprierii potrivit art. 2 situate pe raza localității Pecica, jud. A., lista cu proprietarii sau deținătorii acestor imobile precum și sumele individuale aferente despăgubirilor nominalizate individual prevăzute în anexa 2, iar H.G. 488/11.05.2011 nu îi este opozabil acest act normativ fiind dat în aplicarea Legii nr. 255/14.12.2010 iar aplicarea acestui act normativ la situația acesteia juridică violează regula strictă a neretroactivității legii civile principiu consacrat de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Precizează că, procedura exproprierii a fost declanșată sub imperiul Legii nr. 198/2004 pentru aplicarea căreia a fost adoptată norma metodologică din 08.04.2009 iar conform art. 4 alin. 8 din Legea nr. 198/2004 - Guvernul României nu posedă competența de a stabili cuantumul despăgubirilor datorate persoanelor expropriate în baza art. 1 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea urmând a fi stabilită de către un evaluator din cadrul Asociației Naționale a Evaluatorilor din România. Aceste prevederi au fost în deplin acord cu art. 44 alin. 3 și alin. 6 din Constituția României conform cărora - „Despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul iar în caz de divergențe prin justiție", prevederi care se raportează noțiunii de expropriere pentru utilitate publică.
D. urmare, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 5 din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 în cărțile funciare având obiect imobilul expropriat proprietatea reclamantei, s-a înscris intenția de expropriere de către expropriatorul CNADR iar conform disp. art. 4 alin. 8 din Lege imobilele au fost evaluate iar listele au fost afișate la sediul Primăriei orașului Pecica, iar după declanșarea procedurii de expropriere în etapele mai sus expuse a apărut Legea nr. 255/14.12.2010 iar ulterior apariției acestei legi și în baza acestei legi a fost adoptată H.G. nr. 148/2011 care introduce anexa nr. 2 la H.G. 416/2010 anexă care cuprinde proprietarii expropriați de pe culoarul autostrăzii A.-Nădlac în teritoriul administrativ al orașului Pecica, proprietari care au fost amânați de la plata despăgubirilor stabilite în anul 2010, modificând retroactiv despăgubirile cuvenite, iar modificarea retroactivă a calculului despăgubirilor cuvenite în consecința sa practică a însemnat o devalorizare inacceptabilă - exemplificativ de la o apreciere în anul 2010 la 6 - 7,5 euro /mp la 0,17 euro pe mp în luna mai 2011 conform H.G. 488/2011 ceea ce transpus matematic înseamnă un preț în medie cu 500% mai mic decât prețul deja achitat cu titlu de despăgubire anumitor proprietari din limitele aceluiași culoar de expropriere.
Prin dispozițiile art. 35 lit. C, din Legea nr. 255/14.12.2010 a fost abrogată Legea nr. 198/2004.
Anexa nr. 2 la H.G. 416/2010 astfel precum a fost introdusă prin H.G. 488/2011 încalcă și noua Lege specială nr. 255/2010 pe care pretinde că o aplică astfel că în cuprinsul Legii speciale este reglementată o normă tranzitorie care urmărește a nu fi incidență noțiunea de retroactivitate și care are următorul conținut - „orice documentație tehnică ori de evaluare aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi (255/decembrie 2010) se consideră valabilă”, iar valorificarea acestei norme tranzitorii, consideră că ar conduce la concluzia valabilității depline a lucrării de evaluare a despăgubirilor aferente terenurilor expropriate în teritoriul administrativ al orașului Pecica efectuată în anul 2010 publicată la sediul Primăriei Orașului Pecica și pe site-ul CNADR purtând ștampila și semnătura expertului evaluator R. U. — Filiala Timișoara a ANEVAR.
Art. 3/1 din H.G. 416/2010 în forma în care a fost introdus prin articolul unic al H.G. 488/2011 contravine dispozițiilor art. 44 alin. 3 din Constituția României potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii cu dreaptă și prealabilă despăgubire. De asemenea, contravine și dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010.
