Grăniţuire. Sentința nr. 28/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 10531/55/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 217
Ședința publică din 3 iunie 2013
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul Miscuța T. în contradictoriu cu intimatele J. E. și P. M. împotriva sentinței civile nr._/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._, având ca obiect grănițuire, revendicare și constatare nulitate absolută a certificatului de legatar.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării dată în ședința publică din 27.05.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 21.01.2013, constată că prin sentința Civilă nr._/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta J. E., în contradictoriu cu pârâtul Miscuta T.; respinsă cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâtul-reclamant reconvențional Miscuta T. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională J. E. și cu pârâta reconvențională P. M., având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de legatar nr. 866/24.11.1998 întocmit de BNP din A., ., nr. 33-37, în ceea ce privește suprafața de 4511 mp, actualmente înscrisă în CF 9358 Pecica, top. 6814/b/1/2/1 (provenită din CF 7636 Pecica, top. 6814/b.1), constatarea nulității tuturor actelor subsecvente de dezmembrare întocmite de reclamantă care au avut ca obiect acest teren, rectificarea cărții funciare 9358 Pecica, top. 6814/b/1/2/1 în sensul că din foaia de avere (A) să fie radiată suprafața de 2201 mp teren arabil aflată în litigiu, închiderea acestei coli funciare vechi; respinsă excepția autorității de lucru judecat; respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiunea de anulare a certificatului de moștenitor a tardivității formulării cererii în anulare a certificatului de moștenitor; respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-reclamant reconvențional Miscuta T.; respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reconvenționale P. M.; stabilită linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei J. E. înscris în CF 9358 Pecica cu nr. top. 6814/b/1/2/1 în suprafață de 4511 mp și imobilul proprietatea pârâtului Miscuta T. înscris în CF 9712 nedefinitivă Pecica nr. top. cadastral 244.1211/7 ca fiind prezentată în Anexa 3 la Raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat de expertul tehnic ing. Arcereanu G., înregistrat la Biroul de Expertize A. sub nr. 468/15.06.2012 – care reflectă identificarea topografică a terenului înscris în CF 9358 cu nr. top. 6814/b/1/2/1 în suprafață de 4511 mp; obligat pârâtul Miscuta T. să respecte dreptul de proprietate al reclamantei Jusasz E. asupra întregului teren în suprafață de 4511 mp înscris în CF 9358 cu nr. top. 6814/b/1/2/1; obligat pârâtul Miscuta T. la plata sumei de 1200 lei către pârâta-reconvențională P. M. cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata sumei de 1096,3 lei către reclamanta J. E. reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că reclamanta J. E. este proprietară tabulară asupra terenului arător pășune în suprafață de 4511mp. situat în extravilanul orașului Pecica, înscris în CF 9358-Pecica, cu nr. top. 6814/b/1/2/1 iar prin sentința civilă nr. 1624/04.04.2003 pronunțată de Judecătoria A., definitivă și irevocabilă, s-a admis plângerea petentei J. E. și s-a dispus modificarea Hotărârii nr. 91/10.10.2002 a Comisiei Județene, în sensul radierii din anexa 39 a suprafeței de teren înscris în CF 7636 Pecica, care constituie proprietatea tabulară a petentei, în sensul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate al petentei; prin sentința civilă nr. 4932/30.09.2004 pronunțată de Judecătoria A., în Dosar nr. 1739/2004 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1407/13.06.2005 a Curții de Apel Timișoara pronunțată Dosar nr._/C/2004 și Decizia civilă nr.636/24.06.2008 a Curții de Apel Timișoara pronunțată Dosar nr._, s-a respins cererea formulată de terții D. M. D. P. Ș., D. I. Ș., în contradictoriu cu reclamanta J. E. având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 866/24.11.1998 întocmit de BNP din A., ., nr. 33-37, constatare calitate de moștenitor și stabilire masă succesorală. Nefiind identitate de părți obiect și cauză s-a respins excepția autorității de lucru judecat, prin încheierea din ședința publică din 31.05.2010.
Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiunea de anulare a certificatului de moștenitor, prin aceeași încheiere din ședința publică din 31.05.2010, s-a respins această excepție, cu motivarea că obiectul cererii este constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de legatar în sensul înlăturării unui bun din masa succesorală, întemeiată pe prevederile atr.88 din Legea nr. 36/1995, și astfel se urmărește apărarea unui drept real acțiunea fiind imprescriptibilă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reconvenționale P. M. s-a respins prin încheierea din ședința publică din 18.03.2010, deoarece calitatea acesteia rezultă din certificatului de legatar nr. 866/24.11.1998, certificat care o privește și pe P. M.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-reclamant -reconvențional Miscuta T., instanța a respins-o întrucât acesta este titularul unui drept real de proprietate, respectiv proprietarul suprafeței de teren de 1,67 ha având nr. top cadastral 244.1211/7, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP „S. D.” sub nr. 478/2001, dreptul de proprietate al pârâtului asupra acestui teren fiind înscris în prezent în CF 9712 nedefinitivă Pecica., situație în care justifică un interes legitim în cauză, în soluționarea aspectului privitor la amplasamentul acestui teren care se susține că a fost inclus în masa succesorală stabilirea . Deasemenea potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, acțiunea privind anularea sau constatarea nulității unui certificat de moștenitor poate fi introdusă de orice persoană ce se consideră vătămată în drepturile sale prin emiterea certificatului respectiv.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta J. E. este actualmente proprietara întregului imobil teren arător pășune în suprafață de 4511mp. situat în extravilanul orașului Pecica, înscris în CF 9358-Pecica, cu nr. top. 6814/b/1/2/1 dobândit cu titlu de drept prin cumpărare, anterior moștenire, dreptul real de proprietate s-a înscris în Cartea Funciară prin încheierea nr._/1998. Actul de moștenire constând în certificatul de moștenitor nr. 866/24.11.1998 întocmit de BNP din A., ., nr. 33-37a fost atacat, in instanță, iar prin sentința civilă nr. 4932/30.09.2004 pronunțată de Judecătoria A., în Dosar nr. 1739/2004 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1407/13.06.2005 a Curții de Apel Timișoara pronunțată Dosar nr._/C/2004 și Decizia civilă nr.636/24.06.2008 a Curții de Apel Timișoara pronunțată Dosar nr._, s-a respins cererea formulată de terții D. M. D. P. Ș., D. I. Ș., în contradictoriu cu reclamanta J. E. având ca obiect anularea acestui certificat de moștenitor nr. 866/24.11.1998, constatare calitate de moștenitor și stabilire masă succesorală, instanțele judecătorești recunoscând calitatea reclamantei de moștenitoare asupra terenului din litigiu, context în care operează în speță puterea de lucru judecat .
S-a reținut de către instanța de fond că pârâtul-reclamant - reconvențional Miscuța T., este titularul unui drept real de proprietate, respectiv proprietarul suprafeței de teren de 1,67 ha având nr. top cadastral 244.1211/7, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP „S. D.” sub nr. 478/2001, dreptul de proprietate al pârâtului asupra acestui teren fiind înscris în prezent în CF 9712 nedefinitivă Pecica prin încheierea de Carte Funciară nr._-_ /27.09.2001 și că anterior în anul 1997, întreaga parcelă cu nr. cadastral 244.1211//, având o suprafață totală de 1,67 ha, a fost transmisă în proprietatea numitului Hegyes S. prin reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, în baza Titlului de proprietate cu nr. 126.970/18.07.1997 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., după care prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 07.03.2001 de BNP „S. D.” sub nr. 478/2001, terțul vânzător Hegyes S. vinde cumpărătorului Miscuta T..
