Evacuare. Decizia nr. 857/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 1597/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 857 R
Ședința publică din data de 19 iunie 2013
Președinte A. Ș.
Judecător L. B.
Judecător H. O.
Grefier D. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-pârât F. I. în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. M. împotriva sentinței civile nr. 2586 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ având ca obiect evacuare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentului-avocat B. L. din Baroul A. și reprezentantul intimatului-avocat A. P. din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat la acest termen de judecată.
Prin serviciul registratură a instanței, la data de 07.06.2013, intimatul a depus întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Un exemplar al acestui înscris se comunică reprezentantului recurentului.
Reprezentantul recurentului declară că susține recursul astfel cum a fost formulat și alături de reprezentantul intimatului că nu formulează alte cereri.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.05.2013, constată că prin sentința civilă nr. 2586 din 28.03.2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria A. a admis acțiunea formulată de reclamanta N. (Fostă F.) M. În Contradictoriu Cu Pârâtul F. I..
Instanța a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în . înscris în CF nr._ Șiria, nr. top. 2236.
Instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 410,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta are un drept de coproprietate în cotă de ½ asupra imobilului constând în casă și teren, înscris în CF nr._ Șiria. Celălalt titular al dreptului de proprietate este K. G.. Acesta din urmă a semnat o declarație autentică prin care a arătat că este de acord ca pârâtul F. I. – fostul soț al reclamantei - să locuiască pe o perioadă nedeterminată în imobilul descris mai sus.
Această declarație face dovada existenței unui contract de comodat (nu există nicio probă din care să rezulte că între părți s-a încheiat de fapt un contract oneros, de locațiune) între pârâtul F. I. și dl. K. G.. Însă, întrucât acest contract de comodat reprezintă un act de dispoziție, conform art. 641 alin. 4 C.civ., nu putea fi încheiat decât cu acordul reclamantei, în calitate de coproprietar.
Potrivit art. 642 alin. C.civ., actele juridice făcute cu nerespectarea regulilor prevăzute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimțit expres ori tacit la încheierea actului.
Prin urmare, având în vedere faptul că reclamanta nu și-a dat acordul la încheierea contractului de comodat între pârât și dl. K. G., actul încheiat între aceștia nu-i poate fi opus reclamantei, astfel că pârâtul nu are, în ce o privește pe reclamantă, niciun drept locativ cu privire la imobilul din speță.
S-a reținut că nu sunt întemeiate apărările pârâtului referitoare la necesitatea formulării unei cereri de evacuare și de către celălalt coproprietar, K. G., întrucât astfel cum s-a reținut mai sus, actele de dispoziție încheiate fără acordul tuturor coproprietarilor sunt inopozabile coproprietarului care nu a participat la încheierea acestora. Pe de altă parte, conform art. 643 alin. 1 C.civ., „Fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare”.
În consecință, având în vedere faptul că pârâtul nu a făcut dovada deținerii vreunui titlu locativ în favoarea sa și împotriva reclamantei cu privire la imobilul din speță, instanța, în temeiul art. 555 C.Civil, care conferă titularului dreptului de proprietate al unui bun și dreptul de a se folosi potrivit propriilor interese de bunul respectiv (jus utendi), constatând că pârâtul locuiește în imobilul in litigiu fără un titlu locativ valabil, a admis acțiunea și a dispus evacuarea acestuia din imobil.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 410,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată formate din onorariul de avocat – 400 lei conform chitanței nr. 78/04.02.2013 -, taxă de timbru – 10 lei – și timbru judiciar - 0,30 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul F. I., solicitând instanței de control judiciar, în urma admiterii căii de atac, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile promovate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, recurentul a susținut că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a disp. art. 641 alin. 1 C.civ. și că, potrivit extrasului CF depus la dosar, reclamanta și K. G. sunt coproprietari în cote de 1/2 asupra imobilului. Prin urmare, a susținut recurentul, că nu era nevoie ca unul din proprietari să ceară acordul celuilalt coproprietar pentru a dispune de cota sa de proprietate.
În opinia recurentului, în mod greșit instanța fondului a dispus evacuarea sa din imobil, atâta timp cât coproprietarul care are cota de 1/2 din imobil este de acord să locuiască în continuare în casă, cu atât mai mult cu cât între părți nu s-a făcut partajul investițiilor făcute la imobil timp de 20 de ani de căsnicie.
În drept, a invocat art. 304 alin. 1 pct. 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
În motivele întâmpinării, intimata a susținut că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale în materie de evacuare. Recurentul-pârât se prevalează în susținerea recursului de aceleași motive și probe pe care le-a invocat și în prima instanță, motiv pentru care se impune respingerea recursului. Mai mult, invocă același înscris notarial, în speță declarația numitului K. G., care, i-ar fi permis recurentului-pârât să locuiască în continuare în același imobil cu intimata-reclamantă. Ori, prima instanță a reținut corect că acest înscris nu constituie titlu locativ care să-i dea drept de a locui în proprietatea fostei soții. În acest sens, prima instanță a reținut corect că și în situația în care acea declarație ar fi considerată drept „contract de comodat", pentru valabilitate ar fi fost necesar și acordul intimatei-reclamante.
Invocând disp. art. 642 alin. 1 cod civil intimatul a apreciat că nu sunt întemeiate apărările recurentului-pârât potrivit căreia cererea de evacuare ar fi trebuit formulată și de către coproprietarul K. G., pentru aceleași considerente prevăzute la art. 641 și 642 Cod civil. Mai mult, art. 643 C. Civ. stipulează expres: „Fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare".
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și în cadrul dat de art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată tribunalul constată că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Recurentul pârât se prevalează și în recurs de aceeași declarație autentică pe care prima instanță a analizat-o și a apreciat-o în mod corect ca un act de dispoziție și care în conformitate cu disp. art. 641 alin. 4 Cod procedură civilă nu putea fi încheiat decât cu acordul reclamantei.
În mod corect prima instanță a reținut că nu este necesară formularea unei cereri de evacuare și de către K. G., date fiind disp. art. 643 alin. 1 Cod civil.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul-pârât F. I. în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. M. împotriva sentinței civile nr. 2586 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ având ca obiect evacuare.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul să-i plătească intimatei N. M. suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât F. I. în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. M. împotriva sentinței civile nr. 2586 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ având ca obiect evacuare.
Obligă recurentul să-i plătească intimatei N. M. suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.06.2013.
Președinte: Judecători:
A. Ș. L. B. H. O.
Grefier:
D. S.
Red.L,.B. Tred. S.D.
2 ex- 08 07 2013
-N. (fostă F.) M. – A., .. 24, .
-F. I. – Galșa, nr. 628, jud. A.
Judecător A. M. A.-Judecătoria A.
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 2118/2013. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 2763/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