Sub raportul textelor de lege mai sus menționate, subliniază și aspectul evidențierii în literatura de specialitate a noțiunii de expropriere pentru cauză de utilitate publică ca reprezentând o excepție de la caracterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate privată precum și de la caracterul perpetuu al acestui drept, iar caracterul de excepție al exproprierii pentru utilitate publică se transpune ca reglementare și în prevederile Noului cod civil intrat în vigoare la 01.10.2011 coroborat cu prevederile art. 4 și art. 5 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil - exproprierea pentru utilitate publică sub aspectul despăgubirilor cuvenite proprietarului trebuie să întrunească condițiile cumulative respectiv despăgubirea să fie justă, dreaptă și pe deplin consimțită de către proprietar - art. 562 alin. 3 Cod Civil, astfel că, prevederile mai sus amintite ale Noului Cod Civil sunt pe deplin acord cu prevederile art. 44 alin. 6 din Constituția României care reglementează stabilirea despăgubirilor datorate proprietarului cu consimțământul proprietarului iar în caz de divergență în justiție.
Ca urmare, concluzia care se impune asupra analizei textelor legale mai sus citate este una fără echivoc care poartă asupra implicării indubitabile a consimțământului proprietarului expropriat în stabilirea despăgubirilor datorate iar în caz de divergență prin justiție, iar din conținutul reglementările legale mai sus inserate, consideră că nu se poate desprinde o a treia posibilitate și nicidecum o modalitate cu caracter unilateral de stabilire a despăgubirilor pentru situația exproprierilor pentru utilitate publică în formă definitivă, fără posibilitatea de a stabili existența vreunei divergențe, fără acces la justiție - situație rezultată din prevederile H.G. 488/2011. Textul art. 3/1 din H.G. 488/2011 contravine și dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 conform cărora - „în termen de 30 de zile lucrătoare de la data notificării intenției de expropriere prevăzute la alin. 1 proprietarii imobilelor cuprinse în listă se vor prezenta la sediul expropriatorului, în baza convocării în vederea stabilirii unei juste despăgubiri", în condițiile reglementărilor aduse de H.G. 488/2011 prevederea din art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 devine inaplicabilă.
Menționează că în cursul lunii decembrie 2011 i-a fost comunicată Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 98/140 din 08.10.2011 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica jud. A. prin care se dispune exproprierea și se aprobă acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului proprietatea acestuia situat în Pecica având nr. cadastral_ S. R. în suprafață de 3.231 mp. Conform art. 2 al acestei hotărâri despăgubirea aferentă stabilită pentru teren este în sumă de 2.303,7 lei stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010 și ale H.G. 488/2011, iar cu privire la numerotarea dată de către Comisie hotărârilor emise în sensul că s-a menținut și numărul curent al poziției din lista definitivată în luna mai 2010 cu privire la valorile de despăgubire și proprietarii expropriați nominalizați individual. Cuantumul despăgubirilor acordat prin H.G. 488/2011 individual pentru fiecare persoană expropriată a fost păstrat și evidențiat în hotărârea emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii 255/2010 este mult sub cel menționat în expertizele de evaluare realizate în anul 2010, este, de asemenea, sub nivelul tranzacțiilor folosite de către Camerele Notarilor Publici pentru terenurile extravilane de categoria celor aflate pe raza orașului Pecica, și mult diminuat față de potențiala valoare de piață a acestui teren extravilan și cu toate că rezultă din modalitatea de reglementare evidențiată în H.G. 488/2011 un caracter definitiv cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, despăgubirile stabilite nu sunt de natură să reflecte o dreaptă și prealabilă despăgubire, sunt rezultatul unei hotărâri unilaterale care exclude în maniera finalizată implicarea consimțământului persoanei expropriate, exclude orice noțiune de negociere precum și constatarea vreunei divergențe.