Totodată prima instanță a reținut că pârâta-reconvențională P. M. este moștenitoare alături de reclamanta J. E. după autorii Hegyes E. decedată la data de 16.11.1967, D. M. decedat la data de 17.01.1990 și J. Ș. decedat la data de 30.11.1994 astfel cum rezultă din certificat de legatar nr. 866/24.11.1998.
Din concluziile raportului de expertiză tehnico judiciar efectuat de expertul tehnic topo. ing. Arcereanu G. - instanța a reținut faptul că prin suprapunerea celor trei documentații avizate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. respectiv avizul nr. 380/22.06.1998 asupra parcelei cu nr. Top. 6814/b/1/2- în suprafață de 8332 mp., avizul nr. 692/24.11.1998 asupra parcelei cu nr. Top. 6814/b/1/2/1- în suprafață de 4511 mp., și avizul nr. 1397/06.07.2001 asupra parcelei cu nr. Cadastral 244.1211/7- în suprafață de_ mp., - s-a constatat că cele două imobile se suprapun pe o zonă de 2134 mp., cele două imobile deși ar trebui să fie lipite ele nu se racordează pe o suprafață de 271 mp., terenul înscris în CF. Nr. 9358 Pecica se suprapune ca amplasament cu terenul înscris în CF. Nr. 9712 nedefinitivă Pecica proprietatea pârâtului Miscuta T., suprapunerea fiind pe o suprafață de 2201 mp și de asemenea că s-a identificat topografic terenul înscris în CF. vechi Nr. 7636 Pecica actual CF. Nr. 9358 Pecica cu nr. Top. 6814/b/1/2/1- în suprafață de 4511mp - prezentată în Anexa 3 la Raportul de expertiză tehnico judiciar efectuat în cauză.
Instanța de fond, constatând faptul că acest teren care a constituit proprietatea antecesorilor reclamantei J. E., și care a fost moștenit de către aceasta și asupra căruia și-a întabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară anterior datei dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtul Miscuta T., și având în vedere că asupra legalității certificatului de legatar nr. 866/24.11.1998 s-a stabilit cu puterea de lucru judecat prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile s-a apreciat că nu sunt incidente prevederile atr.88 din Legea nr. 36/1995, și a fost respinsă cererea reconvențională precizată având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de legatar nr. 866/24.11.1998 .
Potrivit dispozițiilor art. 560 cod civil „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate cu aceasta„.
Reținând concluziile raportului de expertiză tehnico judiciar în temeiul art. 560 cod civil prima instanță a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei J. E. înscris în CF 9358 Pecica cu nr. top. 6814/b/1/2/1 în suprafață de 4511 mp și imobilul proprietatea pârâtului Miscuta T. înscris în CF 9712 nedefinitivă Pecica nr. top. cadastral 244.1211/7 ca fiind prezentată în Anexa 3 la Raportul de expertiză.
În temeiul art. 555 Cod civil, potrivit căruia „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege, a obligat pârâtul Miscuta T. să respecte dreptul de proprietate al reclamantei Jusasz E. asupra întregului teren în suprafață de 4511 mp înscris în CF 9358 cu nr. top. 6814/b/1/2/1.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul Miscuta T. la plata sumei de 1200 lei către pârâta-reconvențională P. M. cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat și la plata sumei de 1096,3 lei către reclamanta J. E. reprezentând cheltuieli de judecată compuse din taxe judiciare de timbru și onorar expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul solicitând admiterii cererii reconvenționale, respectiv să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de legatar nr.866/24.11.1998, întrucât această suprafață nu putea intra în componența masei succesorale a defuncților Hegyes E., D. I. și Dascau M. - fiind cooperativizată la data deschiderii succeesiunii și deja transmisă în proprietatea numitului Hegyes Ș. în baza titlului de proprietate nr._/ 18.07.1997, să se respingă acțiunea principală, constatând că linia corectă de hotar între imobilele în discuție este cea actuală.
