Contestaţie la executare. Sentința nr. 4987/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4987/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 6983/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 493
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013
Președinte M. C.
Judecător D. C. U.
Grefier L. K.
S-au luat în examinare apelul declarat de apelanții P. V. și P. A. împotriva sentinței civile nr. 4987 din 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă apelanții, reprezentanta apelanților - avocat Narsesovici O., intimatul și reprezentanta intimatului avocat – S. M. din Baroul A. în substituirea avocatului titular S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelanților depune la dosar împuternicire avocațială și răspuns la întâmpinare, iar reprezentanta intimatului depune la dosar chitanța nr. 210/06.11.2013 reprezentând onorariu avocat.
Reprezentanta apelanților învederează instanței că își susține cererea de probațiune privind audierea celor doi martori propuși de apelanți, respectiv B. A. și T. A..
Reprezentanta intimatului se opune audierii celor doi martori propuși de apelanți, arătând că această probă nu a fost propusă nici la instanța de fond, iar nepotul apelanților P. T. e un băiat major.
Instanța respinge ca inutilă cererea de probațiune privind audierea celor doi martorilor B. A. și T. A. - propuși de apelanți.
Reprezentanta apelanților solicită audierea ca martor a nepotului apelanților P. T., arătând că nu poate să formuleze o cerere de intervenție forțată a acestuia având în vedere că nu are încheiat un contract în acest sens.
Reprezentanta intimatului arată că se opune cererii formulată de reprezentanta apelanților, invocând dispozițiile art. 315 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă cu privire la gradul de rudenie.
Instanța respinge cererea de audiere a nepotului apelanților P. T., formulată de reprezentanta apelanților.
Nefiind solicitată administrarea de probe ori formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Arată că la data de 10.04.2013, când apelanții au formulat cererea de executare silită, titularul drepturilor rezultate din sentința civilă nr._/07.12.2011 a Judecătoriei A., respectiv P. T., era major, iar apelanții nu mai erau îndreptățiți să solicite în numele titularului, executarea silită. Cererea de executare silită trebuia formulată de nepotul apelanților respectiv, P. T. și nu de bunicii acestuia.
Apelanții personal învederează instanței că declarația notarială a nepotului P. T. este falsă și arată că nu au posibilități financiare pentru a achita cheltuielile de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.4987 din data de 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimații P. V. și P. A. și s-au anulat toate formele de executare din dosarul execuțional nr.120/2013 al B. P. H. săvârșite de executorul judecătoresc precum și Încheierea de încuviințare a executării silite nr.2136/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ . și au fost obligați intimații la 997 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr._/7.12.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011 a fost admisă acțiunea civilă formulată de intimații P. V. și P. A., bunicii minorului la aceea dată, P. T., în contradictoriu cu contestatorul P. C., acesta din urmă fiind obligat prin sentință, la plata echivalentului pensiei de urmaș cuvenită fiului său P. T., pe perioada martie – octombrie 2011.
Sentința civilă nr._/7.12.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011 a rămas irevocabilă prin decizia civilă 423/R/28.03.2012 a Tribunalului A..
La data de 02.04.2012 P. T. a dat o declarație autentică sub nr. 556/2.04.2012 de BNP F. prin care a arătat că a primit de la contestator suma totală de 3262 lei reprezentând 2800 lei pensiei de urmaș cuvenită pe perioada martie – octombrie 2011 + 462 lei alocația de stat pe perioada martie 2011- ianuarie 2012, iar la această dată P. T. era deja major.
La data de 10.04.2013, în baza sentinței civile nr._/7.12.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011 cei doi intimați au formulat cerere de executare silită, format fiind în acest sens dosarul execuțional nr.120/2013 al B. P. H., executarea silită fiind încuviințată în dosarul execuțional prin Încheierea de încuviințare a executării silite nr.2136/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Raportarea acestei stări de fapt la dispozițiile legale a vădit că executarea silită inițiată de intimați în dosarul execuțional litigios este nelegală.
