Obligaţie de a face. Hotărâre din 23-06-2014, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 7244/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.632
Ședința publică din data de 23 iunie 2014
Președinte C. C. A.
Judecător R. M.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta V. B. în contradictoriu cu intimații Babuța T., S. E. G., G. Z., împotriva Sentinței civile nr.645 din 12.02.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face – constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei – avocat P. D. din Baroul A., intimatul Babuța T. și reprezentantul intimatei S. E. G.-avocat A. L. din Baroul A., lipsă fiind apelanta și intimatele S. E. G. și G. Z..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 176 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la data de 5.06.2014 prin serviciul registratură intimata S. E. G. a depus la dosar întâmpinare care a fost comunicată, iar la data de 13.06.2014 apelanta a mai depus la dosar un exemplar în copie al cererii de apel care a fost comunicat cu intimata-chemat în garanție G. Z.. La data de 19.06.2014 prin serviciul registratură apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Reprezentantul apelantei depune la dosar chitanța nr. 338/23.06.2014 reprezentând onorariu avocat.
Instanța pune în discuție părților cu privire la folosința terenului, cine a folosit terenul din 2005, precum și între anii 2003-2009.
Intimatul Babuța T. arată că în 2005 terenul a fost folosit de intimata G. Z.. De când s-a vândut casa, terenul, care este în continuarea curții casei, a fost folosit de intimata S. E. G. (3900 mp), fiind dat în arendă.
Reprezentantul intimatei S. E. G. arată că intimata G. Z. a plecat în străinătate în anii 2011-2012. Din 2003 până în 2011 terenul a fost folosit de mama intimatei S. E. G. pe nume P. E. care l-a cumpărat împreună cu casa. Au fost achitați banii atât pe teren cât și pe casă.
Reprezentantul apelantei arată că, contractul intimatei S. E. G. este din 2005. În acel contract apare mama acesteia, care s-a ocupat de tot.
Reprezentantul intimatei S. E. G. arată că terenul a fost folosit prin intermediul mamei - P. E..
Reprezentantul intimatei S. E. G. arată că banii au fost achitați intimatei G. Z. care s-a prezentat ca unică moștenitoare a lui G. R..
Intimatul Babuța T. arată că a vândut terenul lui G. R., iar P. E. mama intimatei S. E. G. l-a tot căutat pentru ca să îi vândă terenul, sens în care el i-a spus acesteia că nu poate deoarece l-a vândut deja. P. E., care a folosit terenul în toți acești ani, i-a prezentat în anul 2013 niște acte de la Primărie, acceptând să încheie la notar contractul de vânzare cumpărare cu intimata S. E. G., doar formal, întrucât avea nevoie intimata S.. Arată că nu a primit preț de la aceasta din urmă, întrucât el a primit prețul pentru teren când l-a vândut lui G., în anul 1995. A înțeles că prețul atât pentru casă, cât și pentru teren a fost plătit de P. E. lui G. Z..
Instanța pune în discuție părților în ce privește prețul terenului, dacă sunt probe referitoare la acest argument.
Reprezentantul apelantei arată că în 2005 s-a plătit prețul pentru casă și nu sunt probe cu privire la prețul terenului.
Reprezentantul intimatei S. E. G. învederează că prin interogatoriu se arată că o parte din bani au fost achitați prin virament bancar și o parte i-au fost dați în mână intimatei G. Z..
Instanța pune în discuție părților care este rațiunea pentru care s-au înmânat intimatei S. E. G., în anul 2005, în original înscrisurile privind terenul în litigiu, inclusiv titlul de proprietate.
Reprezentantul apelantei arată că în anul 2005 înscrisurile erau la intimata G. Z., dar în același an au ajuns și la intimata S. E. G., întrucât exista intenția ca pe viitor să fie vândut și terenul.
Reprezentantul intimatei S. E. G. arată că în anul 2005 s-au dat înscrisurile și titlu de proprietate, pentru a se face întabularea, ceea ce s-a și făcut. Întabularea nu s-a făcut de către apelantă, ci de P. E., mama intimatei S. E. G..
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în ce privește ambele capete de cerere, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Reprezentantul intimatei S. E. G. consideră că ambele capete de cerere sunt inadmisibile, drept pentru care solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul Babuța T. lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată că prin sentința civilă nr. 645 din 12.02.2014 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria A. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta V. B. în contradictoriu cu Băbuța T. și S. E. G., pentru anulare contract de vânzare-cumpărare și obligația de a face.
