Expropriere. Sentința nr. 2923/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2923/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 3213/108/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2923
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Președinte: L. L.
Grefier: A. C.
S-a luat în examinare în rejudecare, acțiunea civilă exercitată de reclamanta N. L. Zorița, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România, având ca obiect expropriere – despăgubiri.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei avocat P. E. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror Sorinca R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților declară că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, achiesând la concluziile raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată, depunând totodată și concluzii scrise.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea acțiunii conform probelor administrate în cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ la data de 27.06.2013, în rejudecare, constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 07.05.2012, reclamanta N. L. Zorița a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, solicitând anularea în parte a Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii 255/2010 nr. 152/236 din 10.10.2011, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților; obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 9.909 Euro, corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății, reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenite în urma exproprierii parcelei de teren cu numărul cadastral A884/37/2 situat în Pecica, cu suprafața de 2277 mp; obligarea pârâtului la plata către reclamantă a dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de către instanță și suma de 1623,5 lei stabilită prin Hotărârea nr. 152/236 din 10.10.2011, dobândă calculată de la data de 10.01.2012, când a fost scadentă obligația pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția lor și până în ziua plății efective; obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată .
Prin Sentința civilă nr. 822 din 25 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. L. Zorița, în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, având ca obiect despăgubiri, a anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 152/236/10.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.227,64 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data de 10.01.2012, a respins restul pretențiilor solicitate și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 152/236/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 2277 mp din terenul situat în localitatea Pecica, Jud. A., având număr cadastral_, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 3.227,64, luându-se în calcul o valoare de 1,35 lei/mp, la care s-a adăugat procentul de 5% reprezentând suma necesara reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii prin cumpărarea in aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comisioane.
Reclamanta a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei s-a grefat pe dispozițiile art. 22 alin.1 din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:„alin.1- Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 2277 mp, ar fi de 38.987 lei, echivalentul a 8.744 euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață deoarece:
- comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat. Comparabilele folosite se referă la terenurile ce au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD fapt care le crește mult valoarea. La data exproprierii terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică iar simplul fapt că este în zona de construcție a autostrăzii nu dă acestui teren un potențial de conversie în teren pentru uz industrial. Comparabile care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane. Din acest motiv a apreciat că rezultatele obținute sunt eronate.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, instanța a apreciat că suma de 8.744 euro pentru o parcelă de 2277 mp, pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, a stabilit pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha., ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp., adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Acesta este motivul pentru care prima instanța a acordat o valoare probantă deosebită, adresei BNP „D.” cu sediul chiar în Localitatea Pecica, conform căruia, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro / ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha) au fost declarate (este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era societate comercială, sens în care a reținut prețul de 3.000 euro pentru un ha de teren, respectiv 0,3 euro/mp – echivalent 1,35 lei/mp, ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind:2% comision unei societăți de intermedieri imobiliare, 1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate.
Prin urmare, despăgubirea cuvenită reclamantei este de 3.227,64, obținută din înmulțirea suprafeței de 2.277 mp cu 1,35 lei/mp, la care se adaugă procentul de 5% arătat anterior.
În schimb prima instanță a apreciat că nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii producției agricole, a subvenției acordate pentru aceasta ori a valorii arendei.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, ori că ar fi fost dat în arendă, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
Argumentele și susținerile reclamantei legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă. Valoarea disproporționat de mare a acelor despăgubiri a determinat Guvernul României să intervină legislativ pentru restabilirea echilibrului în procesul de expropriere și de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Cele susținute de către reclamantă nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței imobiliare din zonă.
Sub nici un motiv nu pot fi reținute susținerile reclamantei referitoare la discriminare.
Prin HG nr. 488/2011 s-a stabilit doar o valoare estimativă a despăgubirilor, cuantumul final al fiecărei despăgubirii, urmând a fi determinat prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 255/2010
De asemenea, HG nr. 488/2011 nu creează nici o discriminare, din moment ce Legea nr. 255/2010 prevede o procedură de contestare în instanță a valorii stabilite prin HG nr. 488/2011.
Nu există discriminare între reclamantă și persoanele cărora li s-a acordat despăgubirea stabilită în baza Legii nr. 198/2004, căci în cazul celei de a doua categorii de persoane, acordarea despăgubirii s-a realizat odată cu preluarea dreptului de proprietate de către stat, prin decizia de expropriere și stabilire a despăgubirilor. Or, acele persoane primesc despăgubirea evaluată în baza Legii nr. 198/2004 în baza deciziei de expropriere și stabilire a despăgubirilor emisă în temeiul Legii nr. 198/2004.
Or, în cazul de față nu a avut loc o înlăturare a despăgubirilor, ci o recalculare a acestora, prin determinarea unei valori estimative până la momentul emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului de despăgubirilor. Ceea ce îl nemulțumește pe reclamant este valoarea actuală a despăgubirilor estimate de HG nr. 488/2011 la o sumă mai mică decât cea estimată inițial prin HG nr. 416/2010.
Însă exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art. 481 din Codul civil. Or, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr. 488/2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. L. Zorița, precum și pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței și încheierii în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată și precizată.
