Contestaţie la executare. Decizia nr. 866/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 866/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 3379/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 866
Ședința publică din data de 01 octombrie 2014
Președinte H. O.
Judecător S. N.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de apelantul – intimat M. S. E. în contradictoriu cu intimata S.I.F. B. CRIȘANA S.A. împotriva sentinței civile nr.3105/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ ,având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prin serviciul registratură al instanței la data de 26 septembrie 2014, intimata S.I.F. B. CRIȘANA S.A. a depus concluzii scrise .
Văzând că susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru astăzi, instanța trece la soluționarea cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, înregistrat la această instanță la 25.07.2014, se constată că prin sentința civilă nr.3105/23 06 2014 Judecătoria A. a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.I.F. B. Crișana S.A., în contradictoriu cu intimatul M. S. E. și a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1431/29.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.1667/C/2006.
A dispus anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr.1303/11.02.2014 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar nr._, precum și a tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.29/2014 al B. H. P. și a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.1303/11.02.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 949/2002, pronunțată de Judecătoria L., în dosar nr. 739/2002, decizia civilă nr. 313/A/2003 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 1270/A/2003 și decizia civilă nr. 209/2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 8029/C/2003, decizia civilă nr. 1431/29.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ și încheierea din data de 09.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, pentru suma de 159.306,51 lei, la cererea creditorului M. S. E..
Față de data începerii executării silite, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 25 din noul Cod de procedură civilă.
Cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.1431/29.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, instanța a reținut că aceasta a fost soluționată prin sentința civilă nr.1683/21.02.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului în baza deciziei civile nr. 53/R/2012 a Tribunalului Hunedoara, fiind admisă în parte contestația la executare conexată formulată de contestatoarea S.I.F. B. Crișana S.A. în contradictoriu cu intimata Asociația Romprestări P.A.S., reprezentată prin lichidator S.C. Expert S.P.R.L., în sensul că a fost admisă excepția prescrierii extinctive a executării silite privind titlul executoriu constituit din decizia civilă nr. 1431/29.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1667/C/2006.
Intimatul a invocat faptul că are calitate de succesor cu titlu particular al creditorului inițial, Asociației Romprestări PAS A., astfel că acestuia îi pot fi opuse aceleași excepții și apărări ca și creditorului inițial, creanța transmisă rămânând neschimbată.
Prima instanță a considerat că nu poate fi primită susținerea intimatului, în sensul că dreptul de a cere executarea silită a deciziei civile nr.1431/29.06.2006 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._, ar începe să curgă doar de la data de 15.03.2012, dată la care a fost pronunțată încheierea prin care Curtea de Apel Timișoara a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 1431/29.06.2006 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr._ .
Prin sentința civilă nr.1683/21.02.2011 s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că termenul de prescripție extinctivă a început să curgă de la data de 09.11.2006 și s-a împlinit la data de 09.11.2009. Mai mult, în argumentarea soluției s-a reținut că de la data de 09.11.2006 s-a recunoscut contestatoarei Asociația Romprestări PAS calitatea de creditoare, astfel că intervenirea unei noi încheieri de îndreptare de eroare materiale nu ar putea fundamenta o altă concluzie.
Astfel, în motivarea sentinței s-a reținut că „ prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 09.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara cu privire la decizia civilă nr. 1431/29.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1667/C/2006, s-a statuat în sensul că aceasta (contestatoarea Asociația Romprestări P.A.S. și nu S.C. Romprestări S.A.) este beneficiara titlului executoriu. Această considerație a instanței este întărită atât de conținutul respectivei încheieri de îndreptare a erorii materiale pronunțată în condiții de contradictorialitate (inclusiv citare) față de parte, din care a rezultat în mod clar aspectul privind calitatea de creditor, cât și de considerentele deciziei civile nr. 927/21.10.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2009, astfel cum au fost acestea evidențiate anterior (prin scriere cu caracter italic).
Prin urmare, la data pronunțării încheierii de îndreptare a erorii materiale (09.11.2006) se consideră de către instanță că a început să curgă termenul de prescripție extinctivă a executării silite față de contestatoarea Asociația Romprestări P.A.S., acesta împlinindu-se la data de 09.11.2009”.
