Expropriere. Sentința nr. 3525/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3525/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2194/108/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3525
Ședința publică din 12 decembrie 2013
Președinte: N. C.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare, în rejudecare, acțiunea civilă în despăgubiri exercitată de reclamantul K. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului – av. F. Aniel C. din Baroul T., în substituire av. M. E. R. din Baroul T., absent fiind reprezentantul pârâtului.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentantul reclamantului depune delegație de substituire și arată că nu are alte solicitări.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de ridicat ori probe de administrat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul în dezbaterea pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și motivată și acordarea despăgubirilor stabilite prin suplimentul la raportul de expertiză, cu cheltuieli de judecată dovedite prin chitanțele anexate la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a acțiunii, conform probațiunii administrate în rejudecare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrată pe rolul acestei instanțe, în rejudecare, la data de 30.07.2013 constată că, prin Sentința civilă nr.854/27.02.2013 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul K. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri și, în consecință, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.76/115 din 6.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 44.300 lei cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 2540 mp și dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și cea în cuantum de 1811,02 lei stabilită prin Hotărârea nr. 76/115 din 6.10.2011, începând cu data scadenței din 5 ianuarie 2012 și până în ziua plății efective, respingând restul pretențiilor solicitate și obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.000 lei onorariu expert și 400 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere faptul că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 76/115 din 6.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 2.540 din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., nr. cad._ și s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor la suma de 1.811,02 lei.
Reclamantul a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Prima instanță a constatat că cererea reclamantului se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, prima instanță a procedat, conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 2540 mp s-a estimat a fi de 44.300 lei, echivalentul a 9.760 Euro; raportul a fost semnat cu observații de către domnul M. B., care a subliniat faptul că acesta nu tratează corect abordarea prin piață.
Tribunalul a mai reținut că finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Având în vedere întreg ansamblul probator administrat, tribunalul a constatat că în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamantul nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse și nici că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, apreciindu-se astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
De asemenea, prima instanță a considerat că nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamantului legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu au constituit, în opinia primei instanțe, un argument care să o determine a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
În consecință, având în vedere sumele stabilite prin raportul de expertiză, aprecierile primei instanțe au fost în sensul că suma la care este îndreptățit reclamantul trebuie să reprezinte prețul cu care acesta și-ar putea cumpăra un alt teren și nu o sumă virtuală, adică pierderi pentru viitor, câtă vreme pentru a obține veniturile pretinse în egală măsură trebuie să se facă și investiții.
Prin Decizia civilă nr.928/R/25.06.2013 a Curții de Apel Timișoara, sentința recurată a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să administreze un supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului, instanța de fond urmând a ordone experților să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat și ale terenurilor similare ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare depuse în primă instanță și în recurs.
Conform art.315 alin.1 C.pr.civ., rejudecând cauza în cadrul limitelor deciziei de casare, în cauză s-a administrat un supliment la raportul de expertiză inițial astfel cum s-a stabilit prin hotărârea instanței de control judiciar.
Se reține astfel că, potrivit art.26 din Legea nr.33/1994, „(1) - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, „(2) - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Având în vedere valoarea de piață unitară obținută în suplimentul la raport - 3,7 euro/mp - și luând în considerare explicațiile referitoare la daune din raportul de expertiză inițial, rezultă o valoare a terenului în sumă de 9.398 euro (42.700 lei) și o valoare a daunelor în cuantum total de 1.031 euro (4.700 lei), din care suma de 463 euro reprezintă dauna pentru redobândirea unui teren similar, suma de 150 euro reprezintă dauna datorată cheltuielilor suplimentare de transport și suma de 418 euro reprezintă dauna pentru lipsa subvenției.
Răspunzând la obiectivele stabilite de instanța de judecată, experții au stabilit că valoarea finală a despăgubirilor solicitate este de 10.429 euro (47.400 lei); suplimentul a fost comunicat pârâtului pentru a se formula eventuale obiecțiuni, însă acesta nu și-a expus nicio poziție procesuală, expertul pe care l-a desemnat fiind de acord cu concluziile comisiei de experți.
În consecință, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanța va admite acțiunea civilă în despăgubiri exercitată de reclamantul K. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect expropriere, va anula în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr._ și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.429 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă calculată de la 05.01.2012.
Cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul va reține că, în prima etapă procesuală, reclamantul a făcut dovada achitării sumei de 3.000 lei reprezentând onorariul total aferent domnilor experți Ș. A. (1.500 lei), respectiv K. M. (1.500 lei), pentru efectuarea expertizei tehnice de evaluare.
În rejudecare, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata acestor cheltuieli și totodată a unui onorariu avocațial în sumă de 2.100 lei.
În acest sens tribunalul va reține că, potrivit art.274 C.pr.civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Pe de altă parte, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că pretențiile legate de rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale se vor admite numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite (cauza C. contra României) și constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil (cauza C. contra României).
Prin urmare, tribunalul va aprecia că onorariul avocațial pretins de reclamant, în cuantum de 2.100 lei, nu are un caracter rezonabil, fiind excesiv de mare în raport de munca îndeplinită efectiv de avocat, motiv pentru care va proceda la reducerea acestuia, urmând ca în baza art.274 C.pr.civ. să oblige pârâtul la plata sumei de 3.000 lei reprezentând onorarii experți și 400 lei onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRÂȘTE:
Admite acțiunea civilă în despăgubiri exercitată de reclamantul K. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect expropriere.
Anulează hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr._ .
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.429 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă calculată începând cu 05.01.2012.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată și 400 lei onorariu avocațial.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 12.12.2013.
Președinte Grefier
N. C. P. M.
Red.NC.
Tred.PM
6 ex./4 .
Se comunică părților:
RECLAMANT
K. I. – Pecica, ., jud.A.
PÂRÂT
Statul Român prin CNADNR prin DRDP Timișoara – Timișoara, ..18 jud.T.;
Parchetul de pe lângă Tribunalul A.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4861/2013. Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 3523/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
