Revendicare imobiliară. Decizia nr. 332/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 560/250/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.332
Ședința publică din 12 martie 2013
Președinte: A. C.
Judecător: Ș. V.
Judecător: R. M.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-reclamantă B. M. B., în contradictoriu cu intimații-pârâți S. R. prin Primarul orașului L., I. E., Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. și H. V., împotriva Sentinței civile nr.946/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatului Primarul orașului L. – av. L. A. din Baroul A., în substituire av. C. P. din Baroul A., absenți fiind recurenta, reprezentantul intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice A. și intimata H. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul Registratură al instanței, la data de 18.02.2013, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, un exemplar fiind comunicat recurentei.
Reprezentanta intimatului depune delegație de substituire, extras de cont și factura fiscală reprezentând dovada cheltuielilor de judecată, declarând că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 08.01.2013, constată că, prin Sentința civilă nr.946/25.10.2012, Judecătoria L. a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru faptul că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, a respins acțiunea civilă exercitată de reclamanta B. (născută B.) M.-B., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Primarul Orașului L., având ca obiect revendicare imobiliară și anulare contract de vânzare cumpărare.
În baza art.274 C.pr.civ., a obligat reclamanta să plătească Orașului L., la cererea Primarului localității în reprezentarea legală a acestuia, suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției invocate, conform art.137 C.pr.civ., a reținut că deși reclamanta a avut posibilitatea de a promova prezenta acțiune anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în localitatea L., nr. 93/a, jud. A., înscris în CF_ L., cu nr. top. 433/b, compus din teren și casă în suprafață de 151 mp, de către defuncta I., în anul 1997 și de a urma procedura de restituire pe cale administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, s-a observat că aceasta nu a respectat această procedură și nici nu a făcut dovada că ar fi fost împiedicată să o urmeze din cauza vreunui impediment major.
Astfel, urmare pasivității sale, s-a ajuns în situația în care nu s-a putut identifica niciun moștenitor acceptant al succesiunii defunctei, procesul fiind deschis împotriva acesteia din urmă, care era decedată anterior promovării acțiunii, astfel că petitul care permitea admiterea acțiunii în revendicare, respectiv recuperarea din patrimoniul posesorului neproprietar al imobilului revendicat, nu poate fi soluționat chemând în judecată o persoană decedată care nu mai are capacitatea de folosință, implicit pe cea de exercițiu, care condiționează calitatea sa procesuală.
Cu alte cuvinte, reclamanta nu se poate judeca cu o persoană decedată, iar dacă ar fi uzat la timp de procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 și de căile de atac pe care le implica aceasta, cumpărătoarea imobilului ar fi fost încă în viață la acea dată.
În prezent însă, nicio persoană fizică sau juridică nu a făcut demersurile necesare, măcar pe parcursul termenelor acordate, pentru acceptarea succesiunii după defunctă, iar pe de altă parte, neurmarea procedurii în discuție în termen, împiedică, prin survenirea decăderii, analizarea nevalabilității titlului statului și anularea contractului de vânzare cumpărare nr.46/1995 încheiat între defunctă și Consiliul local L. în reprezentarea persoanei juridice Orașul L..
În același sens face trimitere instanța de fond la considerentele Deciziei nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - vizând recursul în interesul legii.
Împotriva soluției a declarat recurs reclamanta B. (n. B.) M. B., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că instanța de fond, la pronunțarea hotărârii, nu a avut în vedere dispozițiile art.21 din Constituția României, art.7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor Omului, iar în cazul în care s-ar admite ipoteza conform căreia proprietarul deposedat nu are deschisă acțiunea în revendicare prin care se cere restituirea în natură a bunului de la deținătorul actual al acestuia, cu motivarea că Legea nr.10/2001 îi dă dreptul la despăgubiri, s-ar presupune că adevăratul proprietar ar fi lipsit în mod injust de accesul la justiție pentru apărarea unui drept legitim care este, în speță, dreptul de proprietate.
Mai mult decât atât, susține că, în absența unor prevederi de natură a asigura aplicarea efectivă și concretă a măsurilor reparatorii, prioritatea aparține normelor europene care, fiind ratificate prin Legea nr.30/18.05.1994, fac parte din dreptul intern, potrivit art.11 alin.2 din Constituție. Cu alte cuvinte, atunci când există neconcordanțe între legea internă și Convenția europeană a drepturilor omului, instanța trebuie să verifice dacă și pârâtul, în acțiunea în revendicare, nu are, la rândul său, un bun în sensul Convenției, respectiv o speranță legitimă de a-l obține.
Pe de altă parte, invocă recurenta și faptul că instanța de fond a omis să-i comunice încheierea ședinței publice din data de 04.10.2012 prin care a soluționat în . excepții invocate în dosar, astfel că aceasta s-a aflat în imposibilitate de a-și formula apărări în cauză.
Recurenta arată că la dosarul cauzei a fost depus un înscris prin care instanței de fond îi este adus la cunoștință faptul că pârâta I. E. a decedat în timpul procesului, astfel că, hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate, întrucât a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată.
Pentru toate aceste motive, invocând în drept dispozițiile art.3041 și ale art.312 alin.6 C.pr.civ., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Primarul Orașului L. a solicitat respingerea recursului ca nelegal, susținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, iar motivele de recurs invocate de recurentă nu se circumscriu vreunui caz de modificare sau casare prevăzut în mod imperativ de art.304 C.pr.civ.
În dovedirea afirmațiilor face trimitere la Decizia nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din data de 23.02.2009, prin care s-a statuat că, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre lege specială și cea generală se rezolvă în favoarea legii speciale.
