Pretenţii. Decizia nr. 1048/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1048/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 5713/108/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 1048 R
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013
Președinte Ș. V.
Judecător R. M.
Judecător A. C.
Grefier I. I.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii M. F. și M. P., împotriva deciziei civile nr. 542/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. V..
La apelul nominal se prezintă contestatoarea M. F. asistată de avocat A. R. din Baroul Hunedoara, care se prezintă și pentru contestatorul M. P., absenți fiind contestatorul și intimatul M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta contestatorilor arată că, la dorința contestatoarei, dorește să depună la dosarul cauzei raportul de contraexpertiză și înscrisuri pe care le apreciază necesare soluționării contestației, învederând totodată că aceste înscrisuri se găsesc în dosarul atașat.
Tribunalul în deliberare asupra probei, raportat la faptul că aceste înscrisuri există la dosarul de fond, respinge cererea în probațiune privind depunerea actelor și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, anularea deciziei civile nr. 542/18.04.2013 și reluarea judecării recursului; cu cheltuieli de judecată. Apreciază că instanța de recurs a soluționat recursul pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală, dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei erori materiale, instanța neținând cont de probatoriul administrat. Lucrările efectuate de contestatori la imobil au reprezentat o necesitate, depășind sfera lucrărilor de întreținere curente care intră în obligația chiriașului. Lucrările au fost executate cu seriozitate, utilizând materiale de calitate pentru ca lucrările să reziste în timp iar prin executarea lor s-a adus un plus de valoare imobilului.
TRIBUNALUL
Constată că prin decizia civilă nr. 542/18.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis recursul declarat de pârâtul M. V. împotriva sentinței civile nr._ din 20.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei A. pe care a modificat-o în parte în sensul că a redus de la 66.436 lei la 34.100,6 lei contravaloarea despăgubirilor datorate reclamanților M. P. și M. F. și de la 13.094 lei la 5237 lei cheltuielile de judecată acordate reclamanților în prima instanță, instanța de recurs menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.
Au fost obligați intimații M. P. și M. F. să plătească recurentului suma de 1162,2 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța decizia instanța de recurs a luat în considerare valoarea lucrărilor de investiții stabilită de contraexpertiză în construcții (fila 668-răspuns la obiecțiuni) la suma de 15.369 lei, iar nu sporul de valoare de 33.500 lei și a scăzut lucrările evidențiate în „Nota de calcul” (filele 615 și următoare) la pct. A 12 –zugrăveli lavabile (134 lei), A 13 – vopsit tâmplărie lemn (122 lei), C7 – zugrăveli lavabile (454 lei), D5 bis - zugrăveli lavabile (1672 lei) D6 bis – vopsit pardoseli (536 lei), D7 bis – vopsit tâmplărie lemn (892 lei) și D8 bis – ars cu lampa tâmplărie lemn (79 lei) ca lucrări de întreținere și la pct. A6 –reparații tavan din scânduri și șipci (146 lei), A7 –reparații plasă rabit la tavan (128 lei), A8 – reparații tencuieli interioare la tavane pe plasă rabit (215 lei), A10 – reparații tencuieli interioare la pereți (157 lei), A15 – reparații pervaz ușă (34 lei), B4 – reparații tencuieli exterioare discuite (78 lei), B5 – reparații învelitori țigle (510lei), C3 – reparații – desfacere tencuieli la pereți (39 lei), C4 – reparații tencuieli interioare pereți (683 lei), C12 – reparații consolidare ușă (7 lei), D1 –reparații pardoseală beton (305 lei), D3 – reparații desfacere tencuieli interioare pereți (162 lei), D4 reparații tencuieli interioare (1382 lei) și D7 – reparații vopsitul tâmplăriei de lemn (892 lei) ca simple lucrări de reparații, adică a scăzut un total de 8561 lei, reprezentând contravaloarea unor lucrări ce nu reprezintă îmbunătățiri necesare și utile în sensul Legii nr. 10/2001, ci lucrări ce cad în sarcina chiriașului ca utilizator al locuinței, rezultând ca valoarea lucrărilor de îmbunătățiri necesare și utile în construcții este de 6828 lei.
