Contestaţie la executare. Decizia nr. 545/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 1279/250/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 545
Ședința publică din data de 3 iunie 2014
Președinte L. L.
Judecător O. Ș. S.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul-contestator Țuțul N. S. E. în contradictoriu cu intimații S. R. și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara – Secția Drumuri Naționale Caransebeș, împotriva sentinței civile nr. 23 din 28.01.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură la data de 03 iunie 2014, Concluzii scrise din partea apelantului-contestator, prin care solicită admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și judecând în fond, să se admită acțiunea dispunând anularea formelor de executare și restabilirea situației anterioare executării, iar în subsidiar admiterea apelului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, considerând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 10 aprilie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 23/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul Țuțul N. S. E. în contradictoriu cu intimata C., D. Timișoara, prin Secția de Drumuri Naționale Caransebeș și S. R..
S-a respins în consecință și cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată și fără cheltuieli de judecată în privința intimatelor.
Pentru a hotărî astfel prima instanță în probațiune, a administrat mijlocul de probă constând în înscrisuri verificând totodată baza de date a instanței cu privire la relevanța schimbării de domiciliu a contestatorului cât și portalul Judecătoriei Timișoara sub aspectul verificării existenței procesului de fond privind plângerea contravențională de care a făcut vorbire contestatorul și cu privire la care a depus o copie ilizibilă a ștampilei Judecătoriei Timișoara de înregistrare a plângerii. Prima instanță a reținut, conturând tabloul general al litigiului, solicitarea contestatorului de a obține desființarea executării silite ca urmare a incidenței prescrierii dreptului la executare solicitare căreia intimata îi contrapune considerația că executarea nu este prescrisă ținând seama de succesiunea în timp a schimbării de domiciliu al contestatorului.
Prima instanță a mai reținut că prin Procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 18 martie 2011, contravenientul Țuțul S. E. cu domiciliul identificat Timișoara, ., Nr. 37, ., ., a fost sancționat de intimata C. cu amendă în valoare de 250 lei și cu 28 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire pentru o contravenție privind regimul juridic al plății rovignetei. Procesul-verbal de contravenție a fost comunicat de intimată, contravenientului contestator în cadrul procedurii afișării la domiciliul contestatorului în data de 24 martie 2011.
Din examinarea bazei de date a primei instanțe concretizată în Fișa de evidență pentru CNP_, cu privire la relevanța schimbării de domiciliu și de nume a contestatorului aceasta a reținut următoarele aspecte: Contestatorul, pe numele de Țuțul, a avut domiciliul în Municipiul Timișoara, . Nr. 37, . din 7 ianuarie 1997 până în 10 august 2012; începând cu 13 august 2012 contestatorul și-a modificat numele, ca urmare a căsătoriei încheiate, numindu-se Țuțul-N., iar din 10 august 2012 domiciliul acestuia a fost stabilit în Orașul Recaș, .. 49, Județul T..
Pe de altă parte, prima instanță a reținut că nu a fost depus la dosar de către contestator un certificat de grefă al Judecătoriei Timișoara care să ateste înregistrarea pe rol a plângerii contravenționale pretins că ar fi fost depusă de contestator, iar din examinarea informațiilor publice privind dosarele afișate pe portalul Judecătoriei Timișoara până la data pronunțării nu rezultă existența unui proces privind pe contestator și cu privire la care a depus o copie ilizibilă a ștampilei Judecătoriei Timișoara de înregistrare a plângerii contravenționale.
În Dosarul execuțional nr. 53/2013, intimata S. R. în baza titlului executoriu constând în Procesul-verbal de contravenție nr._ din data de 18 martie 2011, a Încheierii de încuviințare a executării silite nr. 273/21 iunie 2013 a comunicat contestatorului Somația de plată din data de 30 septembrie 2013.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile OG nr. 2/2001 în vigoare la data aplicării și comunicării sancțiunii contravenționale - art. 14 alin. (1) și (2); art. 27; art. 37; art. 39 alin. (1), (3) și (4) și codul de procedură civilă în vigoare din 15 februarie 2013 - art. 711 alin. (1), (2), (3) și (4), art. 712 alin. (1) și (2); art. 713 alin. (1); art. 714 alin. (1) și Decizia în interesul legii nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București.
