Pretenţii. Decizia nr. 1206/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1206/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 2861/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1206
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013
Președinte S. O. S.
Judecător M. C.
Judecător H. O.
Grefier L. K.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenții-reclamanți Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A. și H. D. și a recurentei-pârâte Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A. împotriva sentinței civile nr. 3981 din 29.05.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurenților-reclamanți avocat P. Slavoica din Baroul A. în substituirea avocatului P. S. și reprezentantul recurentei-pârâte avocat R. V. din Baroul A., lipsă fiind recurentul H. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 713,16 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar de către recurenta-reclamantă Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A. și cu 215 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar de către recurentei-pârâte Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A.. Recursul este scutit de la plata taxei de timbru față de recurentul-reclamant H. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la data de 10.10.2013 domnul judecător U. D. C. a formulat declarație de abținere de la judecarea acestui dosar. Declarație care a fost admisă prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 14.10.2013.
La data de 22.10.2013 prin serviciul registratură reprezentantul recurentei-pârâte Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, autorizație de pescuit recreativ sportiv nr. 178, 179, 180, 181, 182, 183 și nr. 184, acord încheiat la data de 04.03.2011, invitație, adresa nr. 930/26.03.2013, adresa nr. 2328/20.06.2013 și ordin nr. 15/20.01.2011. Răspunsul la întâmpinare a fost comunicat reprezentantei recurenților-reclamanți.
Reprezentanta recurenților-reclamanți depune la dosar factura nr._/27.09.2013, extras de cont, factura nr._/08.10.2013 și chitanța nr._/08.10.2013 reprezentând onorariu avocat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată. În ce privește recursul declarat de recurentul-reclamant H. D., aceasta consideră că suma pentru care acțiunea a fost admisă a fost incorect stabilită de către instanța de fond. Aceasta susține că prin acțiunea introductivă a arătat că la stabilirea cuantumului echivalentului material al daunelor morale trebuie avută în vedere și componența sancționatore.
Aceasta mai arată că în urma unui demers deosebit de anevoios recurentul-reclamant H. D. a reușit redobândirea dreptului de a elibera permise de pescuit sportiv. După finalul acestui demers publicarea unui anunț prin care se afirmă că recurentul-reclamant H. D. minte din nou, iar asociația nu are dreptul de a elibera permise de pescuit sportiv pentru anul 2013, constituie o atingere puternică a demnității sale, precum și a reputației asociației pe care acesta o reprezintă.
Reprezentanta recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului și față de recurenta-reclamantă Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A. și respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului recurentei-pârâte Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., cu cheltuieli de judecată.
Acesta arată că își menține excepția lipsei calității procesuale active a recurentei-reclamante Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A. și excepția lipsei de interes a recurentului-reclamant H. D., deoarece interesul de a acționa nu este legitim.
Acesta mai arată că la data publicării anunțului recurenții-intimați nu aveau nici un drept care să le confere calitatea de a elibera sau viza permise de pescuit.
Reprezentantul recurentei-pârâte arată că în probațiune a depus la dosar prin răspunsul la întâmpinare toate autorizațiile care sunt vizate. Solicită respingerea ambelor recursuri a recurenților-reclamanți și admiterea recursului recurentei-pârâte, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor înregistrate pe rolul Tribunalului A., sub nr._, la data de 5 august 2013;
Constată că prin sentința civilă nr. 3981 din 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului H. D., împotriva pârâtei Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului H. D. despăgubiri pentru daune morale în valoare de 3000 lei.
A fost respinsă acțiunea reclamantei Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A., și au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 16 ianuarie 2013, asociația pârâtă a publicat un anunț în cotidianul „Jurnalul arădean”, prin care aducea la cunoștința pescarilor condițiile și locațiile în care este permis pescuitul sportiv. În cuprinsul acestui anunț s-a făcut și afirmația ce constituie obiectul acestei cauze, și anume: „Referitor la anunțul dat de AJPS A. (H.) la Jurnalul A. de luni 14.01.2013, la pagina 15, vă asigurăm că H. vă minte din nou, pentru că nu are autorizație de pescuit vizată în 2012 și nu poate elibera permise de pescuit”. Această ultimă parte a anunțului constituia o replică la o înștiințare publică, făcută tot în Jurnalul A., la 14.01.2013, de comitetul director al reclamantei AJPS, prin care se aducea la cunoștință faptul că această reclamantă obținuse câștig de cauză în procesele cu Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura – București și, în consecință, din luna ianuarie, poate elibera noi permise de pescuit.