În conformitate cu prevederile art.430 al.2 din Noul Cod pr.civilă autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care aceasta se sprijină.
Prin urmare, în temeiul art.719 raportat la art.460 al.2, art.705 și la art.711 al.3 Cod procedură civilă, s-a reținut că s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că prescripția dreptului de a cere executarea silită a deciziei civile nr.1431/29.06.2006 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr._ s-a împlinit la data de 09.11.2009, astfel încât a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.I.F. B. Crișana S.A în contradictoriu cu intimatul M. S. E..
În conformitate cu prevederile art.453 al.1 Cod procedură civilă, a dispus obligarea intimatului, căzut în pretenții, la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, constând în taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel intimatul M. S. E., solicitând schimbarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea contestației la executare, invocând dispozițiile art. 711 și 717 raportat la 466 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Apelantul arată că decizia civilă nr. 1431 a Curții de Apel Timișoara a fost pronunțată la data de 29.06.2006, iar dispozitivul acesteia a fost modificat succesiv ca urmare a existenței unor erori materiale, respectiv în data de 09.11.2006 și în data de 15.03.2012.
Apelantul mai arată că prima instanță nu a reținut că denumirea corectă a intimatei a fost indicată abia în titlul din anul 2012 și în consecință a soluționat excepția prescripției ca și când îndreptarea erorii privind denumirea intimatei din . Asociația Romprestări PAS ar fi intervenit în anul 2006 și nu în anul 2012.
Referitor la autoritatea de lucru judecat, apelantul arată că prin sentința civilă nr. 1683/2011, instanța a stabilit că termenul de prescripție a deciziei civile nr. 1431/2006 a început să curgă la data pronunțării încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 09.11.2006 și s-a împlinit la data de 09.11.2009. La data pronunțării sentinței civile nr. 1683/2011, Curtea de Apel Timișoara nu pronunțase cea de-a doua încheiere de îndreptare a erorii materiale, iar în consecință instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 1683/2011, nu a avut în vedere existența și efectele celei de-a doua încheieri de îndreptare de eroare materială.
Cu privire la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1683/2011 a Judecătoriei A. și a sentinței civile nr. 5405/2011 a Judecătoriei sectorului 4 București, apelantul arată că excepția prescripției extinctive a mai fost soluționată și de alte instanțe: sentința civilă nr. 1683/2011, irevocabilă, de către Judecătoria A. și decizia civilă nr. 262R/2013 de Tribunalul București. Prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, instanțele au stabilit că termenul de prescripție începe să curgă de la data la care creditoarea este corect identificată în dispozitivul titlului executoriu, aspect care trebuia reținut de prima instanță cu putere de lucru judecat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, invocându-se prevederile art. 223 alin. 3 Cod Procedură Civilă.
Intimata arată că Judecătoria A. a admis în mod corect și legal contestația la executare, reținând în mod corect situația de fapt și de drept din cauză, motivarea instanței cu privire la incidența în cauză a autorității de lucru judecat a aspectelor legate de prescripția extinctivă fiind una temeinică și perfect legală.
Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, intimata arată că apelantul afirmă în mod evident greșit faptul că termenul de prescripție curge de la „ultima" îndreptare de eroare materială a deciziei nr. 1431/2006, cu toate că această hotărâre judecătorească a mai fost pusă în executare silită de încă trei ori anterior datei de 15.03.2012, data ultimei îndreptări. O primă observație care se poate face este că nu se poate considera că, deși o hotărâre judecătorească a fost pusă în executare de trei ori, totuși, termenul de prescripție a executării silite nu a curs, ci începe să curgă ulterior punerii în executare silită a hotărârii, o asemenea afirmație nu este doar greșită, dar și absurdă. Chiar legea prevede că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere și de a obține executarea silită, moment care, în cazul hotărârilor judecătorești, este reprezentat de data rămânerii lor definitive (art. 705 alin. 2 din Codul de procedură civilă). Or, decizia nr. 1431/2006 a avut caracter definitiv și irevocabil de la data pronunțării sale, anume de la data de 29 iunie 2006, dată de la care, potrivit legii, curge prescripția dreptului de a cere executarea silită, având în vedere că anterior datei de 9 noiembrie 2006, decizia nr. 1431/2006 se referea la . la societatea comercială pe acțiuni, parte în litigiu, instanțele au considerat că nu de la data pronunțării deciziei curge prescripția dreptului de a cere executarea silită, deoarece dispozitivul deciziei era confuz. Confuzia a fost înlăturată prin încheierea de îndreptare de eroare materială din data de 9 noiembrie 2006, când mențiunea „SA" a fost înlocuită cu mențiunea „PAS", în cuprinsul deciziei vorbindu-se de Romprestări PAS ca și creditor, din acest moment nemaiexistând nicio confuzie cu privire la societatea pe acțiuni (SA) Romprestări, fiind clar că dispozitivul se referă la asociație, anume la Romprestări PAS. Pentru acest motiv mai multe instanțe de judecată au considerat că prescripția dreptului de a cere executarea silită curge de la data de 9 noiembrie 2006, dată de la care titularul dreptului de a cere executarea silită a avut posibilitatea legală de a acționa.
