Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1270/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1270/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 3391/108/2011**
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1270
Ședința publică din 1 iulie 2014
Președinte M. A.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții Tagany M. – T. și T. Ș. A. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A., având ca obiect despăgubiri materiale în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtului – consilier juridic P. B., lipsă fiind reclamanții și reprezentanta convențională a acestora.
Ministerul public este reprezentat prin procuror M. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte probe de administrat, tribunalul declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii și depune la dosar concluzii scrise.
Domnul procuror pune concluzii de admitere a acțiunii cu condiția ca aceasta să fie conformă cu decizia nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și justiție.
După strigarea cauzei s-au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluziile scrise ale reclamanților.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.06.2011, reclamanții T. Ș. A. I. și T. M. T. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la acordarea unor despăgubiri (suma actualizată în raport cu rata inflației până la plata integrală), reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate (inventar agricol), potrivit procesului-verbal de confiscare încheiat la data de 14.03.1949; diferența de valoare dintre imobilul – vie – care le-a fost confiscat, respectiv 9,14 ha, potrivit procesului-verbal de confiscare (13 jugăre cadastrale și 4598 stânjeni pătrați) și imobilul – teren – restitui potrivit titlului de proprietate nr._ emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. la data de 24.01.2003 și valoarea diferenței de preț dintre suprafața înscrisă în CF 26 – Ghioroc, în suprafață totală de 25,5095 ha minus 9,14 ha (titlu eliberat) = 16,3695 ha; cu cheltuieli de judecată.
Arată reclamanții că această suprafață este compusă la rândul său din 2 suprafețe, după cum urmează: 12,2059 ha balastieră confiscată potrivit încheierii de CF nr.818/1968 (notarea în CF s-a întocmit în anul 1968, însă confiscarea a avut loc în anul 1949, potrivit Decretului nr.83/1949) și teren fâneață în suprafață de 4,16 ha, toate aceste bunuri fiind confiscate ca efect al măsurii administrative la care au fost supuși antecesorii reclamanților. În dezvoltarea motivelor arată că părinții lor, T. Ș. A. și T. T. au fost strămutați în baza deciziei MAI nr. 239/1952 din A. în A. I. și apoi în L., jud. A., în perioada 15.03._63, iar averea acestora a fost expropriată prin Decretul nr. 83/1949. Invocă art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009. Or, arată reclamanții, nici antecesorilor acestora și nici lor personal nu le-au fost restituite bunurile confiscate decât într-o mică măsură și aceasta după parcurgerea unor proceduri și procese îndelungate. Prin sentința civilă nr. 352/12.05.2010 (dosar nr._ ) Tribunalul A. a constatat caracterul politic al măsurilor administrative la care au fost supuși antecesorii lor, așa încât reclamanții se consideră îndreptățiți la a solicita contravaloarea bunurilor confiscate în temeiul Legii nr. 221/2009. Despăgubirile solicitate reprezintă valoarea bunurilor care au făcut obiectul exproprierii, potrivit procesului-verbal încheiat cu acea ocazie, fiind menționate de altfel în CF 26 al comunei Ghioroc (ulterior CF 1831 Ghioroc). La data confiscării, suprafața totală a terenurilor înscrise în CF 26 a fost de 25,5095 ha, fiind compusă din trei imobile distincte menționate de altfel și în registrul inventar al Societății Bancare Române încă din anul 1933, astfel: Vie în suprafață de 9,14 ha; Carieră de pietriș (balastieră), în suprafață de 12,2059 ha; Fâneață în suprafață de 4,16 ha. Cu ocazia confiscării, la data de 14 martie 1949, asupra imobilului constând în vie s-a încheiat un proces verbal de inventariere a bunurilor mobile și imobile aflate la această locație proprietatea lui T. Ș., după cum urmează: vie în suprafață de 13 jugăre cadastrale și 4598 stânjeni pătrați (9,14 ha); 2 grajduri; casă cu două camere și bucătărie, cămară și pivniță denumită colnă în vie; 2 magazii; 26 de butoaie din lemn cu un volum total de 32.704 l; 13 căzi din lemn cu un volum total de 3.866 l; 12 ciubere din lemn cu un volum total de 1.000 l; 4 căzi din ciment; mașină pentru curățat struguri; presă de struguri – 3 bucăți; moară de măcinat; 5 pluguri pentru arat; G.; 27 de prășitoare; sobă tuci; 24 suporți pentru butoaie; 12 foarfeci pentru vie; 1 cântar cu greutăți; greutăți pentru cântar: 1 x 200 kg, 1 x 100 kg, 1 x 50 kg, 2 x 10 kg, 1 x 5 kg, 1 x 200 g, 1 x 100 g; țevi din aramă: 1 x 4 m, 1 x 2 m, 2 x 4 m; 2 pâlnii din lemn; cotețe pentru porci, zidite; cuptor de pâine; lăzi pentru vița de vie; robinet din aramă; o fântână cu 2 roți din fier; pompă pentru extras apă; sobă din tablă; scară din lemn; 7 burlane sobă; jgheab fântână; 2 plite pentru sobă; coș nuiele; diferite obiecte din lemne și lemn de foc, 10 m3; 10 stropitori vie; 2000 l vin roșu; livadă de pomi fructiferi. Până la această dată, deși reclamanții au urmat toate procedurile legale privind solicitarea bunurilor expropriate, încă din anul 1991, au fost împroprietăriți doar cu suprafața de 9,14 ha suprafață de teren, dar care nu corespunde din punct de vedre al vechiului amplasament și nici al echivalente valorice. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului la plata despăgubirilor solicitate și efectuarea unei expertize de specialitate pentru stabilirea valorii bunurilor confiscate și actualizarea sumelor solicitate.