A reținut în privința reclamantului H. D., că afirmația „H. vă minte din nou” este una defăimătoare, inducând publicului ideea că reclamantul, în mod repetat, face afirmații neadevărate. Chiar dacă scopul principal urmărit de pârâtă a fost acela de a informa corect, în opinia sa, pescarii cu privire împrejurarea că este discutabil dreptul pârâtei de a elibera permise de pescuit, totuși acest scop nu scuză modul jignitor de exprimare. Informarea opiniei publice se putea face și fără utilizarea unui limbaj ofensator, acesta nefiind, în circumstanțele date, necesar la comunicarea către public a informației referitoare la eliberarea permiselor de pescuit. Din acest punct de vedere, instanța a apreciat că atingerea onorarei și reputației reclamantului nu este o reacție proporțională a pârâtei la anunțul anterior al reclamantei A.J.P.S A.. Ca urmare, a considerat că, apărările pârâtei, prin care aceasta încearcă să scoată în evidență faptul că reclamanta nu avea dreptul de a elibera permise de pescuit, nu sunt relevante. Instanța civilă nu are căderea de a tranșa chestiunea valabilității permiselor de pescuit eliberate de reclamantă, o asemenea problemă putând fi lămurită doar într-o acțiune de contencios administrativ. Ceea ce consideră relevant și reține în cauză instanța este faptul că pârâta a făcut o afirmație jignitoare, motivată parțial de interesul informării opiniei publice cu privire la chestiuni de interes general.
Fapta pârâtei întrunește toate elementele răspunderii civile prevăzute de art. 1357 Cod civil. Astfel, fapta ilicită constă în publicarea acelei părți din anunț în care s-a făcut afirmația „H. vă minte din nou”.Vinovăția pârâtei, chiar dacă nu una foarte gravă, având în vedere scopul urmărit, așa cum s-a arătat mai sus, este suficientă pentru a antrena răspunderea civilă, dat fiind că, potrivit art. 1357 alin. 2 Cod civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Prejudiciul reclamantului H. D. constă în atingerea adusă onoarei și reputației, în condițiile în care este o persoană cunoscută în A., distingându-se prin rezultate remarcabile în plan sportiv (campion național și balcanic la judo, fost antrenor al lotului național al României la judo, participări și distincții la concursuri naționale și internaționale de pescuit). Instanța mai constată că între faptă ilicită și prejudiciul moral există legătură de cauzalitate.
Cât privește însă despăgubirile la care art. 1357 cod civil îl îndreptățește pe reclamant, acestea nu se pot cifra la nivelul sumei de 15.000 Euro. La stabilirea despăgubirilor instanța a avut în vedere că scopul principal al pârâtei a fost altul decât acela de a-l jigni pe reclamant; că daunele morale sunt o instituție menită a acoperi un prejudiciu efectiv fără însă a putea constitui o sursă de îmbogățire și că, în concret, reclamantul nu probat că suferința sa, produsă de această afirmație, este una deosebită. Ca urmare, în considerarea acestor împrejurări, instanța a limitat la 3000 lei despăgubirea la care o va obliga pe pârâtă.
Cât privește cealaltă reclamantă, instanța a apreciat că nu a suferit nici un prejudiciu. Scăderea semnificativă a numărului membrilor asociației, de la 2600 la circa 30, a avut loc în cursul anului 2012, pe fondul revocării de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura – București a autorizației reclamantei de a elibera permise de pescuit. Nici o probă a dosarului nu conduce la ideea că, urmare a publicării anunțului în discuție, asociația reclamantă a mai suferit vreun prejudiciu. Ca urmare, instanța a respins acțiunea acestei reclamante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul H. D. si reclamanta Asociația județeană a pescarilor sportivi A., solicitând instanței de control judiciar, admiterea recursului; modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost precizată și formulată, cu cheltuieli de judecată.
În privința recursului declarat de reclamantul H. D., în nume propriu, arată că suma pentru care acțiunea a fost admisă nu a fost corect stabilită de către instanța de fond, fiind incident motivul de recurs de la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cauza urmând a fi analizată sub toate aspectele în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă.
Prin acțiunea introductivă a învederat că, la stabilirea cuantumului echivalentului material al daunelor morale trebuie avută în vedere și componenta sancționatorie. Într-adevăr, așa cum arată instanța de fond, daunele morale nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire, însă în același timp, cuantumul acestora trebuie să fie suficient de ridicat pentru a nu constitui o formalitate pentru partea vinovată, și pentru a o determina pe aceasta să nu repete în viitor fapta culpabilă.
