Pretenţii. Sentința nr. 285/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 285/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 1301/250/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 784
Ședința publică din 16 septembrie 2014
Președinte T. B.
Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanta ., în contradictoriu cu intimații M. M. C. și M. C. F. împotriva sentinței civile nr. 285/07.05.2014 a Judecătoriei L. pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect, pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, având în vedere că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 09.07.2014, constată că, prin sentința civilă nr. 285/07.05.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria L. a respins excepția lipsei medierii invocată de pârâți ca nesusținută; a respins excepția prescripției acțiunii invocată de pârâți; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local B.; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții M. M.-C., M. C.-F. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții; a obligat pârâta . sumei de 2.470 lei, achitată cu chitanța AR VOB nr._/13.11.2007 reprezentând 10% din valoarea apartamentului conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la 13.11.2007 și înregistrat sub nr. 333/13.11.2007, la plata sumei de 225 lei reprezentând contravaloarea branșamentului la energie electrică a garsonierei nr. 5 cumpărate conform aceluiași contract de vânzare cumpărare, cu dobânzile aferente începând de la data înregistrării prezentei acțiuni si pana la plata efectiva a acesteia, precum și la plata sumei de 200 lei reprezentând contravaloarea branșamentului la rețeaua de apa a garsonierei nr. 5 cumpărate conform aceluiași contract precum si a dobânzilor aferente începând de la data înregistrării prezentei acțiuni și până la plata efectiva a acesteia; a obligat pârâta . reclamanților suma de 208 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 13.11.2007 reclamanții și pârâta de ordin 1 au încheiat contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 3333 având ca obiect garsoniera nr. 5 din blocul aparținând statului român, dat în administrare operativa paratei de ordin 1. După încheierea contractului de vânzare cumpărare și achitarea avansului de 10% din preț, hotărârea de consiliul local prin care li s-a atribuit garsoniera a fost atacată în contencios administrativ, fiind anulată, iar ca urmare a acestui fapt, au fost atacate si contractele de vânzare cumpărare încheiate pentru aceste locuințe, între care și cel din litigiu. La 22.10.2010 prin decizia civilă nr. 931 pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului A., în mod definitiv și irevocabil, s-a constatat nulitatea contractului avut de reclamanți pentru garsoniera nr. 5 încheiat cu pârâta de ordin 1. Conform sentinței civile recurate trebuia ca pârâtele să continue procedurile de atribuire a locuințelor, lucru care însă nu s-a mai întâmplat. Prin sentința civilă nr. 1096/10.12.2009 (dosar nr._ ) a Judecătoriei L. s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr. 3256/07.11.2007, nr. 3333/13.11.2007, nr. 3258/07.11.2007, nr. 3259/07.11.2007 și 3257/07.11.2007. Ca urmare a acestor hotărâri judecătorești, . prin adresa nr. 1230/23.05.2013 evacuarea pârâților din imobil. La data de 03.06.2013 reclamanții au predat apartamentul Primarului comunei B., ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal înregistrat cu nr. 1311/3.06.2012. Data de 3.06.2012 este în mod evident eronată, anul fiind 2013 și nu 2012. Din conținutul procesului verbal încheiat între reclamanți și conducerea comunei B. instanța reține că reprezentanții pârâtei cunosc pretențiile reclamanților cu privire la avansul în sumă de 2.470 lei din valoarea apartamentului, precum și taxele branșării la rețeaua electrică. Dreptul la acțiune în restituirea pretențiilor, făcut în baza unui act anulat, că acesta poate fi exercitat în conformitate cu art. 2517 și art. 2525 Cod civil, în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a desființat actul. Hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a rămas definitivă la 22.10.2010 când s-a pronunțat în recurs decizia civilă nr. 931/R/2010, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 23.10.2013, după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, calculat în conformitate cu prevederile art. 181 alin. 3 din codul de procedură civilă (C.). Dar, constatând faptul că acțiunea a depusă la poștă prin scrisoare recomandată și ca data depunerii, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe plic, este 22.10.2013, prima instanță a reținut că acțiunea a fost depusă înaintea termenului de prescripție, aplicându-se prevederile art. 183 alin. 1 C.. Pe de altă parte, constatând că trimiterea poștală a fost depusă în orașul L., localitate unde se află sediul instanței, că plicul poartă mențiunea ,,după plecare” și că la dosarul cauzei nu se regăsește recipisa la care face referire art. 183 alin. 1 C., respectarea prevederilor legale privind depunerea cererii de chemare în judecată ar putea fi pusă în discuție. Prima instanță a reținut că la 03.06.2013, dată la care, fără niciun dubiu, se află în interiorul termenului de prescripție, s-a încheiat procesul verbal nr. 1311 din care rezultă că pârâta recunoaște pretențiile reclamanților și chiar arată că vor fi