Fond funciar. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 749/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 753/250/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 749
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Președinte A. Ș.
Judecător H. O.
Judecător L. B.
Grefier D. S.
S-au luat în examinare recursurile formulate de recurenta-reclamantă ., de către recurenta-pârâtă C. Județeană de fond funciar A., de către recurenții-intervenienți T. I., T. M. și D. K., împotriva sentinței civile nr. 108 din 04.02.2013 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.05.2013, carte face pare integrantă din prezenta hotărâre, instanța reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 108 din 04.02.2013 pronunțată de Judecătoria L. a înlăturat de la analiză excepția privind inadmisibilitatea acțiunii formulată după închiderea dezbaterilor de către domnul V. C., avocat din Baroul A., în reprezentarea intervenienților forțat și în interes propriu.
Instanța a admis acțiunea formulată și precizată în dosar de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș, C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor A., respectiv în contradictoriu cu intervenienții forțat H. A. și H. E., D. K., și cu intervenienții în interes propriu T. I. și T. M..
Instanța a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta F. E..
Instanța a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienții în nume propriu T. I. și T. M..
Instanța a validat raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit și lămurit de expert judiciar Csurovski A..
Instanța a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 154.510/27 ianuarie 2006 eliberat în favoarea lui H. T. în privința suprafeței de 4.058 mp din . Vn 897, respectiv a suprafeței de 4.425 mp din . Vn 890/24 și a Titlului de proprietate proprietate nr. 154.512/27 ianuarie 2006 eliberat în favoarea lui D. K. și Weiss E. în privința suprafeței de 3.272 mp din . Vn 890/26.
Instanța a obligat pârâții, intervenienții forțat și intervenienții în interes propriu să lase în pașnica folosință a reclamantei parcelele de teren în suprafață totală de 11.555 mp identificate de expert în Răspunsul la obiecțiuni și anume suprafața de 4.058 mp din . Vn 897 marcată de punctele 2-3-17-18-19-20-10-11-12-21-22-23-24-2, suprafața de 4.425 mp din . Vn 890/24 marcată de punctele 27-28-9-8-7-6-27, respectiv suprafața de 3.272 mp din . Vn 890/26 marcată de punctele 25-26-4-5-27-28-29-25 parcele care încalcă dreptul de proprietate al reclamantei evidențiat în CF nr. 300.779 Păuliș (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 3.720 Păuliș) de sub A1, nr. top 934-937/a/5 în suprafață de 13.412 mp.
Instanța a respins ca fiind nefondat capătul de cerere conținut de precizarea acțiunii privind modificarea mențiunilor în CF nr. 79 Păuliș și în CF nr. 301.449 Păuliș.
Instanța a obligat în solidar pârâții, intervenienții forțat și intervenienții în interes propriu să achite reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată suma totală de 2.698 lei reprezentând onorariu expert și onorariu avocat în formă redusă.
Pentru a pronunța sentința atacată, prima instanță a arătat că pe fondul lipsei de opoziție a pârâtelor și a intervenienților, a reținut spre judecare acțiunea precizată în mod repetat de reclamantă.
În cursul procesului au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive în persoana pârâtelor C. locală și C. județeană, au fost admise excepțiile lipsei de capacitate de folosință și a capacității procesuale de folosință a intervenientelor forțat Weiss E. și H. T..
Au fost administrate mijloacele de probă constând în înscrisuri și expertiză tehnică judiciară topografică.
În ședința publică din data de 28 ianuarie 2013, ca urmare a constatării faptului că nu s-au formulat alte cereri de probațiune, a fost închisă probațiunea dându-se cuvântul în dezbaterea fondului, pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 4 februarie 2013 la cererea reprezentantului intervenienților, pentru a depune concluzii scrise.
Din analiza întreg materialului probator al cauzei, sub aspectul generalității litigiului, prima instanță a reținut că părțile și-au disputat valabilitatea titlurilor de proprietate în ceea ce privește exercitarea deplină a atributelor dreptului de proprietate privată cu privire la anumite imobilele situate pe teritoriul administrativ al Comunei Păuliș, Județul A..
În privința situației juridice a imobilului aflat în proprietatea reclamantei, instanța de fond a reținut că reclamanta și intervenienta accesorie au încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2.808/20 iunie 2008 la BNP M. P., filele 8, 9 dosar, prin care reclamanta a cumpărat liber de sarcini de la intervenienta accesorie terenul intravilan viran în suprafață totală de 13.412 mp situat în localitatea Păuliș, Județul A., înscris în CF nr. 1.771 Păuliș, cu nr. top. 934 - 937/a/5 în schimbul prețului achitat în întregime de 135.000 Euro, echivalentul sumei de 495.882 lei (imobilul este înscris actualmente în CF nr. 300.779 Păuliș).
Intervenienta accesorie a dobândit dreptul de proprietate asupra întreg imobilului înscris în CF nr. 1.771 Păuliș, nr.top. 934 - 937/a constând în vie cu colnă împreună cu terenul aferent în suprafață totală de 27.214 mp situat în perimetrul construibil al Comunei Păuliș de la Szentendrey L. în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 536/20 iulie 1999 la BNP S. N..
