Expropriere. Sentința nr. 3088/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3088/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 981/108/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3088
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
Președinte M. A.
Judecător V. L.
S-a luat în examinare, în rejudecare, acțiunea civilă exercitată de reclamanții L. M. și L. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților – avocat Stanoiov L. din Baroul A., absent fiind reprezentantul pârâtului.
Acțiunea este legal scutită de la plata taxelor de timbru conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 modificată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de d-na procuror R. Sorinca din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte probe de administrat și alte cereri de soluționat, tribunalul declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Avocata reclamanților solicită admiterea acțiunii potrivit raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial și onorariile experților
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a acțiunii și acordarea de despăgubiri, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a expertizei și a acesteia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrată la Tribunalul A. la data de 21.02.2012, constată că reclamanții L. M. și L. G. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, solicitând anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 206/309/10.10.2011; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 1.773 mp, respectiv suma de 17.330 euro – raportat la valoarea de 10 euro/mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt proprietarii terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_ în suprafață de 5.000 mp, din care a fost expropriată suprafața de 1.773 mp din terenul de mai sus pentru autostrada A. – Nădlac. Prin procesul-verbal nr. 206/309/08.10.2011, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 225/2010 a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, reclamanții arătând că nu sunt de acord cu această limită a despăgubirilor, considerându-le infime față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață, precum și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior, acestea având o valoare cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro/mp, iar valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, acestea având categoria de folosință superioară este de 10 euro/mp. Invocă art. 26 al. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994, arătând că legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți, prin măsura exproprierii. In ceea ce privește prima componenta a despăgubirii, - „valoarea reală" a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare. La calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere: prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de aceeași natură, precum și daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare; valoarea terenului expropriat este diminuată substanțial, deoarece pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat; valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3500 kg/ha cu o valoare de 8.750,00 lei /an, iar în 30 ani ar obține 262.500,00 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor. Prin faptul că anterior stabilirii unui alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință” se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri „ unele dintre ele chiar învecinate, discriminare care nu are niciun suport legal, terenurile despăgubite anterior fiind de aceeași categorie de folosință. Din aceste terenuri expropriate reclamanții își obțin cele necesare traiului, ori din despăgubirile oferite nu ar putea să-și cumpere nici măcar medicamentele necesare pentru o lună de zile, dar să le mai acopere beneficiul nerealizat.
Prin completare la motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta invocă art. 31 din Legea nr. 255/2010 actualizată, arătând că expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza HG nr. 416/2010 rămân valabile, pentru terenul în cauză stabilindu-se prin hotărârea mai sus menționată o valoare a despăgubirilor de 4,34 euro/mp.
Pârâtul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiata, fără cheltuieli de judecată, cu motivarea că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată au fost evaluate corect. La momentul promovării Proiectului de HG nr. 416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr. 198/2004 și de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 113/2009, pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului. Conform art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre de guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ - teritoriale. Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin HG nr. 1480/2009. Prin HG nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac - A.", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin HG nr. 416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin HG nr. 1248/2010, în conformitate cu art. 4 alin. (4) din Legea nr. 198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63.000 mii lei, suma globală necesară acestui proiect fiind de 80.500 mii lei. Invocă art. 11 alin. (7), (8) si (9) din Legea 255/2010. Conform raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit in mai 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de 865.211 mp, având o valoare de despăgubire totală de 684.356,29 lei. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul Ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr. 018 si de către doamna Ec. G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Prin urmare, această valoare specială este mai mare decât o valoare de piața care reprezintă: "suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri". În drept, invocă Legea nr. 255/2010, precum si pe toate celelalte prevederi invocate.
În drept invocă Legea nr. 255/2010, precum si pe toate celelalte prevederi invocate.
Prin sentința civilă nr. 3453/19.12.2012,Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții L. M. și L. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, având ca obiect expropriere. A anulat parțial hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 206/309/10.10.2011 privind cuantumul despăgubirilor. A obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2.900 lei despăgubiri și 1.500 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții L. M. și L. G., cât și pârâtul S. R., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Prin decizia civilă nr. 495/27.03.2013, Curtea de Apel Timișoara a admis ambele recursuri împotriva sentinței civile nr. 3453/19.12.2012 a Tribunalul A.. Curtea de apel a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul A.. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată. În considerentele deciziei de casare se reține că „este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului”.
În ședința publică din 17.09.2013, având în vedere considerentele deciziei de casare, tribunalul a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, potrivit căruia valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,7 Euro/1 mp, precum și o . despăgubiri accesorii.
Reclamanții au cerut admiterea acțiunii conform acestuia supliment la raportul de expertiză.