În privința îmbunătățirilor necesare și utile ca instalații, instanța a avut în vedere valoarea de 32.936 lei stabilită de colectivul de specialiști tehnici judiciari (fila 706) în baza normativelor cu caracter tehnic specifice, reținând că a fost avută în vedere uzura obiectivelor și valoarea acestora compusă din material și manoperă, din care a scătzut valoarea obiectelor ce existau în apartament la preluarea lui de către pârâți ( conform procesului verbal de la fila 34 recurs) și a căror înlocuire apare nejustificată (vană 479,01 lei, sifon 34,11 lei, chiuvetă bucătărie 206,89, WC 246,45 lei și baterie stativă 152,18 lei, total 1118,64 lei.
Instanța a apreciat necesar a scădea, de asemenea, valoarea elementelor instalației electrice evaluate dar care nu au existat cu ocazia numărării de către experți (7 prize – 102,06 lei, 3 întrerupătoare – 31,56 lei), precum și valoarea obiectivelor de la pct. 6 și 7 – fila 706 (instalații utilizare gaz – 5043,23 lei și branșament gaz – 944,22 lei) care au fost evaluate în mod greșit ca fiind realizate în regie proprie, deși în realitate au fost realizate pe bază de contracte încheiate cu firme de profil și ca atare trebuie avute în vedere cheltuielile probate cu înscrisuri, sens în care tribunalul le-a înlocuit cu valoarea de 1536,31 lei indicată în mod corespunzător de expertul asistent (fila 829, 838) astfel încât a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți cu acest titlu la suma de 27.232,60 lei, iar prin cumularea cu valoarea lucrărilor de îmbunătățiri în construcții rezultă o valoare totală a despăgubirilor de 34.100,3 lei.
Ca temei legal al hotărârii pronunțate instanța a reținut art. 48 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 48 alin 1 din lege și Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.
Instanța a reținut însă că pretenția recurentului de înlăturare a dreptului de retenție instituit în favoarea reclamanților este nefondată, întrucât acest drept este conferit de art.43 alin.2 din O.U.G. nr.40/1999 și nu este înlăturat de art.15 alin 1 din Legea nr.10/2001, deoarece este vorba despre ipoteze diferite, norma avută în vedere de recurent vizând situația în care proprietarul recunoscut de justiție pune la dispoziția chiriașului o altă locuință, în baza unui contract de închiriere încheiat de acesta și nereglementând ipoteza în care chiriașul a efectuat îmbunătățiri la locuința pe care o ocupă. Instanța a apreciat că, împrejurarea că reclamanții beneficiază de o locuință socială nu poate conduce la înlăturarea dreptului de retenție pe care legiuitorul l-a instituit ca o garanție a realizării creanței pe care deținătorul bunului o are în legătură cu bunul respectiv, iar nu pentru satisfacerea nevoilor locative ale acestuia.
Având în vedere că reclamanții au formulat pretenții de 86.932 lei din care au fost confirmate 34.100, 60 lei potrivit art. 274, 276 codul de procedură civilă tribunalul a redus cheltuielile la care pârâtul a fost obligat în primă instanță la 5.237 lei.
Împotriva acestei decizii intimații M. P. și F. au formulat contestație în anulare, solicitând admiterea ei, anularea deciziei civile nr. 542/18.04.2013 și reluarea judecării recursului; cu cheltuieli de judecată.
Contestatorii au criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie și au susținut că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei grave greșeli materiale. În opinia contestatorilor, instanța de recurs a ignorat în totalitate probatoriul administrat la fondul cauzei și fără constatări directe, constatare la fața locului sau completarea ori refacerea rapoartelor de expertiză efectuate în cauză a admis în totalitate recursul pârâtului, dispunând reducerea sumelor datorate. Contrar susținerilor instanței de recurs, lucrările efectuate la imobil, atât în domeniul construcțiilor cât și al instalațiilor nu au fost executate superficial sau improvizate ci au fost executate cu seriozitate utilizând materiale de calitate ca lucrările să reziste în timp. Contestatorii au fost obligați să execute aceste lucrări, datorită stării avansate de degradare a imobilului la data repartizării către ei a acestuia și odată efectuate au adus un plus de valoare imobilului.