Szentendrey L., autorul autoarei reclamantei, a dobândit dreptul de proprietate în baza titlului executoriu format din Sentința civilă nr. 267/12 martie 1998 pronunțată de Judecătoria L. în Dosar nr. 177/R/1997, rămasă definitivă și executorie prin Decizia civilă nr. 2.045/24 iunie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 4.734/C/1999, prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate instituit în favoarea SCPVV M. și SCVV Barațca cu titlu de uzucapiune asupra imobilului înscris în CF nr. 3.491 Păuliș nr. top 934 – 936/a/2 transcris în CF nr. 1.771 Păuliș, nr. top. 934-936/a, cu restabilirea situației anterioare de CF constatându-se că unicul moștenitor al defunctei Szentendrey K. este Szentendrey L., în calitate de fiu, masa succesorală fiind compusă din imobilul înscris în CF nr. 1.771 Păuliș, nr.top. 934-936/a, compus din colnă și curte în suprafață de 27.214 mp în situația anterioară dezmembrării.
Primăria Comunei Păuliș, prin adeverințele nr. 1459/8 martie 2008 și nr. 1.123/21 iulie 1999, a atestat că imobilul înscris în CF nr. 1.771 Păuliș, nr. top. 934 - 937/a, în suprafață de 27.214 mp aflat în proprietatea domnului Szentendrey L., se află în intravilanul Comunei Păuliș și pe care se află construcție și vie, pe de altă parte certificându-se rectificarea de suprafață în beneficiul intervenientei accesorii, conform schiței de identificare, rectificare și dezmembrare întocmită de Czegledi A. și vizată de Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie sub nr. 830/2006.
Primăria Comunei Păuliș, prin Certificatul de urbanism nr. 45/1 octombrie 2010, a informat reclamanta asupra faptului că terenul extravilan aflat în proprietatea reclamantei înscris în CF nr. 300.779 Păuliș: „se suprapune cu terenurile notate în titlurile de proprietate nr. 154.511/27.01.2006, nr. 154.510/27.01.2006 și nr. 154.512/27.01.2006, emise în baza legilor fondului funciar.”
În privința situației juridice a imobilelor aflate în proprietatea intervenienților în interes propriu, prima instanță a reținut că intervenienții în interes propriu sunt coproprietarii devălmași ai imobilelor înscrise în CF nr. 301.449 Păuliș, nr. top. 890/26 în suprafață de 56.500 mp, respectiv în CF nr. 79 Păuliș, nr. cadastral 141; 890/22, vie în suprafață de 2.100 mp, nr. cadastral 141; 890/24, vie în suprafață de 9.600 mp și nr. cadastral 141; 897, vie în suprafață de 8.300 mp, fila 140 dosar.
Intervenienții au cumpărat de la H. T., prin Contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP H. H. Toade sub nr. 25/14 martie 2006, vie în suprafață de 2.100 mp, 9.600 mp și 8.300 mp înscrise în CF nr. 79 Păuliș, nr. top 141; 890/22, nr. top. 141; 890/24 și nr. top. 141; 897, respectiv de la D. K., prin Contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP H. H. Toade sub nr. 1.648/23 septembrie 2011, suprafața de 56.500 mp teren extravilan vie înscrisă în CF nr. 301.449 Păuliș, nr. top 141; 890/26.
Autoarele acestora au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor înstrăinate în baza Titlurilor de proprietate nr. 154.512/27.01.2006 și nr. 154.510/27.01.2006, emise de C. Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A., reclamanta solicitând anularea acestor titluri prin precizările de acțiune formulate.
C. locală a emis Hotărârea nr. 1/13.01.2006 privind aprobarea unui număr de 10 procese-verbale de punere în posesie și emiterea titlurilor de proprietate între care și intervenientele forțate Weiss E., D. K. și H. T., întocmindu-se în data de 17 ianuarie 2006 Planul de situație de la fila 38 dosar.
Privitor la identificarea topografică a imobilelor, instanța de fond a reținut că raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit și lămurit, de expert judiciar Csurovski A., lucrare tehnică asumată de toate părțile, se concluzionează că suprafața de 4.058 mp din . Vn 897 marcată de punctele 2-3-17-18-19-20-10-11-12-21-22-23-24-2, suprafața de 4.425 mp din . Vn 890/24 marcată de punctele 27-28-9-8-7-6-27, respectiv suprafața de 3.272 mp din . Vn 890/26 marcată de punctele 25-26-4-5-27-28-29-25 se suprapun cu imobilul proprietatea reclamantei evidențiat în CF nr. 300.779 Păuliș (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 3.720 Păuliș) de sub A1, nr. top 934-937/a/5 în suprafață de 13.412 mp. Prima instanță nu a reținut mențiunea expertului cum că suprapunerea privește și o suprafață de 37 mp din . Vn 890/25 întrucât acțiunea precizată a reclamantei nu privește această suprafață de teren.