Decizia nr. 1431/2006 fiind pusă în executare silită de 3 ori Asociația Romprestări PAS a pus în executare, fără niciun impediment decizia nr. 1431/2006 în două dosare de executare silită succesive (dosarele cu nr. 8/2011 și 346/2012 la B. P. H.), deci nu ar putea susține că nu a cunoscut că este creditor sau că nu ar fi putut pune în executare decizia nr. 1431/2006 anterior îndreptării acesteia din 15 martie 2012. Cererea de îndreptare a erorii materiale admisă în 15 martie 2012 a avut drept scop tocmai crearea acestei aparențe, pentru a putea invoca încheierea de îndreptare de eroare materială ca punct de plecare a unei noi prescripții. Cererea de îndreptare a erorii materiale a fost formulată doar după ce două instanțe (Judecătoria A. și Judecătoria Sectorului 4 București) au constatat prescrisă executarea silită a deciziei nr. 1431/2006. Singurul scop al acestui demers procesual a fost tocmai încercarea disperată de a inventa un nou termen de prescripție extinctivă. Or, nu poate fi acceptat ca de fiecare dată când se îndreaptă o eroare din dispozitivul unei hotărâri judecătorești, să curgă un nou termen de prescripție, deoarece acest lucru lasă uneori la latitudinea părții momentul de început al prescripției, ceea ce nu poate fi acceptat. Intimatul încearcă să profite, cu rea credință, în baza propriei culpe, de o inadvertență legislativă care permite formularea unei cereri de îndreptare a unei erori materiale în temeiul art. 281 Cod proc. civilă oricând, chiar și după împlinirea termenului de prescripție.
Autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 1683/21 februarie 2011 a Judecătoriei A. și a Deciziei civile nr. 53/R/19 ianuarie 2012 a Tribunalului Hunedoara, pronunțate în dosarul nr._, a avut ca obiect tocmai o cerere de repunere în termenul de prescripție a executării silite a Deciziei nr. 1431/2012 a Curții de Apel Timișoara.
Intimata arată că sentința civilă nr. 1683/21 februarie 2011 a Judecătoriei A. și a deciziei civile nr. 53/R/19 ianuarie 2012 a Tribunalului Hunedoara, pronunțate în dosarul nr._ se răsfrânge și asupra apelantului, acesta fiind asimilat părților, deoarece autoritatea de lucru judecat își extinde efectele și asupra succesorilor cu titlu particular. Prin sentința civilă nr. 1638/21.02.2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 53/R/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Judecătoria A. a statuat, cu autoritate de lucru judecat că prescripția dreptului de executare silită a deciziei nr. 1431/2006 a început să curgă la data de 9 noiembrie 2006 și s-a împlinit la 9 noiembrie 2009. De asemenea, prin Sentința civilă nr. 5405, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, depusă de intimat, instanța a constatat că dreptul de a solicita executarea silită s-a prescris în cursul anului 2009. Or, dacă dreptul Asociației Romprestări PAS s-a prescris la data de 9 noiembrie 2009, această entitate nu putea ceda către apelant decât un drept a cărui executare silită s-a prescris.