restituite reclamanților, și că această recunoaștere a pretențiilor reclamanților, înaintea termenului de prescripție, atât în conformitate cu art. 2537 pct. 1 Cod civil, cât și cu art. 16 alin. 1 lit. a din decretul nr. 167/1958, iar întreruperea prescripției are ca efect, atât în baza art. 2541 alin. 1 și 2 Cod civil, cât și art. 17 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958, ștergerea prescripției începute înainte de ivirea cauzei de întrerupere, după întrerupere, începe să curgă o nouă prescripție. Excepția prescripției a fost respinsă în baza art. 248 C.. În ce privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului local B., prima instanță a reținut că potrivit art. 21 și art. 23 din Legea nr. 215/2001, aceasta este una dintre autoritățile administrative publice locale, dar unitatea administrativ-teritorială este . capacitatea juridică deplină, patrimoniu propriu și este reprezentantă în justiție de către Primar. Prin urmare numai . procesuală pasivă în acest proces, Consiliul local B. neavând această calitate, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind admisă. Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că reclamanții și-au dovedit pretențiile atât prin actele depuse la dosarul cauzei, cât și din recunoașterea pârâtei, conținută în procesul verbal de predare-primire a . aceste pretenții constau în 2.470 lei reprezentând avansul de 10% din valoarea apartamentului, 225 lei reprezentând contravaloarea branșamentului la energia electrică și 200 lei reprezentând contravaloarea branșamentului la rețeaua de apă. În consecință, prima instanță, în baza art. 194 și următoarele C., art. 1165 cod civil coroborat cu art. 1254, art. 1635 și art. 1646 Cod civil, a admis acțiunea reclamanților conform dispozitivului sentinței. În baza art. 1489 alin. 1 și 2 Cod civil, prima instanță a dispus ca la sumele datorate de către pârâtă se vor adăuga și dobânzile legale calculate de la data depunerii cererii de chemare în judecată și până la data efectivă a plății. În baza art. 453 alin. 1 C., prima instanță a obligat pârâții să-i plătească reclamantului suma de 208 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru de 208 lei și, constatând faptul că nu s-a făcut dovada onorariului de avocat acesta nu a fost acordat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, pârâta ., solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe cu consecința respingerii acțiunii și a obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță reprezentând onorariu avocațial.
În motivare arată că instanța a soluționat în mod eronat excepția prescripției dreptului la material la acțiune întrucât între reclamanți și pârâtă s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr. 3333/13.11.2007, contract ce avea ca obiect o garsonieră situată în B., într-un .. Prin sentința civilă nr. 1096/10.12.2009, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3333/13.11.2007 iar de la rămânerea definitivă, respectiv data de 10.12.2009, a fost depășit termenul de prescripție extinctivă de 3 ani aplicabil drepturilor de creanță în care reclamanții puteau solicita pretențiile sus formulate, dreptul la acțiune al reclamanților, privit sub aspect material, fiind prescris. Data de la care a început să curgă termenul de prescripție de trei ani este cea la care sentința amintită a rămas definitivă – m10.12.2009, dată de la care această sentință producea efecte juridice, fiind susceptibilă de punere în executare silită (conform art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul civil în vigoare la data pronunțării sentinței), termenul de prescripție neîncepându-și cursul de la data rămânerii irevocabile a sentinței prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare. Astfel, pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor de 2.470 lei (10% din valoarea apartamentului), 225 lei (valoarea branșamentului la energie electrică), 200 lei (contravaloarea branșamentului la rețeaua de apă), a cheltuielilor de judecată. Consideră că o discuție aparte o constituie temeiul de drept al acțiunii reclamanților, acțiunea acestora nefiind întemeiată în drept, contrar dispozițiilor art. 194 lit. d din C., ulterior, în cursul judecății, reclamanții și-au precizat temeiul de drept al acțiunii, însă apreciază că și această precizare comportă discuții în sensul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Noului Cod Civil în condițiile în care dreptul dedus judecății s-a născut sub imperiu Vechiului Cod Civil și astfel consideră că devin incidente dispozițiile art. 5 din Legea nr. 71/2011, astfel că, raportat la temeiul de drept al acțiunii, se impunea respingerea acesteia ca inadmisibilă. Apreciază că prima instanță a apreciat în mod eronat că termenul de prescripție ar fi fost întrerupt ca efect al semnării procesului verbal de predare a apartamentului iar mențiunea potrivit căreia se restituie avansul în condițiile legii trebuie interpretată nu ca o recunoaștere deplină a debitului ci ca o condiționare a restituirii debitului în condițiile în care sunt îndeplinite toate cerințele legale care să justifice această măsură, inclusiv ca dreptul să nu fie stins ca efect al prescripției extinctive. Procesul verbal valorificat de instanță face referire exclusiv la avansul achitat, nicidecum la plata contravalorii branșamentului la apă și la energie electrică.