Referitor la observațiile privind cererile părților instanța de fond a remarcat faptul că reclamanta, deși prin cerere a cerut efectuarea mențiunilor în C.F. nr. 79 Păuliș cu nr. top. 141.890/24, respectiv în CF. nr. 301.449 Pauliș, nr. top. 141.890/26, cerere calificată ca fiind o rectificare CF, nu a solicitat și anularea titlurilor reprezentând Contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP H. H. Toade sub nr. 25/14 martie 2006 și Contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP H. H. Toade sub nr. 1.648/23 septembrie 2011, acte juridice civile autentice în baza cărora intervenienții în interes propriu și-au înscris drepturile de proprietate în cărțile funciare menționate.
Pe de altă parte, prima instanță a observat că intervenienții în interes propriu nu au formulat o cerere de chemare în garanție a persoanelor împotriva cărora ar putea să se îndrepte cu o acțiune în despăgubire, în cazul în care ar pierde procesul.
În baza celor reținute, examinând în întregime cauza în fapt și în drept, constatând faptul că excepția privind inadmisibilitatea acțiunii a fost formulată după închiderea dezbaterilor, prima instanță, după ce a înlăturat de la analiză excepția invocată cu nesocotirea principiului contradictorialității, a dispus în temeiul art. III alin. 1 lit a, pct. iii și alin. 2 teză finală din Legea nr. 169/1997 admiterea acțiunii formulată și precizată în dosar de reclamantă, a admis în consecință cererea de intervenție accesorie, a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienții în nume propriu și, validând Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit și lămurit de expert judiciar Csurovski A., a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 154.510/27 ianuarie 2006 și a Titlului de proprietate proprietate nr. 154.512/27 ianuarie 2006 obligând pârâții, intervenienții forțat și intervenienții în interes propriu să lase în pașnica folosință a reclamantei parcelele de teren în suprafață totală de 11.555 mp identificate de expert în Răspunsul la obiecțiuni coroborate cu Raportul de expertiză, a respins ca fiind nefondat capătul de cerere conținut de precizarea acțiunii privind modificarea mențiunilor în CF nr. 79 Păuliș și în CF nr. 301.449 Păuliș, cu obligarea în solidar a pârâtelor, intervenienților forțat și a intervenienților în interes propriu de a achita reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată suma totală de 2.698 lei reprezentând onorariu expert și onorariu avocat în formă redusă.
Potrivit art. III alin. 1 lit a, pct. iii și alin. 2 teză finală din Legea nr. 169/1997: „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată și în litigiile în curs.”
Din interpretarea acestei norme juridice a rezultat că legiuitorul a sancționat cu nulitatea absolută actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate realizate cu încălcarea dreptului de proprietate al proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate, apărându-se pe această cale proprietarii în fața erorilor de fapt și de drept care se pot produce în activitatea comisiilor locale de punere în posesie asupra terenurilor și ulterior în activitatea comisiilor județene de emitere a titlului de proprietate cu privire la aceste terenuri, fără ca legiuitorul să fi înscris cerința existenței și dovedirii relei-credințe a emitentului actului de punere în posesie.
Așadar, nu frauda la lege a întemeiat acțiunea reclamantei, nici buna sau reaua-credință a părților sau a vreuneia din părți, ci eroarea cu privire la identitatea faptică a obiectului reconstituirii reprezentată de amplasamentul cert al terenului, eroare care numai în planul realității fizice creează ceea ce s-a numit o suprapunere de teren, suprapunere care nu a existat în planul identității juridice a imobilelor.
Astfel, dacă reclamanta și intervenienții în interes propriu, deopotrivă și distinct au drept de a deține în proprietate anumite bunuri conform înscrierilor din CF nr. 300.779 Păuliș, C.F. nr. 79 Păuliș și CF. nr. 301.449 Păuliș, în planul realității fizice a existenței materiale a bunurilor, nu au putut exista fonduri suprapuse, bunul în materialitatea lui fiind unic sub aspectele configurației topo-cadastrale, încât, ca urmare a consfințirii dreptului de proprietate al reclamantei ca provenind dintr-un titlu anterior emiterii titlului intervenienților în interes propriu se impune ca titlu acestora din urmă să fie desființat în măsura cuvenită respectării dreptului de proprietate al reclamantei, conform celor reținute cu privire la situația de fapt, prima instanță a înlăturat apărarea intervenienților în interes propriu privind buna-credință, aceștia având deschise alte proceduri administrative sau judiciare în vederea punerii în posesie pe un alt amplasament sau a obținerii unor despăgubiri.
Instanța de fond a observat faptul că la nivelul Primăriei Păuliș, Primarul Comunei Păuliș, care conduce deopotrivă activitatea Primăriei, ca entitate funcțională, cât și activitatea Comisiei locale, ca organ administrativ investit printre altele cu atribuții de punere în posesie a persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, a emis autorilor reclamantei adeverințele nr. 1459/8 martie 2008 și nr. 1.123/21 iulie 1999, pe de altă parte a realizat punerea în posesie a autoarelor intervenienților în interes propriu prin Hotărârea nr. 1/13.01.2006 privind aprobarea unui număr de 10 procese-verbale de punere în posesie și emiterea titlurilor de proprietate, acte emise fără diligența verificărilor datelor de tehnice ale imobilelor și a corelării acestora în vederea asigurării folosinței conforme de către fiecare parte.