În speță, față de capacitatea asociației pârâte și față de resursele financiare ale acesteia, suma acordată, de 3000 lei, nu este de natură să împiedice pentru viitor încălcări similare de către A.J.V.P.S ale dreptului reclamantului la integritate morală, cuantumul solicitat, respectiv echivalentul în lei de 15.000 euro, fiind mai apropiat de atingerea echilibrului necesar
Instanța de fond eronat a apreciat că, suferința produsă de fapta ilicită nu a fost una deosebită. A arătat că în urma unui demers deosebit de anevoios a reușit redobândirea dreptului de a elibera permise de pescuit sportiv, iar la finalul acestui demers, publicarea unui anunț prin care se afirmă că minte din nou, iar asociația nu are dreptul de a elibera permise de pescuit sportiv pentru anul 2013, constituie o atingere puternică a demnității, precum și a reputației asociației pe care o reprezintă. În același timp, scopul principal pretins de către pârâtă, acela de informare, a fost prea ușor acceptat de către instanța de fond, fiind evident faptul că acest scop este cu totul subsidiar celui de a defăima A.J.P.S. A..
Recurentul arată că în perioada următoare publicării acestui articol a fost contactat de mulți dintre apropiați și cunoscuți, precum și de mulți pescari, nedumeriți și contrariați la citirea celor relatate în articolul respectiv. A fost nevoit să ofere tuturor explicații cu privire la acest incident, precum și privind situația dreptului de a elibera permise de pescuit sportiv.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A., arată că sentința recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce atrage motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă fiind de asemenea nelegală, ceea ce atrage motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Singurul considerent pentru care acțiunea subscrisei asociații a fost respinsă îl constituie faptul că A.J.P.S. A. nu a suferit nici un prejudiciu material. Deși nu este astfel nominalizat prin considerente, doar acest prejudiciu a fost contrazis de către prima instanță, arătându-se că nu există dovezi cu privire la faptul că scăderea numărului de membri al asociației noastre s-ar fi datorat anunțului.
Această argumentație este străină de natura pricinii, fiind că și asociația asemănător președintelui său, a solicitat tot repararea materială a prejudiciului moral cauzat, nu a celui material. Datorită caracterului relativ restrâns al comunității pescarilor din județul A., orice atingere adusă asociației al cărei președinte este îl privește și ca persoană fizică și reciproc; imaginea asociației cu cea a președintelui său se suprapun în conștiința pescarilor. Reținând în mod corect atingerea demnității președintelui asociației, reclamantul H. D., instanța de fond nu putea în mod legal să nu rețină și atingerea imaginii Asociației Județene a Pescarilor Sportivi A., fiind universal acceptat, inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că și persoanele juridice sunt susceptibile a fi afectate de daune fără natură patrimonială.
Împotriva hotărârii a formulat recurs și Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., solicitând instanței de control judiciar admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii, numai cu privire la obligarea de a plăti reclamantului H. D. suma de 3.000 lei daune morale și respingerea acțiunii formulată de acesta ca netemeinică și nelegală.
În motivare, recurenta își motivează recursul pe prevederile art. 488 (1) pct. 6 și 8 cod procedură civilă.
Arată că, acțiunea intimaților reclamanți încalcă principiul de drept: Nemo dc improbitate sua conscquitur actioncm (Nimeni nu poate intenta o acțiune întemeiata pe propria-i necinste). A dovedit această necinste prin faptul că reclamanții, la data de 14.01.2013 nu aveau nici o calitate de a comunica în presă că eliberează începând din acea lună autorizații de pescuit. Afirmația este făcută cu încălcarea prev. art.7(4) din Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 15/2011, deoarece A.N.P.A. emite și eliberează autorizații de pescuit recreativ/sportiv către asociațiile de pescari sportivi înscrise în Registrul unic de evidență a asociațiilor de pescari sportivi
Mai arată că reclamanții nu au comunicat în anunțul lor și zona de pescuit unde are competența sa elibereze premise de pescuit către pescarii sportivi, lăsând să se înțeleagă că ar avea competență generală pentru toate zonele de pescuit.
