Grăniţuire. Decizia nr. 1024/2014. Tribunalul ARAD

Decizia nr. 1024/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 4918/108/2014

ROMANIA

TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1024

Ședința publică din 18 octombrie 2014

Președinte M. A.

Judecător T. B.

Grefier V. L.

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienții F. V., F. A. și F. A. – L., prin mandatar F. V., în contradictoriu cu intimații D. E. și ., împotriva sentinței civile nr. 1395/20.02.2013 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal se prezintă revizuienții F. V. și F. A. și reprezentanta intimatului D. E. – avocat O. O. din Baroul A., lipsă fiind revizuenta F. A. – L. și intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depuse la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 12.11.2014 și 17.11.2014, întâmpinările intimaților, ce invocă excepția tardivității revizuirii. În plus, intimata D. E. a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant al revizuientei F. A. L..

Revizuienții F. V., F. A. arată că sunt părinții revizuientei F. A. L. și depun procura judiciară prin care aceasta l-a mandatat pe F. V. să îi reprezinte interesele. Depune 3 chitanțe de plată a câte 100 lei taxă judiciară de timbru.

Instanța le atrage atenția asupra faptului că aveau obligația de plată a sumei de 100 lei taxă judiciară toți revizuienții iar nu 100 lei fiecare.

Aceștia declară că au înțeles că au de plătit fiecare câte 100 lei, dar și că nu au alte litigii pe rol așa încât nu pot folosi chitanțele în plus pentru alte procese. Solicită să le fie restituite sumele achitate în plus, și anume cea de 200 lei.

Având în vedere că taxa judiciară de timbru aferentă cererii de revizuire era de 100 lei, conform art. 26 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, în condițiile în care motivele de revizuire se încadrează într-un singur caz de revizuire (cel prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 6 C., urmând ca revizuienții să precizeze în concret care este temeiul de drept al cererii lor), iar obligația de plată a taxei este una solidară, tribunalul în baza art. 45 alin. 1 lit. b din același act normativ, văzând că revizuienții au achitată mai mult decât cuantumul legal al taxei judiciare de timbru datorate, dispune restituirea în favoarea acestora a sumei de 200 lei achitată cu chitanța .-FRU-14 nr._/07.11.2014 a Comunei Frumușeni (100 lei pe numele plătitorului F. V., dom. în .) și chitanța .-FRU-14 nr. 1829/10.11.2014 a Comunei Frumușeni (100 lei pe numele plătitoarei F. A., dom. în .).

Chitanța .-FRU-14 nr._/07.11.2014 a Comunei Frumușeni ce probează plata sumei de 100 lei de către contribuabila F. A. L. se reține ca dovadă a achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de revizuire.

Instanța pune în vedere revizuienților să indice hotărârea pe care o atacă: sentința civilă nr. 1395/20.02.2013 a Judecătoriei A. (dosar nr._ ) prin care a fost admisă acțiunea formulată de revizuienții – reclamanți, decizia civilă nr. 177/14.05.2013 a Tribunalul A. prin care a fost respins apelul lor sau decizia civilă nr. 1479/06.11.2013 a CAT prin a fost respins recursul reclamanților – revizuienți. De asemenea, le atrage atenția că li s-a pus deja în vedere să indice temeiul de drept al revizuirii, cazul de revizuire pe care își întemeiază solicitarea.

Revizuienții arată că au formulat cererea de revizuire împotriva sentinței civile nr. 1395/20.02.2013 a Judecătoriei A. (dosar nr._ ).

Instanța ridică excepția necompetenței materiale a Tribunalul A. cu declinarea acestei competențe la Judecătoria A..

Revizuenții lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției necompetenței materiale a Tribunalului A..

Reprezentantul intimatului arată că e depășit termenul de depunere a cererii de revizuire însă apreciază că, competentă în soluționarea cererii de revizuire este Judecătoria A..

TRIBUNALUL

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2014 și precizată în ședința publică din 18.11.2014, revizuenții F. V., F. A. și F. A. – L., prin mandatar F. V., au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1395/20.02.2013 pronunțată de Judecătoriei A. în dosarul nr._ .

În motivarea cererii de revizuire arată că nu a fost în țară, neputând astfel formula cererea de revizuire până la această dată, iar această revizuire ar lămuri situația. Susțin că nu au fost corect reprezentanți de avocata lor în proces, care nu a vorbit, nu a depus nicio interpelare la dosar și a făcut front comun cu inginera care efectuat măsurătorile.

Revizuienții nu au indicat cazul de revizuire pe care își întemeiază cererea

Intimata ., a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată.

Intimata D. E. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire ca fiind netemeinică și nelegală. Arată că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de 511 Cod procedură civilă.