Instanța de fond a arătat că la eliberarea unei adeverințe prin care se atestă locul situării imobilului și la punere în posesie asupra imobilului prin care se dă substanță dreptului propus spre validare, responsabilitatea emitentului trebuie să fie de maximă diligență și răspundere, conform art. 2 alin. 2 din OG nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale potrivit căruia: „Prin adeverință în sensul prezentei ordonanțe se înțelege documentul prin care se atestă un drept sau un fapt.” respectiv, ținând seama de art. 5 din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, potrivit căruia: „Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: …
c) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane; …
i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin; … ”. Instanța de fond a apreciat că o reală preocupare a reprezentanților Primăriei Păuliș și a Comisiei locale depusă în activitatea de emitere a adeverințelor, de punere în posesie ar fi relevat în timp util problema suprapunerii parțiale a amplasamentelor imobilelor aparținând unor titulari diferiți luând măsurile cuvenite pentru stabilirea unui nou amplasament în favoarea autoarelor intervenienților în interes propriu.
Din Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit și lămurit de expert judiciar Csurovski A. a rezultat că parcelele de teren în suprafață totală de 11.555 mp identificate de expert prin Răspunsul la obiecțiuni, coroborate cu Raportul de expertiză, și anume, suprafața de 4.058 mp din . Vn 897 marcată de punctele 2-3-17-18-19-20-10-11-12-21-22-23-24-2, suprafața de 4.425 mp din . Vn 890/24 marcată de punctele 27-28-9-8-7-6-27, respectiv suprafața de 3.272 mp din . Vn 890/26 marcată de punctele 25-26-4-5-27-28-29-25 încalcă dreptul de proprietate al reclamantei evidențiat în CF nr. 300.779 Păuliș (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 3.720 Păuliș) de sub A1, nr. top 934-937/a/5 în suprafață de 13.412 mp, drept a cărui dobândire, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 536/20 iulie 1999 la BNP S. N., este anterior datei punerii în posesie, 13 ianuarie 2006 și emiterii Titlului de proprietate nr. 154.510/27 ianuarie 2006 eliberat în favoarea lui H. T. în privința suprafeței de 4.058 mp din . Vn 897, respectiv a suprafeței de 4.425 mp din . Vn 890/24 și a Titlului de proprietate proprietate nr. 154.512/27 ianuarie 2006 eliberat în favoarea lui D. K. și Weiss E. în privința suprafeței de 3.272 mp din . Vn 890/26.
În ceea ce privește soluționarea capătului de cerere conținut de precizarea acțiunii privind modificarea mențiunilor în CF nr. 79 Păuliș și în CF nr. 301.449 Păuliș acesta a fost respins de prima instanță care este obligată să respecte principiul disponibilității procesuale, conform art. 129 alin. 6 Codul de procedură civilă, observând că reclamanta nu a solicitat anularea titlurilor reprezentând Contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP H. H. Toade sub nr. 25/14 martie 2006 și Contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP H. H. Toade sub nr. 1.648/23 septembrie 2011, acte juridice civile autentice în baza cărora intervenienții în interes propriu și-au înscris drepturile de proprietate în cărțile funciare menționate. Aceste contracte au forța obligatorie prevăzută de legea aplicabilă la data încheierii lor, art. 969 alin. 1 Codul Civil, obligativitate care privește nu numai părțile, ele obligând și judecătorul la respectarea efectelor juridice produse, în lipsa unei acțiuni admise în anulare sau constatarea nulității acestora.
Ca urmare a admiterii acțiunii precizate prima instanță a admis și intervenția accesorie formulată de intervenienta F. E., parte care a fost autoarea dreptului dobândit al reclamantei prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2.808/20 iunie 2008 la BNP M. P. și care a avut interes în admiterea acțiunii ca efect al obligației sale de garanție împotriva evicțiunii.
În temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 codul de procedură civilă instanța de fond a obligat în solidar pârâții, intervenienții forțat și intervenienții în interes propriu să achite reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată suma totală de 2.698 lei reprezentând onorariu expert în sumă de 698 lei și onorariu avocat în formă redusă, de 2.000 lei, apreciind că onorariul solicitat în valoare de 7.440 lei este unul excesiv în raport cu admiterea în parte a acțiunii și prestația reprezentantului reclamantei după identificarea imobilului, onorariul de succes netrebuind a fi pus în sarcina părții care a pierdut procesul, deoarece asemenea cheltuială nu este imputabilă părții căzută în pretenții, constituind o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar și voluptoriu al părții promitente, reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta .., pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și intervenienții T. I. și T. M..
