Acţiune în constatare. Sentința nr. 4861/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4861/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 5528/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 530
Ședința publică din data de 04 decembrie 2013
Președinte: D. C. U.
Judecător: M. C.
Grefier: C. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul P. M. împotriva sentinței civile nr. 4861/20.08.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata R. D. având ca obiect, acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei avocat A. A. din B.A A., lipsă fiind apelantul și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 72 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbre judiciare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul de registratură, la data de 02.12.2013, apelantul a depus prin fax, chitanța de plată a taxei de timbru în sumă de 72 lei.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise și chitanța de plată a onorariului avocațial.
Instanța din oficiu, pune în discuție excepția netimbrării apelului cu suma de 5 lei timbre judiciare și acordă cuvântul reprezentantului intimatei asupra excepției și asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției. Cu privire la apelul formulat solicită a fi respins, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 705 Cod procedură civilă. Nici în fața primei instanțe și nici în calea de atac apelantul nu a făcut dovada că termenul de prescripție ar fi fost întrerupt sau suspendat. Solicită cheltuieli de judecată.
După terminarea dezbaterilor, înainte de deliberare, prin serviciul de registratură apelantul depune chitanța de plată a taxei de timbru în sumă de 72 lei și timbre judiciare de 3 lei, la care a anexat cererea de punere în executare a titlurilor executorii și încheierea dată în dosarul nr. 17._ al Judecătoriei Oradea.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.4861 din data de 20.08.2013 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria A., s-a admis cererea formulată de reclamanta R. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M. și a constatat prescris dreptul pârâtului creditor de a pune în executare sentința civilă nr.631/2003 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr.3300/2002.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 12.02.2003 a fost pronunțată sentința civilă nr.631 prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune privind bunurile dobândite sub durata căsătoriei, imobilul din Ș., nr.550, județul A. fiindu-i atribuit reclamantei, care a fost obligată să-i plătească pârâtului în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a sentinței o sultă în cuantum de 17.564,5975 lei., iar această sentința a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac.
Fiind în prezența unei hotărâri în cadrul căreia judecătorul a stabilit un termen de executare, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la momentul expirării termenului de executare prevăzut, respectiv 12.08.2003.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.705 din noul Cod de procedură civilă „dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani”. Aceleași dispoziții se regăsesc și în codul de procedură civilă din 1865, la art.405.
Astfel, termenul de 3 ani pentru exercitarea dreptului de a obține sulta prin executarea silită a sentinței de partaj s-a împlinit la 18.08.2006.
S-a reținut că pârâtul nu a invocat și nici nu a probat intervenirea vreunui caz de suspendare sau întrerupere a prescripției extinctive. De la data rămânerii irevocabile a sentinței menționate, pârâtul nu a efectuat nici un act de executare, aspect recunoscut chiar de către acesta prin întâmpinarea depusă.
Prima instanța a reținut, contrar susținerilor pârâtului, că termenul de prescripției este de trei ani și nu de zece ani, nefiind vorba în speță de un titlu emis în materia drepturilor reale, ci de un titlu prin care se recunoaște pârâtului un drept de creanță. Potrivit art.706 alin.2 noul Cod procedură civilă, prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-pârât P. M., solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta-intimată referitor la constatarea intervenției prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită, a sultei în cuantum de 17.565,5975 lei, conform sentinței civile nr.631/12.02.2003 pronunțată de Judecătoria A., în dosar 3300/2002, precum și a celorlalte capete de cerere, cu cheltuieli de judecată în ambele cicluri procesuale, reprezentând onorariu avocațial și taxa de timbru.
Reiterând starea de fapt, apelantul a subliniat că hotărârea primei instanțe este nefondată și dată cu încălcarea legii, întrucât nu a intervenit prescripția extinctiva referitoare la dreptul de a cere executarea silita a sentinței civile nr.631/2003, a Judecătoriei A..
Potrivit art.705 Cod procedură civilă „dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani”. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol „termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită”.
Sentința civila nr.631/2003 a rămas definitivă prin neapelare dar prin dispozitivul acesteia s-a stabilit, cu caracter suspensiv, momentul de la care, titularul dreptului de creanța are dreptul de a obține executarea silita, respectiv „în termen de 6 luni, de la data rămânerii definitive a sentinței”.
Se apreciază că este aplicabil art.705, teza a doua din Noul Cod de Procedura Civila, fiind vorba de un titlu emis in materia drepturilor reale, termenul de prescripție fiind de l0 ani.
Având în vedere termenul de 6 luni, stipulat în dispozitivul sentinței, termenul de prescripție este de 10 ani și 6 luni și teoretic s-ar fi împlinit la data de 14.08.2013.
Prima instanța a apreciat greșit că prescripția dreptului de a cere executarea silită s-ar fi împlinit la data de 18.08.2006 considerând că în speță, nu este vorba de un titlu emis în materia drepturilor reale ci un titlu prin care se recunoaște pârâtului un drept de creanță.