Apreciază că prima instanță a soluționat greșit două probleme de drept puse în discuție, și anume problema nulității parțiale a certificatului de legatar nr. 866/24.11.1998, întocmit de BNP din A., ., nr. 33-37 și problema legalității înscrierii în CF 9358 Pecica a dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelei cu nr. top. 6814/b/1/2/1.
Cu privire Ia nulitatea parțială a certificatului de legatar nr. 866/24.11.1998, întocmit de BNP din A., ., nr. 33-37, consideră că cererea sa este întemeiată pe faptul că prin acest act a fost inclusă în masa succesorală o suprafață de teren care nu mai aparținea patrimoniului defuncților. Prima instanță a apreciat că această chestiune nu mai poate fi discutată întrucât ea a fost tranșată prin sentința civilă nr. 4932/2004 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar nr. 1739/2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1407/2005 a Curții de Apel Timișoara și decizia civilă nr. 636/2008 a Curții de Apel Timișoara însă prima instanță a considerat că, deși nu operează autoritatea de lucru judecat în privința acestor hotărâri (nefiind identitate de părți, obiect și cauză), ele au intrat, însă, în puterea de lucru judecat în privința legalității certificatului de legatar, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995.
Totodată arată că prima instanță a făcut o evaluare greșită a conținutului și efectelor hotărârilor menționate, referitoare la legalitatea certificatului de legatar. Din cuprinsul hotărârilor invocate rezultă că instanțele au cercetat și soluționat problema calității reclamantei Iuhasz E. de unică moștenitoare, în raport cu numiții D. M., D. P. Ș. și D. I. Ș., reclamanți în cauza respectivă și care își invocau calitatea de comoștenitori și nici una dintre hotărârile pronunțate în respectiva cauză nu analizează problema masei succesorale, respectiv dacă bunurile indicate în certificatul de legatar aparțineau sau nu patrimoniului defuncților. Ca urmare, consideră că este eronat a se reține că în privința acestei chestiuni operează puterea de lucru judecat și că legalitatea certificatului de legatar nu mai poate fi pusă în discuție nici cu privire la acest aspect.
Precizează că prin cererea reconvențională am invocat nulitatea absolută parțială a certificatului de legatar nr. 866/1998 derivând din faptul că în masa succesorală a fost inclus și terenul cuprins actualmente în CF 9358 Pecica, top. 6814/b/l/2/l (provenită din CF 7636 Pecica, top. 6814/b/l), iar din expertiza topografică efectuată în cauză rezultă că 2201 mp. din această suprafață se suprapune peste terenul proprietatea mea, înscrisă în CF 9712 nedefnitivă Pecica, top. cad. 244.1211/7. Această suprafață nu aparținea, însă, patrimoniului defuncților și, deci, nu mai putea fi transmisă prin succesiune. Terenul respectiv fusese cooperativizat, astfel că regimul său juridic era cel reglementat de Legea nr. 18/1991 iar în temeiul acestui act normativ, prin titlul de proprietate nr. 126.970/18.07.1997, acest teren a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea antecesorului său, Hegyes Ș.. De vreme ce fusese cooperativizat, terenul în litigiu nu se mai afla la data deschiderii succesiunii în patrimoniul defuncților, astfel că nu mai putea face obiectul transmisiunii succesorale.
Faptul că terenul în litigiu a făcut obiectul legilor de fond funciar este dovedit incontestabil de însuși Titlul de proprietate cu nr._/1997, eliberat autorului său Hegyes Ș.. Cât privește sentința civilă 1624/2003 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 5196/2002 de care se prevalează pârâta reconvențională în încercarea de a susține că terenul în discuție nu ar fi făcut obiectul legilor de fond funciar, aceasta nu poate constitui reper în soluționarea prezentei cauze și nu-mi este opozabilă. Astfel, dat fiind că nu a fost parte în respectivul proces, nici dispozitivul sentinței, nici considerentele care au stat la baza acestei hotărâri consideră că nu îi sunt opozabile.