Recurenta reclamantă ., prin cererea sa de recurs, a solicitat, în temeiul art. 312, 304 pct. 9, 304/1, raportat la art. III alin 2 indice 4 din Legea 169/1997, art.274 Codul de procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii și a capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor la OCPI în urma constatării nulității absolute a titlurilor de proprietate, respectiv efectuarea mențiunilor în C.F. 79 Păuliș cu nr.top.141/897 proprietari tabulari intervenienții T. I. căsătorit cu T. M. înch. nr. 1249/2006 în urma constatării nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/2006 . nr. top.141 Vn897 ce se suprapune cu suprafața de 4058,00 mp delimitată prin punctele 2-3-17-18-19-20-10-11-12-21-22-23-24-2 ce se suprapune peste imobilul proprietatea subscrisei cu nr.top.934-937/a/5 în baza raportului de expertiza întocmit de expert judiciar Csurovski A., efectuarea mențiunilor în C.F.79 Păuliș cu nr. top. 141.890/24, proprietari tabulari intervenienții T. I. căsătorit cu T. M. înch. nr. 1249/2006 în urma constatării nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/2006 . nr. top. 141.Vn. 890/24 ce se suprapune cu suprafața de 4425,00 mp delimitată prin punctele: 27-28-9-8-7-6-27 peste imobilul proprietatea sa cu nr. top. 934-937/a/5 în baza raportului de Eexpertiza întocmit de expert judiciar Csurovski A., efectuarea mențiunilor în C.F._ Păuliș top. 141.890/26, înch. nr. 14.742/26.09.2011 proprietari tabulari intervenienții T. I. căsătorit cu T. M., în urma constatării nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/2006 . nr. top. 14l.Vn.890/26 ce se suprapune cu suprafața de 3272,00 mp delimitată prin punctele: 25-26-4-5-27-28-29-25 peste imobilul proprietatea subscrisei cu nr.top.934-937/a/5 în baza raportului de expertiză întocmit de expert judiciar Csurovski A..
Recurenta a solicitat admiterea în totalitate a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată respectiv onorar avocat și obligarea pârâților intimați la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs, recurenta a considerat că hotărârea instanței de fond a fost în parte nelegală raportat la dispozițiile III alin 2 indice 4 din Legea 169/1997 și art. 274 Codul de procedură civilă.
A criticat pe motiv de nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9, 304/1, raportat la art. III alin 2 indice 4 din Legea 169/1997, art.274 Codul de procedură civilă, dispozitivul referitor la respingerea capătului de cerere privind modificarea mențiunilor în CF nr.79 Păuliș și în CF nr. 301.449 Păuliș și pct. 9 dispozitivul privind reducerea cheltuielilor de judecată respectiv onorariu de avocat.
Recurenta a solicitat, admiterea și a capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor la OCPI în urma constatării nulității absolute a titlurilor de proprietate.
Referitor la reducerea cheltuielilor de judecată, respectiv onorariul de avocat, recurenta a arătat că onorariul acordat acoperă strict cheltuielile de deplasare, prestația avocatului fiind ignorată.
In temeiul art. 312, 304 pct. 9, 304/1, raportat la art. III alin 2 indice 4 din Legea 169/1997, art. 274 Codul de procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii și a capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor la OCPI în urma constatării nulității absolute a titlurilor de proprietate și admiterea în totalitate a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată respectiv onorar avocat.
Pârâtă C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., prin cererea sa de recurs a solicitat instanței de recurs, admiterea recursului declarat, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul exonerării sale de la plata sumei de 2.698 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei reclamante .., pentru următoarele
În motivarea recursului, pârâta a apreciat nelegală și netemeinică sentința pronunțată de către instanța de fond, în ceea ce privește obligarea recurentei - pârâte C. județeană de fond funciar A. la plata, în solidar cu intimata pârâta C. locală de fond funciar Păuliș intervenienții forțați și intervenienții în interes propriu, a sumei de 2.698 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - reclamante.
A menționat că litigiul care formează obiectul prezentului dosar a fost generat de existența unei suprapuneri între terenul proprietatea intimatei - reclamante și terenurile evidențiate în Titlurile de proprietate nr._/27.01.2006, nr._/27.01.2006 și nr._/27.01.2006, motiv pentru care intimata - reclamantă a fost în imposibilitate de a efectua lucrări de construcție pe terenul proprietatea sa.
În cursul procesului, a fost administrată proba cu expertiză, fiind întocmit Raportul de expertiză tehnică judiciară ale cărui concluzii au relevat că terenurile (evidențiate în titlurile de proprietate a căror nulitate absolută parțială s-a constatat), în suprafață totală de 11.555 m2, proprietatea intervenienților, se suprapun peste imobilul proprietatea reclamantei. Însă, împrejurarea anterior relevată, nu a putut fi atribuită, pe bază de culpă, recurentei - pârâte C. județeană de fond funciar A., întrucât obligația de a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, incumbă în mod exclusiv intimatei - pârâte C. locală de fond funciar Păuliș, în raport de dispozițiile art. 5 lit. c) din HG nr. 890/2005.
Recurenta a arătat că, însăși instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii recurate că punerea în posesie s-a realizat de către C. locală de fond funciar Păuliș fără diligentț verificărilor datelor tehnice ale imobilelor și a corelării acestora în vederea asigurării folosinței conforme de către fiecare parte.
În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și alin. 2, raportat la dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul exonerării recurentei C. județeană de fond funciar A. de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.698 lei.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041 și următoarele Cod procedură civilă, HG nr. 890/2005.
