Evacuare. Decizia nr. 1026/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 2177/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1026
Ședința publică din 18 noiembrie 2014
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanta C. C. SA București – Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara în contradictoriu cu intimatul B. D. împotriva sentinței civile nr. 1985/28.04.2014 pronunțată de Judecătoria A., având ca obiect pretenții, evacuare.
La apelul nominal se prezintă intimatul personal, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care intimatul depune la dosar copia chitanței prin care a plătit chiria terenului ocupat. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Intimatul solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2014 constată că, prin sentința civilă nr. 1985/28.04.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții civile formulată și precizată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R S.A. București – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere, și Reparații C.F. Timișoara în contradictoriu cu pârâtul B. D., ca nefondată, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 74 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 602,75 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând lipsa de folosință pentru două terenuri, compusă din suma de 310,58 lei, aferentă unei suprafețe de teren pe care se află garajul pârâtului și suma de 301,17 lei, pe care se află garajul unei alte persoane, numitul P. M.. Pârâtul a achitat suma de 310,58 lei, sens în care reclamanta și-a restrâns pretențiile la suma de 301,17 lei. Pentru suma de 310,58 lei, prima instanță a respins acțiunea ca devenită fără obiect, cu precizarea că pârâtul urmează a fi obligat totuși la plata sumei de 74 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă, deoarece a făcut plata după sesizarea instanței. Totodată s-a reținut că apărarea pârâtului referitoare la întinderea pretențiilor solicitate de către reclamantă raportat la cuantumul chiriilor practicate de alte instituții apare ca fiind fără obiect în raport de plata sumei aferente. Pe de altă parte, fiecare proprietar este îndreptățit să își negocieze chiriile aferente bunurilor proprii pe care urmează a le închiria. Pentru suma de 301,17 lei, prima instanță a respins acțiunea reclamantei ca fiind nefondată apreciind că din probele administrate în cauză la solicitarea reclamantei rezultă fără putință de tăgadă că nu pârâtul chemat în judecată ci o altă persoană ocupă respectivul teren cu garajul său. Cu privire la cheltuielile de mediere solicitate de reclamantă, prima instanță nu le-a acordat apreciind că medierea nu are caracter obligatoriu.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel reclamanta C. C. SA București – Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara solicitând admiterea căii de atac, modificarea hotărârii de mai sus, iar, în rejudecare, admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtului doar la plata sumei de 301,58 lei (în motivarea cererii făcându-se vorbire despre suma de 310,58 lei), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de apel arată că pârâtul utilizează terenul pe care sunt amplasate 2 garaje fără a deține contrat și fără a plăti contravaloarea folosinței. La verificarea în teren, reprezentanții apelantei au constatat că terenurile (unul de 16,50 mp și celălalt de 16 mp) sunt ocupate abuziv de pârât, fiind construite două garaje. Precizează că imobilele în cauză sunt proprietate privată a apelantei. Deși a fost somat să încheie un nou contract de locațiune, pârâtul a refuzat, continuând să utilizeze terenul ocupat fără titlu, motiv pentru care apelanta a calculat în baza procesului verbal nr. 3.1._ privind tarifele practicate, pentru perioada ianuarie 2013 - iunie 2013, prejudiciul reprezentând contravaloare folosința teren, în sumă de 301,17 pentru primul teren și în sumă de 310,58 lei pentru cel de-al doilea teren. În data de 04.04.2014 pârâtul s-a prezentat la sediul societății reclamante și a achitat suma de 301,62 lei cât și diferența la zi pentru garajul în suprafață de 16,5 mp, însă nu a adus documente și o cerere privind închirierea spațiului. Spațiul de 16 mp este și în prezent este ocupat de pârât, deținând cheie de la acest garaj, utilizându-l în scop personal, motiv pentru care apreciază că l-a chemat în judecată corect pe pârâtul B. D., fiind cel care ocupă trenul pe a cărui suprafață este edificat garajul care nu este proprietatea reclamantei solicitând evacuarea acestuia de pe suprafața terenului ocupat abuziv de pârâtul care deține cheile acestui garaj, mașina personală a acestuia fiind parcată în acest garaj. Prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la evacuarea solicitată, însă, iar câtă intimatul ocupă și în prezent spațiul fără un titlu locativ, apreciază că plata efectuata nu-l absolvă de obligația de a intra în legalitate, astfel că, solicită evacuarea acestuia din ambele spații pe care le ocupă abuziv.