Chiar dacă ar fi să se conteste incidența autorității de lucru judecat, ceea ce nu poate fi contestat este efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, care este evident incident în speță. Chiar dacă prin absurd, în speță s-ar considera că nu ar fi incidentă autoritatea de lucru judecat este indeniabil efectul pozitiv al lucrului judecat, care nu presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci presupune că, atunci când în al doilea proces se pune o chestiune rezolvată printr-o hotărâre anterioară, această chestiune nu mai poate fi pusă în discuție în cel de-al doilea proces, partea fiind în imposibilitate să demonstreze contrariul a ceea ce s-a stabilit anterior, deoarece, în caz contrar, ar însemna că aceasta să pună în discuție însuși lucrul judecat.
Or, din acest punct de vedere, rolul sau scopul efectului pozitiv al lucrului judecat este tocmai acela al evitării contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătorești.
Atâta vreme cât aspectul litigios a fost consemnat și rezolvat în actul jurisdicțional anterior, indiferent că s-a făcut pe calea dispozitivului sau numai în considerente, însemnă că el nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare proprii din partea instanței, impunându-se noii judecăți ca un „dat" ce nu poate fi ignorat și nu poate fi contrazis.
Verificând cauza în cadrul prevăzut de art.479 din Noul cod de pr.civilă raportat la motivele pentru care intimatul a declarat apel, se constată că acesta nu este fondat, sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea în mod corect a dispozițiilor legale ce reglementează prescripția dreptului de a cere executarea silită susținerile în sens contrar ale apelantului nefiind fondate.
Astfel, dreptul intimatului de a cere executarea silită a deciziei civile nr.1431/29 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, sub aspectul împlinirii termenului de prescripție, a fost analizat și stabilit irevocabil prin sentința civilă nr.1683/21 02 2011 a Judecătoriei A., prezentul demers procedural al contestatoarei față de noua cerere de executare silită depusă de intimat la B. P. la 06 02 2014, prin invocarea autorității de lucru judecat fiind deplin justificat.
Susținerile intimatului sub aspectul momentului de la care începe să curgă termenul pentru depunerea unei cereri de executare silită a deciziei civile sus arătată, anume de la data pronunțării ultimei încheieri de îndreptare a erorii materiale de către Curtea de Apel Timișoara, 15 martie 2012, nu pot fi primite deoarece din decizia ce constituie titlu executoriu și din încheierea de îndreptare a dispozitivului acesteia dată la 9 noiembrie 2006, se reține că beneficiara titlului este Asociația Romprestări PAS al cărei succesor susține intimatul că este.
În aceste context este evident că intimatul nu poate pretinde mai mult decât o poate face antecesoarea sa sub aspectul executării silite, pentru care termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a începută să curgă așa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.1683/21 02 2011 a Judecătoriei A..
Pronunțarea încheierii de îndreptare a erorii materiale din 15 martie 2012 nu are consecințe asupra raportului juridic obligațional stabilit prin decizia ce constituie titlu executoriu, pe care o îndreaptă doar formal cu privire la denumirea intervenientei, deoarece sub aspectul executării efective, după cum rezultă din Protocolul de repartizare datat 15 09 2009 întocmit de Expert SPRL, demersurile au fost corecte, această împrejurare fiind reținută dealtfel și în hotărârea judecătorească sus menționată, față de care corect s-a reținut autoritatea de lucru judecat în ce privește prescripția dreptului intimatului de a cere executarea silită prin sentința atacată.
Față de cele arătate tribunalul, în temeiul art.480 din Noul cod de pr.civilă va respinge apelul declarat de apelantul – intimat M. S. E. în contradictoriu cu intimata S.I.F. B. CRIȘANA S.A. împotriva sentinței civile nr.3105/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul – intimat M. S. E. în contradictoriu cu intimata S.I.F. B. CRIȘANA S.A. împotriva sentinței civile nr.3105/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
H. O. S. N.
Grefier,
V. M.
Se comunică:
- apelantului – intimat M. S. E. – A.,..23,., la SCPA V. & Asociații
- intimatei S.I.F. B. CRIȘANA S.A. – A., Calea Victoriei,nr. 35 A, jud.A.
Red.S.N.
Tred./V.M./A.B.
4 ex./2 .
Red, Prima instanță – Jud.A. – judecător S. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 545/2014. Tribunalul ARAD | Actiune in regres. Hotărâre din 17-09-2014, Tribunalul ARAD → |
|---|
