Fond funciar. Decizia nr. 612/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 1291/238/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 612 R
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013
Președinte H. O.
Judecător A. Ș.
Judecător L. B.
Grefier D. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul F. T. M. în contradictoriu cu intimata R. R. prin Direcția Silvică A., C. Județeană de fond funciar A. și C. L. de fond funciar Moneasa împotriva sentinței civile nr. 65 din 30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei-avocat Lanevschi V. în substituirea avocatei Fibia G. ambele din Baroul A., și reprezentanta intimatei R. R. prin Direcția Silvică A.-consilier juridic C. A., absent fiind recurentul F. T. M., reprezentanții intimatelor C. Județeană de fond funciar A. și C. L. de fond funciar Moneasa.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Reprezentanții părților declară că nu formulează alte cereri.
Instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, respinerea acțiunii.
Reprezentanta intimatei R. R. prin Direcția Silvică A. solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la Tribunalul A. la data de 11.03.2013 constată că prin sentința civilă nr. 65 din data de 30.01.2013 pronunțată în dosar nr._ /2011 Judecătoria Gurahonț a respins excepția tardivității introducerii acțiunii.
A admis acțiunea formulată de contestatoarea R. R. ,prin Direcția Silvică A., în contradictoriu cu intimații: F. M., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Moneasa și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A..
A dispus anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul execuțional nr. 7/2012 al B.E.J. Berlo I., în ceea ce o privește pe contestatoare .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: prin Sentința civilă nr. 187/16.04.2002 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosarul civil 329/2002 (filele 4-6 Dosar_ ) s-a admis plângerea reclamantului-intimat F. M. împotriva pârâtelor C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Moneasa, a anulat Hotărârea nr. 60/04.09.2000 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 10 ha teren forestier înscris în CF 117 a localității Rănușa, nr. top. 389/b ,conform înscrisului (f. 4-6 Dosar_ ).
Întrucât nu a fost pus în posesie și nu i s-a eliberat titlul de proprietate, intimatul F. M. a introdus acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 572/11.08.2011 a Judecătoriei Gurahonț, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1364 R/02.11.2011 a Tribunalului A., instanța a obligat pe pârâții –intimați C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Moneasa și Primarul comunei Moneasa să pună în posesie pe reclamantul-intimat F. M. asupra suprafaței de 10 ha teren forestier, reconstituită prin Sentința civilă nr. 187/2002 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosarul nr. 329/2002; a fost obligat Primarul Comunei Moneasa la plata sumei de 200 lei/zi de întârziere în favoarea reclamantului cu titlu de daune cominatorii, până la îndeplinirea obligației de a pune în posesie pe reclamant.
Întrucât nu a fost pus în posesie, intimatul F. M. a formulat o cerere de executare silită a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Moneasa.
Prin încheierea nr.179 din data de 12.03.2012 instanța, în baza art. 373/1 alin. 2 Cod procedură civilă, a încuviințat executarea silită a titlului executoriu constituit din Sentința civilă nr. 572/11.08.2011 pronunțată în Dosar civil nr._ al Judecătoriei Gurahonț pentru obligarea debitoarea C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Moneasa la punerea în posesie a creditorului cu privire la suprafața de 10 ha teren reconstituită în baza Sentinței civile nr. 187/16.04. 2002 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosar civil nr. 329/2002, definitivă și irevocabilă.
La data de 23.03.2012 a fost emisă de către B.E.J. Berlo I. o somație către intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Moneasa (f. 32),prin care se solicită aducerea la îndeplinire de către aceasta, a obligației din titlul executor (constituit prin Sentința civilă nr. 572/11.08.2011 a Judecătoriei Gurahonț, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1364 R/02.11.2011 a Tribunalului A.), în sensul de a proceda la punerea în posesie a intimatului F. M. cu suprafața de 10 ha teren pădure, conform Sentinței civile nr. 187/16.04. 2002 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosar civil nr. 329/2002 și la întocmirea și înaintarea documentației necesare pentru emiterea titlului de proprietate către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A..
