Contestaţie la executare. Sentința nr. 3346/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3346/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 7115/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 944
Ședința publică din data de 15 octombrie 2014
Președinte S. N.
Judecător H. O.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta P. R. M., în contradictoriu cu reclamanta D. E., împotriva sentinței civile nr. 3346/03.07.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei doamna avocat O. A. din Baroul A., în substituire pentru domnul avocat Lanevschi I. D. din Baroul A., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 79,50 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei depune delegație de substituire și practică judiciară.
Nefiind formulate alte cereri ori necesare alte probe, instanța apreciind apelul în stare de soluționare, declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond și respingerea contestației la executare formulată de debitoare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, înregistrat la Tribunalul A. la 08.08.2014, constată că prin sentința civilă nr. 3346/03.07.2014 Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea D. E., în contradictoriu cu intimata P. R. M. și a dispus reducerea cheltuielilor de executare silită stabilite în dosarul execuțional nr. 196/2014 al B. B. L. M. de la 3616 lei la 1420 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că împotriva contestatoarei D. E. s-a început executarea silită de către intimata P. R. M., în baza titlului executoriu – sentința civilă nr. 8284/28.11.2013 a Judecătoriei A. (fila 3 dos. ex.), prin care s-a admis acțiunea reclamanților D. C. și P. R. M. (intimata de față) și s-a dispus evacuarea pârâtei D. E. (contestatoarea de față) din imobilul situat în A., ..
Critica contestatoarei cum că intimata P. R. M. nu este proprietarul exclusiv al imobilului (având doar o cotă de 7/16, restul de 9/16 aparținând coproprietarului D. C.), astfel că aceasta n-ar putea cere singură executarea silită a sentinței de mai sus – a fost considerată neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 643 alin. 1 și 2 C.civ., „Fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare. Hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari”.
Ca atare, intimata P. R. M., în calitatea sa de coproprietar, a solicitat executarea silită a sentinței de evacuare, nefiind obligatoriu ca și celălalt coproprietar s-o facă. Mai mult, în speță se poate observa chiar că ambii coproprietari doresc evacuarea contestatoarei, atâta timp cât ambii au introdus acțiunea de evacuare în urma căreia s-a pronunțat sentința de mai sus (titlul executoriu în cauză).
Contestatoarea a mai invocat că are pe rol un alt proces contra intimatei, însă aceasta nu a constituit o critică față de actele de executare silită.
În privința criticii contestatoarei privind cuantumul cheltuielilor de executare, aceasta a fost găsită întemeiată.
Executarea silită a vizat evacuarea dintr-un imobil, iar pentru acest obiect onorariul executorului judecătoresc este cuprins între 150 lei și 2200 lei (potrivit Ordinului MJ nr. 2550/2006).
În speță executorul judecătoresc a stabilit (fila 11 dos. ex.) un onorariu al său de 1200 lei + tva, adică 1488 lei.
Instanța a dispus reducerea acestui onorariu la suma de 1000 lei inclusiv tva, apreciind că aceasta este una rezonabilă, având în vedere obiectul executării silite (evacuarea dintr-un imobil situat în A., ce nu a necesitat o deplasare îndepărtată), precum și la activitatea desfășurată de către executor (așa cum a rezultat din procesul-verbal de la fila 28 dos. ex., debitoarea a eliberat de bunăvoie imobilul, deci evacuarea n-a presupus incidente sau acte de executare complexe).
În ceea ce privește onorariul de avocat pentru faza de executare silită, în cuantum de 1240 lei, instanța a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 451 al. 2 Cod Procedură Civilă, având în vedere că faza executării silite face parte din procesul civil.
Instanța a reținut totodată că, este adevărat că în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, însă contractul încheiat de avocat și clientul său își produce efectele nu doar între părți, ci și față de terțe persoane (în speță contestatoarea).