Reclamanta recurentă și-a motivat în drept recursul cu disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civilă, arătând că prevederile Legii nr. 33/1994 sunt imperative în sensul necesității efectuării expertizei evaluatorii asupra terenurilor expropriate și, cu toate acestea, prima instanță a înlăturat raportul de expertiză, considerând că valoarea de despăgubire rezultată „este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective”, justificând această apreciere prin aceea că terenul este „situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ”, apreciere care este absurdă, în condițiile în care experții au ținut cont de ea în efectuarea expertizei și au făcut deprecierea care rezultă din acest aspect.
Că, localitatea Pecica este cel mai apropiat oraș de orașul reședință de județ, fiind punct de tranzit spre Occident între A. și Nădlac, și are terenuri agricole cu solul de cea mai bună calitate din România, acestea fiind doar câteva din criteriile care trebuie avute în vedere în cadrul unei evaluări.
Recurenta a mai arătat că valorile incluse în expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici sunt valori orientative conform art. 771 alin. 4 din Codul fiscal, fiind destinate pentru uzul cabinetelor notariale, indicând valori minimale, iar pe de altă parte, au precizat că valoarea de despăgubire trebuie să țină cont și de lipsirea proprietarilor de libertatea de a pierde din patrimoniu terenul prin libera negociere pe care o oferă piața tranzacțiilor și că prima instanță a făcut abstracție, pe lângă raportul de expertiză, și de celelalte înscrisuri (contracte de vânzare-cumpărare, ipotecă, închiriere, hotărâri de expropriere din zonă, precum și de primul raport de expertiză efectuat de expertul U. R.), toate cu prețuri similare celui solicitat.
La al doilea punct al motivelor de recurs, reclamanta recurentă a învederat că prima instanță a aplicat greșit art. 26 din Legea nr.33/1994, întrucât nu i-a acordat despăgubiri pentru daunele generate de expropriere.
Recurenta a mai susținut că anterior emiterii respectivei adrese, la B.N.P. D. s-au vândut terenuri și la alte prețuri, respectiv la prețul de 2,5 euro/mp, conform contractului autentic nr. 1608/12.08.2011, precizând că metoda comparației prin bonitare folosită de dl. expert G. N. nu este conformă cu legislația în vigoare și cu standardele internaționale de evaluare, potrivit adresei U.N.E.A.R.
De asemenea, a invocat și încălcarea disp. 14 din C.E.D.O. și art.1 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O, precum și art. 16 din Constituția României care interzic discriminarea.
În motivarea recursului, pârâtul recurent a arătat că datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale (Legea nr. 255/2010) și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă, cuprinzând atât valoarea despăgubirilor aferente fiecărui imobil, cât și contravaloarea prejudiciului creat proprietarilor prin expropriere.
În concret, a susținut că, potrivit Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr.255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire de 684.356,29 lei, raportul fiind întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare (Standardul internațional IVS 1) de către ing. G. N., având calitatea de membru ANEVAR, astfel că valoarea specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, este mai mare decât valoarea de piață.
Cât privește fondul litigiului, în urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate și a disp. art.304 pct. 9 și art.312 alin.3 și 5 Cod proc.civilă, Curtea a apreciat că sunt întemeiate recursurile declarate în cauză, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:
Conform art.22 al.1 și 3 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente (tribunalul) în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (al.1), acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (al.3).
Art.25 din Legea nr.33/1994 prevede că „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.
De asemenea, art.26 alin.1 din Legea nr.33/1994 stabilește că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
S-a mai reținut că deși prima instanță a dispus efectuarea unei expertize și a constituit o comisiei de experți în condițiile art. 25 din legea 33/1994, nici experți și nici instanța nu s-au conformat dispozițiilor art. 26 alin 1 și 2 din aceeași lege, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin raportul de expertiză s-a prezentat și o variantă bazată pe metoda comparațiilor prețurilor de piață, însă au fost luate în considerare oferte de vânzare, iar nu prețul din tranzacții ale unor terenuri similare cu cel expropriat. De altfel, unul dintre cei trei experți a semnat raportul de expertiză cu observații (filele 189 și 190), arătând că abordarea prin piață nu este corect aplicată prin raportul de expertiză, întrucât „comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat”.
Curtea, a considerat că, procedând astfel, prima instanță practic nu a cercetat fondul cauzei, impunându-se trimiterea spre rejudecare, ocazie cu care urmează a se suplimenta raportul de expertiză, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor prin respectarea dispozițiilor art.26 al.1 și 2 din Legea nr.33/1994, dispoziții cu caracter imperativ în această materie.