Arată că este important, de subliniat aspectul că în fața Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 în luna octombrie 2011 a depus un script separat cu privire la dezacordul reclamantei raportat la cuantumul despăgubirii acordate cu motivarea corespunzătoare, script care a rămas în evidența dosarului Comisiei, iar H.G. 488/2011 are un efect discriminatoriu evident.
Intenția expropriatorului de a reduce unilateral nivelul despăgubirilor doar pentru o parte din persoanele expropriate din cadrul aceluiași proiect de infrastructură -„Autostrada Nădlac-A." reprezintă o discriminare prohibită de prevederile art. 16 alin. 1 din Constituția României, art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Tratat și de asemenea, art. 20 și art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Precizează că, interdicția de discriminare derivă din dreptul la egalitate în fața legii. Aplicarea unui tratament diferit unor situații comparabile reprezintă o discriminare directă.
Astfel că în formularea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului noțiunea de discriminare cuprinde în mod obișnuit cazurile în care un individ sau un grup este tratat mai bine decât altul fără o justificare adecvată, fiind neîndoios, aspectul că situațiile în care este plasată reclamanta în calitate de proprietar expropriat pentru realizarea tronsonului de autostradă Nădlac-A. și mai exact segmentul coridorului din amplasamentul orașului Pecica (anexa 2 introdusă prin H.G. 488/2011) sunt situații comparabile. Inițial, la debutul procedurii expropriatorul S. R. prin CNADR a respectat dreptul la egalitate în fața legii, însă mai târziu expropriatorul a împărțit proprietarii expropriați în două categorii - o categorie primind despăgubiri în cuantum corect conform evaluării din anul 2010 iar cealaltă categorie, în care ne regăsim, fiind amânată nejustificat de la acordarea despăgubirilor iar ulterior stabilindu-se unilateral despăgubiri într-un cuantum marcant devalorizat, în această situație criteriile discriminatorii de evaluare a terenurilor expropriate au condus la diferențe notabile de tratament fără nicio justificare.
Consecința practică a diferențelor de tratament a condus la situația inacceptabilă ca în cadrul aceleiași parcele de teren un proprietar expropriat în anul 2010 să primească 6 euro/1 mp de teren iar în cealaltă categorie, care a suportat amânarea acordării să se stabilească pentru același teren un preț de 0,17 euro/mp cu o devalorizare medie matematică de aproximativ 500% în defavoarea celei de a doua categorii, iar evaluarea efectuată de către reprezentanta instituției abilitată la nivel național a fost dată publicității, acceptată de către expropriați și întocmită cu respectarea criteriilor legale. Reducerea operată asupra cuantumului despăgubirilor ca urmare a aplicării prevederilor H.G. 488/2011 nu se bazează pe argumente reprezentând diferențe de valoare de piață sau de potențial de tranzacționare asupra categoriei de teren.
Cu privire la art. 3/1 și art. 7 din H.G. nr. 416/2010 în forma în care au fost introduse prin articolul unic al H.G. 488/2011 contravin și dispozițiilor art. 1 paragraful 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arată că prin art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO s-a reglementat situația în care - „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Normele cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO se referă la atingerea dreptului de proprietate, sunt interdependente iar recomandarea de interpretare sub interdependență se regăsește în cuprinsul hotărârilor pronunțate în cauzele Sfintele Mănăstiri contra Greciei la 09.12.1994 și Iatridis contra Greciei, dosar nr._/1996.
Astfel, consideră că poziționarea neechivocă în fața Comisiei în sensul dezacordului privind stabilirea cuantumului despăgubirilor la nivelul prețului unic de 0,17 euro/1 mp solicită să se constate că determină situația cazului de divergență și legitimează promovarea prezentei acțiuni.