Cum fundamentul acordării cheltuielilor de executare silită avansate de creditor, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală (refuzul de executare a hotărârii), înseamnă că acel contract, încheiat de creditor cu avocatul său, își va produce efectele și față de debitor (acesta din urmă se vede obligat în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși el, evident, nu a participat la încheierea contractului respectiv), în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale și anume principiul reparării integrale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. În sistemul nostru de drept, sancțiunea (cu caracter general) care intervine în cazul abuzului de drept a constat în obligarea autorului abuzului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Așadar, în funcție de situația concretă din speță, instanța a avut posibilitatea de a-l obliga pe debitor să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de creditor pentru faza de executare silită, apreciind că acesta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă, care angajează răspunderea sa civilă delictuală (diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti debitorul executat silit reprezintă tocmai prejudiciul suferit de acesta ca urmare a abuzului de drept săvârșit de creditor).
Astfel, pe temeiul răspunderii civile delictuale, creditorul are dreptul de a obține de la debitorul executat silit sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de debitor prin aceea că a refuzat executarea de bunăvoie, astfel că datorită atitudinii sale a avut loc executarea silită), dar, tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, creditorul nu poate obține de la debitor decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârșită de creditor constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri).
Având în vedere cele de mai sus, precum și dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod Procedură Civilă, instanța a redus onorariul de avocat plătit de intimată avocatului său (1240 lei), în sensul că a obligat contestatoarea doar la plata sumei de 300 lei față de intimată, cu titlu de onorariu de avocat pentru faza de executare silită.
Aceasta deoarece, instanța a apreciat că onorariul de avocat plătit (1240 lei) este exagerat de mare raportat la obiectul cauzei (executarea silită prin intermediul executorului judecătoresc), precum și la activitatea desfășurată de către avocat - în speță doar cererea de executare silită adresată executorului a fost redactată de avocat (cerere care conține simpla solicitare de punere în executare a titlului executoriu, deci nu este vorba de o cerere complexă, ba dimpotrivă), neexistând dovada vreunor alte acte efectuate de avocat.
Intimata - creditoare a avut și are dreptul de a plăti avocatului său orice sumă de bani dorește, însă contestatoarea - debitoare nu poate fi obligată la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli de executare silită, ci doar la una rezonabilă, potrivită cu natura pricinii sau munca avocatului.
În cheltuielile de executare silită a fost inclusă și suma de 248 lei, reprezentând contravaloarea serviciuli prestat de . pentru „pregătirea dosarului”, servicii aferente asistenței juridice prestate de avocat (fila 7 dos. ex.).
Debitoarea nu a putut fi obligată la această sumă de bani, întrucât serviciile prestate de această societate pentru „pregătirea dosarului” (tehnoredactare acte, scoaterea pe imprimantă, copii xerox) sunt de fapt activități care țin de serviciile prestate de avocat, astfel că nu pot fi puse în sarcina debitoarei, pe lângă onorariul de avocat. „Pregătirea dosarului” este o activitate ce cade în sarcina avocatului și se reflectă (sau trebuie să se reflecte) în onorariul acestuia, astfel că nu se mai poate pretinde de către creditoare, pe lângă onorariul de avocat, și plata serviciilor de „pregătire a dosarului” de către o altă persoană decât avocatul.
Cheltuielile de executare silită mai cuprind suma de 500 lei + tva, constând în „alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite: 100 lei comunicarea actelor de procedură și multiplicare acte, 22 lei taxă informare bunuri, 15 lei taxă informare ITM, 24 lei taxă informare ORC, 180 lei cheltuieli comunicare acte prin poștă, 20 lei taxă serviciul de evidență a persoanelor, 25 lei taxă serviciul de înmatriculări vehicule etc.”
Instanța a redus această sumă la 100 lei inclusiv tva, pe care o apreciază ca rezonabilă raportat la înscrisurile din dosarul execuțional, dosar ce cuprinde o singură taxă de 1 leu plătită la Primărie (fila 15 dos. ex.), neexistând dovada plății vreunor alte taxe, de asemenea, comunicările din dosarul de executare silită și multiplicările de acte efectuate în niciun caz nu justifică o sumă mai mare.
În ce privește taxa judiciară de timbru pentru executarea silită, în cuantum de 20 lei, aceasta este datorată de către debitoarea-contestatoare și nu a fost redusă.
Față de cele de mai sus, contestația la executare a fost admisă în parte, în sensul că a dispus reducerea cheltuielilor de executare silită stabilite în dosarul execuțional nr. 196/2014 al B. B. L. M. de la 3616 lei la 1420 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, P. R. M., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate și respingerea contestației la executare, invocând dispozițiile art. 466, art. 669 și art. 717 Cod Procedură Civilă.
