Reziliere contract. Sentința nr. 2118/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2118/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 17596/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 228
Ședința publică din 11 iunie 2013
Președinte T. B.
Judecător M. A.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta B. L. împotriva sentinței civile nr. 2118 din data de 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului – avocat Dragoiescu C. din Baroul A. în substituirea avocat Abonyi Florița din Baroul A. și reprezentanta intimatului avocat O. S. din Baroul A. în substituirea avocat Ș. O. S. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depusă la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 05.06.2013 întâmpinare din partea intimatei, din care un exemplar se înmânează reprezentantei apelantului.
Avocata apelantului depune la dosar delegație de reprezentare și dovada plății taxei judiciare de timbru arătând totodată că nu mai susține cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
Reprezentanta intimatei arată că apelanta din eroare a plătit taxă judiciară de timbru la valoare, având în vedere că taxa de timbru datorată în calea de atac este de 4 lei.
Instanța arată că într-adevăr taxa de timbru datorată în apel este de 4 lei conform art. 11 al. 2 din Legea nr. 146/1997, iar apelanta va putea formula în temeiul art. 23 lit. a din Legea nr. 146/1997 cerere de restituire a taxei achitate și nedatorate, motiv pentru care reprezentanta apelantei solicită restituirea taxei de timbru de 1150 lei.
Reprezentantele părților arată că nu mai au de formulat alte cereri de probațiune.
Nemaifiind formulate alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocata apelantei solicită admiterea apelului formulat, anularea hotărârii atacate, respingerea excepției inadmisibilității și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 30.04.2013, constată că prin Sentința Civilă nr. 2118/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta B. L. în contradictoriu cu pârâta B. A. și obligată reclamanta să plătească pârâtei 2200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că între V. M. (asistată de numita V. M.) și pârâta B. A. a fost încheiat Contractul de întreținere autentificat sub numărul 1468 /08.07.2010 al BNP F., iar în cadrul amintitului Contract de întreținere V. M. și-a însușit calitatea de întreținută iar pârâta și-a asumat calitatea de întreținător.
În temeiul Contractului încheiat, întreținuta a transmis întreținătorilor nuda proprietate asupra imobilului apartament nr. 12 situat în A. .-18 ., înscris în CF_ C1 – U 18 nr. top.32-74-84/2/7-12/2: 7484/5/C/2/XII păstrând pentru ea uzufructul viager asupra imobilului .
În ceea ce o privește pe întreținătoare s-a reținut că aceasta s-a obligat prin același Contract să o îngrijească pe întreținută cu toate cele necesare traiului, până la încetarea întreținutei din viață, când urma să o înmormânteze potrivit obiceiului locului. În contract a fost specificat că întreținerea se va presta portabil, fie personal fie prin persoană agreată. La data de 02.05.2012 întreținuta V. M. a decedat.
Instanța de fond a reținut că, până la data decesului, întreținuta V. M. nu a inițiat nici un demers judiciar având ca finalitate rezoluțiunea Contractului de întreținere autentificat sub numărul 1468 /08.07.2010 al BNP F. încheiat între ea și pârâta B. A. pentru pretinsă neprestare a întreținerii și că prezenta acțiune având ca obiect rezoluțiunea Contractului de întreținere autentificat sub numărul 1468 /08.07.2010 al BNP F. încheiat între defuncta V. M. și pârâta B. A. pentru pretinsă neprestare a întreținerii a fost formulată în nume propriu de reclamanta B. L., iar potrivit Certificatului de moștenitor 56/19.07.2012, reclamanta B. L. este moștenitoarea defunctei V. M., în calitate de soră.
Procedând în prealabil la determinarea legii aplicabile litigiului dedus judecății prima instanță a constatat că în cauză sunt incidente exclusiv dispozițiile C.civ din 1864 pentru că în speță este vorba de un Contract încheiat la 08.07.2010 ori potrivit art.6 alin 2 și 3 N.C.civ reluate în art. 3 și 4 din Legea 71/2011 cât și în art. 102 alin 1 din Legea 71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Instanța a constatat că acțiunea nu poate fi admisă, întrucât, potrivit definiției consacrată în doctrină, sub imperiul C.civ din 1864, contractul de întreținere este contractul în temeiul căruia o persoană denumită întreținător, se obligă față de o altă persoană denumită întreținut să îi asigure toate cele necesare traiului pe tot timpul vieții, iar la moartea acesteia să o înmormânteze după datină, în schimbul unui bun - mobil sau imobil - sau cu titlul gratuit.
S-a reținut că, definiția evidențiază caracteristicile juridice ale acestui tip de contract: consensual, sinalagmatic, translativ de proprietate și intuitu personae, iar prin caracterul intuitu personae al contractului de întreținere se înțelege faptul că raportul juridic de întreținere a fost legat exclusiv în considerarea persoanei întreținătorului cât și a întreținutului, obligația asumată fiind strict personală și netrasmisibilă.
Față de această configurare juridică a contractului de întreținere consacrată pe durata C.civ din 1864, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește Contractul de întreținere autentificat sub numărul 1468 /08.07.2010 al BNP F. acesta nu putea fi atacat cu acțiune în rezoluțiune decât de creditorul întreținerii respectiv de defuncta V. M. și nu și de succesoarea acesteia, reclamanta B. L., cum s-a procedat în speță.