De asemenea, experții vor face evaluarea (valoare teren și prejudiciu) prin metoda comparației directe cu tranzacțiile unor terenuri similare celui expropriat, având în vedere inclusiv contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
Față de cele de mai sus, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 3 și 5 Cod proc.civilă, Curtea prin decizia civilă nr. 807/R din 29.05.2013 a admis recursul reclamantei și pârâtului, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul A. cu îndrumarea ca în rejudecare, instanța să ordone experților suplimentarea raportului de expertiză, urmând a se stabili cuantumul despăgubirilor prin respectarea dispozițiilor art.26 al.1 și 2 din Legea nr.33/1994, dispoziții cu caracter imperativ în această materie, evaluarea (valoare teren și prejudiciu) urmând a se face prin metoda comparației directe cu tranzacțiile unor terenuri similare celui expropriat, având în vedere inclusiv contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
Din probele administrate în cauză, instanța, în rejudecare, reține în fapt următoarele:
Prin încheierea ședinței publice din data de 17 septembrie 2013, s-a dispus celor trei experți să efectueze un supliment de expertiză potrivit considerentelor deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, iar la data de 14 octombrie 2013, s-a depus la dosar această probă.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 152/236/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 2277 mp, din terenul situat în Localitatea Pecica Jud. A., Pecica, având nr.cadastral_ și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, iar reclamanta a contestat această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 ,, La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia,,.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, se reține din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară, de la filele 137-158 dosar prima instanță că, valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,84 Euro/1 mp.
Din analiza contractelor de vânzare-cumpărare de la dosarul de primă instanță încheiate în anul 2011 si 2012, rezultă următoarele: 1 mp de teren situat in extravilanul orașului Pecica, jud.A., a fost tranzacționat în anul 2011 si 2012 la Birouri Notariale diferite cu prețul de 2,5 Euro/mp teren + TVA, 2,38 Euro/mp teren si 5 Euro/mp teren, sau 4,39 Euro/mp teren.
Astfel, suma de 3,84 Euro/1 mp din Raportul de Expertiză depus la dosarul cauzei se încadrează în sumele tranzacționate de 2,38 Euro/ 1mp - 4,39 Euro/ 1 mp .
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art.481 din Codul civil, ori, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr.488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr.488/2011 este una corectă sau nu, se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.
Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara din decizia de casare s-a efectuat un supliment de expertiză, în cadrul căruia experții pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, au utilizat metoda comparațiilor directe și prin metoda capitalizării rentei funciare.
În urma procesului de evaluare a rezultat, conform fisei anexate, valoarea de piață unitară pentru terenul evaluat de 3,7 euro/mp.
Experții au mai precizat că valoarea obținută este similară cu cele obținute prin metoda comparațiilor cu analiza statistica, metoda comparațiilor cu utilizarea de oferte vânzare terenuri respectiv metoda de randament (ultimele doua utilizate în raportul de expertiza inițial).
Astfel rezultă că valoarea de piață estimată în raportul de expertiza tehnică judiciară este corecta - 3,7 euro/mp prin metoda comparațiilor directe, respectiv 3,85 euro/mp prin metoda capitalizării rentei funciare.
Având în vedere valoarea de piața unitara obținută în prezentul supliment la raportul de expertiză elaborat în acest dosar (3,7 euro/mp) și explicațiile referitoare la daune din raportul de expertiza inițial, rezultă: Valoare teren în euro – 8.425 și valoare teren lei – 37.565; de asemenea, valoare daune euro – 574, valoare daune lei – 2.559.
Răspunzând la obiectivele stabilite de instanța de judecata, experții au precizat că valoarea finală a despăgubirilor solicitate conform obiectivelor stabilite de instanța de judecata este 40.124 lei (8.999 euro), valori apropriate de cele stabilite în raportul de expertiza întocmit în acest dosar (38.987 lei sau 8.744 euro).
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. L. Zorița în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția regională de drumuri și poduri Timișoara, având ca obiect despăgubiri rezultate din expropriere.
Va dispune anularea în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 152/236 din 10.10.2011.
Va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 8.999 Euro, echivalentul a 40.124 lei, la un curs de 4,458 lei/1 euro, din care suma de 8.425 euro cu titlu de despăgubiri, aferente terenului expropriat situat în loc. Pecica, jud. A., în suprafață de 2277 mp, cu nr. cadastral A884/37/2, iar suma de 574 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data de 10.10.2011.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata sumei de 1.250 lei, cu titlul de cheltuielile de judecată parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE :
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. L. Zorița în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția regională de drumuri și poduri Timișoara, având ca obiect despăgubiri rezultate din expropriere.
Anulează în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 152/236 din 10.10.2011.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 8.999 Euro, echivalentul a 40.124 lei, la un curs de 4,458 lei/1 euro, din care suma de 8.425 euro cu titlu de despăgubiri, aferente terenului expropriat situat în loc. Pecica, jud. A., în suprafață de 2277 mp, cu nr. cadastral A884/37/2, iar suma de 574 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data de 10.10.2011.
Respinge restul pretențiilor solicitate.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1.250 lei, cu titlul de cheltuielile de judecată parțiale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2013.
Președinte Grefier
L. L. A. C.
Red.L.L.
Dact.A.C./ 26.11.2013
Ex.5/3 . comunică cu:
1. reclamanta N. L. Zorița – dom. ales la C.. Av. P. E. – A., ., .> 2. pârâtul S. R. prin CNADN prin DRDP Timișoara – .. 18
3. P. de pe lângă Tribunalul A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1181/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 630/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
