Pretenţii. Sentința nr. 1360/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1360/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 11965/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 762
Ședința publică din data de 11 septembrie 2014
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta C. I., în contradictoriu cu pârâta B. E., împotriva sentinței civile nr. 1360/26.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei – avocat Bățălărian S. din Baroul A. și reprezentanta intimatei - avocat P. Slavoica din Baroul A. în substituirea doamnei avocat D. Renate din Baroul București, absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat cu 1170,20 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta apelantei învederează instanței că s-a prelungit contractul de asistență juridică încheiat cu reclamanta, fiind contactată telefonic de către aceasta pentru a o reprezenta în apel; arată că părțile nu au putut ajunge la o înțelegere și că apelanta-reclamantă este netransportabilă fiind internată în spital, la oncologie.
Reprezentanta intimatei depune la dosar delegație de substituire.
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului și modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru. Arată că deși s-a recunoscut contribuția concubinei la dobândirea bunurilor, intimata nu i-a făcut acesteia nicio ofertă, iar datorită stării sale de sănătate, apelanta nu a putut face demersuri pentru ca părțile să ajungă la o înțelegere.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe; arată că nu s-a contestat faptul că ambii concubini au participat în comun la cheltuielile de întreținere, însă nu s-a dovedit cuantumul sumei cu care apelanta susține că a contribuit în această relație, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 11.06.2014, constată că prin sentința civilă nr. 1360/26.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins acțiunea civilă în pretenții și pentru stabilirea unui drept de retenție formulată de C. I., în contradictoriu cu pârâta B. E..
A admis acțiunea reconvențională formulată de B. E. în contradictoriu cu C. I..
A obligat pe C. I. să predea lui B. E. cartea de identitate a vehiculului . -_ eliberată de RAR – Reprezentanța A. la 18.11.2005 și cartea de identitate a vehiculului ._ eliberată de RAR –Reprezentanța A. la 27.03.2008.
Obligă pe C. I. să plătească lui B. E. 1520 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, pe durata 2001-2013 reclamanta și defunctul S. M. au stat în concubinaj și s-au gospodărit împreună.
Pe durata concubinajului reclamanta și defunctul S. M. au locuit împreună in imobilul situat în A. .. 54.
Pe durata 2001-2013 s-au făcut investiții imobiliare și s-au cumpărat bunuri mobile de valoare în gospodăria din A. .. 54.
Defunctul S. M. a decedat la 08.07.2013 în A..
Pîrîta este unica moștenitoare a defunctului în calitate de fiică, calitatea acesteia fiindu-i consacrată juridic prin CM 128/2013.
Raportînd această stare de fapt la dispozițiile legale instanța a constatat că acțiunea principală este neîntemeiat formulată.
Concubinajul reprezintă acordul de voință realizat liber între un bărbat și o femeie cu scopul de a conviețui împreună fără îndeplinirea vreunor formalități.
În cadrul concubinajului nu se pune problema existenței unei comunități legale sau convenționale de bunuri în sensul art. 312 Cod civil, contribuția financiară asumată a concubinului și a concubinei limitîndu-se exclusiv la susținerea menajului comun, la activitatea de gospodărire comună (nevoi zilnice reprezentînd nevoia de hrană, alimente, medicamente, încălzire, relaxare).
În speță s-a dovedit în adevăr că pe durata 2001-2013 s-au făcut investiții imobiliare și s-au cumpărat bunuri mobile de valoare în gospodăria din A. .. 54, însă s-a dovedit că toate acestea s-au făcut exclusiv de defunctul S. M. fără contribuția reclamantei întrucît chiar dacă nu s-a consacrat juridic un anume regim matrimonial ca și în cazul căsătoriei, defunctul care a fost cu mult mai potent financiar decît reclamanta (a avut o pensie superioară reclamantei, a avut economii și o multitudine de bunuri mobile și imobile dobîndite înainte de intarea în relația de concubinaj), a adoptat conduita echivalentă unui regim al separației de bunuri, dovada certă în acest sens fiind faptul că toate actele juridice încheiate de defunct pe durata concubinajului au fost încheiate doar în nume propriu, reclamanta nefiind menționată în nici un înscris autentic sau sub semnătură privată depus la dosar.
