Întoarcere executare. Sentința nr. 2979/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2979/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 17762/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1006
Ședința publică din 4 noiembrie 2014
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul M. M. E. în contradictoriu cu intimata S. C. Călători SA împotriva sentinței civile nr. 2979/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. precum și apelul exercitat de S. C. Călători SA împotriva aceleiași sentinței, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei S. C. Călători SA – consilier juridic Milotin F., lipsă fiind apelantul M. M. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentantul apelantei S. C. Călători SA solicită admiterea apelului formulat și respingerea apelului declarat de apelantul pârât M. M. E..
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 2979/17.06.2014 Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. Călători SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara în contradictoriu cu intimatul M. M. E..
A anulat în parte actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 266/2013 al B. H. P. în privința sumei ce depășește valoarea creanței datorate de contestatoare intimatului, în sumă de 6.369,29 lei.
A redus cheltuielile de executare stabilite prin încheierea executorului judecătoresc din data de 13.11.2013, de la suma de 1.731,20 lei la suma de 1.000 lei.
A dispus întoarcerea executării silite, respectiv restituirea către contestatoare a sumei de 3.247,64 lei.
A obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 lei constând în onorariu expert.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că dosarul execuțional a avut ca obiect solicitarea creditorului M. M. E. de punere în executare silită a titlului executoriu constituit din sentința civilă nr. 3054/05.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, irevocabilă, prin care contestatoarea debitoare a fost obligată să achite creditorului sporul pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul de bază aferent fiecărei luni, pentru perioada mai 2009 - decembrie 2010.
După constituirea dosarului execuțional, executorul judecătoresc a solicitat instanței de executare – Judecătoria A. – încuviințarea executării silite, cerere admisă prin încheierea nr. 7763/06.11.2013 dată în dosarul nr._/55/2013.
La data de 13.11.2013, executorul judecătoresc a emis către debitoare somația la executare, prin care a somat debitoarea să achite creditorului M. M. E. suma de 10.616,93 lei, sumă compusă din drepturile salariale în cuantum de 8.885,73 lei (conform calculului creditorului) și cheltuielile de executare silită în cuantum de 1.731,20 lei, stabilite prin încheierea executorului din aceeași dată, compuse din taxa judiciară de timbru de 20 lei, onorariul executorului în sumă de 1.091,20 lei și cheltuieli de executare de 620 lei.
De asemenea, la aceeași dată executorul a emis adrese de înființare a popririi către mai multe unități bancare, pentru poprirea creanței pusă în executare silită.
La data de 26.11.2013, conform adresei Unicredit Ț. Bank, acest terț poprit a virat în contul executorului judecătoresc întreaga creanță în cuantum de 10.616,93 lei.
Totodată, prima instanță a reținut că prin prezenta contestație, contestatoarea debitoare a solicitat anularea actelor de executare și întoarcerea executării, invocând în esență calculul eronat al sumei datorate în temeiul titlului executoriu, precum și a cheltuielilor de executare aferente.
Pentru verificarea și stabilirea exactă a sumei corespunzătoare drepturilor salariale datorate de debitoare cu titlu de spor pentru condiții speciale de muncă, în cuantum de 25% din salariul de bază aferent fiecărei luni, pentru perioada mai 2009-decembrie 2010, instanța de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă de doamna expert B. V..
Expertul a efectuat calculele necesare și a răspuns la obiectivul expertizei în două variante, una prin care a stabilit suma datorată conform salariului de bază acordat efectiv creditorului în perioada mai 2009 – decembrie 2010, rezultând suma de 4.595 lei, și o variantă prin care a calculat sporul cu luarea în considerare a sentinței civile nr. 3362/05.09.2012 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._, de asemenea irevocabilă, prin care s-a dispus obligarea aceleiași debitoare să acorde creditorului, pentru aceeași perioadă mai 2009 – decembrie 2010, diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite în aceeași perioadă, sume actualizate cu rata inflației. Conform celei de a doua variante, suma reprezentând sporul acordat prin titlul executoriu a fost stabilită la 6.369,29 lei.