S-a mai reținut de către prima instanță că fiind un drept personal, dreptul de întreținere nu este transmisibil prin succesiune fiind stins la data decesului beneficiarului său, raportat la speță, la data de 02.05.2012 când a decedat defuncta V. M., fiind însă adevărat că în cuprinsul N.C.civ. legiuitorul a prevăzut, derogator, că în cazul contractului de întreținere „ dreptul la acțiunea în rezoluțiune se transmite moștenitorilor” ( art.2263 alin 6 invocat de reclamantă) însă acest text de lege nu este aplicabil speței.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, anularea în totalitate a sentinței primei instanțe și respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătoria A., cu cheltuieli de judecată.
Consideră că, sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală având în vedere că deși creanța de întreținere are un caracter personal, acțiunea pentru rezoluțiunea contractului pe motiv de neexecutare a obligației de întreținere are un caracter patrimonial. Chiar atunci când se referă la o prestație personală, sancțiunea rezoluțiunii are un caracter patrimonial, fiind menită să restabilească echilibrul patrimonial dintre părțile contractante .
Arată că nu s-a făcut dovada că întreținuta V. M. a renunțat la dreptul la acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere în timpul vieții iar dreptul material la acțiune al subsemnatei B. L. nu este prescris, termenul pentru promovarea acestei acțiuni începând să curgă de la data de 02.05.2012 - data decesului întreținutei.
Pentru motivele invocate solicită admiterea apelului.
În drept invocă prevederile art. 297 teza 2 Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă, respingerea ca nefondat a apelului, menținând ca legală și temeinică sentința apelată, cu cheltuieli de judecată.
Menționează că, prin hotărârea apelată instanța lămurește că sunt incidente exclusiv dispozițiile vechiului cod civil în considerarea disp. art. 6 alin. 2 Noul cod civil.
Instanța de fond a reținut, în primul rând că sub vechea legislație contractul de întreținere nu a cunoscut o reglementare expresă iar caracteristicile juridice ale acestuia sunt desprinse dintr-o definire doctrinară care însă nu permitea decât creditorului întreținerii formularea unei acțiuni în rezoluțiunea unui astfel de contract de întreținere și în acest sens instanța de fond, ținând cont de caracterul intuitu personae al contractului, a stabilit că obligația asumată este strict personală și netransmisibilă, întrucât raportul juridic de întreținere se leagă exclusiv în considerarea persoanei întreținătorului cât și a întreținutului și tot legat de caracterul personal al întreținerii solicită a se reține că moștenitorii întreținutului nu pot cere în caz de deces a acestuia ca prestația să continue în persoana lor și nici ca prestațiile scadente neefectuate în timpul vieții întreținutului să fie executate în favoarea acestora, deoarece, așa cum corect reține instanța de fond în considerente, dreptul la întreținere, tocmai datorită caracterului său personal nu este transmisibil prin succesiune, stingându-se la data decesului beneficiarului său, intervenit anterior promovării acțiunii în instanță.
Arată că, argumentația apelantei privitoare la exercitarea de către moștenitori a acțiunii în rezoluțiune vizează caracterul patrimonial al acestei instituții fără să releve un aspect important, și anume condiționarea exercitării acesteia de ruperea echilibrului patrimonial între părțile contractului, apelanta nesusținând producerea unui astfel de dezechilibru și o dovadă în plus a îndeplinirii obligațiilor contractuale o constituie faptul că întreținuta nu a solicitat în timpul vieții sale rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea culpabilă a acestuia.
În temeiul acestor considerente solicită a se aprecia că apelul are un caracter nefondat solicitând respingerea acestuia.
Analizând apelul prin prisma disp. art. 294-296 Cod procedură civilă și a motivelor invocate, instanța constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Întrucât dreptul de întreținere este un drept personal și ca atare netransmisibil prin succesiune (stingându-se la moartea beneficiarului), moștenitorii nu pot cere ca prestația să continue în persoana lor sau ca prestația neefectuată în timpul vieții beneficiarului să fie executată în persoana lor.
Însă, contrar celor reținute în sentința atacată, acest caracter personal al creanței de întreținere nu influențează caracterul patrimonial al acțiunii în rezoluțiunea contractului. Chiar dacă obligația are ca obiect o prestație contractuală intuitu personae, acțiunea în rezoluțiunea contractului pentru neexecutare are caracter patrimonial; partea care nu și-a executat obligația deține fără cauză prestația efectuată de creditorul întreținerii. Așa fiind, dreptul la acțiune se transmite asupra moștenitorilor, care îl pot exercita în cadrul termenului de prescripție.
Este adevărat că în vechiul Cod civil nu erau reglementate aceste aspecte, însă ele sunt confirmate de către întreaga literatură de specialitate și numeroasele decizii de speță.
Conform art. 297 Cod procedură civilă, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
Constatând incidența acestor dispoziții legale în cauză, apelul va fi admis și în consecință va fi desființată în tot sentința atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare.
În baza art. 23 al. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997, se va dispune restituirea către apelantă a sumei de 1150 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată în acest stadiu procesual,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelanta B. L. în contradictoriu cu intimara B. A. împotriva Sentinței civile nr. 2118/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria A..
Desființează în tot sentința atacată și în consecință, trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dispune restituirea către apelantă a taxei de timbru în cuantum de 1150 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. V. L.
Red.T.B./Tehnored./V.L.
4 ex./ 26.06.2013
2 .
Se comunică:
1. apelanta B. L. - A. . . .
2. intimata B. A. - A. . .
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 05/2013. Tribunalul ARAD | Evacuare. Decizia nr. 857/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
