Obligaţie de a face. Decizia nr. 805/2013. Tribunalul ARAD

Decizia nr. 805/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 666/246/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 805 R

Ședința publică din data de 5 iunie 2013

Președinte H. O.

Judecător A. Ș.

Judecător L. B.

Grefier D. S.

S-a luat în examinare recursul formulat de către recurenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul S. Ș., împotriva sentinței civile nr. 555 din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ .

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat.

Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea soluționării.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2013, constată că prin sentința civilă nr. civile nr. 555 din data de 15.03.2013 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Ineu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Ș. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul S. Ș..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt, că înscrisul sub semnătură privată intitulat „Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare” din data de 28.10.2009 este încheiat între pârâtul S. Ș. în calitate de promitent - vânzător și reclamantă în calitate de promitent - cumpărător, având ca obiect suprafața de 0,86 ha teren arabil situat în extravilanul localității Târnova, . suma de 2580 lei.

Imobilul care face obiectul înscrisului sub semnătură privată, este înscris în titlul de proprietate nr._/22.08.1997, cod_-1, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din Județul A., pentru numita N. A. decedată în data de 22.10.1997, conform certificatului de deces eliberat de Primăria comunei Târnova în data de 6.11.1997.

Astfel cum a rezultat din certificatul nr.6745/8.03.2013 eliberat de BCPI Ineu, imobilul menționat nu este înregistrat în cartea funciară.

Reclamanta a susținute că pârâtul S. Ș. este moștenitor al defunctei S. P., în calitate de soț supraviețuitor, aceasta fiind moștenitoare legală a titularei din titlul de proprietate N. A., în calitate de fiică și, în acest sens, a depus la dosarul cauzei sesizări pentru deschiderea procedurii succesorale cu nr. 6584/20.12.2010 eliberate de Primăria comunei Târnova.

În drept a reținut că, potrivit art. 106 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36 din 12 mai 1995 și art.14 din codul de procedură civilă din 1865 succesiunea poate fi dezbătută doar de către notarul public sau instanța de judecată, iar Primăria nu are atribuții pentru a dezbate succesiunea.

Întrucât, reclamanta nu a depus la dosarul cauzei probe din care să rezulte că succesiunea după defuncta N. A. a fost dezbătută la notarul public sau de către instanța de judecată, și nici nu a formulat în cauză un capăt distinct de cerere prin care să solicite dezbaterea succesiunii defunctei pe calea unei acțiuni oblice, instanța nu a putut reține calitatea pârâtului de moștenitor.

În consecință, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul S. Ș. este proprietarul imobilului cu privire la care s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată menționat.

Chiar dacă reclamanta nu a prezentat probe din care să rezulte că pârâtul este proprietarul imobilului cu privire la care s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată, instanța a reținut că înscrisul reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, respectiv un antecontract valabil încheiat.

Astfel, există posibilitatea legală pentru părți ca orice contract să fie precedat de o promisiune de a contracta, iar faptul că promisiunea privește lucruri care, la momentul încheierii convenției, nu s-ar afla în patrimoniul promitentului, nu constituie motiv pentru a se constata nulitatea ei.

Nu există nici o dispoziție legală care să prevadă că promisiunea de vânzare a unui bun imobil, făcută de un neproprietar nu ar fi valabilă. Această soluție își are rațiunea în faptul că persoana neproprietară are posibilitatea să dobândească proprietatea bunului oferit spre vânzare, de la adevăratul proprietar, iar apoi să fie în măsură a perfecta vânzarea.

Astfel, instanța va constata că antecontractul de vânzare-cumpărare are ca obiect o obligație de a face, de a încheia în viitor un contract autentic de vânzare-cumpărare, susceptibil de a transfera proprietatea de la vânzător la cumpărător. Instanța poate se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, doar dacă se face dovada că imobilul se găsește în patrimoniul vânzătorului la momentul judecății și nu există alte impedimente legale.

Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a-și justifica atât calitatea procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în art. 112 Cod proc. civ, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente obiectul precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului.

Pentru considerentele arătate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Ș. și, în consecință, a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . SRL, solicitând instanței de control judiciar, în urma admiterii căii de atac, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.

În motivele de recurs, invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate, recurenta a susținut că deși instanța de fond reține în considerentele motivării sentinței atacate că sunt îndeplinite condițiile legale de fond și formă, față de obiectul dedus judecății, fiind aplicabile dispozițiile legale de la data perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv dispozițiile art. 5 alin. 2 din Titlul X a Legii nr. 247/2005, în motivarea soluției de respingere a acțiunii, face referire la Legea notarilor publici, la faptul că succesiunea se poate dezbate doar de notar sau instanță, pentru dovedirea calității de moștenitor și a calității de proprietar al pârâtului, și întrucât moștenirea nu s-a dezbătut, pârâtul nu ar avea calitate procesuală pasivă.

În opinia recurentei, această motivare este netemeinică, instanța făcând o confuzie între calitatea de moștenitor, fiind dovedită prin anexa 24 pentru sesizarea deschideri procedurii succesorale în baza căreia se dezbate moștenirea atât de notar cât și de către instanță. Această anexă nu poate fi contestată din oficiu nici de către notar nici de către instanță, ci numai de către persoanele ale căror drepturi succesorale ar fi lezate.

Recurenta a considerat că pârâtul are calitate procesuală pasivă fiind semnatarul antecontractului de vânzare-cumpărare și datorită pasivității sale s-a pronunțat acțiunea în obligația de a face. Întrucât imobilul este în posesia și folosința recurentei de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, recurenta a apreciat că instanța fondului trebuia să facă aplicarea și a art. 225 Cod procedură civilă.

În drept, a invocat disp. art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.

Intimatul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări scrise.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta . SRL și ținând seama de dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursul promovat în cauză nu este fondat pentru următoarele considerente

Nu pot fi reținute criticele recurentei întrucât potrivit art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 modificată, text aplicabil în cauză așa cum corect a reținut prima instanță, în situația în care ulterior încheierii unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, astfel că, pentru pronunțarea unei astfel de hotărâri este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv existența unei promisiuni de vânzare – cumpărare, reclamantul să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; să existe refuzul celeilalte părți iar promitentul - vânzător să fie proprietar al bunului care face obiectul vânzării pentru a putea dispune transferul dreptului de proprietate în favoarea promitentului cumpărător.

Cum reclamanta nu a depus la dosar extras de CF din care să rezulte că, promitentul vânzător este proprietarul imobilului înscris în TP. nr._ din data de 22.08.1997 emis de către Comisia Județeană A., sau că, autoarea acestuia ar fi proprietarul tabular al imobilului în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Ș..

Pentru considerentele de mai sus, tribunalul va constata că, nu este incident în cauză nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de disp. art. 304 Cod. pr. civilă, astfel că, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 și 2 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de către recurenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul S. Ș., împotriva sentinței civile nr. 555 din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ .

Văzând că, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de către recurenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul S. Ș., împotriva sentinței civile nr. 555 din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 05.06.2013.

Președinte: Judecători:

H. O. A. Ș. L. B.

Grefier:

D. S.

Red A.Ș. Tred. SD

2 ex- 04 07 2013

-nu se comunică părților

Judecător P. I. A.-Judecătoria Ineu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 805/2013. Tribunalul ARAD