Prin cererea lor de recurs, intervenienții T. I. și T. M., au solicitat, în urma admiterii căii de atac, modificarea în totalitate a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Recurenții au subliniat că în mod greșit concluziile pe fond susținute oral și precizate în scris au fost considerate de instanță "excepție de inadmisibilitate a acțiunii, formulată după încheierea dezbaterilor". în opinia recurenților, a afirma că o acțiune este inadmisibilă, adică nu poate fi admisă deoarece nu posedă o bază legală (un temei de drept), nu este echivalentul formulării unei excepții de procedură, care, în cazul în care ar fi admisă, ar bloca examinarea fondului.
Concluziile pe care le-au prezentat oral recurenții și care au fost precizate ulterior în scris, au reprezentat apărarea pe fondul litigiului în cuprinsul acestora au indicat motivele pentru care acțiunea formulată nu a putut fi admisă, nici în totalitate și nici în parte.
Recurenții intervenienți au subliniat că dreptul de proprietate tabular a fost golit de substanță, fără a fi desființat în mod formal. În sistemul de carte funciară dreptul de proprietate al unui proprietar tabular nu poate fi desființat sau restrâns decât ca o consecință a admiterii unei acțiuni în rectificarea cărții funciare, întemeiată fie pe art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938, fie pe art. 33 din Legea nr. 7/1996.
Dreptul lor de proprietate a fost intabulat în CF nr._ Păuliș și_ Păuliș. Au subliniat că prima instanță i-a obligat să lase "în pașnica folosință a reclamantei" suprafața de 11.555 mp teren care este în continuare în proprietatea tabulară a acestora. O astfel de soluție au considerat-o recurenții lipsită de bază legală în sistemul de carte funciară.
Recurenții intervenienți au considerat că prima instanța a aplicat în mod greșit art. III alin. 1 lit. a, pct. iii și alin. 2 teza finală din Legea nr. 169/1997. Titlurile de proprietate care au fost anulate nu au fost emise cu încălcarea legislației privind fondul funciar pentru că în primul rând, Sentința civilă nr. 267 din 12.03.1998 a Judecătoriei L. definitivă și executorie prin Decizia civilă nr. 2045/24.06.1999 a Curții de Apel Timișoara, prin care instanța a considerat că Szentendrey L., autorul autoarei reclamantei, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, nu este opozabilă statului și, ca atare, nu poate afecta titlurile de proprietate nr._/2006 și_/2006.
Szentendrey L. s-a judecat cu SCPVV M. și SCVV Barațca, societăți care își intabulaseră un drept de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilelor. Dreptul de proprietate al celor două societăți comerciale cu capital de stat a fost desființat în mod legal în anul 1998 deoarece acestea administrau doar imobilele în discuție. Însă desființarea dreptului de proprietate al celor două proprietăți nu ar fi trebuit să conducă în mod automat la restabilirea situației anterioare de carte funciară în favoarea antecesorilor lui Szentendrey L..
Recurenții intervenienți au arătat că imobilele fuseseră naționalizate și la momentul naționalizării dreptul de proprietate al statului nu a fost înscris în CF deoarece înscrierea nu era necesară, în condițiile art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, deoarece dreptul de proprietate al statului în cazul exproprierii era valabil ca drept extratabular.
Autorul autorilor reclamantei a profitat de faptul că OCPI nu a sistat vechile cărți funciare atunci când a înlocuit vechile numere topografice ale cărții funciare cu numerele topografice cadastrale ale noii cărți funciare. Bazându-se pe acest fapt, Szentendrey L. a promovat acțiuni în care nu a citat nici ., nici C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș, nici C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A.. El s-a judecat cu SCPVV M. și SCVV Barațca, care erau simpli utilizatori ai terenului proprietate de stat. Szentendrey L. ar fi trebuit să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în discuție și numai în acest caz ar fi fost aplicabile normele juridice invocate de instanță.
Recurenții intervenienți au solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea pe fond a acțiunii, iar în drept, au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Codul de procedură civilă.
Recurenta reclamantă .. a depus întâmpinare la recursul înaintat de T. I., T. M. și D. K., solicitând în temeiul art. 312, 304/1, 304 pct.9 Codul de procedură civilă raportat la art. III alin 2 indice 4 din Legea 169/1997 respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, referitor la excepția de inadmisibilitate, a subliniat că în mod corect a reținut instanța de fond că această excepție a fost invocată după închiderea dezbaterilor (fapt necontestat de reprezentantul intervenienților recurenți) motiv pentru care a înlăturat aceasta excepție. Apărările invocate au fost analizate ca apărări de fond și nu pe cale de excepție potrivit art. 137 Codul de procedură civilă. Intervenienții recurenți au susținut că dreptul lor de proprietate tabular a fost golit de substanță fără a fi desființat în mod formal.
Intervenienții recurenți, prin reprezentant calificat, au confirmat posibilitatea rectificării cărții funciare pentru lipsa de valabilitate a titlului printr-o acțiune separată în cazul în care instanța de recurs nu va admite și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor la OCPI în urma constatării nulității absolute a titlurilor de proprietate.