Intimatul a solicitat respingerea cererii de apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În calea de atac, apelanta – reclamanta a înțeles să conteste doar dispoziția primei instanței de respingere a cererii de obligare a pârâtului la plata sumei de 301,58 lei reprezentând contravaloarea folosinței terenului (16 mp) aferent celui de al doilea garaj, așa încât motivul de apel referitor la omisiunea pronunțării primei instanței privitor la cererea de evacuare este lipsit de interes legitim raportat la obiectul apelului astfel cum a fost delimitat de apelantă și la limitarea efectului devolutiv al acestei căi de atac la ceea ce s-a apelat, conform art. 477 C..
Prima instanță a respins cererea de mai sus pentru motivul că pârâtul nu este persona care folosește al doilea garaj, adică pentru lipsa legitimării sale procesuale pasive.
În somația adresată pârâtului la 28.01.2013 (fila 8 dos. judec.) reclamanta i-a cerut acestuia să se prezinte în vederea încheierii contractului de închiriere privitor la terenul cu destinație garaj ce face parte din terenul situat în incinta Stației C. A., zona magazie mărfuri.
O a doua somație a fost trimisă tot la 28.01.2013 d-lui „P.”, cu precizarea scrisă de mână că a fost predată, însă, d-lui B. la 04.02.2013, care a semnat somația în locul destinatarului.
Ulterior, la 24.07.2013, reclamanta a trimis 2 notificări pârâtului prin care îi cere să achite suma de 301,17 lei, respectiv, cea de 310,58 lei și să prezinte pentru încheierea contractului de locațiune privitor la terenul de 16 mp aflat în zona „Magaziei de Mărfuri A.” ocupat de pârât cu un garaj, respectiv, referitor la terenul de 16,5 mp aflat în zona „Magaziei de Mărfuri A.” ocupat de pârât cu un garaj.
Potrivit copiei certificate a chitanței nr. 310._/04.04.2014 (fila 51 dos. judec.), pârâtul a achitat la data de 04.04.2014 reclamantei suma de 310,62 lei, cu titlu de taxă folosință pentru perioada ianuarie – iunie 2013, conform facturii nr._, motiv pentru care reclamanta și-a redus pretențiile privitoare la contravaloarea lipsei folosinței terenurilor la suma de 301,58 lei având ca obiect despăgubirea pentru folosirea terenului de 16 mp pe care se află al doilea garaj, pentru care somația din 28.01.2013 a fost adresată d-lui P..
Cu ocazia interogatoriului luat pârâtului în ședința publică din 28.04.2014, pârâtul a arătat că deține un singur garaj, al doilea nefiind proprietatea lui, ci al numitului P. M. de la care pârâtul a cumpărat apartamentul, iar nu și garajul. A mai arătat că al doilea garaj este gol și că P. M. i-a lăsat lui un set de chei cu rugămintea de a prezenta construcția oricărei persoane pe care ar fi trimis-o.
Potrivit art. 249 C., „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”. Din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul – intimat este proprietarul garajului situat pe terenul de 16, 5 mp, dar nu și al celui de al doilea garaj referitor la care însăși apelanta a trimis somația din 28.01.2013 numitului P. M.. Simplul fapt al preluării somației de către intimat nu constituie o recunoaștere a dreptului de proprietate ori de folosință asupra acestui bun.
Conform art. 36 C., legitimarea procesuală (condiție esențială a exercitării acțiunii și, respectiv, a apărării) rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios. În cazul de față, legitimarea procesuală pasivă o deține persoana care este proprietarul garajului ce ocupă terenul de 16 mp și care astfel o privează pe reclamanta – apelantă de folosința bunului său imobiliar. D. această persoană este parte în raportul juridic întemeiat pe răspunderea civilă delictuală invocată de apelantă, având calitatea de persoană vinovată de săvârșirea unei fapte ilicite producătoare de prejudiciu și care, în temeiul art. 1357 cod civil poate fi obligată la repararea pagubei.
Pentru aceste considerente, văzând că apelanta nu a probat deținerea de către intimat a dreptului de proprietate asupra garajului situat pe terenul de 16 mp, respectiv nu a dovedit întrunirea în sarcina acestuia a condițiilor cumulative ale răspunderii civile delictuale astfel cum decurg din art. 1357 Cod civil (fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și pagubă), tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C., va respinge apelul.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta C.N.C.F. „C.F.R.” SA București – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, ., jud. T. în contradictoriu cu intimatul B. D., dom. în A., Piața Gării, ., jud. A. împotriva sentinței civile nr. 1985/28.04.2014 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
M. A. T. B. V. L.
Red.M.A./ Thred.M.A./V.L.
4 ex./ 2 .
Se comunică:
1.apelantei C. C. SA București – Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara – ., Jud. T.
2.intimatului B. D. – A. Piața Gării, ., Jud. A.
Primă instanță: Judecătoria A., judecător C. Desideriu D.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2480/2014. Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Hotărâre din 23-06-2014, Tribunalul ARAD → |
|---|