A respins în principiu cererea de chemare în garanție formulată de S. E. G. în contradictoriu cu Băbuța T. și G. Z..
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Contractul de vânzare-cumpărare provizoriu din 18.10.1995 încheiat la Primăria comunei Semlac, pârâtul Băbuța T. a vândut terenul din litigiu defunctului G. R. cu prețul de 400.000 lei, achitat integral, iar acesta din urmă a intrat în posesia terenului folosindu-l până la deces.
În anul 2003 s-a făcut dezbaterea succesorală după G. I. R. decedat la 28.05.1998, (fiul lui G. R.), în cadrul dosarului succesoral 116/2003 al BNP F. P. fiind emis CM 115/12.03.2003 în favoarea soție supraviețuitoare G. Z., aceasta culegînd întrega masă succesorală reprezentată de 1.000 acțiuni la SIF Banat Crișana A..
În anul 2004 s-a făcut dezbaterea succesorală după G. R. decedat la 08.07.2003, în cadrul dosarului succesoral 297/2004 al BNP T. F. fiind emis CM 246/20.08.2004 în favoarea nepoatei de fiu G. B., reclamanta din cauză, aceasta culegînd întrega masă succesorală reprezentată de imobilul situat în Semlac nr. 1261, județul A. compus din casă de locuit și teren aferent de 83 mp.
La aceeași dată 20.08.2004, reclamanta donează mamei sale, G. Z., imobilul situat în Semlac nr. 1261, județul A. compus din casă de locuit și teren aferent de 83 mp dobîndit prin moștenire cu CM 246/20.08.2004.
În anul 2005, la 07.02.2005 G. Z., a vândut imobilul situat în Semlac nr 1261, județul A. compus din casă de locuit și teren aferent de 83 mp pârâtei S. E. G. prin Contractul 339/2005 al BNP C. A. G..
În anul 2005 cînd G. Z. a vîndut imobilul situat în Semlac nr. 1261, județul A. compus din casă de locuit și teren aferent de 83 mp pârâtei S. E. G., G. Z. a predat aceleiași pârâte și Contractul de vânzare-cumpărare provizoriu din 18.10.1995 încheiat între pârâtul Băbuța T. și defunctul G. R. privind terenul arabil în suprafață de 3.900 mp situat în extravilanul comunei Semlac, județul A., înscris în CF nr._ Semlac, nr. cad. 384 și nr. top T142.A637/3 și Titlul de proprietate_/18.11.1994 pentru ca pârâta să facă demersurile legale în vederea înscrierii pe ea a dreptului de proprietate și asupra acestui extravilan. Predarea acestor înscrisuri a fost rezultatul înțelegerii prealabile dintre mamă și fiică - reclamanta V. B. fostă G. și mama sa G. Z. – de a se proceda la înstrăinarea terenului litigios.
La data de 28.02.2013 a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentic 107/28.02.2013 încheiat între cei doi pârâți ai cauzei la BNP S. C. privind imobil terenul arabil în suprafață de 3.900 mp situat în extravilanul comunei Semlac, județul A., înscris în CF nr._ Semlac, nr. cad. 384 și nr. top T142.A637/3 pentru prețul de 4261 lei, în contractul autentic precizându-se faptul că s-a încasat integral prețul de la cumpărătoare, iar aceasta declarând că cumpără acest teren pe riscul său, având la cunoștință de notarea de sub B.2 din CF mai sus menționat, însă menționînd că a achitat contravaloarea terenului moștenitorilor defunctului G. R..
Procedând la prealabila soluționare a excepțiilor invocate de pârâtă în întîmpinare prima instanță a reținut cu privire la excepția de netimbrare a rămas fără obiect, la fila 13 și 18 dosar găsindu-se taxele de timbru aferente acțiunii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a reținut că este neîntemeiat invocată, pârâtul are calitate procesuală pasivă privind primul capăt de cerere pentru prestație tabulară pentru că este parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare provizoriu din data de 18.10.1995, pârâta are calitate procesuală pasivă privind al doilea capăt de cerere pentru nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 107/28.02.2013 pentru că este parte contractantă.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune prima instnață a reținut că este neîntemeiat invocată în raport cu capătul unu al acțiunii care este imprescriptibil și deasemenea și în raport cu capătul doi al acțiunii, raportat la data încheierii Contractului a cărui nulitate se invocă.