În drept invocă dispozițiile art.109 C.pr.civ. și art. 5 din Legea nr.221/2009, iar în probațiune depune înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită.
În ce privește despăgubirile materiale pentru confiscarea averii reprezentând diferența de valoare dintre imobilul vie și imobilul teren restituit potrivit titlului de proprietate nr.134.762, respectiv valoarea diferenței de preț dintre suprafața de 16,3695 ha, înscrisă în CF 26 Ghioroc, pârâta susține că acest capăt de cerere cade sub incidența Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005, motiv pentru care solicită respingerea acestuia pe calea excepției de inadmisibilitate, atât timp cât statul român a instituit o procedură specială de acordare a despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate abuziv, o procedură perfect funcțională care face inadmisibilă formularea unei acțiuni în afara limitelor stabilite de către aceasta. Or a interpreta altfel aceste prevederi legale ar însemna a genera un climat de insecuritate și instabilitate a circuitului civil, ceea ce este inadmisibil pe termen îndelungat sau nelimitat. Prezenta acțiune este formulată și cu nesocotirea principiilor de drept non bis in idem și electa una via non datur recursus ad alteram, întrucât, în raport de procedura specială prevăzută de actele normative ante-menționate, reclamanții sunt obligați să respecte în continuare reglementările în vigoare, în caz contrar cererea lor fiind inadmisibilă. Instanța de judecată este obligată să cerceteze dacă reclamanții nu au beneficiat anterior de prevederile legilor reparatorii ante-menționate, de vreme ce, așa cum rezultă și din titlul de proprietate nr._ emis de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate, reclamanților le-au fost deja restituite proprietățile invocate. Pe de altă parte, pârâta apreciază că acțiunea reclamanților în ceea ce privește confiscarea imobilelor vie și teren, ca urmare a măsurii de deportare, este nedovedită și trebuie respinsă ca atare, atât timp cât reclamanții nu au depus la dosar probe suficiente care să fi făcut obiectul restituirii în condițiile legilor speciale. În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor mobile confiscate, aceeași pârâtă apreciază că solicitările reclamanților nu se încadrează în exigențele art. 5 alin. (2) din Legea nr.221/2009, iar sub aspectul capătului de cerere referitor la confiscarea unor bunuri imobile, consideră că și acesta trebuie respins ca nedovedit, întrucât reclamanții nu au depus la dosar probe din care să rezulte că astfel de bunuri au fost confiscate ca efect al măsurii administrative aplicate. Or, dacă bunurile despre care face vorbire în acțiunea formulată nu au fost confiscate prin măsura administrativă aplicată antecesorului reclamanților, ci au fost eventual confiscate în alte moduri, Legea nr.221/2009 nu deschide calea reparării unui astfel de prejudiciu, solicitarea lor fiind lipsită de orice temei legal. Pentru aceste considerente, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită.
Prin precizarea de acțiune, reclamanții au prezentat pe larg atât valoarea aproximativă a fiecărui bun revendicat, precum și valoarea integrală a despăgubirilor solicitate, explicând totodată solicitarea privind acordarea diferenței de valoare dintre imobilul vie, confiscat potrivit procesului-verbal de confiscare, în suprafață de 9,14 ha și imobilul teren restituit potrivit titlului de proprietate nr._/2003 emis de Comisia județeană A. și de asemenea precizând numărul unor bunuri confiscate în vederea identificării lor corecte și complete.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au învederat pârâtei că valoarea despăgubirilor solicitate este de 2.107.310 lei, a cărei actualizare o solicită în raport cu rata inflației. Această actualizate nu este o sancțiune, ci reprezintă asigurarea unui echilibru valori în condițiile de instabilitate a monedei, iar debitorul trebuie să suporte această diferență, cu atât mai mult cu cât această actualizare se impune și față de principiul reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 cod civil și astfel riscul devalorizării leului trebuie pus în sarcina aceluiași debitor, în condițiile în care, potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Astfel, actualizarea creanței constituie o reparare a pagubei determinată de întârziere plății debitului în scopul asigurării îndeplinirii exacte a obligației. Pentru a repara acest prejudiciu evident, cauzat de deprecierea monedei naționale, debitorul – în speță, statul – poate fi obligat la actualizarea sumei cu rata inflației. Cu privire la susținerile pârâtei referitoare la dispozițiile legale ce trebuie urmate în cazul de față, reclamanții arată că Legea nr. 221/2009, act normativ elaborat și adoptat după aplicarea Legii nr. 118/2009 și OUG nr. 214/1999, cât și a Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, a completat cadrul legislativ privind acordarea reparațiilor morale și materiale destinate a repara nedreptățile comise de regimul politic anterior. Scopul acestui act normativ, în opinia