Pârâtul nu a contestat ultimele concluzii ale experților.
Ministerul Public, prin P. de pe lângă Tribunalul A. a pus concluzii de admitere a acțiunii și acordarea de despăgubiri, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a expertizei și a acesteia.
Din probele administrate în cauză, instanța, în rejudecare, reține următoarele:
Conform procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 206/309/08.10.2011 întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica s-a stabilit în favoarea reclamanților o despăgubire de 1.264,15 lei pentru exproprierea terenului de 1.773 mp cu nr. cadastral_ Reclamanții nu au fost de acord cu această sumă.
Prin hotărârea nr. 206/309/10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica s-a dispus exproprierea suprafeței de 1.773 mp cu nr. cadastral_, proprietatea reclamanților, teren situat în loc. Pecica, acordându-se reclamanților o despăgubire de 1.264,15 lei.
La data emiterii hotărârii de despăgubire, art. 31 din Legea nr. 255/2010 avea următoarea formă: „Orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă”. Însă, acest text lege se coroborează cu art. 5 și art. 11 din Legea nr. 255/2010, ce prevăd stabilirea despăgubirii în baza unei expertize realizate în condițiile prezentei legii, operațiunea exproprierii fiind precedată în mod obligatoriu de hotărârea guvernului prin care se stabilesc, printre altele, și „sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile”.
În concluzie, expropriatorul avea obligația de a utiliza, în vederea determinării despăgubirilor, doar expertiza realizată în condițiile actului normativ de expropriere în vigoare la momentul adoptării deciziei, acesta fiind Legea nr. 255/2010.
La data introducerii acțiunii, Legea nr. 255/2010 fusese modificată prin Legea nr. 205/2011 (publicată în M. Of. nr. 813/17.11.2011), art. 31 având următoarea formă: „Expropriatorul poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi”, însă., potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României republicată, această formă a textului legal nu poate retroactiva, nefiind astfel incidentă la momentul realizării exproprierii.
În procedura exproprierii reglementată de Legea nr. 255/2010, decizia de expropriere (art. 9) se emite distinct de hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor (art. 20) și precedând-o pe cea de a doua menționată.
Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii are deschisă calea de atac împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirii, la instanța judecătorească competentă, în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de mai sus. Acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 (art. 22 alin. 1 și 3).
Art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 stabilește drept criteriu de bază al calculării cuantumului despăgubirilor, „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite”.
Nu se contestă de către reclamanți aplicabilitatea în speță a Legii nr. 255/2010, ci doar se invocă lucrări de evaluare a terenului anterioare intrării în vigoare a acestei legi.
În ședința publică din 17.09.2013, având în vedere considerentele deciziei de casare, tribunalul a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, potrivit căruia valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,7 Euro/1 mp.
Experții L. Ș. și B. V. au concluzionat privitor la o valoarea a terenului de 1.773 mp de 6.560 euro (echivalentul a 29.331 lei) raportat la 3,70 euro/mp, folosind drept comparabile următoarele prețuri de vânzare: 5 euro/mp, 2,5 euro/mp, 3,5 euro/mp, 8 euro/mp și 6 euro/mp.
D-l expert B. M. a formulat scurte obiecțiuni la lucrarea celorlalți doi experți, fără însă a prezenta elemente concrete ale opoziției sale, dar mai ales fără a indica valorile de despăgubire pe care le consideră acesta corecte.
O altă metodă utilizată de experți inițial a fost cea a capitalizării rentei funciare, ce nu poate fi luată în considerare de instanță în primul rând pentru că folosește criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la determinarea contravalorii terenului expropriat (art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994), iar, în al doilea rând, pentru că reclamantul nu a susținut că ar fi închiriat/ arendat terenul. De asemenea, acesta nu a făcut dovada culturilor practicate pe terenul expropriat așa cum i s-a cerut de către instanța de judecată. În plus, și calcul obținut prin această metodă este greșit deoarece rata de capitalizare de 6,5% a fost aplicată de experți la un venit mediu ponderat de 11.513 lei/ha. Or, acest venit a rezultat din cumularea următoarelor venitul nete ponderate: 1.620 lei/ha la grâu + 3.753 lei/ha la porumb + 159 lei/ha la rapiță + 4.752 lei/ha la pepeni + 499 lei/ha la floarea soarelui + 126 lei/ha la soia + 361 lei/ha la sfecla de zahăr + 243 lei/ha la lucernă.