Astfel, așa cum a rezultat explicit din considerentele sentinței civile nr._/7.12.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011, prin Dispoziția nr.1919A/17.10.2011 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului A., s-a instituit măsura plasamentului în regim de urgență a minorului la aceea dată, P. T., la intimații P. V. și A..
Urmare a acestui fapt, aceștia din urmă au fost îndrituiți la exercițiul drepturilor părintești și îndeplinirea obligațiilor părintești cu privire la persoana minorului P. T. până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În considerarea calității dobândite prin Dispoziția nr.1919A/17.10.2011 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului A., începând cu data de 17.10.2011 intimații au fost îndrituiți la a încasa și pensia de urmaș cuvenită minorului la aceea dată, P. T..
În dosarul nr._/55/2011, Judecătoria A. a reținut că cei doi intimați au calitate procesuală activă în cauză, cei doi acționând în instanță nu în nume propriu ci în numele fostului minor, însă potrivit dispozițiilor art.83 și 84 din Legea nr.263/2010 – invocate în menționata sentință - pensia de urmaș se cuvenea minorului la aceea dată, P. T. fiind destinată exclusiv a asigura mijloacele de subzistență a acestuia și nu a intimaților. Potrivit art.622 N. Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie și doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe prin sesizarea organului de executare.
În acest context executarea silită din dosarul execuțional nr.120/2013 al B. P. H. este nelegală deoarece la data de 10.04.2013, când cei doi intimați au formulat cerere de executare silită, nepotul lor P. T. – născut la data de 26.01.1994 - era deja major, ceea ce a făcut ca efectele Dispoziției nr.1919A/17.10.2011 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului A. să fi încetat, implicit a încetat îndrituirea intimaților de a face demersuri juridice în numele nepotului lor. De asemenea, contestatorul P. C. a stins prin plată de bună voie, direct față de fiul său P. T., creanța consacrată prin sentința civilă nr._/7.12.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011 conform declarației autentice sub nr.556/2.04.2012 a BNP F..
Pentru aceste considerente în temeiul art.719 alin 1 raportat la art.711 alin 3 N.C.P.Civ., instanța de fond a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimații P. V. și P. A., a anulat toate formele de executare din dosarul execuțional nr.120/2013 al B. P. H. săvârșite de executorul judecătoresc inclusiv Încheierea de încuviințare a executării silite 2136/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, intimații P. V. și P. A., care au solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației la executare.
În motivare se arată că prima instanță nu a ținut seama de cererea formulată de către apelanți prin care aceștia au solicitat audierea în calitate de martor a lui P. T., considerând-o netemeinică doar prin prisma declarației autentice depuse la dosarul cauzei.
Apelanții au arătat că numitul P. T. a fost indus în eroare de către tată referitor la declarația dată în fața notarului, acesta spunându-i că sunt acte referitoare la un alt proces, astfel încât a semnat în fața notarului mai multe acte, printre care i s-a strecurat și acea declarație de care se prevalează contestatorul. Având în vedere că P. T. a fost îngrijit de către bunici în toată perioada în care i se cuvenea pensia de urmaș, cât și după aceea, bunicii sunt îndreptățiți să ceară contravaloarea acesteia.
În probațiune se solicită audierea a doi martori și se depune caracterizare de la școală.
Intimatul legal citat, se prezintă în fața instanței și depune întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat întrucât cererea de apel nu cuprinde motivele de drept, fiind încălcate disp. art. 470 (1) lit. c Cod procedură civilă, iar potrivit dispozițiilor art. 470 al. 3 Cod procedură civilă, aceste cerințe sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii. Consecința lipsei motivării în drept din cuprinsul cererii de apel este aceea care rezultă din aplicarea prevederilor art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul că, instanța de apel se va pronunța numai pe baza celor invocate la prima instanță, orice cerere de probațiune nefiind admisibilă.
