Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 209/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 3296/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 209
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Președinte H. O.
Judecător A. Ș.
Grefier D. S.
S-a luat în examinare apelul formulat de către apelantul B. A. N., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Căi Ferate C. SA București Sucursala C.R.E.I.R. CF Timișoara, împotriva încheierii civile nr.1010 din data de 04.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat. Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea, în lipsă, a cauzei, considerând cauza în stare de judecată o reține în vederea soluționării,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 19.03.2013 constată că prin încheierea civilă nr. 1010 din data de 04.03.2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria A. a admis în parte cererea formulată de B. Executorului Judecătoresc P. H. prin reprezentant executor judecătoresc P. H..
A încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. 55/2013, al B. Executorului Judecătoresc P. H., prin reprezentant executor judecătoresc P. H., la cererea creditorului B. A. N., împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate C. SA București Sucursala C.R.E.I.R. CF Timișoara.
A autorizat creditorul să treacă la executarea silită în vederea punerii în executare a 7,5 % din creanța reprezentând drepturi salariale conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 398 din data de 09.03.2010 pronunțată de Tribunalul A..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele motive: potrivit art. 632 al. 2 raportat la art. 633 din Codul de procedură civilă, sentința civilă nr. 398 din data de 09.03.2010 pronunțată de Tribunalul A., invocată de către creditor, constituie titlu executoriu,
Ținând cont însă de faptul că, potrivit art. 2 din anexa nr. 1 la H.G. nr. 581/1998, debitoarea este persoană juridică română, cu capital social inițial integral de stat, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni, iar prin prezenta cerere se urmărește executarea unei hotărâri judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, caz în care executarea silită se face în condițiile reglementate de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 potrivit cărora: „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu”
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
Totodată, potrivit art. 1, al. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, forma la zi, în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Potrivit art. 2 din aceeași ordonanță de urgență, prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 1.
Prin art. 53 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013 se prevede că: „În anul 2013, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, cu modificările ulterioare, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal", în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale.
Instanța a reținut că pentru anul 2012 procentul de 5 % din drepturile salariale este scadent, însă din textul de lege mai sus menționat rezultă că procentul de 10% din drepturile salariale care trebuie plătite în cursul anului 2013 se împarte în tranșe trimestriale egale, astfel încât există o scadență certă fixată și anume de 2,5% la sfârșitul fiecărui trimestru. Primul trimestru calendaristic se încheie la data de 31.03.2013, ceea ce înseamnă că dreptul creditoarei a devenit exigibil pentru 2,5% din creanța reprezentând drepturile salariale la această din urmă dată.
Având însă în vedere data pronunțării prezentei, instanța a apreciat că se impune admiterea cererii creditorului și pentru tranșa de 2,5 % aferenta primului trimestru din anul 2013.
Așadar, în temeiul art. 665 din noul Cod de procedură civilă, instanța a constatat că cererea formulată de B. Executorului Judecătoresc P. H., prin reprezentant executor judecătoresc P. H., este întemeiată și o admite în parte.
Pe cale de consecință, a încuviințat în parte executarea silită și a autorizat creditorul să treacă la executarea silită mobiliară, imobiliară și poprire în vederea punerii în executare a 7,5 % reprezentând 5 % pentru anul 2012, respectiv 2,5% pentru anul 2013 din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 398 din data de 09.03.2010 pronunțată de Tribunalul A.. A respins în rest cererea.
Creditorul B. A. N., a formulat apel împotriva încheierii nr. 1010 din 04.03.2013 a Judecătoriei A. în dosarul nr._ solicitând înaintarea dosarului spre soluționare instanței competente, admiterea apelului, modificarea în totalitate a încheierii atacate și admiterea încuviințării executării silite astfel cum a fost formulată, având în vedere următoarele motive:
A considerat că în această speța i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, în acest sens fiind semnificativă Hotărârea CEDO Albina vs ROMÂNIA, a cărei motivare cuprinde în esența următoarele: "30 Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
34.Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare”.
A considerat că motivarea încheierii din punctul de vedere al normelor de drept aplicabile în speța este pur și simplu halucinanta, conținând argumente străine de natura cauzei.
Motivarea încheierii dovedește un grad redus de înțelegere a problemelor de drept deduse judecații, fiind ușor de combătut cu următoarele argumente:
În primul rând, se face o confuzie gravă, fiind considerați salariați bugetari și că în cauza ar fi aplicabila legislația privind salarizarea bugetarilor, făcând referire în numeroase rânduri pe parcursul încheierii la prevederi ale legislației aplicabile salariaților bugetari.