Cu privire la excepția lipsei de interes prima instanță a reținut că este neîntemeiat invocată de vreme ce potrivit CM 246/20.08.2004 reclamanta este moștenitoarea lui G. R. decedat la 08.07.2003, cel care a cumpărat de la pîrîtul Băbuța T. imobilul în litigiu.
Cu privire la excepția excepția lipsei calității procesuale active prima instnață a reținut că este neîntemeiat invocată din același motiv reclamanta este moștenitoarea lui G. R. decedat la 08.07.2003, cel care a cumpărat de la pîrîtul Băbuța T. imobilul în litigiu și chiar dacă imobilul nu a fost inclus în CM 246/20.08.2004, reclamanta avînd îndrituirea de a-l dobîndi prin moștenire.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii prima instnață a reținut că este neîntemeiată, a fost respinsă și ea în raport cu argumentele pe care a fost susținută.
Pe fond, prima instanță a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată.
Potrivit art. 970 C.civ. (C.civ din 1864 pentru că în speță este vorba de un Contract încheiat în anul 1995 ori potrivit art.6 alin 2 și 3 Cod civil, realuate în art. 3 și 4 din Legea 71/2011 cît și din art. 102 alin 1 din Legea 71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data cînd a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa) convențiile trebuie executate cu bună-credință, ele obligînd nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.
Potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Potrivit propriei recunoașteri, reclamanta și-a manifestat voința în anul 2005 de a înstrăina către pârâta din cauză, imobilul în litigiu.
În aceste condiții pretenția reclamantei de a deveni actualul proprietar al terenului în litigiu este fără fundament.
Reclamanta a contestat achitarea contravalorii terenului de către pârâtă, însă această contestare nu a putut fi primită.
Instanța de fond a reținut că, deși a pretins că întotdeauna a avut relații armonioase cu mama ei G. Z. și niciodata nu a avut relații deteriorate reclamanta nu și-a clarificat personal dacă mama ei a încasat sau nu în anul 2005 cînd a vândut imobilul situat în Semlac nr. 1261, județul A. compus din casă de locuit cu teren aferent de 83 mp pârâtei S. E. G. și prețul terenului arabil în suprafață de 3.900 mp. Înscrisurile de la filele 114 -121 și 136 dosar, întărite de opunerea reclamantei de evaluare prin mijlocirea unui expert judiciar a prețului imobilul situat în Semlac nr. 1261, județul A. compus din casă de locuit cu teren aferent de 83 mp pârâtei S. E. G. și prețul terenului arabil în suprafață de 3.900 mp în anul 2005, întărite de opunerea reclamantei de a fi audiată ca martoră G. Z. și de susținerile pârâtului Băbuța T. au format convingerea primei instanțe că prețul terenului litigios a fost în adevăr plătit.
În accepțiunea instanței este lipsit de credibilitate faptul că în anul 2005 deși S. E. G. nu ar fi achitat prețul imobilului litiogios când G. Z. a vîndut imobilul situat în Semlac, nr. 1261, județul A. compus din casă de locuit și teren aferent de 83 mp. pârâtei S. E. G., totuși G. Z. a predat aceleiași pârâte și Contractul de vânzare-cumpărare provizoriu din 18.10.1995 încheiat între pârâtul Băbuța T. și defunctul G. R. privind terenul arabil în suprafață de 3.900 mp. situat în extravilanul comunei Semlac, județul A., înscris în CF nr._ Semlac, nr. cad. 384 și nr. top T142.A637/3 și Titlul de proprietate_/18.11.1994 pentru ca pârâta să facă demersurile legale în vederea înscrierii pe ea a dreptului de proprietate și asupra acestui extravilan.
Pârâta a omis să realizeze actele juridice aferente translației intermediare a proprietății de la Băbuța T. către moștenitoarea lui G. R., este adevărat că în speță manifestarea de voință a moștenitoarea lui G. R. de înstrăinare a terenului în litigiu către pârâta S. E. G. nu a îmbrăcat măcar forma scrisă, totuși prima instanță a reținut că aceste omisiuni nu justifică admiterea acțiunii în sensul solicitat de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel V. B. solicitând admiterea apelului.