acelorași reclamanți, este de înlăturare a consecințelor penale ale condamnărilor cu caracter politic pronunțate în perioada regimului comunist, precum și repunerea în drepturi a persoanelor pentru care s-a dispus, prin aceste condamnări, decăderea din drepturi, afirmă explicit posibilitatea instanțelor de judecată de a acorda despăgubiri morale și reglementarea unor posibilități speciale de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri în echivalent. Dispozițiile art. 3 lit. e) din Legea nr.221/2009 stabilesc că printre măsurile administrative cu caracter politic se înscrise și dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate și pe Decizia nr.239/1950 a Ministerului Afacerilor Interne. Din dosarul de urmărire informativă nr. 177 privind pe Tagany Ș. rezultă că antecesorii reclamanților au făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, fiind dislocați în baza Deciziei M.A.I. nr. 239/1952 din A. în A. I., inițial, iar apoi în localitatea L., unde li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în perioada 15.03.1949 – 09.08.1963, timp de 14 ani și 5 luni, astfel că se consideră persoane îndreptățite la a solicita despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate, în măsura în care nu au fost despăgubiți anterior, în scopul evitării unei duble reparații. Pentru aceste motive, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
La termenul de judecată din data de 23.01.2012 s-a dispus, în baza art.244 alin.(1) pct.1 C.pr.civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 23.05.2012, instanța de dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății, iar la data de 28.05.2012, pârâtul a solicitat repunerea cauzei pe rol cu motivarea că motivul suspendării nu mai subzistă, dosarul civil nr._ fiind soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.1357/28.02.2012 a Înaltei Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 411/A/02.03.2011 a Curții de Apel Timișoara.
În ședința publică din 11.06.2012, tribunalul a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 1400/11.06.2012 prima instanță a respinge acțiunea civilă precizată exercitată de reclamanții T. S. A. I. și T. M. T. în contradictoriu pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A., fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2145/24.10.2012, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanții T. S. A. I. și T. M. T. împotriva sentinței civile nr. 1400/11.06.2012 a Tribunalului A., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul A. în vederea soluționării fondului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 04.01.2013.
Prin concluziile scrise, reclamanții arată că părinții lor T. Ș. A. I. șl T. T. au fost strămutați în baza deciziei MAI nr. 239/1952 din A. în A. I. și apoi în L. jud. A., în perioada 15.03._63, iar averea acestora a fost expropriată prin Decretul nr. 83/1949. Invocă art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009. Bunurile nu le-au fost restituite și nu au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată și modificată, sau ale Legii nr. 247/2005 modificată și că nici antecesorilor acestora și nici lor nu le-au fost restituite bunurile confiscate decât într-o mică măsură și acesta după parcurgerea unor proceduri și procese îndelungate. Prin sentința civilă nr. 352/ 12.05.2010 (dosar nr._ ), Tribunalul A. a constatat caracterul politic al măsurilor administrative la care au fost supuși părinții acestora, reclamanții fiind astfel îndreptățiți la a solicita contravaloarea bunurilor confiscate în temeiul Legii nr. 221/2010. Despăgubirile solicitate reprezintă valoarea bunurilor care au făcut obiectul exproprierii Martie 1949, potrivit procesului verbal încheiat cu acea ocazie, fiind menționate de altfel in CF nr. 26 Ghioroc (ulterior CF nr. 1831 Ghioroc). Solicită acordarea despăgubirilor la valorile relevate de expertiză însă în ceea ce privește evaluarea proprietăților imobiliare, solicită a se avea în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul P. Ghe. la data de 20.01.2014, prin care a stabilit că valoarea tehnică și de circulație a terenului expropriat de 25,5095 ha înscris în CF 26 Ghioroc, iar apoi în CF 1831 Ghioroc și anume parcelele nr. top. 927-932/a; nr. 975, nr. 989, nr. 1002, nr. 1008, nr. 1029, nr. 1245, nr. 922-923/b/18/c, nr. 922-923/c/l/18/a/2 este de 2.562.961 lei sau 575.946 euro (1 euro=4,45 lei). Apreciază că în suplimentul la raportul de expertiză, în mod greșit, a reevaluat terenul ca fiind teren arător, folosind o terminologie ambiguă și neadecvată, în condițiile în care pe acest teren și la momentul confiscării și în prezent, se află balastieră, a cărei valoare diferă de cea a terenului agricol, stând în acest sens, pe lângă evidența din teren, și inventarul întocmit în Iulie 1932 cuprinzând bunurile familiei T. A., obținut de la Arhivele Naționale unde, la poziția nr. 29, indică existența carierei de pietriș cuprinsă în CF 26 Ghioroc sub nr. top 922-923/b.1.18.a și 922-923/b.1.18.c, aceleași cu numerele topografice indicate de expert în ambele expertize.