Costul lucrărilor efectuate este mult diminuat, contestatorii prezentând extrajudiciar devize pentru fiecare tip de lucrare executată, valoarea acestora fiind mult mai mare decât cea stabilită judiciar.
În ceea ce privește actualizarea sumei datorate, se opinează că, aceasta nu se poate face aplicând indicele de inflație la valoarea înscrisă pe facturile, chitanțele sau bonurile fiscale prezentate, mai ales că acestea nu există în totalitate. Susținerea instanței de recurs că există suprapunerea calculelor pentru unele lucrări ce se regăsesc în ambele expertize (construcții, instalații) nu este reală. Pârâtul – recurent este obligat a-i despăgubi pe contestatori pentru sporul de valoare adus imobilului.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 317 alin. 2 și art. 318 C.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimatul M. V. a solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată. Intimatul arată că, deși contestatorii susțin că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei grave greșeli materiale, din expunerea de motive nu rezultă unde s-a produs acea gravă eroare materială. Instanța de recurs a cercetat toate motivele de recurs și a decis în consecință, apreciind că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, cu referire explicită la dispozițiile art. 48 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 art. 48.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 și art. 29 din Legea nr. 114/1996. La pronunțarea deciziei instanța de recurs a ținut cont atât de textele de lege aplicate greșit de instanța de fond cât și de observațiile și calculele expertului asistent și a decis în consecință, prin punerea în balanță a opiniilor ambelor părți. Din modul în care instanța de recurs a argumentat motivele modificării sentinței instanței de fond nu se poate observa în nici un fel vreo posibilă eroare materială. Mai mult, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată sau de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Analizând contestația în anulare potrivit motivelor invocate instanța constată că nu este întemeiată și o va respinge pentru următoarele considerente.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care ea poate fi exercitată sunt limitativ arătate în articolele 317 și 318 Cod procedură civilă.
În art. 317 Cod procedură civilă este reglementată contestația în anulare obișnuită ce poate fi exercitată pentru două motive:
1. Când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și
2. Când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Din cercetarea actelor și lucrărilor dosarului, din dosarul de fond, reiese că s-a îndeplinit procedura de citare la data când s-a soluționat pricina, iar competența generală, materială și teritorială a fost respectată.
În concluzie nu există niciun motiv de contestație în anulare obișnuită contestatorii neformulând recurs astfel încât să poată fi incidente dispozițiile art.317 alin 2 C.p.c..
Art. 318 Cod procedură civilă reglementează contestația în anulare specială, care cuprinde două motive:
1. dacă dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și
2. dacă respingând recursul sau admițându-l numai în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.
Cu privire la primul motiv legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural și nu aprecierile instanței făcute asupra fondului litigiului. Cu alte cuvinte acest motiv nu vizează situația în care se susține că judecata nu ar fi fost bine făcută în ceea ce privește dezlegarea dată raportului juridic dintre părți.
Împrejurarea că instanța de recurs a procedat la o reapreciere a probelor în concordanță cu dispozițiile art. 48 alin.5 din Legea nr. 10/2001, art. 48.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 și art. 29 din Legea nr. 114/1996 și nu a valorificat probatoriul administrat în sensul preconizat de contestatori nu se subsumează noțiunii de greșeală materială la care face referire textul legal precitat.
Or din actele și lucrările dosarului nu rezultă existența unei greșeli materiale cu caracter procedural pe care instanța de recurs să o fi comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale.
Pentru considerentele expuse se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarele instanța va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii M. F. și M. P., împotriva deciziei civile nr. 542/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. V..
Văzând că deși prin întâmpinare, intimatul M. V. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu judecata contestației în anulare, astfel că acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii M. F. și M. P., împotriva deciziei civile nr. 542/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. V..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ș. V. R. M. A. C.
Grefier,
I. I.
Red. A.C./Thred. II
Ex. 2/ Nu se comunică părților:
-contestatori M. P. – A., .. 75, .
- M. F. - iden
-intimat M. V. – Cluj N., .. 12, județ Cluj
Judecători recurs: N. C. - S. N. - S. C. Ș.
Judecător instanța de fond: L. C. D.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 459/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