În anunțul din data de 14.01.2013, recurenta a arătat pescarilor pentru ce zone deține, autorizații de pescuit, iar H. D. și A.J.P.S A. aveau obligația să comunice pescarilor cadrul limitat al zonelor de, pescuit și, anume, M. IV Felnac-Nădla, C. I Tauț-S.. Lipsa vizei pentru anul 2012 atrage după sine interdicția de a elibera permise până la data obținerii vizei pentru anul 2013, viză care a fost atribuită de A.N.P.A de abia la mijlocul lunii martie 2013, dată de la care avea calitatea de a emite permise de pescuit și nu de la data de 14.01.2013. Mai arată că, H. D. cunoaște foarte bine care este mecanismul consacrat de legislația în vigoare pentru eliberarea permiselor de pescuit.
Prima instanță nu a avut în vedere că afirmația a fost făcută pentru apărarea interesului legitim, un interes temeinic și serios, că a fost de bună credință. Aceasta a apreciat că afirmația „H. vă minte din nou" este defăimătoare inducând la ideea că reclamantul, în mod repetat face afirmații neadevărate. Dar, în tragerea acestei concluzii instanța nu a cunoscut că termenul de mincinos este un apelativ al pescarilor în discuțiile lor curente și este de notorietate publică faptul că pescarii exagerează de cele mai multe ori cu privire la îndeletnicirea lor.
Recurenta apreciază că, nefiind nici un prejudiciu și nici o faptă ilicită, nu poate exista nici un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În drept recurenta invocă disp. art, 488 (1) pct. 6 și 8 cod procedură civilă, art. 1353 din Legea nr. 287/2009, art. 33, art. 36 și art. 40 din Legea nr. 134/2010 si O.M.A.D.R nr.15/2011.
Prin întâmpinarea depusă la 23 septembrie 2013, recurenta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., a solicitat respingerea recursului recurenților reclamanți și admiterea recursului declarat de pârâtă.
În temeiul prev. art. 36 din Legea nr. 134/2010, privind codul de procedură civilă, recurenta își menține excepția ridicată a lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A., deoarece calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți șt subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
In temeiul prev. art. 33, din aceeași lege, își menține și excepția lipsei de interes a Asociației, deoarece interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, iar interesul nu este personal fiindcă afirmația făcută nu se referă la asociație, ci la reclamantul H. D..
Prin afirmația făcută, reclamantul H. D. a încălcat prev. art. 17 (1) din codul civil " Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât arc el însuși." Ori, la data publicării anunțului, recurenții intimați nu aveau nici un drept care să le confere calitatea, de a elibera sau viza permise de pescuit și prev. OMADR. nr. 15/2011.
In temeiul prev. art. 40 din Legea nr. 134/2010, solicită respingerea cererii ca fiind făcută de o persoană fără calitate și ca lipsită de interes.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, arată că reclamanta Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A. nu a funcționat în anul 2012, situație în care nu putea prezenta unele dintre documentele obligatorii prevăzute în anexele 4, 5 și. 6, conform art. 7 din Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 15/201).
Recurenta revenind asupra criticilor formulate și în recurs, mai precizează că recurenții-reclamanți nu au putut dovedi existența vreunui prejudiciu, deoarece ei nu au suferit nici o schimbare în poziția lor socială, afirmația recurentei pârâte nu a avut nici un efect cu privire la afirmarea acestora în rândul pescarilor sportivi. Cu toate că instanța apreciază că există fapta ilicită, aceasta nu există.
Recurenții-reclamanți nu au dovedii efectul negativ suferit nici în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. Ca urmare, apreciază că nu a săvârșit o faptă ilicită prin aceea că, având aproximativ același obiect de activitate ca și reclamanta, prin afirmarea adevărului, și-a apărat munca desfășurată în interes public.
Recursul reclamanților este nefondat prin însăși motivele invocate, un anunț nelegal care a primit o ripostă legală formulată într-un anumit limbaj.
Referitor la susținerile și motivele pe care se întemeiază recursul A.J.P.S A., în afara unor susțineri pompoase de suprapunere de imagini în mintea unora, recursul nu este motivat în fapt, în sensul că motivele în drept prezentate succint nu pot face obiectul unor luări de atitudine suplimentară peste ceea ce am motivat mai sus.
Recurentul reclamant H. D. a depus la data de 9 octombrie 2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de Asociația Județeană a vânătorilor și pescarilor sportivi A..
În motivare, recurentul apreciază sentința recurată ca temeinică și legală din punctul de vedere al reținerii răspunderii pârâtei față de el.
Astfel, în mod just prima instanță a arătat că nu este în atribuțiile sale să verifice dacă într-adevăr asociația noastră avea sau nu dreptul de a elibera permise de pescuit sportiv. Analizând modalitatea în care pârâta a înțeles să releve publicului interpretarea proprie a prevederilor normative, cu totul justificat reține Judecătoria A. că acesta a fost una jignitoare, ce atrage răspunderea civilă a AJVPS A..