În baza celor reținute, prima instanță a respins contestația și cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru început, a învederat părților că a tratat ca fiind o apărare propriu-zisă în raport cu desfășurarea executării silite considerația contestatorului privind prescrierea dreptului la executare, fără a o trata ca excepție procesuală. Ar fi fost inadecvat naturii juridice a excepțiilor procesuale care tind la paralizarea acțiunii sau contraacțiunii să examineze ca excepție procesuală o chestiune invocată de chiar contestator. Pe de altă parte, contestatorul atunci când răspunde întâmpinării depuse de intimată tratează unul dintre motivele care susțin întâmpinarea cu referire la excepția tardivității, excepția nesusținută însă expres de intimată pentru a i se da rezolvare de instanță. De altfel, prima instanță a fost interesată de asigurarea accesului contestatorului la examinarea fondului contestației strict din unghiul de vedere al calculării termenului legal pentru exercitarea contestației, 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă sau când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația, iar nu a termenului de exercitare a plângerii contravenționale și care nu face obiectul prezentei judecăți. În raport cu actul de executare contestat, somația din data de 30 septembrie 2013 comunicată contestatorului în 1 octombrie 2013, contestația a fost înregistrată la Judecătorie sub nr. 1.279 în data de 17 octombrie 2013, înlăuntrul termenului legal. Pe de altă parte, în legătură cu aplicarea Deciziei în interesul legii nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București pronunțată în data de 10 iunie 2013 și adusă la cunoștință publică prin publicare în Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ prima instanță a fost pusă în dificultate de a face aplicarea facilă a considerentelor acesteia cel puțin prin două considerații: prima, referitoare la faptul că tranșarea unitară a unei astfel de proceduri de comunicare a actului contravențional a fost relevată public prin publicarea deciziei ulterior efectuării comunicării actului contravențional prin afișare de către intimată, intimată care s-a condus după interpretarea normei juridice în formă nelămurită încă de Înalta Curte; secunda, referitoare la faptul că Înalta Curte a tranșat ordinea, principală-subsidiară a modalității de comunicare a actului contravențional fără a tranșa ca obligatorie pentru instanțe modul în care vor judeca acele cauze în care comunicarea s-a realizat numai într-o singură modalitate, fie principală, fie subsidiară. O ultimă apreciere față de interpretarea dată de Înalta Curte modului gramatical de scriere de către legiuitor a textului art. 27 din OG nr. 2/2001 privește considerația acesteia, că, din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, concluzionând în temeiul altor rațiuni că o astfel de interpretare prezintă neajunsuri, numai că în art. 27 menționat cuvântul ~sau~ nu reprezintă o conjuncție, fiind o disjuncție, iar calificarea gramaticală corectă dezvăluie lipsa de orice dubiu a voinței legiuitorului de a prevede inechivoc alternanța modalităților comunicării, iar acest sens susține interpretarea pe care intimata a dat-o legii înainte de stabilirea unei practici unitare. A proceda formal la aplicarea Deciziei, deși facil pentru Judecătorie, ar încălca echilibrul egalității părților în fața legii până la pronunțarea Deciziei. Mult mai rezonabil și mai conform egalității în fața legii apare comportamentul liber al părților de a da o interpretare legii la data întocmirii actului contravențional, decât validarea unui comportament diferit și care a fost dezvăluit după realizarea actului și fără ca partea să fi putut cunoaște termenii noii interpretări.