În motivarea apelului arată în ce privește prestația tabulară că acest capăt de cerere se bazează pe obligațiile asumate de pârâtul 1 Băbuța T. față de antecesorul său G. R. prin contractul de vânzare-cumpărare provizoriu din 18.10.1995, act recunoscut de pârâtul 1, prin care acesta îi vinde terenul din litigiu de 3.900 mp. cu prețul de 400.000 lei încasat integral.
Apelanta arată că ea, ca unică moștenitoare legală acceptantă a cumpărătorului G. R., decedat la 08.07.2003, în calitate de nepoată de fiu predecedat conform certificatului de moștenitor nr.246/2004 a preluat activul succesoral implicit drept de a exercita prezenta acțiune în prestație tabulară împotriva promitentului-vânzător față de care are calitate procesuală activă.
Instanța a respins nemotivat această cerere perfect admisibilă față de pârâtul 1 prin aplicarea dispozițiilor legale în materie (art.22-25 din DL nr. 115/1 933 coroborat cu art.969 și 970 din Codul civil anterior în vigoare la data nașterii raportului juridic - anul 1995) consacrate ulterior și prin dispozițiile art.27 ale Legii nr.7/1996.
În motivarea sentinței instanța de fond a reținut valabilitatea convenției și a actelor sale de moștenitoare unică a promitentului-cumpărător defunctul G. R., dar nu le dă eficiență juridică pentru un alt motiv și anume pentru că „potrivit propriei recunoașteri, reclamanta și-a manifestat voința în anul 2005 de a înstrăina către pârâta din cauză, imobilul din litigiu”.
Apelanta critică această motivație pentru că intenția de a înstrăina nu este același lucru cu înstrăinarea propriu-zisă; existența raportul juridic de vânzare-cumpărare se probează numai cu un înscris chiar sub semnătură privată ceea ce lipsește ca probă pentru că nu s-a încheiat niciodată între ea și pârâta 2; o asemenea înțelegere chiar verbală nu a existat în anul 2005 nici între mama sa G. Z. și pârâtă cu ocazia vânzării de către aceasta a casei din . cu teren aferent de 83 mp. (alt imobil cu alt topo în alt CF) cu prețul de_ lei rol către pârâtă; chiar dacă ar fi existat o asemenea convenție era lipsită de efecte juridice pentru că G. Z. nu avea calitatea de proprietar al terenului din litigiu sau moștenitor legal al promitentului-cumpărător defunctul G. R. (fiind nora acestuia și străină de moștenirea lui), asupra căreia nu putea să dispună și astfel să aibă calitatea de prornitent-vînzător al acestui teren.
Prima instanță a reținut în mod greșit că pârâta a achitat prețul terenului deși „reclamanta nu și-a clarificat personal dacă mama ei a încasat sau nu în anul 2005 și prețul acestui teren în suprafață de 3900 mp”.
De asemenea, prima instanță a concluzionat greșit că opunerea sa prin avocatul P. D., la efectuarea unei expertize judiciare care să stabilească valoarea actuală a casei din Semlac, nr.1261 și a terenului din litigiu, probă propusă din oficiu de instanță, precum și la audierea ca martoră a mamei sale G. Z. întăresc înscrisurile de la filele 114-121 și 136 din dosar.
Opunerea sa este justificată de aceea că expertiza nu este o proba concludentă față de obiectul cauzei, iar mama sa este rudă în grad prohibit cu ea, fără a mai ține cont și de o probabilă părtinire a ei față de ea ceea ce ar decredibiliza-o în fața instanței, situație în care nu dorește să o pună pe mama sa.
Prima instanță nu este consecventă pentru că nu valorifică aceste argumente pentru a reține o vânzare-cumpărare a terenului de către ea în favoarea pârâtei.
În ce privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 107/ 18.02.2013 apelanta arată că prima instanță nu a analizat motivele de nulitate invocate de ea în acțiune și la fond prin concluziile scrise, mai mult chiar, a respins acest capăt de cerere fără o motivație privind acest contract.
În primul rând subliniează că primul capăt de cerere nu ar putea fi admis decât prin admiterea și a celui de-al doilea pentru că terenul este în prezent intabulat în CF pe numele pârâtei a cărui drept de proprietate a solicitat să fie radiat din CF.
Acest capăt de cerere este admisibil întrucât înscrisul de care se prevalează este anterior acestui contract (cu 18 ani) și acesta este intabulat în cartea funciară a imobilului sub B.2 prin încheierea nr._/ 03.10.2005 pentru publicitate erga omnes.