Mai mult, arată că titlul de proprietate cu nr._/ 1997 i-a fost eliberat autorului său Hegyes Ș. chiar înainte de pronunțarea sentinței civile nr.1624/2003 a Judecătoriei A., prin care s-ar fi reținut, fără participarea sa sau a titularului titlului de proprietate, că terenul aflat în litigiu a fost omis din anexa 39 pentru considerentul că nu ar fi făcut obiectul legilor de fond funciar doar pentru simplul motiv că terenul se afla în proprietatea tabulară a reclamantei pârâte reconventionale, din anul 1998, considerând totodată că deosebit de relevant este și demersul pârâtei-reclamantă reconvențională care, deși proprietară tabulară încă din anul 1998, când și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului în CF vechi 9358 Pecica, și care susține vehement că terenul nu a făcut obiectul legilor de fond funciar, în anul 2000 a formulat cerere la Comisia locală întemeiată tocmai pe legile de fond funciar și a solicitat acest teren în baza legilor de fond funciar (plângerea din dosarul 5196/2002 al Judectoriei A. ). Nu exista nicio rațiune a acestui demers decât aceea că reclamanta era perfect conștientă că obiectul transmisiunii testamentare 1-a constituit doar clădirea sălaș, nu și terenul, care fusese cooperativizat și întrucât în mod eronat terenul în suprafață de 2201 mp. proprietatea sa, dobândit de la titularul titlului de proprietate Hegyes Ș. a fost inclus în masa succesorală a defuncților Hegyes E., D. I., D. M. și Iuhasz Ș., solicită ca, admițând apelul, să se dispună schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale privitoare la constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de legatar nr. 866/1998.
Arată că, o a doua chestiune de drept invocată prin cererea reconvențională, dar ignorată de prima instanță, este aceea a aplicării dispozițiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 astfel că, din conținutul raportului de expertiză topografică întocmit în cauză rezultă că suprapunerea suprafeței de 2201 mp. înscrisă în proprietatea reclamantei-pârâtă reconvențională în CF vechi 9358 Pecica top.6814/b/l/2/l peste proprietatea sa înscrisă în CF 9712 nedefinitivă Pecica top. 244.1211/7 se datorează faptului că înscrierile din cartea funciară s-au făcut pe două sisteme de evidență diferite iar la această situație s-a ajuns prin nerespectarea dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 7/1996, în vigoare atât la momentul înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei, cât și la cel al înscrierii dreptului de proprietate al său, iar dispozițiile art.58 alin.(l) din Legea nr.7/ 1996 prevedeau, ca regulă generală, că în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr.115/ 1938 (...) înscrierile privitoare la imobile cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară continuă să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi. De la această regulă se instituie, însă, o excepție, prin dispozițiile alin. (3) al art. 58 din lege, potrivit cărora, prin derogare de la principiul general prevăzut de alin.(l), înscrierile nu mai continuă să se facă în cărțile funciare deschise în baza Decretului-lege nr.115/1938, ci în cărți funciare noi, deschise în baza Legii nr. 7/1996.