In condițiile în care în temeiul H.G. 416/2010 în forma adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 288/03.05.2010 sumele achitate proprietarilor de terenuri în zona coridorului autostrăzii Nădlac-A. cu titlu de despăgubire pentru expropriere au fost consistent mai mari, reflectau valoarea reală de circulație și de piață raportat la nivelul tranzacțiilor imobiliare în zona teritoriului administrativ al orașului Pecica modificarea adusă prin H.G. 488/2011 prin stabilirea individuală a unui cuantum de despăgubire remarcabil devalorizat și regăsit fidel în prevederile hotărârii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 a instituit un tratament discriminatoriu care urmează a primi o corectă reparație.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
In drept art. 21, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 modificată și completată, art. 1, art. 21 - art. 27 din Legea nr. 33/1994 republicată, art. 15, art. 16, art. 44 din Constituția României, art. 1 paragraful 1 din Protocolul Adițional la CEDO, art. 14 din Convenția EDO, art. 20 și art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art. 562 alin. 3 Noul Cod Civil, art. 274 Cod procedură civilă.
În susținerea acțiunii depune: Hotărârea nr. 98/140 din data de 08.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local al orașului Pecica jud. A. și procesul-verbal întocmit de către Comisie aferent hotărârii nominalizate – în copie legalizată; extras de carte funciară ca urmare a operării dezmembrării terenului expropriat; C. coală de carte funciară inițială, în prezent sistată; raportul de evaluare a terenurilor realizat de către expert evaluator R. U. cu tabelul valorilor unitare pe metru pătrat, a valorii totale raportate suprafeței expropriate cu exprimare în euro și echivalentul în moneda națională reprezentând cuantumul despăgubirilor stabilite, finalizat în luna mai 2010 pozițiile din listă marcate cu „X” reprezintă persoanele expropriate care au încasat despăgubirile la nivelul valoric evidențiat în această lucrare.
Prin precizarea de acțiunedepusă la dosar la data de 15.05.2012, reclamanta a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 98/140 din 08.10.2011 și obligarea pârâtului la plata unei valori de despăgubire în sumă de 65.033 lei cu titlul de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan având număr cadastral_, în suprafață de 3231 mp, înscris în cartea funciară inițială_ Pecica, în prezent sistată, în temeiul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 33/1994 republicată.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul prin reprezentant a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere au fost corect calculate.
Arată că, la momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr.416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2009 pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului, prevederi în baza cărora expropriatorul a întocmit o documentație tehnico-economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului și planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
În prezent, afirmă pârâtul, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, iar potrivit art. 5 din această lege, expropriatorul are obligația de a aproba, prin hotărâre de guvern, lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ – teritoriale; indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr. 1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării, precum și suma globală estimată, cu titlu de despăgubire, în valoare de 63.000 lei, rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere; această sumă a fost ulterior suplimentată cu 17.500 lei, prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în situația în care suma globală necesară acestui proiect era de 80.500 lei.
În raport de prevederile art.11 din Legea nr.255/2010, s-a procedat la evaluarea proprietăților imobiliare expropriate de către un evaluator specializat, membru ANEVAR, stabilindu-se, în conformitate cu standardul internațional IVS, că suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de 865.211 mp, cu o valoare totală a despăgubirilor în cuantum de 684.356,29 lei.
Așadar, conchide pârâtul că atât timp cât raportul de evaluare a fost întocmit analizând piață specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea, oferta competitiva, etc.), hotărârea de expropriere este temeinică și legală, iar susținerile reclamantei sunt nefondate și se impune respingerea acestora ca atare.
De asemenea prin concluziile scrise depuse de către pârât la data de 07 noiembrie 2012, acesta solicită respingerea acțiunii considerând că expertiza efectuată în cauză nu poate fi reținută ca fiind concludentă pentru stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite ea nefiind întocmită în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare aplicabile în cauză.
Astfel potrivit art. 26 din Legea 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul adus proprietarului adică prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele din aceeași zonă și daunele aduse proprietarilor.