Instanța de fond a apreciat, față de faptul că sentința civilă nr. 3362/05.09.2012 produce efecte pentru aceeași perioadă de timp, iar prin această sentință s-a stabilit cu putere de lucru judecat că salariul de bază trebuie calculat pornind de la salariul de bază minim brut de 700 lei (și nu de 600 lei), că sporul de 25 % din salariul de bază aferent fiecărei luni trebuie calculat cu luarea în considerare a sentinței prin s-a stabilit îndreptățirea creditorului la un salariu de bază mai mare. Prin urmare, instanța de fond a validat a doua variantă de calcul din expertiză, respectiv a stabilit că suma reprezentând sporul pentru condiții speciale de muncă cuvenit creditorului pentru perioada mai 2009 – decembrie 2010 este de 6.369,29 lei.
În consecință, stabilind că suma ce trebuia pusă în executare silită – 6.369,29 lei este mai mică decât suma efectiv executată în dosarul execuțional – 8.885,73 lei, instanța de fond a dispus, în temeiul art. 719 Cod de procedură civilă, anularea parțială a actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 266/2013, în privința sumei ce depășește valoarea creanței datorate de contestatoare intimatului (nejustificându-se anularea în întregime a actelor de executare).
Întrucât creanța ce a făcut obiectul executării silite a fost diminuată, iar cheltuielile de executare au fost stabilite raportat la creanța inițială, instanța de fond a considerat că se impune și diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor de executare stabilite la suma de 1.731,20 lei.
Ținând cont că potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000 onorariul maxim al executorului judecătoresc pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, este de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite (respectiv maxim 637 lei), și că debitorul datorează, în afară de taxa judiciară de timbru de 20 lei, și cheltuieli de executare propriu-zisă, calculate în temeiul Hotărârii UNEJ nr. 2/2007 pentru actele de executare efectuate, instanța de fond a redus cuantumul total al cheltuielilor de executare silită de la 1.731,20 lei la 1.000 lei.
Având în vedere că debitoarea a achitat întreaga creanță pusă în executare silită, atât debitul cât și cheltuielile de executare silită, prima instanță a considerat că se impune, în temeiul art. 722 Cod de procedură civilă, întoarcerea executării pentru suma achitată în plus, în cuantum de 3.247,64 lei (10.616,93 lei achitat minus 6.369,29 lei debit datorat minus 1.000 lei cheltuieli de executare).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelanta S. „C. Călători” SA prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și în rejudecare, anularea în parte a actelor efectuate în dosarul execuțional nr. 266/2013 al B. H. P. în privința sumei ce depășește valoarea creanței datorate de contestatoare intimatului, în sumă de 4.595 lei; reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea executorului judecătoresc din data de 13.11.20/3 de la suma de 1.731,20 lei la suma de 479 lei și întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 5.542,93 lei, a sumei de 2.500 lei onorariu expert cât și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei taxa judiciară de timbru, obligarea intimatului M. M. la plata acestora.
În motivare susține că a arătat și dovedit (prin expertiza contabilă în speță) că prin introducerea cererii de executare silită de către creditorul M. M. acesta nu a calculat corect suma de executat, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3054/23.08.2012, în consecință executarea silită apare ca neîntemeiată, astfel încât încheierea nr. 7763/06.11.2013 a Judecătoriei A. în dosarul_/55/2013 de încuviințare a executării silite este dată fără îndeplinirea formelor legale, motiv pentru care întoarcerea executării silite trebuia făcută asupra întregului debit executat respectiv 10.616,93 lei.
Totodată a considerat că trebuie remarcat că în motivarea sentinței civile, instanța de judecată și-a însușit suma de 6.369, 29 lei ca debit datorat de societate către intimat, suma ce reiese din obiectivul 2 al expertizei contabile efectuate în speță de față.
A învederat că prima instanță a reținut că acest obiectiv a fost calculat cu luarea în considerare a sentinței civile nr. 3362/05.09.2012 a Tribunalului A. – dosarul nr._ prin care s-a dispus obligarea pentru perioada mai 2009-decembrie 2010 a drepturilor salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei sume actualizate cu rata inflației.