Prima instanță a considerat că intimata și-a îndeplinit obligația de a comunica actul contravențional afișându-l în data de 24 martie 2011 la domiciliul activ al contestatorului Municipiul Timișoara, . Nr. 37, ., ., Județul T.. Afișarea actului ușura luarea la cunoștință imediat. La peste 1 an de zile contestatorul și-a modificat numele, ca urmare a căsătoriei încheiate, numindu-se Țuțul-N., iar din 10 august 2012 domiciliul acestuia a fost stabilit în Orașul Recaș, .. 49, Județul T.. Din această perspectivă, prima instanță nu a găsit întemeiate motivele privind anularea executării silite prin contestația formulată.
În temeiul art. 453 C. pr. civ. fiind în culpă procesuală contestatorul nu este îndreptățit la acordarea cheltuielilor de judecată, pe de altă parte intimatele nu au solicitat plata vreunor cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-contestator Țuțul N. S. E. prin care solicită în principal admiterea apelului, casarea hotărârii și judecând cauza în fond, admiterea acțiunii, dispunând anularea formelor de executare și restabilirea situației anterioare executării; iar în subsidiar admiterea apelului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare arată că prin sentința civilă nr. 23/28.01.2014, Judecătoria L. a respins contestația formulată de contestator.
Apelantul consideră că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: Prin Decizia nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 450/23.07.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat următoarele: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plata, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plata este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondentei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Din analiza documentului raportat la Decizia nr. 10/2013 și la documentele existente la dosarul cauzei, se observă că, dovada comunicării prin poștă nu există, iar acest document este întocmit de către o persoană cu funcția de tehnician, (coleg cu agentul constatator fiind angajat al intimatei) nu cea de funcționar poștal. Mai mult, acest document a fost întocmit ulterior - după peste 4 luni de la data așa zisei deplasări, dovadă fiind nr. de înregistrare datat cu 02.08.2011.
Instanța de fond a considerat că este pusă în dificultatea de a face aplicarea facilă a considerentelor deciziei menționate mai sus. Apelantul susține că aceasta consideră eronat, faptul că ICCJ nu a tranșat ca obligatoriu pentru instanțe modul în care vor judeca acele cauze în care comunicarea s-a realizat numai într-o singură modalitate, fie principală, fie subsidiară. Prin Decizia nr. 10/2013 ICCJ a tranșat modul în care vor judeca instanțele cu privire la modul de comunicare obligatoriu al procesului verbal de contravenție. Apelantul precizează că prima instanță nu a analizat așa zisul proces verbal de afișare. Mai mult, acest document intitulat proces verbal de afișare este un document emis de un S.R.L. și nu de o instituție abilitată cum ar fi Poșta Română sau o altă firmă de curierat.
Față de această situație, întrucât procedura de comunicare/afișare este viciată, procesul verbal nu i-a fost comunicat în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii, așa cum prevede art. 14 din OG 2/2001, apelantul solicită a se constata prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale.
De asemenea, pe cale de consecință, solicită în principal admiterea apelului, casarea hotărârii și judecând cauza în fond, admiterea acțiunii, dispunând anularea formelor de executare și restabilirea situației anterioare executării; iar în subsidiar admiterea apelului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În drept apelantul a invocat dispozițiile art. 411 alin. 2, art. 466 - 482 Noul Cod procedură civilă.
Intimata C. SA – D. Timișoara Secția de Drumuri Naționale Caransebeș a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de apelant și dispunerea continuării formelor de executare silită pornite în dosarul execuțional nr. 53/2013 a titlului executoriu procesul verbal de constatare a contravenției nr._/18.03.2011.
În motivare arată că în data de 22.10.2010, ora 9,44 min., pe DN 6 - Km 447- Timișoara, a fost depistat vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare TM 13N FOL deținut de Țuțul S. E., care circula fără a deține rovignietă valabilă însoțită de copia facturii fiscale corespunzătoare, așa cum prevede art. 8 din OG nr. 15/2002, modificată.
Intimata precizează că, potrivit art.8 alin. 1 din ordonanța sus menționată cu modificările și completările ulterioare, „Fapta de a circula fără a deține rovignietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda”.