Totodată arată că dispozițiile art.58 alin.(3) din Legea nr.7/1996 sunt clare sub acest aspect, în sensul că: în cazul înscrierii unei construcții, a dezmembrării (cum este cazul înscrierii făcute de pârâta reconvențională) sau alipirii unui corp funciar înscris într-o carte funciară întocmită în baza Decretului-lege nr.115/1938, precum și pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare (cum este cazul din speță, dat fiind că suprafața în litigiu a făcut obiectul Legii nr.l 8/1991), pentru imobilul desprins se va deschide o nouă carte funciară, potrivit prevederilor prezentei legi. Scopul dispozițiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 era tocmai acela de a evita efectuarea de operațiuni paralele în sistemul de evidență vechi, reglementat de Decretul-lege nr. 115/1938, și sistemul nou, reglementat de Legea nr. 7/1996. Pentru terenurile care au făcut obiectul legilor de fond funciar, precum și pentru operațiunile de alipire și dezlipire menționate la alin. (3) al art. 58 din Legea nr. 7/1996 operațiunile de înscriere nu se mai puteau face în vechile cărți funciare, ci era obligatorie deschiderea de cărți funciare noi, astfel consideră că în același sens sunt dispozițiile art. 31 alin.(3) din Ordinul ANCPI cu nr.633/2006. Înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei-pârâtă reconvențională asupra terenului în litigiu, făcută pe o carte funciară veche, neactualizată, ulterior intrării în vigoare a Legii 7/1996, asupra unui teren care făcuse deja obiectul legilor funciare a generat suprapunerea, care are ca efect prejudicierea dreptului său de proprietate, deja înscris asupra aceleiași suprafețe de teren într-o carte funciară nedefinitivă, legal deschisă în baza Legii nr.18/1991 și art.58(3) din Legea nr.7/ 1996.
În drept invocă disp. art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata J. E. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, netemeinic și nelegal - obiectul acțiunii introductive în fata instanței de fond fiind stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți, respectiv J. E. și Mișcuța T. iar cererea în fata instanței era motivată că apelantul pârât, Mișcuța T. a modificat linia de hotar, luând o parte din terenul proprietate intimatei reclamante.
Arată că în apelul declarat, apelantul invocă niște aspecte, stări de fapt și împrejurări care au fost soluționate în mod definitiv de către Judecătoria A., respectiv Curtea de Apel Timișoara, referindu-se astfel la sentințele civile 4932/30.09.2004 și decizia civilă 636/24.06.2008, care în mod definitiv și irevocabil au stabilit că certificatul de moștenitor 866/24.11.1998 prin care s-a constatat că numita J. E. este unica moștenitoare asupra terenului de 4.511 mp înscris în CF nr. 9358 Pecica, cu nr. top 6814/b/l/2/l. Judecătoria A. în sentința civilă nr. 1624/2003, stabilește în mod definitiv și irevocabil că terenul de 8.880 mp nu face și nici nu putea să facă obiectul Legii nr. 18/1991.
Consideră că este foarte relevant și faptul că Primăria Pecica în anul 2005 la solicitarea reclamantei intimată arată că, pentru nr. top 6814/b/l/2 nu s-a eliberat titlu de proprietate, urmând ca terenul să fie identificat de către un inginer topograf din cadrul Comisiei locale și în aceste condiții, nu putea apelantul pârât să susțină faptul că în anul 1998 era proprietar în baza titlului de proprietate pe terenul din vecinătate a reclamantei, când organul competent Primăria Pecica a arată în mod clar că acest teren din vecinătate nici nu a fost identificat.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului ca netemeinic, nefondat și nelegal, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelul prin prisma disp. art. 294-296 Cod procedură civilă și a motivelor invocate, instanța constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data emiterii certificatului de legatar, 24.11.1998, intimatele Iuhasz E. și P. M. au indicat notarului că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Hegyes E., se compune din întregul imobil înscris în CF 7636 Pecica, nr. top 6814/b.1 de sub B.1 compus din arător, pășune în suprafață de 22.697 mp situat în ..
În baza acestui act notarial și a ulterioare ulterioarei ieșiri din indiviziune, Iuhasz E. și-a întabulat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4511 mp în CF 9358 Pecica – Top 6814/b/1/2/1 – provenită din CF 7636 Pecica, dreptul său fiind înscris prin Încheierea CF nr._/27.11.1998, cu titlu de ieșire din indiviziune anterior moștenire.
La data de 18.07.1997 prin titlul de proprietate nr._ antecesorului în drepturi al apelantului – Hegyes Ș., i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3,34 ha teren, ulterior întabulată în CF 9712 nedefinitivă Pecica.