Prin cererea de recurs, pârâta a încercat încă o dată să ateste teza potrivit căreia asociația reclamantă nu avea dreptul să elibereze permise de pescuit sportiv. Dincolo de caracterul neadevărat al concluziei ce se încearcă a fi susținută prin recurs, nu infirmă considerentele ce au condus prima instanță la admiterea acțiunii, motiv pentru care recursul nu poate și nu trebuie admis. Nu în ultimul rând, subliniază că jargonul utilizat de pescari este complet irelevant față de atingerea onoarei și demnității corect constatată de către Judecătoria A. în această cauză. Limbajul utilizat "la baltă" are un anumit efect în respectivul context, însă un cu totul alt efect atunci când este reprodus într-o publicație de largă circulație, situație în care afirmațiile pârâtei din recurs, dincolo de faptul că nu au suport probatoriu, nu sunt de natură să înlăture reaua sa credință.
În al doilea rând pârâta nu poate pretinde bună-credință în momentul publicării articolului, cât timp ea însăși se afla în aceeași situație privind vizarea autorizațiilor. Scopul articolului nu a fost protecția pescarilor de o situație neadevărată, ci dimpotrivă, a fost inducerea în eroare a acestora în detrimentul A.J.P.S.A. Dacă pârâta ar fi fost de bună credință, înaintea publicării afirmațiilor injurioase la persoana subsemnaților, ar fi avut posibilitatea să se adreseze la A.N.P.A în legătură cu existența sau nu a dreptului Asociației Județene a Pescarilor Sportivi A. de a elibera permise de pescuit sportiv. Răspunsul Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultura este unul neechivoc, existând la dosarul cauzei ca răspuns la propria solicitare.
Apreciază că, existența vizei pe autorizația de pescuit sportiv nu este o condiție necesară pentru emiterea permiselor. Potrivit art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 15/2011, „Asociațiile de pescari sportivi pot elibera permise de pescuit recreativ/sportiv numai după obținerea autorizației de pescuit recreativ/sportiv, pe baza listelor nominale depuse la A.N.P.A și a documentelor prevăzute la art. 5 alin. (3) ". Art. 7 alin. 6 din același act normativ prevede că „Autorizația de pescuit este un document cu regim special, cu o valabilitate de 5 ani, vizat anual până la data de 1 februarie, emis și eliberat după modelul prevăzut în anexa nr. 6". Este singurul text legal care face referire la vizarea autorizației; art. 7 din acest ordin, invocat la finalul întâmpinării, se referă la eliberarea autorizațiilor de pescuit, și nu are nici o legătură cu vizarea autorizațiilor aflate încă în perioada de valabilitate.
Astfel, la data anunțului asociația îndeplinea cerințele art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 15/2011, deci avea fără echivoc dreptul de a elibera permise de pescuit sportiv, aspect confirmat inclusiv de adresa depusă în primă instanță, iar pârâta nu poate invoca ignorarea acestor prevederi legale, pretinzând bună-credință la data publicării anunțului.
Rezultă astfel că A.J.V.P.S A. cunoștea foarte bine situația la data publicării anunțului calomnios, nu deținea la rândul său viză pe 2013 deși elibera permise de pescuit sportiv, prevederile normative în vigoare recunoscând această posibilitate, deci afirmația potrivit căreia A.J.P.S A. nu avea posibilitatea să elibereze permise de pescuit pe motiv că autorizația nu era vizată este una fără îndoială eronată, afirmată cu rea-credință și cu scopul de a atrage denigrarea numelui asociației reclamante și al reprezentantului acesteia.
Asociația Județeană a Vânătorilor si Pescarilor Sportivi A. a depus răspuns la întâmpinare la data de 23 octombrie 2013, prin care arătă că deține Autorizații de pescuit sportiv recreativ de la nr. 178-184, eliberate în data de 04.03.2011, vizate la zi, deci și pentru anul 2013, inclusiv, pentru toate zonele de pescuit care i-au fost încredințate: M. II, III, Crișul Alb I, III, Canalul Morilor 78 km, Râul Teuz I, II, precum și un protocol încheiat cu ANPA sub nr. 524/04.03.2011, prin care are dreptul să depună raportul anual și autorizațiile pentru vizare până la maximum 01 februarie a anului viitor.