Pârâtul, prin concluziile scrise, solicită respingerea acțiunii, cu motivarea că referitor la bunurile imobile reclamanții au solicitat evaluarea mai multor bunuri imobile și anume terenuri agricole extravilane în suprafața de 25,5095 ha, terenuri agricole extravilane care nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, aceasta în condițiile în care prin Decizia nr. 6/15.04.2013 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la recursul în interesul legii formulat pentru interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. b (1) lit. b din Legea nr. 221/2009, s-a stabilit că pot face obiectul despăgubirilor materiale doar imobilele ce intră în domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001, completată de Legea nr. 247/2005. Terenuri agricole extravilane care fac obiectul altor legi de reparație (Legea nr. 1/2000, Legea nr. 18/1991), nu fac obiectul Legii nr. 221/2009. Prin Legea nr. 247/2005 s-au completat și modificat toate legile de reparație, însă acestea nu sunt menționate în mod expres în Decizia nr. 6 privind recursul în interesul legii și nici în Legea nr. 221/2009, prin urmare apreciază că instanța de judecată trebuie să se raporteze doar la Legea nr. 10/2001. Față de solicitarea reclamanților privind acordarea despăgubirilor aferente clădirilor si construcțiilor gospodărești existente sau situate în interiorul viei confiscate arată că și în cazul acestor bunuri trebuie avute în vedere dispozițiile Deciziei nr. 6/2013 a ICCJ, care au stabilit că se pot solicita despăgubiri pentru bunurile confiscate doar în condițiile Legii nr. 10/2001. Întrucât reclamanții nu au formulat notificări prevăzute de Legea nr. 10/2001 în termenele stabilite de această lege, nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009. În ceea ce privește bunurile mobile arată că prin aceeași Decizie nr. 6/2013 a ICCJ s-a stabilit că reclamanții nu pot beneficia de despăgubiri pentru confiscarea unor bunuri mobile. În ceea ce privește stabilirea valorii plantațiilor agricole, vita altoită ș.a., apreciază că și în acest caz este vorba de bunuri mobile care nu mai există, și astfel raportat tot la Decizia nr. 6/2013 a I.C.C.J. si Legea nr. 221/2009, acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 și astfel reclamanții nu pot beneficia de despăgubiri. Acțiunea reclamanților în ceea ce privește despăgubirile aferente bunurilor imobile confiscate este netemeinică și nelegală, aceștia nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009 dacă nu au formulat notificări prevăzute de Legea nr. 10/2001 în termenele stabilite de aceasta lege, iar în ceea ce privește despăgubirile aferente bunurilor mobile consideră că este inadmisibila. Acțiunea este neîntemeiata și raportat la faptul că nu există la dosarul cauzei o hotărâre de condamnare prin care să se fi dispus confiscarea averii. În ceea ce privește stabilirea valorii bunurilor imobile constând în clădiri arată că prin răspunsul la obiecțiuni expertul tehnic a mărit în mod inexplicabil valoarea bunului imobil expertizat (casa de locuit - colna, grajdurile nr. 1 si 2, magazie stors struguri, magazia nr. 2, care mai exista), iar în aceste condiții solicită înlăturarea raportului de expertiză efectuat în cauză cu privire la aceasta parte a expertizei, menționând că expertul a folosit la stabilirea valorii terenului comparabile de pe piața liberă - prețuri de tranzacționare de la Birouri Notariale, iar pentru stabilirea valorii clădirilor nu a folosit valori de piață, ci Decretul nr. 256/1984, dar la Birourile Notariale, "Magazii si Ateliere" construite înainte de anul 1965 și care fac parte din Grupul A care cuprinde și localitatea Ghioroc, au prețul de 21 euro / metrul pătrat de suprafața construită desfășurată (Magaziile și ateliere pentru care s-a stabilit prețul de 21 eur/mp sunt considerate ca fiind realizate din zidărie de cărămidă sau BCA cu fundație de beton simplu și cuzineți armați, iar construcțiile expertizate sunt integral din cărămidă - inclusiv fundația, adică acestea având fundația din cărămidă sunt și mai dezavantajoase). Apreciază că pentru diferența de preț de la 21 euro/ mp până la 128 euro/mp (= 54.067:422,4), expertul nu a justificat diferența de preț de 107 eur/mp. Precizează că expertul a folosit metode diferite de abordare pentru teren, folosind valori de pe piața liberă și pentru construcții Decret nr. 256/1984 când se puteau folosi tot comparabile de pe piață liberă sau chiar Grila Notariala care are preturi pentru construcții similare. Conform raportului de expertiza tehnica judiciara suplimentar 1, înregistrat la Tribunalul A. în data de 12 mai 2014, clădirile aparținătoare Tagany Ș. A. I./Tagany M. T. au avut destinația inițială de magazie și grajd consideră că la acest nivel trebuiau analizate construcțiile, și anume construcții de tipul magazie și grajd, întrucât aportul adus prin amenajarea unei scoli nu este al proprietarului Tagany Ș. A...
Analizând acțiunea, prin prisma efectelor deciziei nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul competent să judece recursurile în interesul legii, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: […] b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare”.