Este parțial adevărat că pârâtul nu a efectuat nici un act de executare, dacă se are în vedere conținutul întâmpinării cu precizarea că anterior datei de 14.08.2013, au sesizat cu o cerere de executare silită un Birou de Executori Judecătorești, or, potrivit art.708, alin.1 Cod procedură civilă cursul prescripției se întrerupe, printre altele: „pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent.
În drept a invocat dispozițiile art.466, art.480, alin.6, art.705, 708, alin.2 Cod procedură civilă.
Prin concluzii scrise intimata-reclamantă R. D. arată că instanța de fond în mod corect a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.705 din Cod procedură civilă, respectiv că dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de trei ani dacă legea nu prevede altfel și că acest termen s-a împlinit la data de 18.08.2006. Legal a mai reținut prima instanță că executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, întrucât în speță nu este vorba de un titlu emis în materia drepturilor reale ci de un titlu prin care se recunoaște pârâtului un drept de creanță.
Partajul nu are un caracter translativ ci declarativ de drepturi și ca atare sulta nu privește un drept real ci un drept de creanță, astfel încât susținerea apelantului că sunt aplicabile dispozițiile art.705 al.1 teza a II-a Cod procedură civilă, întrucât este vorba de un titlu emis în materia drepturilor reale, este nefondată.
Consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.631/2003, pârâtul nu a făcut dovada de a fi efectuat vreun act de executare, nu a invocat și nu a făcut dovada intervenirii vreunui caz de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și că nici în acesta fază a procesului apelantul nu a probat că termenul de prescripție ar fi fost întrerupt sau suspendat.
Instanța de apel examinând sentința atacată, în limitele cererii de apel, în temeiul dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă, cât și din oficiu pentru motivele de ordine publică, constată că apelul declarat este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit prima instanță a reținut faptul că acțiunea de partaj care a fost soluționată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.631/12.02.2003 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr.3300/2002, este o acțiune prin care se recunoaște pârâtului un drept de creanță, deoarece acțiunea în partaj privește dreptul de proprietate asupra unui imobil care a fost atribuit reclamantei din prezentul dosar cu obligarea acesteia la plata unei sulte către pârât, sultă care trebuia plătită în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Dreptul de proprietate este un drept real, iar acțiunile prin care se urmărește valorificarea unui drept real sunt acțiuni reale sau cereri reale și în această categorie este inclusă și cererea de partaj a unui imobil.
Potrivit art.705 al.1 teza a II-a Cod procedură civilă, în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
Sentința civilă nr.631/12.02.2003 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr.3300/2002, este un titlu emis în materia drepturilor reale deoarece prin el s-a soluționat o cerere care avea ca obiect dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra unui imobil care a fost atribuit reclamantei condiționat de plata sultei aferentă cotei pe care o deține pârâtul din imobilul respectiv.
Prin urmare, termenul de prescripție în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale este de 10 ani și nu de 3 ani cum în mod greșit a stabilit prima instanță prin hotărârea atacată.
Astfel, cum sentința civilă nr.631/12.02.2003 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr.3300/2002 prevede un termen de plată a sultei de 6 luni de la data rămânerii definitive a acesteia, ea nu putea fi executată silit decât după trecerea termenului de 6 luni, adică după data de 13.08.2003, deoarece termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, conform art.705 al.2 Cod procedură civilă.
Termenul de prescripție de 10 ani s-ar fi împlinit la data de 13.08.2013, iar cum prezenta acțiune pentru constatarea intervenției prescripției a fost înregistrată la data de 09.04.2013, termenul de prescripție nu a fost împlinit la data înregistrării cererii.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.480 al.2 și art.705 din Codul de procedură civilă, va admite apelul formulat de apelantul P. M. și va schimb în tot sentința civilă nr.4861/20.08.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta R. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M., ca neîntemeiată.
În temeiul art.453 din Codul de procedură civilă, instanța va dispune obligarea intimatei R. D. la plata către apelantul P. M., a sumei de 105 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Cheltuielile de judecată efectuate în prima instanță de către apelant, nu au fost dovedite, astfel încât instanța le va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul P. M., în contradictoriu cu intimata R. D., împotriva sentinței civile nr.4861/20.08.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ și în consecință schimbă această hotărâre în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta R. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M., ca neîntemeiată.
Dispune obligarea intimatei R. D. la plata către apelantul P. M., a sumei de 105 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 04.12.2013.
Președinte, Judecător,
D. C. U. M. C.
Grefier,
C. I.
Red. D.C.U /18.12.2013
Thred. CI
4 ex./ 2 . comunică cu:
1. apelantul P. M. la dom. procesual ales la av. F. M. în Beiuș .
2. intimata R. D. la dom. procesual ales în A. ., .>
Primă instanță – judecător R. A. C.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 2803/2013.... | Expropriere. Sentința nr. 3525/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
