Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 737/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 737/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 14737/55/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.737
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Președinte S. N.
Judecător N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier G. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul reclamant S. D. în contradictoriu cu intimații pârâți Orașul P., reprezentat prin primar și S. R. prin M.F.P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.1403 din 20.02.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentului – avocat Bățălărian S. din Baroul A., lipsind recurentul și pârâtele.
Nefiind formulate cereri, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru motivele arătate în scris.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, înregistrat la Tribunalul A. la data de 11.04.2013, constată că prin sentința civilă nr.1403 din 20.02.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și respinsă acțiunea civilă, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, formulată de reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. și Orașul P., reprezentat prin primar.
În motivare, prima instanță, în conformitate cu art.137 alin.1 Cod procedură civilă, a analizat cu prioritate excepțiile invocate în cauză, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și excepția inadmisibilității acțiunii.
Ambele fiind excepții de fond, prima a fost analizată cea a inadmisibilității acțiunii, dat fiind caracterul ei principal față de excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la aceasta din urmă s-a reținut că prin precizarea de acțiune formulată la termenul din 31.10.2012, reclamantul S. D. a solicitat să se constate vacanța succesorală după defunctul P. O., decedat la data de 29.05.2011, cu ultimul domiciliu în P., ., județ A.. În urma constatării vacanței succesorale a solicitat ca pârâtele să fie obligate la încheierea unor contracte autentice de vânzare-cumpărare pentru două imobile care au aparținut defunctului și care au fost înstrăinate către reclamant, fără ca înscrisurile care consfințeau această operațiune să îmbrace forma autentică, impusă de lege ad validitatem.
Procedura constatării vacanței succesorale este o procedură specială reglementată de dispozițiile art.102 și următoarele din Legea nr.36/1995 privind notarii publici, republicată, în forma în vigoare la data sesizării instanței.
Din conținutul acestor prevederi rezultă în mod clar ca atribuție a notarului public desfășurarea procedurii de constatare a vacanței succesorale, dispozițiile fiind imperative „... notarul public... constată că succesiunea este vacantă...”( art.117). Certificatul de vacanță succesorală eliberat va reprezenta dovada constatării vacanței succesorale.
A apreciat instanța de fond că argumentul reclamantului în sensul caracterului facultativ al procedurii deoarece echivalează cu imposibilitatea valorificării drepturilor, pentru că depinde exclusiv de voința reprezentanților statului de a solicita eliberarea certificatului de moștenitor, nu poate fi primit.
În opinia primei instanțe, un astfel de argument ar fi avut relevanță sub imperiul legii în forma anterioară, când eliberarea certificatului de moștenitor era posibilă numai la cererea reprezentantului statului.
Această reglementare nu mai era în vigoare la data sesizării instanței de către reclamant, prin dispozițiile art.102 prevăzându-se că orice persoană interesată poate solicita deschiderea procedurii succesorale, iar la art.103 alin.3 se precizează expres că cererea în acest sens poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de către creditorii succesiunii sau ai succesorilor, precum și de oricare persoană care justifică un interes legitim.
Constatarea vacanței succesorale este o atribuție ce revine notarului, tot astfel cum anumite atribuții revin altor organe ale statului cu rol administrativ, jurisdicțional sau executiv.
Accesul la un tribunal nu poate constitui un element de constrângere pentru a determina instanța să exercite o atribuție care revine unui alt organ. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a subliniat de mai multe ori că liberul acces la justiție nu este unul absolut și că este compatibil cu limitări implicite, limitări cu privire la care statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere.
Instanța de fond a apreciat că neparcurgerea procedurii succesorale notariale de către reclamant, face inadmisibilă acțiunea cu care a fost sesizată în același scop.
Ca urmare, excepția inadmisibilității invocată de pârâta Ministerul Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii.
Față de soluția adoptată s-a considerat că analiza celorlalte excepții nu se mai impune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. D. solicitând ca în urma admiterii căii de atac să fie casată hotărârea primei instanțe și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
Recurentul arată că hotărârea instanței de fond este nelegală.
Astfel, deși art.102 din Legea nr.36/1995 stabilește că orice persoană interesată poate solicita deschiderea procedurii succesorale printr-o încheiere înregistrată in Registrul General Notarial, notarul public confirmă sau infirmă existenta dezbaterii succesorale după un defunct. Această dovadă se înscrie în obligația justițiabilului de a o prezenta instanței de judecată, reprezentând îndeplinirea procedurii prevăzute de art.109 Cod pr. civilă modificat prin Legea nr.202/2010.