În drept invocă prevederile art. art. 205 din Codul de procedură civilă.
Intimații Mihut M. C. si Mihut C. F. au solicitat, prin întâmpinare, respingerea, ca netemeinic, a apelului și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii atacate.
În motivare arată că apelul declarat în cauză nu este motivat în drept conform prevederilor art.470 alin 1 litera c C.P.C fiind întemeiat pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă care se refera a întâmpinare, fiind incidente prevederile art. 470 alin 3 Cod procedură civilă. Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, în mod corect prima instanță s-a raportat la înscrisul emis de către pârâta apelantă prin care recunoaște ca datorează pârâților restituirea avansului de 10 % din contravaloarea garsonierei făcând și mențiunea faptului că s-a efectuat si branșament la rețeaua de apă și de curent electric urmând însă a face restituirea în condițiile legii deoarece părțile la predarea garsonierei nu au solicitat și restituirea acelor sume achitare și recunoscute de către părți ca datorate. Apelanta se raportează la momentul pronunțării în primă instanță a anulării contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți pentru garsonieră neindicând nici un temei de drept în raport cu care hotărârea primei instanțe are mai mare autoritate decât hotărârea dată în recurs în acel dosar și pronunțată la data de 22.10.2010 care este irevocabilă iar susținerile pârâtei cu privire la data începerii termenului de prescripție raportat la hotărârea primei instanțe sunt contrazise de însăși actele ulterioare făcute de ea în privința restabilirii situației anterioare de carte funciară în ceea ce privește aceasta garsonieră, demersuri pe care le-a făcut după rămânerea irevocabilă a hotărârii în recurs, după data de 22.10.2010 și nu în cursul soluționării cererii de recurs. Referitor la cel de-al doilea motiv de apel privitor la absența temeiului de drept al acțiunii sau indicarea unui temei de drept greșit, consideră că având în vedere că sunt incidența prevederilor vechilor reglementari in materie de drept civil și procedură civilă, susțin lipsa de fundament a expunerii apelanți întrucât dacă reclamantul prezintă corect starea de fapt în acțiune sau o precizează ulterior nu i se poate cere acestuia să arate temeiul de drept, rolul găsirii normei juridice incidente revenind instanței de judecata, iar în legea noastră procesuală, deși printre elementele cererii de chemare în judecată figurează si arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, neindicarea acestuia nu este sancționată cu nulitatea. Prin motive de fapt si de drept, art. 112 pct. 4 C.P.C desemnează toate împrejurările, dar și principii, instituții, categorii, reguli juridice a căror cunoaștere este necesară pentru aplicarea și lămurirea obiectului procesului nefiind obligatoriu ca reclamantul să indice texte de lege pe care se întemeiază pretenția sa deoarece judecătorul va face el încadrarea juridica având la dispoziție obiect îl si motivele de fapt.
În drept invocă prevederile art. 471 al. 5 Cod procedură civilă, art.470 și următoarele Cod procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Termenul de 3 ani al prescripției extinctive prev. de art. 3 alin. 1 raportat la art. 7 din Decretul nr. 167/1958 curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de anulare a contractului de vânzare – cumpărare al părților, adică de la data pronunțării deciziei civile nr. 931/22.10.2010 a Tribunalului A. (dosar nr._ ), iar nu de la data pronunțării sentinței civile 1096/10.12.2009 a Judecătoriei L. definitivă, dar nu și executorie.
Art. 377 din Codul de procedură civilă din 1865 stabilește doar momentul la care o hotărâre judecătorească devine definitivă, dar nu și data exigibilității dispozițiilor sale ce pot fi puse în executare silită.
Astfel, hotărârea judecătorească ce conținea astfel de dispoziții era executorie doar la momentul finalizării procesului, adică a rămânerii irevocabile a hotărârii, cu excepția în care legea prevedea un alt moment al exigibilității (de ex., în materia hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile dintre profesioniști, a hotărârilor ce se bucurau de execuție vremelnică – art. 278).