Mai solicită intimatul respingerea cererilor de probațiune cu martorii propuși deoarece această probă nu poate duce la soluționarea litigiului, obiectul acestuia fiind contestație la executare, fiind irelevant dacă apelanții l-au ajutat pe nepotul lor în condițiile în care suma reprezentând pensia de urmaș nu li se cuvenea apelanților, ci fiului intimatului.
Apreciază că instanța de fond a stabilit în mod corect că datoria intimatului către P. T., stabilită prin titlul executoriu, s-a stins prin plata benevolă efectuată anterior promovării cererii de executare silită, după cum rezultă din declarația dată în fața notarului public.
Apelanții depun răspuns la întâmpinare (filele 27-28 dosar).
Instanța de apel examinând sentința atacată, în limitele cererii de apel, în temeiul dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă, cât și din oficiu pentru motivele de ordine publică, constată că apelul declarat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de executare silită ce face obiectul dosarului execuțional nr.120/2013 al B. P. H., contestatorii au urmărit punerea în executare a titlului executoriu ce reprezintă sentința civilă nr._/7.12.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011, prin care intimatul debitor P. C., a fost obligat la plata echivalentului pensiei de urmaș cuvenită fiului său P. T., pe perioada martie – octombrie 2011, rezultând o sumă totală de 3.391,34 lei.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că această sumă a fost plătită de intimatul debitor P. C. către fiul lui P. T., astfel cum rezultă din declarația notarială dată de acesta din urmă și care a fost autentificată sub nr.556/02.04.2012 de către notarul public F. P. I..
La data la care a dat această declarație, numitul P. T. a fost major, astfel încât el nu mai era în întreținerea și în îngrijirea contestatorilor, care sunt bunicii lui, iar declarația dată în fața notarului public este valabilă.
Prin urmare, executarea titlului executoriu ce reprezintă sentința civilă nr._/7.12.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a făcut de bunăvoie de către debitor în mâna beneficiarului acestei sume, deoarece contestatorii doar îl asistau pe creditorul minor la acea dată, iar suma primită reprezenta pensia de urmaș și aceasta nu li se cuvenea contestatorilor apelanți, ci fiului intimatului.
Executarea fiind făcută de bunăvoie de către debitor, aceasta nu mai poate fi realizată silit prin organul de executare, astfel încât actele de executare făcute până la această dată sunt lovite de nulitate, așa cum a reținut și prima instanță.
Susținerea apelanților că declarația dată de beneficiarul pensie de urmaș, este falsă, nu poate fi primită de către instanță deoarece nu s-a indicat nici un element de falsitate cu privire la aceasta, declarația a fost dată în fața notarului public de către o persoană majoră care a semnat-o după citirea acesteia de către notarul public.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.480 al.1, coroborat cu art.622 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții P. V. și P. A., în contradictoriu cu intimatul P. C., împotriva sentinței civile nr.4987 din 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, pe care o păstrează în totalitate.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța va dispune obligarea apelanților P. V. și P. A. la plata către intimatul P. C., a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr.210/06.11.2013 (fila 29 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții P. V. și P. A., ambii cu domiciliul în V., ., nr. 42, județ A., în contradictoriu cu intimatul P. C., cu domiciliul în V., ., județ A., împotriva sentinței civile nr.4987 din 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, pe care o menține în totalitate.
Dispune obligarea apelanților P. V. și P. A. la plata către intimatul P. C., a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2013.
Președinte, Judecător,
M. C. D. C. U.
Grefier,
L. K.
Red. D.C.U/10.12.2013
Thred. CI
5 ex./ 3 .
Se comunică:
1. apelanții P. V. în V., ., nr. 42, județ A.
2. P. A. în V., ., nr. 42, județ A.
3.intimatul P. C. în V., ., județ A.
Primă instanță – judecător D. L. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 638/2013. Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 278/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