În cazul statului, acesta nu are o opțiune succesorală astfel încât dovada vacanței succesorale, efectivă, determină în mod obligatoriu trecerea moștenirii vacante în patrimoniul statului. A aprecia că statul poate să nu solicite constatarea vacanței succesorale pe motiv că "s-ar împovăra cu un pasiv succesoral" ar determina acceptarea unui arbitrariu ceea ce este nelegal.
Pe de altă parte, reclamantul nu poate fi obligat să facă demersurile pentru finalizarea stabilirii, pe cale notarială a vacanței succesorale, întrucât costurile acestei proceduri sunt în sarcina exclusivă a moștenitorului. În atare situație, stabilirea pe cale judiciară a vacanței succesorale este singura opțiune a reclamantului, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la lipsirea reclamantului de un mijloc juridic efectiv de a-și stabili dreptul de proprietate în contradictoriu cu statul.
Aceste aspect au fost reținute în jurisprudența CEDO în cauza Malhous contra Cehiei și în cauza Faimblat contra României.
Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice A. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței, cu consecința respingerii acțiunii, în principal pe calea excepțiilor invocate față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică .
Astfel, pârâta arată că instanța de fond în mod corect a admis excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a prematurității introducerii acesteia, reținând în mod corect că această acțiune a fost introdusă de reclamant înainte de parcurgerea procedurii succesorale și, eventual, constatarea vacanței succesorale, procedura notarială prevăzută de dispozițiile Legii nr. 36/1995 fiind obligatorie, având în vedere și dispozițiile art. 109 Cod procedură civilă.
Mai mult, constatarea vacanței succesorale presupune îndeplinirea unor formalități prevăzute de art. 724 și urm. cod civil (vechiul Cod civil fiind aplicabil în cauză), instanța neputând interveni, în cadrul procesual limitat stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată, pentru a declara această succesiune vacantă și a împovăra statul cu pasivul succesoral.
Acțiunea este introdusă înainte de constatarea vacanței succesorale, iar în absența unui certificat de vacanță succesorală, Statului nu i se poate opune, în calitate de pârât, pretenția reclamantului asupra moștenirii față de care, în prezent este un terț.
Examinând cauza în cadrul art.304 ind.1 cod pr.civilă, raportat la motivele pentru care reclamantul a declarat recurs se constată că acesta nu este fondat, sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.137 cod pr.civilă, privind rezolvarea cu prioritate a excepțiilor de fond și a dispozițiilor art.102 coroborat cu art.117 din Legea 36/1995 privind activitatea notarilor publici, cu Decizia nr. 2 din 4 aprilie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (Decizia 2/2011) privind calitatea procesuala pasiva a Statului R. prin Ministerul Finantelor Publice sau a unităților administrativ-teritoriale, în acțiunile având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale, dar și cu dispozițiile art.109 alineatul 4 cod pr.civilă.
Astfel, prematuritatea acțiunii este corect reținută în condițiile prevăzute de art.109 alin.4 cod pr.civilă care, contrar opiniei exprimate de reclamantul recurent, se coroborează cu cele ale art.102 și 117 din Legea 36/1995 în forma modificată după . Legii 202/2010.
În sensul dispozițiilor legale menționate, reclamantului îi este recunoscut dreptul de a sesiza notarul pentru constatarea vacanței succesorale după defunctul P. O., tocmai în considerarea înscrisurilor pe care acesta le prezintă instanței, din a căror lecturare rezultă că ar fi creditorul obligației ce ar fi fost asumată de defunct în timpul vieții privind transmiterea dreptului de proprietate pentru două imobile din patrimoniul acestuia.
Dispozițiile legale arătate nu pot conduce la o altă concluzie cu atât mai mult cu cât reclamantul recurent exercită acțiunea față de Stat prin cei doi reprezentanți în calitate de pârât fără ca pe seama acestuia să fi fost emis certificat de vacanță succesorală.
Față de cele arătate, și în consens cu opinia primei instanțe privind exercitarea atribuțiilor de către autoritățile statului în acord cu sensul pe care legea îl recunoaște acestora, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 cod pr.civilă va respinge recursul declarat de reclamantul S. D. împotriva sentinței civile nr.1403/20 02 2013, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu pârâții Orașul P. prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A..
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul S. D. împotriva sentinței civile nr.1403/20 02 2013 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu pârâții Orașul P. prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. N. N. C. S. C. Ș.
Grefier
G. S.
Red.SNGS – 20.05.2013
Ex. 2 - nu se comunică
Prima instanță - Judecătoria A., judecător C. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6090/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