Prin Decizia nr. 6/15.04.2013, pronunțată în dosarul nr. 3/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a decis următoarele: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, stabilește că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.”
În considerentele deciziei, se reține că în domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 (respectiv 6 alin. 1 și 2) astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nu intră decât terenurile și construcțiile (imobile prin natură), precum și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație), cu condiția ca acesta să existe și la momentul efectuării cererii de despăgubiri materiale.
Așadar, cererile privitoare la contravaloarea unor bunuri mobile ori a recoltelor neculese nu intră în sfera a reglementare a Legii nr. 221/2009.
Prin norma reglementată de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 nu s-a intenționat repunerea persoanelor interesate în termenul de exercitare a procedurilor altor legi speciale de reparație materială.
În plus, acordarea despăgubirilor materiale este condiționată de depunerea în termen a notificărilor, potrivit Legii nr. 10/2001 sau Legii nr. 247/2005, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001 sau Legii nr. 247/2005.
Or, în speță s-a dovedit depunerea în termen a acestei notificări pentru imobilul înscris în CF nr. 1831 Ghioroc nr. top. 52-53/b/2 (casă și teren de 10.633 mp), precum și pentru bunurilor mobile menționate în procesul verbal de confiscare din 14.03.1949, notificare ce a fost soluționată irevocabil.
Conform art. 330^7 alin. 4 din codul de procedură civilă de la 1865, în ceea ce privește recursurile în interesul legii „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Așadar, decizia nr. 6/15.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul competent să judece recursurile în interesul legii este aplicabilă și prezentei cauze nefinalizată până la data publicării ei, printr-o hotărâre definitivă. Neretroactivitatea deciziilor pronunțate asupra recursurilor în interesul legii vizează pricinile soluționate deja definitiv, în care părțile au dobândit un „bun” în accepțiunea art.1 din Primul Protocol adițional la CEDO, și nu situația promovării unei acțiuni, ce nu conferă nici măcar o „speranță legitimă” reclamantului. Niciunul dintre textele Convenției Europene a Drepturilor Omului nu consacră dreptul persoanelor persecutate de fostele regimuri politice comuniste la despăgubiri.
În CF nr. 26 Ghioroc au fost înscrise mai multe parcele, iar dintre acestea, T. Ș. a dobândit în proprietate cu titlu de moștenire, în anul 1935, imobilele de sub A + 1-8, 14, 16 – 19.
În 1968, imobilele de sub A + 3, 4, 5, 6, 7, 8, 14, 18, 20, 21 (adică cele de mai sus, mai puțin primele 2 parcele, dar și . + 16) se abnotează în CF nr. 1831 Ghioroc în favoarea Statului R..
În 2008, reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate în CF nr. 26 Ghioroc asupra parcelelor rămase, și anume nr. top. 179-180 și nr. top. 181.
În CF nr. 1831 Ghioroc au fost înscrise în proprietatea Statului R., cu titlu de expropriere:
- .-932/a: vie în dealul Urtelep de 10 iugăre și 1262 st.p. (A+1)
- .: fânaț de 1.212 st.p. (A+2)
- .: fânaț în Varosvolgy de 6 iugăre și 1.212. st.p. (A+3)
- .: fânaț de 1 iugăr și 419 st.p. (A+4)
- .: fânaț de 1 iugăr și 1.075 st.p. (A+5)
- .: fânaț de 1 iugăr și 412 st.p. (A+6)
- .: fânaț de 1.006 st.p. (A+7)
- ..923/b.1.18.c: arător în N. Ret de 5 iugăre și 411 st.p. (A+8)
- ..923/b.1.18.a/2: arător în N. Ret de 15 iugăre și 1.517 st.p. (A+9)
- ..53/b/2: casa și teren de 1 iugăr și 1.355 st.p. = 1 ha și 629 mp (A+10)
Ulterior, ..53/b/2 a suferit mai multe dezmembrări.
Reclamanții au formulat următoarele cereri de retrocedare, în procedurile speciale:
1) notificare în baza legii nr. 10/2001, reclamanții solicitând restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 1831 Ghioroc nr. top. 52-53/b/2 (casă și teren de 10.633 mp), precum și a bunurilor mobile. Nu au individualizat bunurile mobile, dar au depus la dosar, în probațiune, copia aceluiași procesului verbal de confiscare din 14.03.1949 (de care se prevalează și în pricina de față) în care sunt evidențiate bunurile ce au fost preluate de S. R. (sunt aceleași cu cele din prezentul litigiu).
Prin dispoziția nr. 348/17.09.2004, . cererea reclamanților în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcție și bunurile mobile prevăzute în procesul verbal din 14.03.1949.
Reclamanții au contestat această dispoziție, în dosarul nr. 6254/2004 al Tribunalului A., solicitând obligarea unității deținătoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri nominale folosite în procesul de privatizare pentru imobilul înscris în CF nr. 1831 Ghioroc nr. top. 52-53/b/2.
Expertiza topografică întocmită de d-na expert Bether F. a concluzionat că pe terenul înscris în CF nr. 1831 Ghioroc nr. top. 52-53/b/2, supus, mai multor dezmembrări, se găsesc 2 blocuri de locuințe, un dispensar, un depozit, 7 garaje și o școală.