Topograficul 244.1211/7 în suprafață de 1,67 ha a fost vândut prin act autentic, apelantului la data de 07.03.2001.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că cele două imobile au o zonă de suprapunere în suprafață de 2134 mp, iar această suprapunere se datorează faptului că înscrisurile din cartea funciară s-au făcut pe două sisteme diferite de evidență.
Certificatul de moștenitor, act eliberat în cadrul unei proceduri necontencioase, la cererea exclusivă a succesorilor între care nu există neînțelegeri cu privire la calitatea lor, la compunerea masei succesorale și la întinderea drepturilor, are putere doveditoare numai între ei. Certificatul de moștenitor reprezintă acordul părților (moștenitorilor) cu privire la calitatea lor de moștenitori, întinderea drepturilor pe care le au și bunurile moștenirii. El constituie dovadă între moștenitori cu privire la cele ce cuprinde, tocmai datorită caracterului său convențional. Față de terți, însă, certificatul de moștenitor nu poate face dovada, decât cu privire la calitatea acestuia de a fi dobândit bunurile ce constituie masa succesorală, dar nu și cu privire la componența ei, chiar dacă o menționează. Astfel, mențiunile din certificatul de moștenitor nu au putere probantă împotriva terților în ceea ce privește drepturile moștenitorilor.
Certificatul de moștenitor constituie numai un mijloc de probă a calității de succesor sau de legatar, el neconstituind un titlu de proprietate. Ca atare, reclamantul care, în baza unui certificat de moștenitor, revendică un imobil, este obligat să dovedească dreptul de proprietate al autorului său asupra acelui imobil, nefiind suficient să pretindă că pârâtul posesor nu are un asemenea drept.
În afară de cei ce emit pretenții asupra succesiunii, mai sunt îndreptățiți să ceară anularea certificatului de moștenitor și acei ce au fost prejudiciați astfel prin eliberarea ori cuprinsul lui. Între aceștia se pot afla și acei ce pretind că bunurile proprietatea lor se află înscrise în certificatul de moștenitor și au fost recunoscute ca fiind ale moștenitorilor și anume ca provenind de la defunctul a cărui succesiune s-a dezbătut de către notar și în urma căreia s-a eliberat certificatul de moștenitor a cărui anulare se cere.
De aceea, acțiunea în anularea certificatului de moștenitor introdusă de o atare persoană îmbracă forma unei acțiuni în revendicare, în care caz reclamantul trebuie să facă dovada proprietății bunului.
Așadar, în prezenta speță, atât reclamanta Iuhasz E. cât și pârâtul apelant trebuie să facă dovada dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren identificate anterior.
Instanța constată că apelantul pârât a reușit acest lucru, nu însă și reclamanta.
Conform adresei nr. 506/28.01.2009 emisă de Primăria Orașului Pecica ..1211/7 a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 fiind transmisă încă din anul 1997, în proprietatea d-lui Hegyes Ș., conform TIP_/18.07.1997.
Se menționează în adresă că adeverințele cu nr. 2506/09.10.1998 și 3657/14.05.2001, eliberate pe numele d-nei Iuhasz E. prin care s-a atestat că terenul din CF nr. 7636 Pecica, cu nr. top 6814/b.1 nu ar face obiectul Legii 18/1991 s-au referit strict la categoria curți – construcții (sălaj) având top cadastral CC1212 nu și la restul terenului, respectiv a parcelei top.cad. 244.1211/7.
Așadar, această suprafață de teren a fost cooperativizată și prin urmare, regimul său juridic este reglementat exclusiv de Legea nr. 18/1991, în temeiul căreia i-a fost recunoscut dreptul de proprietate antecesorului apelantului.
Prin cooperativizare, terenul în litigiu a ieșit din patrimoniul antecesoarei reclamantei - Hegyes E. – decedată la data de 16.11.1967, și prin urmare nu mai putea fi cuprins în masa succesorală.