Intimatul F. M. a invocat prin notele de ședință depuse la dosar excepția tardivității introducerii acțiunii.
În baza art. 137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în tot sau în parte a pricinii.
Conform art. 401 al.1 lit. c Cod procedură civilă „1) Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.”
Instanța a constatat faptul că în speță contestatoarea, chiar dacă are anumite obligații legale impuse de HG 890/2005, nu are calitatea de debitoare, încuviințarea executării silite neefectuându-se împotriva ei.
Pentru aceste considerente a respins excepția arătată.
Pe fond, potrivit art. 371 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta s-a dus la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.
Executarea silită a avut loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
De asemenea, conform art. 372 Cod procedură civilă „executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”
Din dispozițiile art. 5 lit. h și art. 6 lit. f din H.G.890/2005 a rezultat că ordinea operațiunilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar este următoarea: punerea în posesie a beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate, fapt ce presupune individualizarea terenurilor care fac obiectul dreptului de proprietate reconstituit-obligație ce revine exclusiv comisiei locale de fond funciar, urmată de emiterea titlului de proprietate de către comisia județeană de fond funciar după înaintarea documentației prevăzută de art. 36 alin. 1 din H.G. 890/2005 din partea comisiei locale de fond funciar.
Potrivit art. 36 alin. 1 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. 890/4.08.2005, actualizată, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titluri de proprietate .
Totodată, conform art. 6 lit. b,j din HG 890/2005 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană și analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia județeană respectiv comisia Municipiului București este parte și decide asupra măsurilor ce trebuie luate”.
Ca urmare, C. locală de fond funciar Moneasa a trebuit să procedeze la punerea efectivă în posesie a intimatului F. M. cu suprafața de teren enunțată și la întocmirea documentației în vederea transmiterii acesteia către OCPI A..
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, care se coroborează cu dispozițiile art. 71 alin. 2 din HG nr. 890/2005: „unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor - R...........vor pune la dispoziție comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi, suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate......”, fără a condiționa această obligație, de calitatea de parte a unității sau subunității silvice în litigiile având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.
Ca urmare, a executării acestei obligații de către intimata - debitoare C. locală de fond funciar Moneasa, este condiționată de punerea la dispoziția acesteia de către contestatoarea Direcția Silvică A. - Ocolul Silvic Sebis -Moneasa a suprafeței de 10 ha teren forestier.
Instanța a respins pentru aceste considerente susținerea contestatoarei potrivit căreia aceasta nu este obligată să respecte dispozitivul unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un litigiu de fond funciar în care aceasta nu a fost parte, în speță, dispozitivul Sentinței civile nr. 572/2011 care constituie titlu executor, precum și al Sentinței civile nr. 187/2002.
De asemenea, instanța a constatat că petenta este în imposibilitate obiectivă de a pune la dispoziția intimatei C. locală de fond funciar Moneasa suprafața de 10 ha teren forestier, atâta timp cât intimatul - creditor F. M. nu a procedat la identificarea vechiului amplasament al celor 10 ha teren forestier, prin prezentarea schiței acestuia și a măsurătorilor, obligație care îi revine, pentru ca ulterior intimata C. locală de fond funciar Moneasa să stabilească dacă vechiul amplasament, care este identificat potrivit acestor documente, nu a fost atribuit legal și poate fi retrocedat, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1, alin. 2 și alin. 4, raportat la dispozițiile art. 72 din HG nr. 890/2005.
Așadar, nu a putut fi reținută împrejurarea neexecutării de bunăvoie de către contestatoare a obligației sale legale, în sensul dispozițiilor art. 371^1 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive de fapt și de drept, instanța a admis acțiunea contestatoarei. În baza art. 399-404 Cod procedură civilă a dispus anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul execuțional nr. 7/2012 al B.E.J. Berlo I., în ceea ce o privește pe contestatoare.