Nu se poate contesta că reclamanta nu a susținut menajul comun cu banii săi însă aceasta a fost o obligație asumată, prin faptul intrării în relație de concubinaj cu defunctul, obligație care prin reciprocitate, a fost asumată și onorată deopotrivă și de defunct.
Pentru a se putea reține că reclamanta prin contribuția sa financiară a sporit în mod vădit patrimonial pîrîtului, fără just temei, se impunea ca în cauză să existe probe decisive, complete și sigure în acest sens, însă s-a statuat că ele nu există.
În ceea ce privește înscrisurile, s-a reținut că, toate vădesc că actele juridice încheiate de defunct pe durata concubinajului au fost încheiate doar în nume propriu, reclamanta nefiind menționată în nici un înscris autentic sau sub semnătură privată depus la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârâtă reconvențional C. I., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul obligării intimatei B. E. la plata sumei de 58.764 lei, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză, în temeiul art. 1345 Cod civil, stabilirea unui drept de retenție în favoarea sa asupra imobilului înscris în CF_ A. cu nr. top 3834/14/b situat în A., .. 54, jud. A., până la achitarea sumei de 58.764 lei, conform art. 2495 din Codul civil.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond nu a încuviințat administrarea probei cu martori și cu efectuarea unei expertize în dovedirea faptului că reclamanta a contribuit financiar la toate investițiile efectuate la imobile, cât și la dobândirea bunurilor mobile.
În opinia apelantei, la pronunțarea soluției, instanța de fond s-a bazat doar pe declarațiile martorilor. Se mai arată că pârâta nu a negat contribuția financiară a reclamantei în gospodăria acesteia cu defunctul S. M., acest lucru reieșind din pagina 4 a întâmpinării depusă de aceasta la prima instanță, dar problema care s-a pus în contradictoriu între părți este cuantumul acestei investiții, despre care pârâta a susținut că ar fi mai redus decât ceea ce a solicitat reclamanta cu titlu de pretenții.
Se arată că instanța de fond a susținut că nu ar exista nici un fel de contribuție și că în cazul concubinajului „contribuția financiară asumată a concubinului și a concubinei se limitează exclusiv la susținerea menajului comun, la activitatea de gospodărire comună”, însă, în opinia apelantei, într-o relație de concubinaj este posibil ca ambii parteneri să contribuie financiar la traiul în comun și să-și pună banii împreună pentru a efectua investiții și îmbunătățiri la imobilul în care locuiesc.
Apelanta consideră că instanța nu a ținut cont nici de apărările pârâtei care nu a combătut existența investițiilor făcute de reclamantă, ci doar valoarea investițiilor realizate, aceasta fiind de acord și cu efectuarea unei expertize pentru a se stabili care dintre susțineri sunt adevărate.
Se apreciază ca fiind nelegală soluția și motivarea instanței întrucât s-au luat în considerare ca fiind adevărate declarațiile martorilor propuși de către pârâtă și nu cele ale martorilor propuși de către reclamantă, fără a mai administra alte probe care să susțină pretențiile uneia sau celeilalte dintre părți.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că susținerile expuse în motivele de apel sunt neîntemeiate.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta nu a avut vreo contribuție la dobândirea bunurilor achiziționate pe perioada concubinajului dintre aceasta și defunctul S. M., motiv pentru care a fost respinsă acțiunea acesteia întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză (actio de in rem verso) formulată împotriva fiicei defunctului.
Este de menționat că reclamanta a invocat o relație de concubinaj cu tatăl pârâtei în perioada anilor 2001-2013, interval în care au fost dobândite mai multe bunuri mobile, un imobil în localitatea Satu Nou și s-a renovat anexa imobilului din A., . copiile contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar rezultă că doar defunctul figurează în calitate de cumpărător, reclamanta nefigurând cu vreo calitate în aceste acte juridice (exemple: contractul de vânzare-cumpărare al imobilului din Satu Nou, autentificat sub nr. 187/2005, contractul de vânzare-cumpărare autovehicul – f. 13, convenția de vânzare tractor – f. 14, carte de identitate remorcă – f. 17).
Concubinajul sau uniunea consensuală a două persoane nu este reglementată ca atare în dreptul civil român, nici cu privire la relațiile nepatrimoniale personale, și nici relativ la relațiile patrimoniale dintre concubini.