Prin urmare, conchide intimata că atât timp cât pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 s-a adoptat legea specială – Legea nr.10/2001 – care prevede condițiile în care persoana îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii, nu se poate susține, raportat la principiul ante-menționat, că dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specială.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice A., în reprezentarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat la rândul său respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, motivând, în esență, că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că reclamanta a avut posibilitatea de a promova prezenta acțiune anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului de către defuncta I. E., în anul 1997, și apoi să urmeze procedura de restituire pe cale administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursul promovat în cauză nu este fondat.
În acest sens, just a reținut judecătorul primei instanțe faptul că acțiunea în revendicare întemeiată pe prevederile dreptului comun este inadmisibilă câtă vreme recurenta reclamantă nu a urmat procedura prevăzută de legea specială, respectiv Legea nr.10/2001.
Tribunalul reține că imobilul în litigiu, a aparținut antecesorilor reclamantei, de la care s-a preluat de S. R., în baza Decretului 223/1974.Imobilul respectiv, deși face parte din categoria imobilelor ce intrau sub incidența dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 nu a fost revendicat de către reclamantă în baza acestui act normativ .
Față de decizia nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili dacă acțiunea în revendicare a reclamantei poate sau nu să fie întemeiată pe dispozițiile dreptului comun trebuie analizat dacă în concret prin respingerea acțiunii i s-ar încălca dreptul la un proces echitabil (mai concret dreptul la o instanță), drept recunoscut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau dreptul de proprietate protejat de asemenea de art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Printre restricțiile admise de CEDO în exercitarea dreptului de acces la justiție se numără și condițiile procedurale ale acțiunii în justiție cum sunt: termenele pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripție, de decădere sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora ( cauza Stubbings și alții c. Marii Britanii, cauza Gillow, etc.)
Legea 10/2001 a reglementat condițiile în care persoana care se considera îndreptățită putea solicita retrocedarea imobilelor ce i-au fost preluate de statul român în perioada 06.03._89, instituind o procedură specială de revendicare, simplificată, derogatorie de la dreptul comun.
Instanța apreciază că recurentei reclamante nu i se încalcă dreptul de acces la o instanță prin faptul că nu i se recunoaște posibilitatea de a-și valorifica fostul drept de proprietate pe cale procedurii revendicării de drept comun, în condițiile în care putea promova aceasta acțiune în termenul stabilit de lege, Curtea recunoscând statelor dreptul de a stabili anumite termene pentru exercitarea drepturilor procesuale, așa cum s-a arătat mai sus.
Imobilul în litigiu a fost preluat de S. român de la antecesorii reclamantei în anul 1977, iar Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18.05.1994. Curtea Europeană, în cauza P. contra României a reafirmat faptul că, „Convenția nu impune statelor contractante nici o obligație specifică de reparare a nedreptăților sau prejudiciilor cauzate înainte ca ele să fi ratificat Convenția”.
Recurenta reclamantă nu poate invoca prevederile Convenției pentru apărarea fostului său drept de proprietate, neavând un „bun” în sensul definit de Curte în jurisprudența sa, care să poată fi protejat de prevederile Convenției.
Cu privire la critica adusă sentinței privind faptul că instanța de fond nu i-a comunicat reclamantei încheierea de ședință din data de 04.10.2012, prin care au fost soluționate mai multe excepții, aceasta este neîntemeiată. Astfel, față de prevederile art. 255, art. 266 alin. 3 și art. 268 Cod procedură civilă, încheierea prin care au fost soluționate excepțiile nu se comunică părților. Recurenta avea posibilitatea de a critica modul de soluționare a excepțiilor prin calea de atac exercitată împotriva sentinței.
Este neîntemeiat și motivul de recurs privind faptul că pârâta I. E. a decedat în timpul procesului, iar hotărârea pronunțată în contradictoriu cu aceasta ar fi lovită de nulitate.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că pârâta I. E. nu are capacitate procesuală pasivă și prin încheierea din data de 04.10.2012 a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a acesteia, sentința recurată nefiind pronunțată în contradictoriu cu această pârâtă, cum în mod greșit susține recurenta. Astfel cum reiese din certificatul de deces depus la fila 21 (dosar prima instanță), pârâta I. E. a decedat la data de 02.05.2012, adică anterior înregistrării acțiunii ( înregistrată la data de 04.05.2012 – data poștei ).
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură va obliga recurenta să plătească intimatului S. R. prin Primarul Orașului L. suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform înscrisurilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta B. M. B. în contradictoriu cu intimații S. R. prin Primarul Orașului L., I. E., H. V., Ministerul Finanțelor Publice prin DGPF A., împotriva Sentinței civile nr.946 din 25.10.2012 pronunțată de Judecătoria L..
Obligă recurenta să plătească intimatului S. R. prin Primarul Orașului L. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
A. C. Ș. V. R. M.
Grefier
P. M.
Red.R.M.
Tred.P.M.
2 ex./ 29.03.2013
Nu se comunică părților.
RECURENTA - RECLAMANTĂ
B. M. B. - A., dom.ales C..av.M. Rubin - ., .
INTIMAȚI - PÂRÂȚI
S. R. prin Primarul Orașului L. - L., .. 26, jud. A.
I. E. - L., nr. 93/b, Cod postal_, J. A.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. - A., ., J. A.
H. V. - Cernăuți (Chernouc), ., .>
Instanța de fond: Judecătoria Lipvoa – judecător E. P.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 05-06-2013, Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 195/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