D-l expert B. P. D. a întocmit expertiza în construcții și a stabilit că nu mai există casa evidențiată în CF nr. 1831 Ghioroc nr. top. 52-53/b/2. A evaluat casa demolată (în 1968) la_ ROL, precum și terenul de 10.633 mp. A mai concluzionat că pe acest teren nu mai există alte construcții ale antecesorului reclamanților care să fi fost demolate.
Prin sentința civilă nr. 483/25.05.2005, Tribunalul A. a admis acțiunea și a modificat dispoziția nr. 348/17.09.2004 a Primarului Comunei Ghioroc în sensul obligării Comunei Ghioroc la plata de despăgubiri în sumă de 5._ ROL (reprezentând valoarea casei demolate și a terenului de 10.633 mp) prin acordarea de titluri nominale folosite în procesul de privatizare pentru imobilul înscris în CF nr. 1831 Ghioroc nr. top. 52-53/b/2.
Sentința respectivă a rămas irevocabilă prin nerecurare.
2) reclamanții au solicitat în anul 1991 Comisie locale Ghioroc de fond funciar restituirea terenurilor înscrise în CF nr. 1831 Ghioroc: - nr. top. 927-932/a: vie în dealul Urtelep de 10 iugăre și 1262 st.p. (A+1); - .: fânaț de 1.212 st.p. (A+2); - .: fânaț în Varosvolgy de 6 iugăre și 1.212. st.p. (A+3); - .: fânaț de 1 iugăr și 419 st.p. (A+4); - .: fânaț de 1 iugăr și 1.075 st.p. (A+5); - .: fânaț de 1 iugăr și 412 st.p. (A+6); - .: fânaț de 1.006 st.p. (A+7); - ..923/b.1.18.c: arător în N. Ret de 5 iugăre și 411 st.p. (A+8); - ..923/b.1.18.a/2: arător în N. Ret de 15 iugăre și 1.517 st.p. (A+9).
Au atașat cererii copia extrasului de CF nr. 1831 Ghioroc eliberată în 1991 și copia procesului verbal din 14.03.1949 în care sunt evidențiate bunurile ce au fost preluate de S. R..
Comisia locală Ghioroc a eliberat în favoarea lor adeverința nr. 210/10.09.1991 ce atesta recunoașterea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 9,14 ha. Ulterior a fost emis titlul de proprietate nr. 134.762/24.01.2003 de către Comisia județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea reclamantei T. M. T. pentru terenul de 9,14 ha situat pe raza Comunei Ghioroc. Acest titlu a fost ulterior modificat prin includerea și a reclamantului T. Ș. A. I. ca beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate, prin sentința civilă nr. 772/15.09.2010 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia civilă nr. 1100 R/24.11.2010 a Tribunalului A..
3) reclamanții au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate funciar și pe raza localităților Șimand, Zimandu Nou, în acest ultim caz fiind vorba despre teren revendicat pe raza loc. C., reconstituirea realizându-se în localitatea limitrofă. Nu a avut loc vreo reconstituire a dreptului de proprietate pe raza acestor localități ca urmare a unei cereri referitoare la terenuri deținute de antecesorul reclamanților pe raza teritorială a comunei Ghioroc.
Obiectul acțiunii privește acordarea de despăgubiri materiale constând în echivalentul următoarelor bunuri:
a) echivalentul valorii bunurilor confiscate (inventar agricol), potrivit procesului-verbal de confiscare încheiat la data de 14.03.1949:
a.1) bunuri mobile confiscate prin procesul verbal din 14.03.1949, și anume:
– obiecte de uz gospodăresc: jgheab pentru fântână (vălău) – 1, căzi de ciment – 1, sobă de tuci – 3, sobă de tablă – 1, scară de lemn – 2, lopată din lemn – 1, saltea pe arcuri – 1, masă 2,5 m – 1, coș de nuiele – 2, plită + rame – 3, lampă de carbit – 1, capre de lemn – 7, burlane – 3, platformă pentru vagonet de fier – 1, pari din lemn – 400.
– unelte agricole, instalații și accesorii necesare viticulturii: pluguri pentru săpat în vie – 4, grapă de fier – 1, plug uzat – 1, prășitoare uzate – 27, foarfeci vie – 12, mașină pentru curățat struguri – 1, presă de struguri cu 2 coșuri – 1, presă mare pentru struguri – 1, presă de struguri S. – 1, moară pentru măcinat struguri – 1, cântar zecimal cu greutăți – 1, pompă de tras apa – 1, pâlnii din lemn – 2, robinet din aramă – 1, stropitoare – 6, țeavă din aramă pentru tras vinul 19,2 m – 1, butoaie pentru vin totalizând un volum de 32.060 litri – 27, căzi din lemn totalizând un volum de 2000 de litri – 11, ciubere – 12, badanie (900 litri) – 1, budanie (600 litri) – 1, banițe din lemn – 2, cofiță – 1, suporți pentru butoaie – 21, rafturi pentru struguri – 31, lăzi pentru vită – 15, suporți pentru lăzi – 1.