D. urmare, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți, anume proprietate în devălmășie, nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora.
Prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 339 cod civil fost art. 30 din Codul familiei, nu se aplică decât soților, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia. Astfel, în situația concubinilor, în ceea ce privește relațiile patrimoniale dintre aceștia, avem de-a face cu situația eventuală a coproprietății relativ la fiecare bun dobândit împreună, fiind necesar a se demonstra, în cadrul unui partaj, contribuția fiecăruia pentru fiecare bun individual și nu contribuția la universalitatea patrimoniului, așa cum este reglementat în cazul soților.
Specifică relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte și, cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile.
În speță, din conținutul contractelor prin care s-a dobândit proprietatea asupra imobilului și a unor bunuri mobile în litigiu rezultă că doar defunctul figurează ca și proprietar exclusiv.
Or, potrivit art. 1294, art. 1295 coroborate cu art. 1171-1173 Cod civil anterior (în vigoare la momentul vânzării), bunurile sunt proprietatea cumpărătorului, dovedită cu actul de dobândire, în cauză, contractele de vânzare-cumpărare. De la această regulă este consacrată legal doar excepția prevăzută de art. 30 Codul familiei (actual 339 C. civil), privind dobândirea în comun a bunurilor în timpul căsătoriei, care, fiind o excepție este de strictă interpretare.
Înscrisul autentic depus la dosar ca probă a convenției translative de proprietate face dovada conform art. 1173 Cod civil asupra mențiunilor cuprinse în acest înscris în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată. Or, în contract figurând o singură persoană în calitate de cumpărător, înscrisul autentic face dovada proprietății exclusive.
În situația reclamantei, în speță era necesar a se stabili pe baza probelor administrate de instanța de fond a intenției dobândirii în comun a bunurilor, grefată de proba relației de concubinaj.
Or, deși proba relației de concubinaj a fost făcută, nu același lucru se poate spune despre intenția concubinilor de a dobândi în comun bunurile în discuție. În acest context, sunt semnificative depozițiile martorilor pe care prima instanța și-a fundamentat soluția (F. I., T. D., M. F., L. E. și P. A.) și din care nu rezultă cu evidență contribuția financiară a reclamantei la dobândirea bunurilor în discuție. În plus, nu lipsit de importanță este faptul că reclamanta prin răspunsul la interogator (f. 68) a arătat că în perioada de final a concubinajului a avut o pensie de 668 lei (în timp ce defunctul S. M. avea 1140 lei), iar anterior nu a avut venituri, întrucât s-a ocupat de gospodărie, grădină, animale. Prin urmare este imposibil de crezut că dintr-un venit așa modest de 668 lei, ori doar din munca în grădină sau la animale (nerezultând că părțile se ocupau cu grădinăritul ori cu creșterea animalelor pentru vânzare) reclamanta ar fi avut mijloacele financiare necesare achiziționării unor bunuri de valori semnificative, în schimb, din probele cauzei rezultă că defunctul beneficia de mijloace materiale suplimentare celor primite cu titlu de pensie (1146 lei), rezultând că acesta se ocupa cu vânzarea de mături pe care tot el le confecționa și în plus presta diverse munci agricole contra cost pe la diverse persoane.
În concluzie, în cauză nu s-a făcut dovada certă și de netăgăduit că reclamanta și concubinul său au intenționat să achiziționeze în proprietate comună bunurile în discuție, motiv pentru care în mod justificat a fost respinsă acțiunea acesteia, inclusiv cererea accesorie de stabilire a unui drept de retenție asupra imobilului situat în A., .. 54.
Față de cele expuse anterior, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. I. împotriva sentinței civile nr. 1360/26.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Văzând că partea îndreptățită nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta C. I. împotriva sentinței civile nr. 1360/26.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. N.C.
Tred. M.I.
4 ex/10.10.2014
2 . comunică cu:
-apelanta C. I. - A., la C.. Av. Bățălărean S. - .. 43, .> -intimata B. E. - A., dom. ales - Calea Timișorii, nr. 38, .> Prima instanță: Judecătoria A., judecător D. L. C.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1579/2014. Tribunalul... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2979/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