Intervenienții recurenți au susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit art. III al.1 lit. a pct. iii și al. 2 teza finală din Legea nr.169/1997. Hotărârea instanței de fond a fost temeinică și legală în ce privește anularea titlurilor de proprietate.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată și precizată, a validat Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit și lămurit de expert judiciar Csurovski A.; a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 154.510/27 ianuarie 2006; a obligat pârâții, intervenienții forțat si intervenienții în interes propriu să lase în pașnică folosință a reclamantei parcelele de teren în suprafață totală de 11.555 mp identificate de expert, a respins ca fiind nefondat capătul de cerere conținut de precizarea acțiunii privind modificarea mențiunilor în CF nr.79 Pauliș și în CF nr. 301.449 Pauliș.
Au subliniat că instanța de fond a respins acest capăt de cerere cu motivarea principiului disponibilității procesuale, a ignorat principiile efectelor nulității prevăzute în norma generală și caracterul imperativ al dispozițiilor din legea specială precum și ale hotărâri ale curții constituționale.
Intervenienții recurenți au criticat o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a desființat dreptul de proprietate al SCPVV M. și SCVV Păuliș dobândit prin uzucapiune și Szentendrei L. autorul autoarei sale a dobândit dreptul de proprietate în condițiile în care acesta nu a fost lipsit de dreptul de proprietate printr-un titlu valabil, motiv pentru care nu ar fi trebuit să solicite restituirea în baza legilor proprietății prin procedura administrativă astfel cum susțin recurenții intervenienți. Recurentul reclamant a considerat că acestea sunt de prisos în condițiile în care la data întocmirii documentației prealabile emiterii titlurilor de proprietate, autorii subscrisei erau proprietari tabulari.
Comparând titlul său de proprietate cu Procesul verbal nr. 128/ 16.01.2001 al Comisiei comunale de aplicarea Legii nr.18/1991 și anexa acestuia, document care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate în baza Legii nr.18/1991 s-a putut observa faptul că SCAVV Barațca nu mai era proprietară asupra suprafeței de_ mp înscrisă în CF nr. 1771 Păuliș cu nr. top. 934-937/a, acest drept a fost radiat din cartea funciară conform Sentinței civile nr. 267 din 12.03.1998 - Dosar nr. 177/b/1997 al Judecătoriei L. si proprietarul înscris în CF nr. 1771 Păuliș, asupra parcelei cu nr. top. 934-937/a, în suprafață de_ mp la data de 16.01.2001 era numita F. E..
Conform Raportului de expertiza întocmit de expert Csurovski A. „Imobilul cu nr.top.934-935/a/5, în suprafața de 13.412 mp, proprietatea reclamantei, este situat în intravilan, este un teren viran pe care nu mai exista viță de vie și nu a mai format proprietatea . la data aplicării Legii nr.18/1991 în aceasta zonă și emiterii titlurilor de proprietate în anul 2001"
Sub aspectul anulării titlurilor de proprietate, a considerat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în concordanță cu dispozițiile legii speciale și deciziile Curții Constituționale.
Recurenta reclamantă .. a depus întâmpinare și la recursul înaintat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A. a formulat recurs doar în ce privește obligarea în solidar la plata cheltuielilor de judecata solicitând exonerarea.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta a recunoscut faptul că este parte căzută în pretenții potrivit dispozițiilor art. 274 Codul de procedură civilă.
Referitor la obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. în solidar la plata cheltuielilor de judecată, recurenta reclamantă a arătat că soluția instanței de fond a fost corectă raportat la dispozițiile art. 274 Codul de procedură civilă.
A mai subliniat că recurenta a avut posibilitatea procedurală potrivit art. 275 Codul de procedură civilă de a recunoaște la primul termen de înfățișare pretențiile reclamantei, situație în care ar fi fost exonerată la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta reclamantă .. a depus concluzii scrise prin care solicită, în esență, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii și a capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor la OCPI în urma constatării nulității absolute a titlurilor de proprietate, admiterea în totalitate a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată respectiv onorar avocat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursurile prin prisma disp. art.304-304 ind. 1 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor scrise constată că acestea sunt fondate.
Prima instanță, atunci când a pronunțat hotărârea, a avut în vedere o stare de fapt corectă, însă trebuia să aibă în vedere și alte aspecte.
Astfel, problema de fond este legată de raporturile juridice care s-au născut între părți cu privire la anumite terenuri asupra cărora fiecare este proprietar.
Reclamanta . a cumpărat prin contract de vânzare cumpărare în formă autentificată suprafața de_ mp teren în localitatea Păuliș de la vânzătoarea F. E. la data de 20.06.2008.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare terenul a fost intabulat într-o coală nouă de CF.
Ulterior, cu ocazia intenției de a face anumite lucrări, reclamanta a constatat că există niște suprapuneri a terenului său cu terenurile celorlalte părți.
Intervenienții T. sunt proprietari tabulari ai terenului în scris în CF 79 Păuliș, terenuri dobândite prin reconstituire potrivit titlurilor de proprietate din anul 2006, aspecte care au fost pe larg arătate atât în starea de fapt, în poziția părților, și în probatoriul administrat.
Ori, problema care se pune este cea legată de faptul că există acte de proprietate atât în favoarea recurentului reclamant cât și în favoarea intervenienților care la rândul lor sunt proprietari tabulari.