Față de modul de soluționare a cererii, în baza art. 274 Cod procedură civilă instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul F. T. M., solicitând instanței de control judiciar, în urma admiterii căii de atac, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată, nesolicitate însă în dezbaterea pe fond a recursului.
În motivele de recurs, invocând netemeinicia și nelegalalitatea hotărârii atacate recurentul a susținut, cu privire la respingerea excepției de tardivitate că instanța de fond a motivat că „ în speță contestatoarea, chiar dacă are anumite obligații legale impuse de HG nr.890/2005, nu are calitatea de debitoare, încuviințarea executării silite neefectuându-se împotriva ei. Pentru aceste considerente va respinge excepția arătată." Din cele arătate rezultă în opinia recurentului că, dacă contestatoarea nu a avut calitatea de debitoare este inadmisibilă contestația la executare, invocând prevederile art.401 Cod proc.civ. cu referire la termenul special.
Instanța de fond trebuia să aibă un rol activ și totodată să ia în considerare și aplicare principiului universal valabil, ce călăuzește activitatea instanței de judecată, reprezentat de „actus interpretandus este potius ut valeat quam ut pereat" (actul trebuie interpretat în înțelesul în care el poate produce efecte, nu în a-1 lăsa fără niciun efect), reglementat ca atare în dreptul romanesc în art. 978 C.civ., potrivit căruia actele cu un înțeles îndoielnic și susceptibil de mai multe înțelesuri echivoce, se interpretează în așa măsură încât acesta să producă efectele juridice dorite de părți, având în vedere ca raporturile juridice se încheie în vederea creării, modificării sau stingerii unor fapte juridice „stricto sensu”.
Din probatoriul existent la dosar rezultă că s-a ajuns la această situație atipică exclusiv din poziția contestatoarei care invocând buna credință și bunele intenții stopează în fapt finalizarea unei proceduri administrative de reconstituire a unui drept de proprietate consființit prin alte sentințe judecătorești emise anterior și chiar cu mult timp în urmă.
În reținerea instanței, se precizează că, nu și-au dus la îndeplinire obligațiile legale prin care trebuia să prezinte schița vechiului amplasament și a măsurătorilor, pe baza căreia C. locală Moneasa să stabilească dacă nu a fost atribuit legal unei alte persoane și nu poate fi retrocedat, invocând în acest sens dispozițiile art.39 alin.l, alin.2 și alin.4, ale art.72 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005. O asemenea soluție este bulversatorie pe calea contestație la executare în condițiile în care în asemenea litigii nu se poate pune în discuție însuși dreptul material, pe care l-au dobândit, și ulterior confirmat, prin mai multe sentințe judecătorești rămase definitive și irevocabile.
A susținut că în procesul de retrocedare al pădurii a întâmpinat dificultăți numeroase în timp, tranșate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar acum titlul executoriu nu se pot pune în aplicare.
În opinia recurentului, instanța de fond ar fi trebuit să pună în discuție aspectele legale în această fază a punerii în aplicare a actului de justiție, respectiv în baza art.399 Cod proc.civ. avea dreptul la lămurirea dispozitivului sentinței cu privire la aplicarea titlului executoriu, în sensul în care reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 10 ha teren forestier se poate face pe un amplasament identificat în amenajamentul silvic ce se suprapune cu terenul identificat din CF nr.l 17 Rănușa cu nr.top.389/b.
Susținerea contestatoarei cât și argumentele juridice din motivarea sentinței, contravin principiilor prin care legile fondului funciar au fost adoptate de legiuitor cu scopul retrocedării fostelor proprietăți agricole și forestiere. Potrivit acestor legi, de regulă, retrocedarea se face pe vechiul amplasament, respectiv dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. In aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament. acest principiu fiind unul de securitate juridică pentru a nu se răsturna în timp titluri de proprietate cu implicații neprevăzute asupra dreptului de proprietate consfințit de Constituția României ca ocrotit.