În concluzie sporul de 25 % datorat conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3054/23.08.2012 a fost raportat la valoarea de 700 lei în baza sentinței civile nr. 3362/2012.
Într-adevăr, a arătat că sentința civilă nr. 3362/05.09.2012 a Tribunalului A. dosarul_ prevede acordarea de drepturi salariale raportat la salariul minim brut de 700 lei pentru perioada 31.05._10, astfel încât această sentință sancționează nerespectarea unor prevederi legale și achitarea unor diferențe de drepturi salariale și nu stabilește încheierea unor acte adiționale prin care părțile au schimbat salariul de încadrare al intimatului pe anul 2009-2010.
De altfel, prevederile sentinței civile nr. 3362/05.09.2012 a Tribunalului A. dosar nr._ a fost pusă în executare fiind și executată.
În ceea ce privește suma stabilită de către experta contabila la obiectivul nr. 2 a arătat că a contestat debitul executat de creditor în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3054/23.08.2012 a Tribunalului A. din dosarul nr._ care prevede obligativitatea societății de acordare „în favoarea reclamantului, pentru perioada mai 2009 - decembrie 2010 a sporului pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% aferente fiecărei luni din salariul de baza” fără a avea în vedere alt titlu executoriu, așa cum experta a calculat obiectivul nr.2.
Debitul de la obiectivul nr. 2, nu poate fi luat în considerare, deoarece obiectul contestației la executare în prezenta speță îl constituie neregularități a sumei executate în baza sentinței civile nr. 3054/23.08.2012 a Tribunalului A. dosar nr._ cât și prevederile dispozitivului titlului executoriu sentința civilă nr. 3054/23.08.2012 a Tribunalului A. dosar nr._ prin care se prevede acordarea sporului de 25% aferentei fiecărei luni din perioada mai 2009-decembrie 2010.
Totodată a arătat că prin sentința civilă nr. 3362/05.09.2012 a Tribunalului A. în dosarul nr._ a fost executată silit conform încheierii din data de 22.11.2013 a B. H. Pasculescu în dosarul nr. 265/2013 astfel încât includerea acestei hotărâri în calcularea obiectivului nr. 2 apare ca o dublă executare.
Indicele de inflație și calcularea sumei plecând de la suma de 700 lei este prevăzut de sentința civilă nr. 3362/05.09.2012 a Tribunalului A. în dosarul nr._, care de altfel a fost executată și nu face obiectul prezentei cauze.
Așa cum a arătat în prima instanța, executarea silită începută de creditorul vizează executarea titlului executoriu reprezentat prin sentința civilă nr. 3054/23.08.2012 al Tribunalului A. în dosarul nr._ și care prevede „acordarea în favoarea reclamantului, pentru perioada mai 2009-decembrie 2010 a sporului pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% aferent fiecărei luni, din salariul de bază".
Or, obiectivul 2 propus de către intimat și însușit de instanța de judecată, vizează alt titlu executoriu, reprezentat prin sentința civilă nr. 3362/05.09.2012 al Tribunalului A. din dosarul nr._ pentru care s-a efectuat executarea silită și exista un dosar pe rol la Judecătoria A. dosarul nr._/55/2013 unde a formulat contestație la executare.
În concluzie, a subliniat că rezultatul expertizei contabile care reflectă realitatea este cel al obiectivului nr. 1 pentru care expertul contabil numit de instanța de judecată a stabilit cuantumului debitului creditorului M. M. în baza sentinței civile nr. 3054/2012 a Tribunalului A. în dosarul nr._ reprezentând: spor pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% aferent fiecărei luni din salariul de bază pentru perioada mai 2009-decembrie 2010.
În ceea ce privește reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea executorului judecătoresc din data de 13.11.2013 de la suma de 1.731.20 lei la suma de 479 lei, a arătat că raportat la valoarea debitului de la obiectivul nr. 1 al expertei contabile, în suma de 4.595 lei, și în baza art. 39 din Legea nr. 188/200 onorariu expertului putea fi de maxim 10%, astfel încât suma datorată executorului era de maxim 459,5 lei adăugând suma de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, reiese suma de 479,5 lei.