Chiar dacă terenurile în parte s-au suprapune, nu se creează o situație care să aibă la bază compararea anumitor titluri de proprietate sau să se stabilească dacă un titlu este mai caracterizat decât celalalt, câtă vreme la momentul în care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate celelalte părți erau intabulate la rândul lor, situație in care reclamanții nu pot fi considerați ca fiind privilegiați.
Intervenienții T. sunt proprietari tabulari în baza unui titlu perfect valabil, neinvocându-se nici rectificarea cărți funciare. Ori in egală măsură și aceștia puteau invoca nulitatea titlului reclamantei cu atât mai mult cu cât acesta a fost înscris într-o carte funciară nouă.
Sub acest aspect nu există nicio justificare pentru care intervenienții să lase în favoarea reclamanților pașnica folosință asupra unei suprafețe de teren. Prima instanțăa analizat maniera in care a fost dobândite terenurile de către toate părțile din proces și a avut în vedere împrejurarea că deși reclamanta a cumpărat terenul după eliberarea titlurilor de proprietate și intabularea întervenientilor în CF, terenul cumpărat a avut un regim juridic stabilit încă din anul 1999, când au început tranzacțiile legate de acest imobil și care ii viza pe foștii proprietari.
Cu toate acestea, nu se poate să nu se constate că și operațiunile făcute de reclamantă la achiziționarea terenului nu trebuiau să aibă în vedere și stabilirea amplasamentului și a suprafeței.
Pe logica de drept de proprietate anterioară a proprietarilor terenului vândut reclamantei, se poate discuta despre faptul că aceasta ar fi mai îndreptățită să i se rezolve situația. Dar, în egală măsură și eliberarea titlurilor de proprietate și punerea în posesie care s-a făcut de către comisie a fost realizată tot în temeiul legii.
Anularea parțială a titlurilor de proprietate de către prima instanță nu a soluționat în totalitate problema câtă vreme reclamanta nu a solicitat și anularea contractului de vânzare-cumpărare privind terenurile care au fost intabulate în CF în favoarea intervenientilor.
În consecință, reclamantei i-a fost și refuzat capătul de cerere privind modificarea înscrierilor în CF.
Ori, în atare situație, nemodificându-se situație de CF în privința intervenmienților care și-au înscris dreptul de proprietate în baza unui titlu valabil, nici obligarea acestora de a permite reclamantei folosința asupra terenului solicitat nu poate fi primită.
Acceptând o astfel de idee, sar trage concluzia că, fără nicio modificare de CF cineva ar putea fi obligat să lase în folosința altuia terenul său asupra căruia este proprietar.
În consecință, recursurile sunt admisibile în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei care în mod formal au fost reduse la un cuantum foarte mic întrucât prezența avocatului la instanță nu este esențială în asemenea situații ci în principal este vorba de activitatea de studiu și de deslușire a tuturor problemelor legate de identificarea terenurilor, chestiunile de fapt și de drept care justifică onorariul avocațial care va fi stabilit la 6000 lei.
Cu privire la obligarea plății cheltuielilor de judecată de către C. Județeană aceasta nu poate fi considerată parte căzută în pretenții câtă vreme întreaga activitate de lucrare de fond funciar este în sarcina comisiei locale, comisia județeană fiind cea care validează respectiv avizează astfel de lucrări, motiv pentru care cheltuielile de judecată reținute în sarcina acesteia vor fi înlăturate.
Pentru aceste considerente în baza art 312 Cod procedură civilă, va admite recursurile formulate de recurenta-reclamantă ., de către recurenta-pârâtă C. Județeană de fond funciar A., de către recurenții-intervenienți T. I., T. M. și D. K., împotriva sentinței civile nr. 108 din 04.02.2013 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ având ca obiect fond funciar, va modifica în parte sentința în sensul că va înlătura obligarea intervenienților T. I., T. M. și a pârâtei C. Județeană de fond funciar A. la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, va înlătura obligarea intervenienților T. I. și T. M. de a lăsa în liberă posesie terenul în favoarea reclamantei.
Instanța va mnține obligarea Comisiei locale de fond funciar Păuliș la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei pentru suma de 6000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurenta-reclamantă ., de către recurenta-pârâtă C. Județeană de fond funciar A., de către recurenții-intervenienți T. I., T. M. și D. K., împotriva sentinței civile nr. 108 din 04.02.2013 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ având ca obiect fond funciar.
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea intervenienților T. I., T. M. și a pârâtei C. Judeteană de fond funciar A. la plata cheltuielilor de judecată.
Înlătură obligarea intervenienților T. I. și T. M. de a lăsa în liberă posesie terenul în favoarea reclamantei.
Menține obligarea Comisiei locale de fond funciar Păuliș la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei pentru suma de 6000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2013.
Președinte: Judecători:
L. B. H. O. A. Ș.
Grefier,
D. S.
Red H.O. Tred. SD
2 ex- 28 06 2013
Nu se comunică părților
Judecător I. D.-Judecătoria L.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 418/2013. Tribunalul ARAD | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 209/2013.... → |
|---|