Dimpotrivă legiuitorul conferă dreptul fostului proprietar de a opta pentru comasarea proprietății, iar în ceea ce privește proprietatea forestieră de asemenea se solicită acordul acestuia în situații speciale de aprobare a unui alt amplasament propus. Normele legale aduse în discuție de contestatoare și susținute de instanța de fond în motivare nu pot contraveni normelor date prin lege, acestea fiind date în aplicarea legii prin Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005, și de aceea trebuie interpretate în sens pozitiv, respectiv de a produce efecte și nu restrictiv de a nu recunoaște un drept material. În interpretarea legiuitorului singurul scop al depunerii schiței este acela ca să se verifice dacă vechiul amplasament nu este legal atribuit altui proprietar, iar C. locală Moneasa a verificat acest fapt în momentul în care a solicitat punerea la dispoziție a unei suprafețe de pădure din amenajamentul silvic invocat prin corespondența avută cu Ocolul Silvic Sebiș. Mai mult, acest aspect al vechiului amplasament a fost tranșat odată cu emiterea titlului executoriu( Sentința civilă nr.572/11.08.2011), în care se precizează că se acceptă orice amplasament din unitatea amenajistică indicată din acea zonă a pădurii situate în extravilanul satului Rănușa unde nr.top. 389/b se suprapune peste pădurea administrată de contestatoare
Recurentul a precizat că tocmai în scopul aplicării legii executorul judecătoresc a decis convocarea tuturor factorilor implicați în retrocedare, inclusiv a unui specialist topograf care să dezlege pricina, așa cum a precizat în motivarea întâmpinării pe fond. A considerat că nu mai este cazul în această fază procesuală să se aducă argumentele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate, eventual trebuie doar să se precizeze că potrivit art.6 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar se arată la alinetul 1 indice 1 că „Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire $ dreptului de proprietate.".
A subliniat faptul că în speță, s-a depus extrasul CF, care are la bază o schiță topografică ce este chiar publică la biroul de carte funciară și stă la baza sistemului real de evidență imobiliară prin cartea funciară avut de Transilvania și recunoscut de România prin Decretul Lege nr. 115/1938. De asemenea a fost clară poziția comisiei locale care recunoaște vechiul amplasament ca fiind liber în unitatea amenajistică aflată în administrarea Ocolului Silvic Sebiș și dorește finalizarea procedurilor administrative de scriere a titlului de proprietate odată ce sunt sub plata unor daune cominatorii stabilite de instanță.
Recurentul a apreciat că poziția contestatoarei este una de rea credință deoarece, pe de-o parte nu este pusă la plata daunelor cominatorii, iar pe de altă parte chiar recunoaște că pe nr.top. revendicat există pădure însă cu o suprafață mult mai mare decât cea revendicată, așa cum rezultă din corespondența purtată cu C. locală Moneasa.
In situația în care contestatoarea avea probe prin care pădurea revendicată nu este în zona indicată, în opinia recurentului, ar fi trebuit să le aducă, să prezinte schițele invocate, ca o obligație. Acest aspect ar fi trebuit reținut de către instanța de fond deoarece este precizat prin lege și anume în Legea de restituire a pădurilor nr.1/2000, la art.6 alin.l indice 4: „Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, făgăduind dreptul de proprietate".
Recurentul a considerat că poziția reprezentanților contestatoarei la convocarea executorului dovedește că reclamanta a avut o conduită de rea credință în punerea în executare a unor titluri executorii pronunțate de instanțe judecătorești, chiar în mai multe dosare, cum sunt: Sentința civilă nr. 187/2002 a Judecătoriei Gurahonț, Sentința civilă nr.978/20.12.2006 a Judecătoriei Gurahonț, Decizia civilă nr.l55R/2009 a Tribunalului A., Sentința civilă nr.572/11.08.2011 a Judecătoriei Gurahonț, Sentința civilă nr.952/14.12.2009 a Judecătoriei Gurahonț, Sentința civilă nr. 106/24.02.2011 a Judecătoriei Gurahonț, toate rămase, după caz, definitive, irevocabile și executorii, având în fapt un singur obiect, cel de retrocedare a celor 10ha de pădure către subsemnatul.