Toate veniturile de mai sus reprezintă recolta medie pe câte un hectar de teren, așa încât pentru a obține venitul mediu ponderat pe un hectar cu luarea în calcul a tuturor culturilor de mai sus (în condițiile în care reclamantul nu a precizat cu ce a cultivat terenul în litigiu în ultimii 3 ani cum i s-a cerut) experții trebuia să împartă rezultatul de 11.513 lei la cel 8 culturi de mai sus și ar fi obținut un venit mediu ponderat de 1.439 lei/ha. Pentru a reține suma de 11.513 lei/ha ca venit mediu ponderat ar înseamnă ca aceeași persoană să folosească un singur ha de teren pentru a obține 1.620 lei venit mediu din cultivarea unui hectar cu grâu (adică 7.000 kg grâu/ha, cum au apreciat experții) + 3.753 lei venit mediu/ha din cultivarea cu porumb a unui hectar de teren (adică 10.000 kg porumb/ha) + 159 lei venit mediu din cultivarea cu rapiță a unui hectar de teren (3.500 kg rapiță/ha) + etc., ceea ce presupune culturi stratificate pe același teren, condiție imposibil de realizat din punct de vedere fizic. Altfel spus, pe un hectar de teren, fiecare proprietar putea să cultiva D. grâu pentru a obține 7.000 kg grâu/ha ceea ce a condus la un venit net ponderat de 1.620 lei/ha ORI doar porumb pentru a obține 10.000 kg porumb la un hectar pentru a obține un venit net ponderat de 3.753 lei/ha ORI doar rapiță pentru a obține 3.500 kg rapiță/ha pentru a realiza un venit net ponderat de 159 lei/ha SAUdoar pepeni pentru a obține o recoltă de 50.000 kg pepeni/ha cu un venit net ponderat de 4.752/ha etc.
În plus, în cadrul acestei a doua metode, experții nu au prezentat toate etapele calculului, ceea ce a făcut imposibilă verificarea lui de către instanță. Nu li s-a cerut însă experților să înlăture aceste neajuns, întrucât excluderea acestei metode a fost impusă de faptul că art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Din perspectiva acestui text legal ce stabilește că prețul de vânzare a imobilelor similare, în perioada concomitentă realizării raportului de expertiză este principalul criteriu obiectiv în determinarea valorii imobilului expropriat, tribunalul constată că prima metodă – cea a comparațiilor de piață este metoda legală (cu condiția utilizării prețurilor de vânzare, iar nu a ofertelor), iar nu și cea de a doua – a capitalizării rentei funciare. În plus, instanța constată că, folosind ce a de a doua metodă, experții au depășit și limitele învestirii lor, căci în ședința publică din 30.04.2012, tribunalul a stabilit ca prim obiectiv al lucrării „stabilirea despăgubirilor având în vedere valoarea de circulație a terenurilor cu aceeași categorie de folosință cu cel al reclamantului (prin raportare la prețurile de vânzare a terenurilor din zonă, iar nu la oferte de pe internet)”.
Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 republicată, și anume ,,prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială. În aceste condiții concluziile comisiei de experți trebuiau să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
A doua parte a raportului de expertiză judiciar întocmit de d-nii experți cuprind determinarea valorii daunelor pentru teren cu luarea în considerare a următoarelor prejudicii cauzate de expropriere, după cum urmează:
a) dauna constând în cheltuielile pentru redobândirea aceleași suprafețe de teren (constatată doar de primii doi experți) denumită de experții L. și B. „dauna pentru redobândire”, ce implică taxe notariale (estimate la 1% din prețul de vânzare), comisioane pentru agenții imobiliare (estimate la 2% din același preț), cheltuieli cu deplasări, taxă de publicitate imobiliară (estimate la 2%). O astfel de daună este înlăturată de instanță pentru că nu reprezintă un prejudiciu cert. Pentru a fi considerat cert un prejudiciu viitor, acesta trebuie să fie sigur că se va produce în viitor. Or, reclamanții nu și-a manifestat intenția de a înlocui terenul expropriat cu un altul, nu au susținut că au nevoie de un alt teren în echivalent, că ocupația lor principală o reprezintă cultivarea terenului agricol.
b) dauna din lipsa subvenției, în valoare de 2.459 lei (550 euro), în condițiile în care . mp a fost desprinsă din lotul de 5.000 mp al reclamanților, de așa manieră încât s-au format 3 parcele, cea expropriată fiind cea din mijloc. Astfel, parcelele laterale, rămase în proprietatea reclamanților au suprafețele de 1.350 mp și, respectiv, de 1.877 mp, ambele fiind mai mici de 3.000 mp, așa încât nu vor beneficia de acordarea subvenției. Experții au precizat că valoarea subvenției a fost de 131 euro/ha în primul semestru al anului 2012. Calculul realizat în continuare nu este corect, căci implică și aplicarea procentului de 6,5% cu titlu de rată de capitalizare a rentei funciare. Nu se justifică aplicarea rata de capitalizare de 6,5% al un hectar pentru a obține dauna cauzată prin absența subvenției. Operațiile matematice prezentate de experți nu pot conduce la rezultatul de 536 euro, căci 6,5% se exprimă matematic și prin 0,065. În consecință, instanța reține următorul rezultat: din moment ce subvenția este de 131 euro pentru un ha, înseamnă că pentru 0,135 ha subvenția ar fi fost de 17,7 euro, iar pentru 1,1877 ha - 24,6 euro, în total fiind 42,3 euro (echivalentul a 194 lei la un curs valutar de 1 euro/4,5885 lei utilizat de experți).