De asemenea, Compania Națională de Căi Ferate „C.F.R."SA București a fost înființata prin H.G.581/1998 cu modificările și completările ulterioare, este persoană juridică română, inițial cu capital integral de stat, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare și cu statutul Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători, fiind supusă prevederilor Legii 31/1990 privind societățile comerciale și alte elemente care ar fi împiedicat-o să ajungă la concluzia "șe urmărește executarea unei hotărâri judecătorești având ca obiect drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar" fiind evident ca în speța nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 284 din 28 decembrie 2010- "lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
Instanța ar fi trebuit să observe că CN "C."SA este înregistrata la Registrul Comerțului, că depune bilanț la același registru, că în bilanț sunt evidențiate conturile de profit și pierderi ca la orice societate privată elemente care nu se regăsesc în cazul instituțiilor bugetare și multe alte zeci de elemente care o diferențiază de instituțiile bugetare. Invocând art.22, alin(2) din H.G. 581/1998 cu modificările și completările ulterioarele; Invocând art.22, alin(2) din H.G. 581/1998, cu modificările și completările ulterioarele; art.24, alin(2), Anexa 1 privind statutul Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. capitolul V din Constituția României, astfel cum a fost revizuită prin Legea din 18 septembrie 2003, intitulat „Administrația Publică” a menționat că în speță nu este aplicabilă legislația privind salarizarea personalului din sectorul bugetar.
Dacă s-ar fi studiat cu atenție Sentința civilă nr.398/09.03.2010,care constituie titlul executoriu în speța, instanța ar fi observat ca, drepturile de natură salarială solicitate și acordate de instanța sunt prevăzute în Contractul Colectiv de munca la nivel de unitate, așa cum prevede art.24,alin.(4) din Statutul Companiei Naționale de Căi Ferate „C."SA.
Dacă prima instanță (Tribunalul A.) și instanța de recurs (Curtea de Apel Timișoara), ar fi considerat ca apelantul este salariat bugetar, ar fi respins acțiunea pentru motivul ca în speța ar fi aplicabila legislația privind salarizarea personalului bugetar, lucru care nu s-a întâmplat.
Intimata Compania Naționala de Cai Ferate "C." SA București - Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF Timișoara, a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea apelului formulat de apelanta B. A. N., ca neîntemeiat și nelegal, și menținerea ca temeinică și legală a încheierii nr. 1010 din data de 04.03.2013 pronunțata de Judecătoria A. în dosarul nr._, pentru următoarele motive:
A invocat tardivitatea apelului în situația în care acesta nu a fost depus în termenul de 5 zile de la comunicarea încheierii nr. 946/2013 Biroului E. Judecătoresc H. Pasculescu.
Pe fondul cauzei, a arătat ca instanța în corect a respins încuviințarea executării silite, invocând dispozițiile art. 1 pct. 1, 2, 3, 4 din OUG 71 din 2009 unde se precizează în mod clar cum se acordă aceste drepturi de natura salariale care urmează a fi acordate salariaților din sectorul bugetar.
Contrar celor susținute de apelanta, dispozițiile OUG 71 din 2009 art. 1 al 4 prevede în mod clar ce se înțelege prin sectorul bugetar, și nu este neapararat necesar să avem finanțare integral din bugetul de stat (punctele b si c ale al 4 art 1 din OUG 71/2009).
Invocând prevederile HG 581 din 1998, Compania Națională de Căi Ferate, cu referire la art.1 art.2 din prezentul statut a arătat că societatea este finanțată și de la bugetul de stat iar așa cum rezulta și din art. 1 din HG 581 din 1998 capitalul social inițial este subscris și integral vărsat de statul roman, în calitate de acționar unic, care își exercita drepturile și obligațiile prin Ministerul Transporturilor.
Solicita respingerea apelului formulat și meținerea ca temeinică și legală a încheierii nr. 1010/04.03.2013 pronunțata de Judecătoria A. iar în situația dacă acest apel este formulat tardiv, solicită a fi respins pe excepție. Analizând apelul în condițiile art.295 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor scrise constată că nu este fondat. Prima instanță atunci când a dat încheierea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat. Problema de fond așa cum rezultă din cele arătate mai sus are în vedere drepturile salariale pe care creditorul este îndreptățit să la primească de la debitoarea CNCFR C. București sucursala Timișoara. Compania debitoare nu poate să facă excepție de la regulile stabilite în privința persoanei juridice cu capital de stat iar problema a fost tranșată în mod direct față de acțiunile care au un astfel de obiect prin OUG nr. 71/2009. Aceste drepturi bănești se vor achita eșalonat în tranșe, așa cum prevede legea, iar situația este valabilă pentru toate categoriile de personal aflate în această situație. Sumele de bani care se achită cu acest titlu trebuie să fie cuprinse în buget în așa fel încât achitarea acestora să se poată realiza coerent și fără perturbarea activității companiei respective. În acest sens prima instanță a procedat în mod corect neputând face abstracție de dispozițiile legale. Nefiind motive pentru schimbarea încheierii aceasta fiind temeinică și legală în baza art.296 Cod procedură civilă apelul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge apelul creditorului B. A. N. în contradictoriu cu C. „C.” SA Sucursala CREIR CF Timișoara împotriva sentinței civile nr.1010/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 mai 2013.
Președinte,Judecător, Grefier,
O. H. Ș. A. S. D.
Red: H.O.
Tehnored: S.D
4ex/28.06.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul ARAD | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1655/2013.... → |
|---|