A precizat că prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 13.11.2013 ale B. H. Păasculescu în dosarul nr. 266/2013 nu se detaliază cheltuielile de executare în sumă de 620 lei astfel încât a considerat că acestea nu sunt dovedite.
Cu privire la taxa judiciară de timbru în suma de 1.000 lei, a arătat că în temeiul art. 45 al. 1 lit. f din OUG 80/2013 societatea poate solicita restituirea taxei judiciare, însă prin acțiunea introductivă cât și precizarea la acțiune a solicitat obligarea intimatului la plata acestor cheltuieli.
A considerat că prevederile OUG 80/2013 nu instituie o obligație în sarcina societății sub aspectul returnării taxei, deoarece restituirea se face „la cerere", iar prin prevederile C. „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată", or societatea a formulat cerere în acest sens și nu în sensul restituirii taxei în baza art. 45 al. 1 lit. f din OUG 80/2013.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și apelantul M. M. E., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate pe care o consideră nelegală și netemeinică, în rejudecare, respingerea contestației la executare.
A arătat că a făcut toate demersurile posibile, în vederea executării sentinței, însă acestea au rămas fără nici un rezultat, iar acum când culpa exclusivă a societății a fost demonstrată, aceasta solicită și cheltuieli de judecată, deși este evident că a refuzat în mod sistematic comunicarea sumelor datorate, în vederea executării silite.
Dacă pârâta comunica „calculul drepturilor salariale aferente executării sentințelor judecătorești” atunci se executau acele sume comunicate și nu se mai ajungea în situația de a formula contestație la executare întrucât respectivele sume erau furnizate executorului cu câteva luni înaintea executării, chiar de către societate.
În aceasta situație, a considerat că societatea trebuia să suporte costul oricărei expertize pe care o solicita, întrucât deși era obligată să execute de bună voie sentința, a refuzat în mod sistematic acest lucru, dovada fiind numeroasele demersuri pe care le-a făcut atât personal cât și prin intermediul executorului judecătoresc, care au rămas fără nici un rezultat.
Totodată a considerat că nu are nici o vină, privind modul de calcul înaintat expertului fiindcă a calculat cu bună credință sumele, în condițiile în care societatea a refuzat să-i furnizeze copii de pe fluturașii de salarii, sau după foile de parcurs sau să comunice expertului sumele datorate.
În această situație, a considerat că, stabilindu-se în sarcina sa vreo cheltuială de judecată, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât în cauza M. C. împotriva României, precum și în cauze similare, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a stabilit cu valoare de principiu că: „25. Curtea amintește că executarea unei sentințe sau a unei hotărâri a oricărei instanțe trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 din Convenție. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părți (Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei [GC], nr. 22.774/1993, paragraful 63, CEDO 1999-V) ".
În prezenta cauză, deși în calitate de reclamant a obținut, în cursul anului 2012, o hotărâre definitivă ordonând unei societăți cu capital de stat să-i plătească drepturile salariale neacordate și deși a făcut ulterior, demersuri în vederea executării, hotărârea a rămas neexecutată, timp de un an și jumătate, datorită refuzului sistematic al angajatorului de a executa și de a comunica calculul sumelor executorului judecătoresc, astfel că orice plată de taxă de timbru sau cheltuieli cu expertiză se datorează culpei exclusive a acesteia de a pune în executare hotărârea de bună voie.
A arătat că este indubitabil că aceste societăți cu capital de stat aparțin de administrație, în sensul de autoritate care guvernează statul de drept astfel că sunt aplicabile considerațiile Curții, referitoare la: „27. Or, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției. Așadar, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi (Cauza Hornsby împotriva Greciei)”.
Intimata S. „C. Călători” SA a formulat întâmpinare la apelul depus de apelantul M. M. E., prin care a solicitat respingerea apelului acestuia ca neîntemeiat.
În motivare a învederat că își susține punctul de vedere arătat la prima instanța cât și în apelul formulat de societate cât și din actele depuse la dosar, iar față de motivele de apel invocate de apelantul intimat a arătat despre contestația la executare că reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia se poate obține desființarea măsurilor ilegale de urmărire silită, or așa cum a arătat și dovedit, creditorul nu a calculat corect debitul, prin aceasta fiind vătămați prin executare.