c) dauna pentru lipsa venitului (constatată doar de primii doi experți), determinată raportat la suprafața de 1773 mp (0,1773 ha) la 2.041 lei (456 euro). Această daună a fost stabilită de experți prin luarea în calcul a rezultatului greșit de 11.513 lei/ha cu titlu de venit mediu net ponderat pe un hectar privitor la care am arătat deja că este un rezultat imposibil, cel corect fiind de 1.439 lei/ha. Așadar, 0,1773 ha x 1.439 lei recoltă medie/ha = 255 lei, echivalentul a 55,6 euro. D-l expert B. a precizat în opinia sa separată la raportul de expertiză în forma inițială faptul că nu consideră că există o astfel de daună întrucât reclamanții nu au fost împiedicați să folosească terenul până la data efectivă a ocupării acestuia de către constructorul autostrăzii. În acest context instanța constată că reclamanții nu au probat condițiile existenței unui prejudiciu cert, mai precis faptul că au fost împiedicați să exploateze terenul anterior preluării dreptului de proprietate de către statul român. Hotărârea de expropriere datează din 08.10.2011, iar reclamanții nu au dovedit faptul că au fost împiedicați anterior emiterii deciziei de expropriere să exploateze terenul.
Astfel totalul daunei complementare este de 42,3 euro (echivalentul a 194 lei), reprezentând daună pentru lipsa subvenției, la care se adaugă prejudiciul principal reprezentat de valoarea de piață a terenului expropriat, și anume 6.560 euro (echivalentul a 29.331 lei), așa încât totalul pagubei este de 6.602,3 euro.
Pentru aceste considerente, având în vedere și că prejudiciile determinate în urma analizării întregului material probatoriu au fost evaluate în baza acelorași criterii legale reflectate de legislația națională cu începere de la 1994, astfel cum nu se poate reține discriminarea invocată de reclamantă, ținând cont și de faptul că nu au fost contestate concluziile suplimentului de expertiză de către pârât, instanța va admite în parte acțiunea precizată a reclamanților, respectiv va anula în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 206/309/10.10.2011, va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 6.602,3 euro sau echivalentul în lei conform cursului BNR la data plății, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală raportat la diferența dintre 6.602,3 euro (determinată la cursul BNR din data plății) și suma de 1.264,15 lei stabilită prin hotărârea nr. 206/309/10.10.2011 cu începere de la 09.01.2012 până la plata efectivă a debitului, în baza art. 1 din OG nr. 13/2011 și art. 21 din Legea nr. 255/2010 modificată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamantul a achitat 1.500 lei onorariul d-lui expert L. Ș.. Nu a făcut dovada cuantumului onorariului d-lui expert B. V. și a d-nei avocat L. Stanoiov. D-l expert B. M. a recunoscut plata de către pârât a onorariului de 500 lei.
Văzând că pârâții au căzut în pretențiuni, tribunalul în baza art. 274 și art. 277 din Codul de procedură civilă, va obliga pârâtul să achite, în solidar, reclamanților suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții L. M. și L. G., dom. ales în A., ., . (la avocat Stanoiov L.) în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA din România, cu sediul în București, .. 38, sector 1, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T..
Anulează în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 206/309/ 10.10.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea legii nr. 255/2010, Consiliul Local Pecica.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 6.602,3 euro sau echivalentul în lei conform cursului BNR la data plății, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală raportat la diferența dintre 6.602,3 euro (determinată la cursul BNR din data plății) și suma de 1.264,15 lei stabilită prin hotărârea nr. 206/309/10.10.2011 cu începere de la 09.01.2012 până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâtul să achite reclamanților, în solidar, suma de 1.500 lei cheltuielile de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
Președinte Grefier
M. A. V. L.
Red.M.A./Tred.M.A.
Ex.5/14.11.2013
3 .
Se . și L. G. – A., ., . (la Av. Stanoiov L.)
pârâtului S. R., prin CNADR SA, prin DRDP Timișoara – Timișoara, .. 18, jud. T.
Parchetului de pe lângă Tribunalul A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 404/2013. Tribunalul ARAD | Fond funciar. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