Sentința civilă nr. 1096/10.12.2009 a Judecătoriei L. (dosar nr._ ), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 931/22.10.2010 a Tribunalului A., cuprinde dispozițiile de constatare a nulității absolute a contractelor de construire încheiate de reclamanți cu Primăria . nulității absolute a contractelor de vânzare – cumpărare printre care se afla și cel al reclamanților (nr. 3333/13.11.2007).
Aceste dispoziții nu sunt susceptibile de execuție vremelnică, iar punerea lor în executare presupune îndeplinirea unei obligații de a face de către . care dreptul de a cere restituirea prestațiilor efectuate în baza contractului de vânzare – cumpărare de mai sus (ca efect al sancțiunii nulității actului juridic) curge doar de la data de 22.10.2010.
Cererea de chemare în judecată a fost depusă recomandat la poștă în data de 22.10.2013, fiind astfel exercitat dreptul la acțiune, conform art. 183 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 și art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
În plus, cel puțin referitor la creanțele constând în avansul prețului și taxele branșării apartamentului la serviciul furnizat de ., este corectă aprecierea primei instanțe privitor la calificarea procesului verbal nr. 1311/ 03.06.2013 al Primăriei . act ce întrerupe cursul prescripției extinctive, conform art. 16 alin. 1 lit. a din același decret, cu consecința curgerii unei noi prescripții (art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958). Acest act emană de la debitorul . cu ocazia predării de către reclamanți a apartamentului nr. 5 din imobilul situat în B., nr. 103 (ca urmare a desființării contractului de vânzare – cumpărare de mai sus) și cuprinde asumarea de către apelantă a obligației de restituire a avansului de 2.470 lei reprezentând 10% din valoarea apartamentului, precum și taxelor de branșare a locuinței la rețeaua de energie electrică.
Este corectă susținerea recurentei privitor la faptul că legea aplicabilă raportului juridic civil al părților (dreptului de creanță invocat de reclamanți) este cea anterioară noului cod civil, ținând de faptul că atât hotărârea judecătorească de desființare a contractul de vânzare – cumpărare a rămas irevocabilă anterior intrării în vigoare a noului Cod civil (la 01.10.2011), ceea ce nu atrage inadmisibilitatea acțiunii. Art. 5 din Legea nr. 71/2011, invocat de recurentă, nu prevede nici un impediment în judecarea acțiunii, reglementând doar o dispoziție tranzitorie privitor la aplicarea în timp a legii civile noi.
Dimpotrivă, este incident art. 4 din Legea nr. 71/2011, conform căruia „La data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum și de alte acte normative, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozițiilor prezentei legi.”, în același sens fiind și dispozițiile art. 3 alin. 3 din noul Cod civil. În consecință și efectele nulității sunt supuse aceleași legi în vigoare la momentul constatării nulității actului juridic desființat.
În plus, art. 6 alin. 4 din noul Cod civil prevede în mod expres că „Prescripțiile […] începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.”
Pe de altă parte, prescripția dreptului la acțiune, efectul nulității constând în restabilirea situației anterioare sunt instituții juridice tratate atât de Codul civil de la 1864 și Decretul nr. 167/1958, precum și de noul Cod civil, iar prima instanță s-a raportat, cel puțin, în privința problemei prescripției și la dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
De asemenea, indicarea temeiului de drept ulterior formulării cererii de chemare în judecată nu constituie un motiv de anulare/schimbare a sentinței civile, la fel nici indicarea eronată a temeiului de drept ulterior, prin raportare la noul Cod civil în loc de vechiul Cod civil din moment ce este ușor de identificat cauza inclusiv în drept a acțiunii în aceste condiții.
În plus, apelantul reproșează reclamanților neîndeplinirea unei cerințe pe care însăși apelantul omite să o îndeplinească. Astfel acesta și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 205 C. cu precizarea faptului că își întemeiază întâmpinarea pe aceste dispoziții legale, fiind evidentă copierea apărărilor din întâmpinarea depusă în primă instanță în cadrul cererii de apel de așa manieră încât apelul nu este deloc motivat în drept.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C., va respinge apelul.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta ., cu sediul în ., jud. A. în contradictoriu cu intimații M. M. C. și M. C. F., domiciliați în loc. B., ., jud. A. împotriva sentinței civile nr. 285/07.05.2014 a Judecătoriei L. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red.MA / Thred.MA/VL
5 ex./3 .
Se comunică:
- apelantei . - B. nr. 314 județul A.
- intimaților M. M. C. și M. C. F. - B. . județul A.
Primă instanță: Judecătoria L. - judecător I. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 602/2014. Tribunalul ARAD | Fond funciar. Decizia nr. 1072/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