În drept, a invocat art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, L. Nr.1/2000, L.nr. 18/1991, HG nr.890/2005.
Prin întâmpinare intimata R. R. prin Direcția Silvică A. a solicitat respingerea recursului promovat de intimatul F. T. M.. A apreciat că instanța de fonda pronunțat o sentință legală și temeinică bazată pe o justă apreciere a probatoriului administrat.
Intimatele C. Județeană de fond funciar A. și C. L. de fond funciar Moneasa nu au avut reprezentanți în instanță și nu au formulat apărări scrise.
Analizând recursul în condițiile art.304-304 ind.1 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor scrise constată că este fondat.
Prima instanță, atunci când a pronunțat hotărârea, a reținut o stare de fapt corectă, dar trebuia să aibă în vedere și alte aspecte.
Astfel, contestația la executare a fost înaintată de către R. R. prin Direcția Silvică A. la data de 29.11.2012.
Din conținutul contestației rezultă aspectele care vizează problemele de fond dintre părți cu privire la identificarea amplasamentelor de teren forestier care trebuiau retrocedate creditorului F. M., nu le aparțin și nici nu au fost părți în procesele respective
Ori potrivit procesului verbal încheiat la B. Berlo I. proces-verbal încheiat la 31.05.2012 fila 43 dosar se constată că problemele privind punerea în posesie a creditorului cu suprafața de 10 ha teren forestier au fost discutate la sediul executorului de către P. M.-secretar al Primăriei Moneasa, Z. G.-inginer în cadrul Biroului forestier din cadrul Direcției Silvice A., T. D.-consilier juridic în cadrul Direcție silvice A..
Ori, ceea ce s-a discutat a fost tocmai punerea în executare a sentinței care-l îndreptățea pe creditor să intre în posesia terenului iar reprezentanții direcției silvice au arătat că cea care trebuie să solicite suprafața de teren forestier cu dovada amplasamentului este C. locală de fond funciar.
Astfel fiind, contestația la executare, față de împrejurarea că, contestatoarea a luat la cunoștință despre demararea acestei proceduri, chiar la biroul executorului judecătoresc, la data de 31.05.2012, introducerea la instanță la 29.11.2012 este făcută cu neîndeplinirea condițiilor prev de art 401 Cod procedură civilă, vizând termenul de 15 zile.
În această situație, potrivit art 312 Cod procedură civilă, recursul se va admite și se va modifica în totalitate hotărârea în sensul că se va respinge ca tardivă contestația la executare formulată de R. R. prin Direcția Silvică A. împotriva intimatului F. T. M., C. L. de fond funciar Moneasa și C. Județean de fond funciar A..
Nefiind incidente disp. art. 274 Cod procedură civilă nus e vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E :
Admite recursul intimatului F. T. M. în contradictoriu cu R. R. prin Direcția Silvică A., C. Județeană de fond funciar A. și C. L. de fond funciar Moneasa împotriva sentinței civile nr. 65 din 30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._ .
Modifică în totalitate hotărârea în sensul că respinge ca tardivă contestația la executare formulată de R. R. prin Direcția Silvică A. împotriva intimatului F. T. M., C. L. de fond funciar Moneasa și C. Județean de fond funciar A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.04.2013.
Președinte: Judecători:
H. O. A. Ș. L. B.
Grefier:
D. S.
Red.H.O. Tred. SD
2 ex- 23 05 2913
Nu se comunică părților
Judecător A. A.-Judecătoria Gurahonț
| ← Servitute. Hotărâre din 29-04-2013, Tribunalul ARAD | Acţiune în constatare. Hotărâre din 18-06-2013, Tribunalul ARAD → |
|---|