P. sentința civilă nr. 1395/20.02.2013 pronunțată în dosarul nr. 4890/55/ 2012, Judecătoria A. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții F. A. - L., F. V. și F. A. în contradictoriu cu pârâții D. E. și . linia de hotar dintre imobilul din Frumușeni, nr. 454, jud. A., înscris în CF nr._ Frumușeni nr. top 198-200/b proprietatea reclamantei F. A. - L. și respectiv: imobilul din Frumușeni nr. 453, înscris în CF nr._ Frumușeni nr. top 198-200/a proprietatea pârâtei D. E. și cel din Frumușeni nr. 455, înscris în CF nr. 98 Frumușeni, nr. top 201-202 proprietatea pârâtei Statului Român, pe aliniamentul dat de pct. 2-3-4-5, potrivit planului de situație al raportului de expertiză al expert Bether F., ce face parte integrantă din hotărâre. A obligat pârâții să permită reclamanților amplasarea gardului despărțitor pe linia de hotar definită mai sus. A dispus modificarea mențiunilor din CF nr._ Frumușeni nr. top 198-200/b compus din intravilan cu casa, în privința întinderii terenului de la 957 mp la 881 mp. A îndrumat OCPI A. să efectueze cuvenitele mențiuni în CF. A compensat în parte cheltuielile de judecată și obligă pârâta D. E. să plătească reclamanților o diferență în sumă de 759,15 lei.

P. decizia civilă nr. 177/14.05.2013, Tribunalul A. a respins apelul declarat de apelanții F. A.-L., F. V. și F. A. în contradictoriu cu intimații D. E. și . primar, obligând apelanții să plătească intimatei D. E. 1.000 lei cheltuieli de judecată.

P. decizia civilă nr. 1479/06.11.2013, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de reclamanții F. A. - L., F. V. și F. A. împotriva deciziei civile 177/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții D. E. și . primar. A obligat reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâtei D. E. a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

În deliberare asupra excepției de necompetență materială a instanței, ce primează față de cea a tardivității, tribunalul constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prezenta cerere de revizuire este o cale de atac extraordinară exercitată împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865 (C.). Conform art. 27 din noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”, așa încât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 322 – art. 328 din codul de procedură civilă de la 1865.

Conform art. 322 C., cele 2 categorii de hotărâri supuse revizuirii sunt:

-hotărârile primei instanțe rămase definitive prin neapelare sau care au rămas definitive la instanța de apel prin respingerea, pe fond a apelului

-hotărârile pronunțate în recurs care evocă fondul, adică deciziile instanței de recurs atunci când hotărârea nu este supusă apelului, căci altfel recursul este o cale de atac ce vizează erorile de drept

În doctrină (M. T., G. B. – Codul de procedură civilă Comentat și adnotat cu legislație, jurisprudență și doctrină, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic București, 2008, pag. 1001), sintagma „evocă fondul” a fost interpretată ca însemnând examinarea raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, așa încât, în căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor.

Astfel, hotărârile prin care se resping căile de atac, ceea ce presupune păstrarea situației de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

Competența materială de soluționare a cererii de revizuire este determinată de art. 323 C., conform căruia aceasta se judecă de către instanța care a pronunțată hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere (art. 323 alin. 1), cu excepția cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. (bazat pe contrarietatea de hotărâri), când competența de atribuțiune aparține instanței mai mare în grad decât instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice (art. 323 alin. 2).

Revizuienții nu au lămurit temeiul de drept al cererii lor de revizuire, rezultând însă din motivele de fapt ale acesteia faptul că nu este vizat cazul de revizuire referitor la hotărârile contradictorii (art. 322 pct. 7 C.).

De altfel, în ședința publică din 18.11.2014, revizuienții au clarificat obiectul concret al căii lor extraordinare de atac, și anume sentința civilă nr. 1395/20.02.2013 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .

Pentru toate celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 322 (pct. 1 – 6, 8 – 10) C., competența de soluționare a cererii de revizuire îndreptate împotriva sentinței civile nr. 1395/20.02.2013 rămasă definitivă, prin respingerea apelului, și irevocabilă, prin respingerea recursului, aparține instanței care a pronunțat această hotărâre judecătorească, și anume Judecătoria A..

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, ținând cont și de faptul că necompetența, în situația de față, este de ordine publică, potrivit art. 159 alin. 1 pct. 2 C., tribunalul, în baza art. 323 alin. 1 C., va admite excepția absolută a necompetenței materiale a acestei instanței în soluționarea pricinii, competență pe care o va declina în favoarea Judecătoriei A..

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată în acest stadiu procesual,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Declină în favoarea Judecătoriei A. competența materială de soluționare a cererii de revizuire exercitată de revizuienții F. V., F. A. și F. A. – L., prin mandatar F. V., dom. în loc. Frumușeni, nr. 454, jud. A. în contradictoriu cu intimații D. E., dom. în loc. Frumușeni, nr. 453, jud. A. și ., cu sediul în loc. Frumușeni, nr. 379, jud. A. împotriva sentinței civile nr. 1395/20.02.2013 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2014.

Președinte Judecător Grefier

M. A. T. B. V. L.

Red. M.A./Tred. V.L.

7 ex./5 .

Se comunică: - revizuientților F. V., F. A. și F. A. – L., prin mandatar F. V. - Frumușeni, nr. 454, jud. A.

- intimatei D. E. - loc. Frumușeni, nr. 453, jud. A.

- intimatei . - loc. Frumușeni, nr. 379, jud. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Grăniţuire. Decizia nr. 1024/2014. Tribunalul ARAD