Aceste bunuri au fost evaluate de către d-na expert I. A. (proba fiind încuviințată anterior pronunțării deciziei nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) la valoarea totală de 264.769 lei, în baza procesului verbal de confiscare depus de reclamanți la dosar și a investigațiilor personale efectuate de aceasta în piețe și oboare privitor la prețurile practicate pentru aceste bunuri mobile.
Cererea având ca obiect echivalentul valoric al bunurilor mobile de mai sus urmează a fi respinsă ca neîntemeiată raportat la dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul competent să judece recursurile în interesul legii.
a.2) plantațiile agricole (vie pe rod – 9,14 ha, viță altoită – 3.500 butași și tufe de alun – 15 bucăți) și a produselor agricole (vin – 2.000 litri și țuică – 50 l).
D-l expert judiciar G. Tămas M. a evaluat cheltuielile de înființare a viei pe 9,14 ha, butașii de viță de vie, 15 tufe de alun, 2.000 l vin, 50 l țuică la valoarea totală de 944.315,8 lei. Celelalte evaluări ale d-lui expert urmează a fi înlăturate din probațiune, întrucât nu fac obiectul litigiului, nefiind nici parte din obiectivul expertizei (de asemenea, încuviințată anterior pronunțării deciziei nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Cererea având ca obiect echivalentul valoric al plantațiilor agricole și a produselor agricole de mai sus urmează a fi respinsă ca neîntemeiată raportat la dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul competent să judece recursurile în interesul legii.
a.3) bunurilor imobile (situate în interior viei confiscate) constând în clădirile (casa de locuit – colnă, grajdurile nr. 1 și 2, magazia pentru stors struguri, magazia nr. 2, pivnița) și construcțiile gospodărești (fântână, coliba din scânduri, cotețe pentru porci, cuptor de pâine din cărămida).
Referitor la acestea, tribunalul reține că din expertiza tehnică judiciară întocmită de d-l expert P. G. rezultă că marea majoritate a acestor construcții/bunuri au fost demolate, rămânând doar un grajd și o magazie, ce au fost transformate în construcție cu destinație de unitate școală, în anul 1960 de către Sfatul Popular al Comunie Ghioroc. În plus, niciuna dintre construcțiile revendicate de reclamanți nu se află pe parcelele înscrise sub A+1 – A+9 în CF nr. 1831 Ghioroc, ci asupra parcelei nr. top. 52-53/b/2, ce a suferit mai multe dezmembrări și care a făcut deja obiectul unei cercetări judecătorești finalizate irevocabil, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 483/2005 a Tribunalului A. (dosar nr. 6254/2004) și probele administrate în acest dosar.
b) diferența de valoare dintre imobilul – vie – care le-a fost confiscat, respectiv 9,14 ha, potrivit procesului-verbal de confiscare (13 jugăre cadastrale și 4598 stânjeni pătrați) și imobilul – teren – restitui potrivit titlului de proprietate nr._/24.01.2003 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. și valoarea diferenței de preț dintre suprafața înscrisă în CF nr. 26 Ghioroc, în suprafață totală de 25,5095 ha minus 9,14 ha (titlu eliberat) = 16,3695 ha; cu cheltuieli de judecată.
Raportul de expertiză completat întocmit de d-l expert P. G. (probă (proba încuviințată anterior pronunțării deciziei nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) privitor la evaluarea categoriile de bunuri evidențiate mai sus sub pct. a.3) și b), prezintă următoarele concluzii:
-valoarea de circulație a terenului de 9,14 ha ce face obiectul titlului de proprietate nr. (expertul a folosit metoda comparației directe cu contracte de vânzare – cumpărare) este de 81.583 lei (echivalentul a 18.333 euro), la 0,8926 lei/mp (0,2 euro/mp, la un cu valutar de 1 euro/4,45 lei)
-valoarea de circulație a terenului din extravilanul loc. Ghioroc înscris în CF nr. 1831 Ghioroc (cel expropriat efectiv) în suprafață de 25,5095 ha = 204.695 lei
-diferența de valoare dintre cele două categorii de imobile de mai sus = 123.112 lei
-magazia și grajdul preluate de S. R. de la autorii reclamanților au fost transformate în școală elementară în 1960, cu următoarele precizări: expertul a reținut că în memoriul justificativ al proiectului de modificare al construcțiilor se arată că magazia și grajdul aveau fundații și ziduri de cărămidă, planșeu și șarpantă din lemn în stare foarte bună, învelitoare din țiglă, zidurile sunt groase, nu prezintă fisuri; de asemenea, d-l expert a arătat că dimensiunile magaziei și ale grajdului erau aproximativ cele aceleași cu dimensiunile actuale ale școlii. Valoarea magaziei și a grajdului este de 240.600 lei (53.406 euro). În lucrarea inițială, d-l expert a arătat că din construcțiile constând în casa (cu 2 camere, cămara de alimente, bucătărie), grajdul nr. 1, grajdul nr. 2, magazia pentru stors strugurii au fost transformate în corpul B al școlii generale din Ghioroc, în timp ce celelalte construcții (constând în fântâna, coliba de scânduri, coteț pentru porci, cuptor de cărămidă pentru copt pâinea și pivnița) nu mai există și nu se găsesc nici date tehnice pentru evaluarea acestora.