A mai depus și adresa nr. 2348/26.03.2013 emisă de A.N.P.A. din care rezultă că A.J.P.S A. nu avea vizată autorizația pe anul 2012 și nici pe anul 2013, la data de 14.01.2013, când a apărut anunțul în ziar. De asemenea, depune și Invitația sub nr. 1597/13.05.2013 adresată de A.N.P.A către A.J.P.S A. pentru ca aceasta să facă demersurile legale pentru a li se viza autorizațiile, deci, nici în luna mai 2013 nu aveau dreptul să elibereze permise de pescuit.
Din adresa nr. 245/03.07.2013 rezultă că Autorizațiile 516, 517, 518, 519, din 28.03.2011 eliberate pentru A.J.P.S A. au fost retrase/anulate prin Decizia nr. 365/30.09.2011.
Apreciind că a făcut proba verității, trebuie să fie exonerată de răspundere, deoarece nu a avut intenția de a jigni pe nimeni, însă, știind adevărul, nu putea lăsa ca pescarii să fie înșelați cu bună știință de cineva.
Mai mult intimații nu au dovedit cu probe că ei dețin autorizații vizate pentru a putea să elibereze permise și să încaseze cotizații în mod cinstit și corect.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursurile promovate sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul reclamantului-recurent H. D., tribunalul având în vedere probatoriul administrat în cauză apreciază că acesta nu este fondat.
Din lucrările dosarului rezultă că recurentul a invocat încălcări a unor drepturi extrapatrimoniale, iar prejudiciul moral depune de valoarea nepatrimonială lezată, în sensul că la aprecierea importanței prejudiciului moral trebuie avută în vedere vârsta, profesia, funcția și nivelul de pregătire al persoanei vătămate.
În prezenta cauză, tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că fapta întrunește toate elementele răspunderii civile prev. de art. 1357 Cod civil, întrucât fapta ilicită constă în afirmațiile făcute prin anunțul publicat „H. vă minte din nou”, ceea ce înseamnă că prin acest enunț a adus atingere onoarei si reputației recurentului.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond, tribunalul apreciază că pârâta nu a urmărit direct jignirea reclamantului întrucât, așa cum a reținut si prima instanță, scopul principal era anunțarea tronsoanelor de pescuit în favoarea membrilor A.J.V.P.S. A..
În concluzie, tribunalul apreciază că în mod corect a fost limitată suma solicitată cu titlul de despăgubiri pentru atingerea adusă onoarei si reputației reclamantului H. D. la suma de 3.000 de lei.
Referitor la recursul declarat de reclamanta Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A., tribunalul din probatoriul administrat a reținut că aceasta entitate juridică nu a suferit niciun prejudiciu, nu s-a dovedit că în urma publicației membrii A.J.V.P.S. A. a scăzut semnificativ iar, susținerea că atingerea adusă onoarei președintelui privește și persoana juridică, ca motiv de apel, nu este fondată.
În concluzie tribunalul apreciază că atât fapta ilicită cât și vinovăția trebuie sa existe distinct și față de persoana juridică, iar in prezenta cauză elementele răspunderii civile nu sunt dovedite.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a reținut că posibilitatea și legalitatea eliberării permiselor de pescuit nu sunt relevante în prezenta cauză întrucât instanța civilă nu are căderea de a analiza chestiuni cu privire la valabilitatea permiselor de pescuit eliberate de reclamantă, deoarece în prezenta cauză este chemat sa analizeze afirmația exprimată printr-o publicație.
Așa cum a fost analizat mai sus efectul publicației cu privire la persoana președintelui A.J.V.P.S. A., potrivit art. 1357 Cod civil, tribunalul constată că recursul nu este fondat.
Față de aceste considerente urmează să respingă recursurile declarate de recurenții-reclamanți Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A. și H. D. precum și recurenta-pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., împotriva sentinței civile cu nr. 3981 din 29.05.2013, pronunțată de Judecătoria A..
Văzând că ambele recursuri au fost respinse nu se pune problema acordării cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții-reclamanți Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A. și H. D. precum și recurenta-pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., împotriva sentinței civile cu nr. 3981 din 29.05.2013, pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. Ș. S. M. C. H. O.
Grefier,
L. K.
Red. jud. OSS
Thred. AC
2 ex./31.10.2013
Nu se comunică:
- recurent reclamant H. D., A., ., .> - recurenta reclamantă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., A., ., jud. A.
- recurentă pârâtă Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi A., A., ., .>
Primă instanță – judecător R. A. – Judecătoria A.
| ← Evacuare. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul ARAD | Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 09-10-2013,... → |
|---|