În motivarea cererii de apel, pârâta arată că instanța de fond a admis contestația la executarea și a dispus reducerea cheltuielilor de executare stabilite în dosarul nr. 196/2014 al B. B. L. M., de la suma 3.616 lei, la suma de 1.420 lei. Soluția instanței de fond este nelegală, deoarece onorariul avocațial în sumă de 1240 lei a fost redus la suma de 300 lei cu tva inclus ceea ce înseamnă că onorariul efectiv este de 60 de lei deoarece suma de 240 lei a fost virată la bugetul statului cu titlu de tva raportat la onorariul stabilit inițial ,de 1240 lei.
Apelanta arată că instanța de fond a apreciat că s-a săvârșit o faptă ilicită prin care a fost exercitat abuziv dreptul de a obține despăgubiri, reprezentând onorariul avocațial.
Referitor la faptul ce privește complexitatea muncii avocatului, apelanta arată că în pofida aprecierilor instanței de fond, aceasta nu se rezumă la redactarea unei simple cereri de executare silită, iar munca avocatului implică deplasarea de cel puțin două ori la domiciliul debitoarei, împreună cu executorul, asistarea clienților în eventualele contestații la executare, redactarea căilor de atac.
Cu privire la onorariul executorului apelanta arată că acesta a fost redus la suma de 1000 lei, onorariu stabilit în limitele prevăzute de anexa 1 la Ordinul Ministerului justiției nr. 2550/2006 și în anexa 1 la Statutul executorilor judecătorești, motivarea instanței fiind greșită deoarece onorariul nu se situează între maximul prevăzut în Ordin.
Apelanta mai arată că, instanța de fond, în mod eronat a redus cheltuielile de executare silită de la suma de 500 lei + 120 lei tva, la suma de 100 lei tva inclus. Debitoarea avea posibilitatea să execute de bunăvoie obligațiile instituite prin titlul executoriu, fiind nevoită să apeleze la concursul unui executor judecătoresc pentru recuperarea sumelor de bani avansate în cursul litigiului și pentru a obține evacuarea.
Contestatoarea nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare.
Verificând cauza în cadrul prevăzut de art.479 din Noul cod de pr.civilă, raportat la motivele pentru care intimata a declarat apel, se constată că acesta nu este fondat, sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor legale privind contestația la executare din perspectiva verificării modului de stabilire a cheltuielilor de executare, cuprinse în art.711 raportat la art.669 și la art.451 NCPC, dar nu pentru motivele avute în vedere de prima instanță, întemeiate pe exercitarea abuzivă a dreptului creditorului de a obține despăgubiri, ci pentru cele ce urmează.
Astfel, în sensul dispozițiilor legale sus arătate, debitorul suportă cheltuielile de executare stabilite, sau după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Întrucât orice obligație dintr-un titlu executoriu trebuie îndeplinită de bunăvoie la momentul scadenței, debitorul este prezumat a fi în întârziere dacă nu se conformează și implicit are obligația de a suporta cheltuielile stabilite sau efectuate de creditor după înregistrarea cererii de executare.
În cazul în care debitorul a executat obligația de îndată după somație sau în termenul acordat de lege el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Ori, după cum rezultă din actele dosarului de executare anume din procesul-verbal aflat la fila 28 debitoarea a evacuat imobilul în termenul acordat prin adresa ce a fost trimisă la 29 aprilie 2014-fila 18 dosar execuțional, situație în care modul în care prima instanță a dispus cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare reprezentând onorariu avocațial prin reducerea acestuia reprezintă o operațiune corectă cu fundament în prevederile legale anterior indicate și analizate din persepctiva suportării de către debitor fără ca relația contractuală dintre creditor și avocat să fie afectată.
Față de cele arătate, în temeiul art.480 NCPC tribunalul va
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimata P. R. M. împotriva sentinței civile nr. 3346/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu contestatoarea D. E..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică în 15 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
S. N. H. O.
Grefier,
A. B.
Red. S.N..
Tred. A.B.
4 ex/24.11.2014
2 . comunică
- apelanta P. R. M., A., .
- intimata - D. E., A., .
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2979/2014. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