Și cererea privitoare la diferența valorică dintre imobilul confiscat și cel dobândit în baza reconstituirii dreptului de proprietate este neîntemeiată căci dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 stabilesc că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație. Așadar, dispozițiile legale de mai sus nu au în vedere completarea reparației deja acordate, ci doar finalizarea procedurilor de declanșate de persoanele interesate, potrivit acestui act normativ, de acordare a despăgubirilor, începute în condițiile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Conform înscrierilor din CF nr. 26 Ghioroc și CF nr. 1831 Ghioroc era evidențiată casă doar pe .-53/b/2, iar nu și pe celelalte terenuri, acestea fiind vie, fânață și arabil. Nu sunt evidențiate alte construcții (grajdurile nr. 1 și 2, magazia pentru stors struguri, magazia nr. 2, pivnița) sau anexe gospodărești.
În consecință, casa revendicată în acest litigiu este una și aceeași cu cea care a făcut obiectul notificării în baza Legii nr. 10/2001 soluționată prin sentința civilă nr. 483/25.05.2005 prin Tribunalul A. a admis acțiunea și a modificat dispoziția nr. 348/17.09.2004 a Primarului Comunei Ghioroc în sensul obligării Comunei Ghioroc la plata de despăgubiri în sumă de 5._ ROL (reprezentând valoarea casei de mai sus demolate și a terenului de 10.633 mp) prin acordarea de titluri nominale folosite în procesul de privatizare pentru imobilul înscris în CF nr. 1831 Ghioroc nr. top. 52-53/b/2. D-l expert B. P. D. a întocmit expertiza în construcții și a stabilit că nu mai există casa evidențiată în CF nr. 1831 Ghioroc nr. top. 52-53/b/2. A evaluat casa demolată (în 1968) la_ ROL, precum și terenul de 10.633 mp. A mai concluzionat că pe acest teren nu mai există alte construcții ale antecesorului reclamanților care să fi fost demolate.
Deci, cererea reclamanților privitor la casă este neîntemeiată în baza deciziei nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul competent să judece recursul în interesul legii, având în vedere că această construcție nu mai există în prezent, dar și a puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 483/25.05.2005 a Tribunalul A..
Din expertiza topografică întocmită în dosarul nr. 6254/2004 al Tribunalului A. de d-na expert Bether F. rezultă că pe terenul înscris în CF nr. 1831 Ghioroc nr. top. 52-53/b/2, supus, mai multor dezmembrări, se găsesc 2 blocuri de locuințe, un dispensar, un depozit, 7 garaje și o școală.
D-l expert P. G. a constatat că a fost demolată casa (la fel ca și d-l expert B.), precum și celelalte construcții, cu excepția unui grajd și a unei magazii, care nu mai există însă în forma inițiale, fiind transformate în școală.
Așadar, niciuna dintre construcțiile revendicate de reclamanți nu se află pe parcelele înscrise sub A+1 – A+9, ci asupra parcelei nr. top. 52-53/b/2, ce a suferit mai multe dezmembrări și care a făcut deja obiectul unei cercetări judecătorești finalizate irevocabil. În plus, cele mai multe dintre construcțiile și anexele gospodărești nu întrunesc cerința ce decurge din art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 ca aceste imobile să existe la data formulării solicitării.
Or, reclamanții au formulat deja notificare în baza Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat restituirea imobilului înscris în CF nr.1831 Ghioroc nr. top. 52-53/b/2 constând în teren și construcții, cu bunuri mobile, în cursul procesului (dosar nr. 6254/2004 al Tribunalului A.) identificând doar casa ce a fost demolată.
Potrivit Deciziei nr. 6/15.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul competent să judece recursurile în interesul legii, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru acele categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată și modificată, și Legea nr. 247/2005 modificată, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
În plus, așa cum am arătat deja una dintre condițiile de acordare a despăgubirilor materiale prevăzute de Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va respinge acțiunea civilă precizată. În consecință, nefiind întrunite în favoarea reclamanților condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 C., neavând câștig de cauză, instanța va respinge și cererea accesorie a acestora având ca obiect cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă precizată exercitată de reclamanții T. S. A. I., dom. în A., Calea A. V., ., jud. A. și T. M. T., dom. în A., .. 24, jud. A. în contradictoriu pârâtul S. R., reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A., cu sediul în A., ., jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședința publică din 01 iulie 2014.
Președinte Grefier
M. A. V. L.
pentru grefier în concediu, semnează
prim grefier al Tribunalului A.
d-na A. A.
Red. M.A./Tehnored. V.L./M.A.
6 ex./09.07.2014
4 .
Se comunică:
1. reclamant Tagany Ș. A. I. – A., Calea A. V., ., jud. A.
2. reclamanta Tagany M. T. – A., .. 24, jud. A.
3. pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. A. – A., ., jud. A.
4. P. de pe lângă Tribunalul A.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 187/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