De asemenea mai arată că, în urma apariției Legii 255/2010, valoarea despăgubirilor propuse pentru a fi plătite au fost stabilite corect prin raportul de expertiză întocmit de ..
Prin notele de ședință depuse la data de 29 mai 2012, reclamanta solicită obligarea pârâtei CNADR București de a depune la dosarul cauzei proiectul privind lucrarea de infrastructură AUTOSTRADA NĂDLAC-PECICA, în segmentul care prevede drumurile practicate, căile de acces, căile de coborâre precum și noile drumuri de acces create către parcelele de teren arabil care au rămas în proprietatea aceteia ca urmare a dezmembrării și a exproprierii parcelei care face parte din culoarul autostrăzii; obligarea pârâtei CNADR București la depunerea notei de fundamentare a raportului de expertiză – evaluare a terenurilor din zona culoarului de autostradă Nădlac-Pecica, lucrare efectuată de către expert evaluator R. U., conform H.G. 416/2010; obligarea pârâtei CNADR București la depunerea expertizei de evaluare a terenurilor pentru autostrada Nădlac-Pecica, lucrare efectuată de către expert G. N..
Arată că toate acestea le solicită deoarece din verificările efectuate asupra lucrărilor de dezmembrare depuse de către pârâta la OCPI A. nu rezultă suficiente date în vederea realizării lucrării generale de identificare cadastrală și de asemenea, aceste date sunt imperios necesare și experților evaluatori pentru determinarea criteriilor de evaluare. Din verificările efectuate și asupra evidențelor Primăriei Pecica nu rezultă plan de situație asupra parcelelor care fac obiectul exproprierii cu datele solicitate de către experți care vizează pe lângă alte date și datele de ansamblu ale coridorului de expropriere privind autostrada Nădlac-Pecica.
Din probele administrare în cauză, respectiv hotărâri de stabilire a despăgubirilor, încheieri CF, contracte de vânzare-cumpărare, raport de evaluare proprietăți imobiliare, schițe cadastrale, raport de expertiză tehnică judiciară și supliment la expertiză, instanța reține în fapt prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 98/140/08.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010 s-a dispus exproprierea de la reclamată a suprafeței de 3.231 mp din terenul situat în loc. Pecica, jud. A., înscris în cartea funciară nr._ Pecica.
Reclamanta contestă această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
„(1) - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.”
„(2) - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor, instanța a procedat în conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamant, respectiv de către pârâtul expropriator.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 3.231 mp ar fi de 57.224 lei, echivalentul a 12.691 euro.
Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul expert M. B., acesta subliniind faptul că expertiza nu tratează corect abordarea prin piață.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, respectiv metoda comparațiilor de piață și metoda randament, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final, instanța apreciază că suma de 12.691 euro pentru o parcelă de 3.231 mp reprezentând teren agricol situat în extravilanul unei localități care nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce, în echivalent, înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Acesta a fost și motivul pentru care tribunalul, din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 C.pr.civ., în raport de concluziile raportului de expertiză, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat a comunica instanței o copie a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în cursul anilor 2011–2012, cu obturarea datelor de identificare ale părților și cu păstrarea elementelor care interesau în soluționarea cauzei, respectiv data contractului, suprafața vândută și prețul stabilit de părți.
În total a fost depus la dosar un număr de 19 contracte (f. 167-186) prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren, unele mai reduse, de numai 5.000 mp, până la suprafețe mai mari de 6,2 ha, 6,3 ha sau chiar 6,4 ha de teren arabil.
Toate contractele depuse la dosar datează din perioada 2011 – 2012, astfel că prețurile indicate în cuprinsul lor sunt de certă actualitate.
Dintr-o analiză sumară a acestor contracte se poate constata că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp; în unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6 – 0,9 lei/mp, dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole, chiar la prețuri mai ridicate, potrivit Adresei nr.221 din data de 08.05.2012 emisă de BNP Asociații „D.”, în zona Pecica s-au înregistrat, în situații mai rare, de 2900 – 3000 euro/ha, respectiv 0,3 euro/mp, preț pe care instanța îl va reține ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 343 mp expropriată de la reclamantă pentru construirea autostrăzii A. – Nădlac.