Întrucât aceste prevederi legale nu au fost respectate, s-a întocmit proces verbal de contravenție nr._/18.03.2011 petentul fiind sancționat cu amendă în sumă de 250 lei și cu 28,00 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, intimata precizează că procedura de comunicare s-a realizat prin afișare la domiciliul contravenientului, operațiunea de afișare fiind consemnată într-un proces-verbal.
De asemenea, precizează că, comunicarea prin afișare s-a făcut în data de 24.03.2011 conform art. 27 din OG 2/2001.
Potrivit art. 31 din OG nr. 2/2001 împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Deoarece s-a depășit termenul legal în care contravenientul putea face plângere contravențională, acest proces verbal de constatare a contravenției este titlu executoriu.
Intimata mai precizează că în ce privește domiciliul contravenientului, se poate observa din copia cărții de identitate că aceasta este eliberată în data de 13.08.2012, când s-a făcut și modificarea noului domiciliu noului domiciliu. În data de 24.03.2011 când s-a făcut comunicarea prin afișare a procesului verbal, domiciliul contravenientului era cel din Timișoara, ., nr. 37, .> Față de cele prezentate intimata C. SA – D. Timișoara Secția de Drumuri Naționale Caransebeș solicită respingerea apelului și continuarea formelor de executare începute pentru executarea silită a titlului executoriu procesul verbal de constatare a contravenției nr._/18.03.2011
În drept intimata își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205, 206 Cod procedură civilă, OG 2/2001, OG 15/2002.
La data de 03.06.2014 apelantul a depus la dosar concluzii scrise prin care reiterează cele susținute prin cererea de apel.
Analizând apelul declarat, prin prisma dispozițiilor art. 476-479 NCPC, tribunalul apreciază că nu este fondat.
Verificând sentința atacată se constată că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 18 martie 2011 a fost comunicat de intimată contravenientului contestator în cadrul procedurii afișării la domiciliul contestatorului în data de 24 martie 2011.
De asemenea, contestatorul pe numele de Țuțul, a avut domiciliul în municipiul Timișoara, ., nr. 37, ., ., județ T. din 7 ianuarie 1997 până în 10 august 2012.
Din data de 13 august 2012 contestatorul și-a modificat numele, ca urmare a căsătoriei încheiate, numindu-se Țuțul N., iar din 10 august 2012 domiciliul acestuia a fost stabilit în orașul Recaș, .. 49, județ T..
Contestatorului i-a fost comunicată somația de plată din data de 30.09.2013.
Atât în fața primei instanțe cât și în instanța de apel contestatorul a invocat Decizia în interesul legii nr. 10/2013 a ÎCCJ publicată în M.Of. nr. 450 din 23.07.2013.
Tribunalul reține că această decizie în interesul legii a fost pronunțată și publicată în anul 2013, ulterior realizării comunicării procesului verbal prin afișare în data de 24.03.2011. La acel moment comunicarea procesului verbal s-a făcut în conformitate cu art. 27 din OG 2/2001, decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ nefiind aplicabilă în cauză.
Pentru aceste considerente tribunalul în baza art. 480 NCPC va respinge apelul.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-contestator Țuțul N. S. E. cu domiciliul în localitatea Recaș, .. 49, județ T., împotriva sentinței civile nr. 23/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria L. în contradictoriu cu intimații S. R. cu sediul în L., ., județ A. și C. SA – D. Timișoara Secția de Drumuri Naționale Caransebeș cu sediul în Caransebeș, .. 12, județ C. S..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 03 iunie 2014.
Președinte Judecător
L. L. S. O. S.
Grefier
A. C.
Red: jud. LL
Tehnored:LK
5 ex / 26.06.2014
3 .>Se comunică cu:
- apelantul-contestator Țuțul N. S. E. – domiciliat în orașul Recaș, .. 49, jud. T.
- intimata C.- D. Timișoara, prin Secția de Drumuri Naționale Caransebeș, cu sediul în Caransebeș, .. 12 jud. C. S.
- intimatul S. R., cu sediul în L., ., jud. A.
Prima instanță – Judecătoria L.– judecător I. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1072/2014. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 866/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