În mod pertinent arată apelantul că reclamanta a conștientizat că obiectul transmisiunii testamentare l-a constituit doar clădirea sălaș, nu și terenul, care fusese cooperativizat, întrucât aceasta a formulat în anul 2000 o cerere la Comisia locală întemeiată tocmai pe legile de fond funciar și solicită acest teren în baza legilor de fond funciar (plângerea din dosar nr. 5196/2002 al Judecătoriei A.).
În conformitate cu disp. art. 948 Cod civil, una din condițiile esențiale pentru valabilitatea actului juridic este existența unui obiect determinat, nerespectarea acesteia, sancționându-se cu nulitatea actului.
Ținând seama că pentru a fi valabil, obiectul actului juridic trebuie să existe, având în vedere că terenul în litigiu a ieșit din patrimoniul antecesoarei reclamantei, astfel că nu se mai putea intra în componența masei succesorale, așa cum s-a arătat anterior.
Instanța va constata nulitatea absolută parțială a contractului de legatar nr. 866/24.11.1998 în ce privește suprafața de 2134 mp înscrisă în CF 9358 Pecica – top 6814/b/1/2/1 și a actelor subsecvente de dezmembrare și va dispune rectificarea acestui CF în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 2134 mp, condiționat de efectuarea operațiunilor de dezmembrare necesare.
În mod greșit s-a reținut de către prima instanță puterea de lucru judecat cu privire la legalitatea contractului de legatar, întrucât prin hotărârile judecătorești invocate de către reclamantă, nu s-a analizat niciun aspect cu privire la masa succesorală, ci doar calitatea de moștenitor a părților.
Nu pot fi primite nici apărările reclamantei intimate în sensul că prin Sentința civilă nr. 1624/04.04.2003 pronunțată de Judecătoria A. s-a stabilit că terenul în litigiu nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, întrucât această hotărâre judecătorească nu este opozabilă apelantului care nu a fost parte în proces și nu a avut posibilitatea să-și facă apărarea.
Pe de altă parte, această hotărâre a fost pronunțată după emiterea titlului de proprietate nr._/1997 în favoarea antecesorului apelantului.
Față de cele reținute anterior, se apreciază că analiza celorlalte motive invocate în apel este de prisos.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă instanța va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată.
Va fi respinsă acțiunea principală pentru grănițuire și revendicare, constatându-se că linia corectă de hotar între cele două imobile este cea actuală.
Va fi admisă în parte acțiunea reconvențională în limitele interesului justificat de apelant, respectiv se va constata nulitatea absolută parțială a contractului de legatar nr. 866/24.11.1998 în ce privește suprafața de 2134 mp înscrisă în CF 9358 Pecica – top 6814/b/1/2/1 și a actelor subsecvente de dezmembrare și se va dispune rectificarea acestui CF în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 2134 mp condiționat de efectuarea operațiunilor de dezmembrare necesare.
Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței prin care s-au soluționat excepțiile invocate de părți.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelantul Mișcuța T. în contradictoriu cu intimatele Iuhasz E. și P. M. împotriva Sentinței civile nr._/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria A..
Schimbă în parte sentința atacată și în consecință:
Respinge acțiunea principală pentru grănițuire și revendicare.
Admite în parte acțiunea reconvențională, respectiv constată nulitatea absolută parțială a contractului de legatar nr. 866/24.11.1998 în ce privește suprafața de 2134 mp înscrisă în CF 9358 Pecica – top 6814/b/1/2/1 și a actelor subsecvente de dezmembrare.
Dispune rectificarea acestui CF în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 2134 mp condiționat de efectuarea operațiunilor de dezmembrare necesare.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.06.2013.
Președinte Judecător Grefier
M. A. T. B. V. L.
Red. T.B./Tehnored.V.L.
4 ex./27.06.2013
3 .
Se comunică:
1. apelant Mișcuța T. – A. . Jud. A.
2. intimata J. E. – A. ., ., Jud. A.
3. intimata P. M. – A. ., Jud. A.
Primă instanță – Judecătoria A. – Judecător C. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 848/2013. Tribunalul ARAD | Evacuare. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