Din înmulțirea suprafeței expropriate cu un preț de 0,3 euro/mp, cu cât s-au vândut terenurile în general, în ultimii 2 ani, în extravilanul orașului Pecica, rezultă o valoare de 4.360 lei.
Instanța nu a reținut valoarea de piață din contractul de vânzare – cumpărare autentificat în 27 noiembrie 2012, întrucât acesta a fost încheiat cu mult după data exproprierii și este un contract izolat; chiar mai mult, terenul a fost achiziționat în vederea realizării de către vânzători a obiectului de activitate a Intreprinderii Individuale Kocsik M. „Agro Press”, teren care are deschidere la DN 7 și acces direct la rețeaua de gaze, nefiind astfel comparabil cu terenul expropriat de la reclamanți.
La fel, nici contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 17.05.2012, prin care o societate a dobândit un teren, nu este relevant, deoarece acesta are categoria de folosință curți și construcții, ceea ce nu este cazul în speță, ipoteza fiind identică și în ceea ce privește contractul de ipotecă autentificat la data de 17.02.2011.
Pe de altă parte, contractul autentificat la 12 august 2011, încheiat între două societăți comerciale, nu este relevant față de criteriul stabilit de art.26 alin.(1) și (2) din Legea nr.33/1994.
Sintagma de ,,prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială.
În aceste condiții, concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
Metodele utilizate de experți, respectiv de comparație și randament, nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de Legea nr.33/1994 și anume prețul cu care se vând în mod obișnuit, în zona în discuție, terenuri similare celui expropriat.
În cazul în care experții nu au analizat vânzări efective, instanța nu poate ține seama, la stabilirea despăgubirilor, de raportul de expertiză întocmit.
În cauză nu se punea problema lipsei de tranzacții pentru perioada vizată, așa cum rezultă din contractele atașate la dosar și din adresa notarului public D. S., astfel încât contractele autentice de vânzare-cumpărare exprimă cel mai convingător prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.
Afirmația experților că în realitate părțile declară la notar un preț mai mic pentru a eluda taxele și onorariile notariale, nu este susținută de nicio probă, astfel că atât timp cât nu s-a constatat de către instanță vreo simulație privind prețul, nu se pune problema înlăturării unor convenții autentice care beneficiază de prezumția de validitate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul reține a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comision.
Prin urmare, instanța concluzionează că în cadrul despăgubirilor trebuie inclusă și suma de 218 lei reprezentând procentul menționat din valoarea de circulație a terenului expropriat.
În schimb, nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producției agricole, întrucât din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că, la momentul exproprierii, terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
Mai mult, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atât timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamanții nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei și, pe cale de consecință, va anula în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 98/140/08.10.2011, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.578 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă, începând cu data scadenței din 08 10 2011 și până în ziua plății efective.
În ceea ce privește dobânda legală, temeiul acordării acesteia îl constituie art.1 din OG nr.13/2011.
Ca urmare a admiterii în parte a cererii, în temeiul disp. art. 274 - 276 C.pr.civ., tribunalul va obliga pârâtul la plata sumei de 1.500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului numit de instanță, restul cheltuielilor avansate de părți urmând a rămâne în sarcina acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRÂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. T. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri.
Anulează în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 98/140 din 08.10.2011.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.578 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 08.10.2011.
Respinge restul pretențiilor solicitate.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1.500 lei cheltuielile de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. B. A. C.
red.B.L.
Tred.A.C.
6 ex./26.03.2013
4 .
Se comunică părților:
- RECLAMANTA B. T. I. – Pecica, ., jud. A.
- PÂRÂT S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE - sector 1, București, .. 38 și Timișoara, .. 18
- P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL A.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 805/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