Contestația la executare poate avea ca obiect orice neregularitate procedurală săvârșita cu prilejul activității de urmărire silită, or în speță de față obiectul prezentei cereri vizează cuantumul sumei de executat.
A considerat că este îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată deoarece intimatul a căzut in pretenții astfel încât conform art. 453 NCPC „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar culpa îi aparține cu privire la producerea acestor cheltuieli, deoarece stabilirea debitului de executat a aparținut apelantului, care a solicitat executarea silită asupra unei sume cu mult peste cea corectă.
Apelantul intimat M. M. E. nu a formulat întâmpinare la apelul exercitat de apelanta contestatoare S. „C. Călători” SA.
Analizând apelul exercitat de S. C. Călători SA prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin primul motiv invocat, apelanta susține în esență că, în mod eronat prima instanță și-a însușit obiectivul nr. 2 al expertizei, propus de către creditor.
Nu poate fi primită această susținere, întrucât în mod corect prima instanță a validat a II-a variantă a raportului de expertiză în condițiile în care prin sentința civilă nr. 3362/05.09.2012 pronunțată de Tribunalul A. s-a stabilit cu putere de lucru judecat că salariul de bază trebuie calculat pornind de la salariul de bază minim brut de 700 lei, iar titlul executoriu – sentința civilă nr. 3054/23.08.2012 prevede obligarea contestatoarei la plata sporului de 25 % din salariul de bază.
Considerându-se corectă suma ce reprezintă debit, se constată a fi neîntemeiat și motivul ce vizează reducerea cheltuielilor de executare silită în funcție de suma de 4595 lei.
Prin ultimul motiv de apel, contestatoarea apreciază că în mod greșit prima instanță nu a făcut aplicarea art. 453 Cod procedură civilă ce o îndreptățește la recuperarea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Nu poate fi primită această susținere a contestatoarei în condițiile în care propria sa atitudine a generat prezentul litigiu. Deși titlul executoriu a fost pronunțat la data de 23.08.2012, aceasta nu a înțeles să se conformeze celor hotărâte irevocabil, creditorul fiind nevoit, după aproximativ un an și patru luni de zile, să recurgă la executarea silită.
Apelul exercitat de creditorul M. M. E. se apreciază a fi întemeiat.
Acesta a inițiat executarea silită a titlului executoriu întrucât contestatoarea nu a înțeles să îndeplinească obligația de plată a drepturilor salariale stabilită irevocabil în sarcina sa.
Susține contestatoarea – debitoare prin întâmpinare că era obligat creditorul să apeleze la un expert pentru determinarea sumei a cărei executare silită a cerut-o, omițând că ea a fost obligată prin hotărâre judecătorească la plata unor sume de bani și prin urmare, ea este prima chemată să calculeze suma datorată.
Iar pe de altă parte, dispozițiile art. 272 din Legea 53/2003 prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În consecință, nu este legal și nici corect ca apelantul creditor să suporte parte din onorariul expertului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul contestatoarei va fi respins, iar cel al creditorului va fi admis, sentința va fi schimbată în parte, respectiv va fi înlăturată obligația de plată a cheltuielilor judiciare reprezentând onorar expert, stabilită în sarcina apelantului creditor.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelantul M. M. E. în contradictoriu cu intimata S. C. Călători SA împotriva sentinței civile nr. 2979/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că înlătură obligația de plată a cheltuielilor judiciare reprezentând onorar expert, stabilită în sarcina apelantului.
Menține în rest celelalte dispoziții.
Respinge apelul exercitat de S. C. Călători SA împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2014.
Președinte Judecător Grefier
M. A. T. B. V. L.
Red.TB /Thred.MC
4 ex./2 .
Se comunică cu:
1.apelant M. M. E. – A. ., Jud. A.
2.intimatul S. C. Călători SA – Sucursala de transport feroviar de călători – Timișoara ., Jud. T.
Primă instanță Judecătoria A. – judecător H. B.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1360/2014. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3346/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