Este mai presus de orice dubiu că pârâta 2 avea cunoștință despre acest înscris când a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu pârâtul 1, aceasta fiind dovedită prin însăși mențiunea din contract: „cumpăr acest teren pe riscul meu, având cunoștință de notarea de sub B.2 din CF-ul mai sus menționat, însă precizează că a achitat contravaloarea acestuia moștenitorilor defunctului G. R.” nici o probă din dosar nu relevă că pârâta 2 a căutat-o pe ea ca unică moștenitoare a defunctului și a despăgubit-o cu vreo sumă de bani, dimpotrivă din răspunsurile sale la interogator rezultă că nici nu a cunoscut-o și întâlnit personal.
Apărarea pârâtei 2 în sensul că a achitat prețul terenului din litigiu mamei sale G. Z. este lipsită de fundament în realitate și probele dosarului nu există nici o probă care să constituie dovada plății terenului din litigiu ei sau mamei sale cu precizarea că pârâta 2 a achitat prețul casei nr. 1261 cu 83 mp. teren aferent, respectiv un alt bun decât cel din litigiu.
Toate acestea demonstrează o rea-credință evidentă a pârâtei 1 care se coroborează cu cea a pârâtului 1 la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 107/28.02.2013, declarând în fața Notarului o plată fictivă pentru a înfrânge efectele înscrierii anterioare în CF sub B.2 a contractului de vânzare-cumpărare provizoriu în favoarea bunicului său G. R. și pentru a justifica neplata prețului de 4.261 lei pârâtului 1 dacă instanța a reținut ca adevărată susținerea acestuia în răspunsul său la interogator contrazicând conținutul înscrisului autentic în care tot dânsul declară că a încasat acest preț în întregime de la cumpărătoare.
În consecință, pârâta 2 este subdobânditor cu titlu oneros de rea-credință de care nu este străin nici pârâtul 1 pentru toate argumentele de mai sus, situație în care subzistă motivele de nulitate invocate (cauza ilicită și imorală) fiind incidente dispozițiile art.1179 pct.4, 1235, 1236 și 1238 cod civil actual, în vigoare la data încheierii contractului 28.02.2013 data nașterii raportului juridic contestat.
Intimata S. E. – G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea în totalitate a cererii de apel.
În motivarea întâmpinării arată în ceea ce privește primul capăt de cerere, și anume prestația tabulară că, potrivit doctrinei juridice, promisiunea de vânzare-cumpărare este un antecontract care „dă naștere la un drept de creanța, una dintre părți fiind obligată față de cealaltă să vândă sau să cumpere în viitor un anumit bun, și având în vedere faptul că promitentul are o obligație de a face, în cazul în care el va refuza vânzarea, contractul nu se va încheia, iar beneficiarul va avea dreptul la daune - interese, potrivit art. 1075 din vechiul Cod civil”.
Intimata consideră că prestația tabulară solicitată de către apelantă este inadmisibilă, având în vedere faptul că intimatul 1, Babuta T. nu mai este proprietarul imobilului obiect al antecontractului, ca urmare, acesta neputând transfera proprietatea, potrivit principiului „nimeni nu poate da mai mult decât are sau ceea ce nu are”.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere privitor la nulitatea relativ arată că potrivit definiției juridice, nulitatea este sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de valabilitate ale actului juridic (indiferent că sunt de fond sau de formă).
Intimata arată că nu înțelege care anume dispoziții legale au fost încălcate de către părți la încheierea actului juridic de vânzare-cumpărare teren în forma autentică.
Se poate observa faptul că actul juridic încheiat între părți respectă toate normele legale de fond și de formă ale contractelor și mai mult decât atât, apelanta nu poate proba nici prejudiciul care i-ar fi fost creat și nici interesul lezat de către perfectarea contractului.
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză, intimata solicită instanței să observe faptul că din toate probele administrate în dosar înscrisuri și interogatorii se desprinde buna credință a intimatei II la încheierea actului juridic atacat.
Aceasta a cumpărat „integral casa și terenul” de la mama apelantei, achitându-i acesteia prin virament bancar sumele convenite.
Dimpotrivă și după cum reiese chiar din interogatoriile administrate cât și din refuzul apelantei de a-și da acordul pentru audierea părților efectiv implicate în tranzacție, cea de rea credință este vânzătoarea (mama reclamantei) cea care a încasat integral prețul pentru ambele imobile, promițându-i intimatei că, în calitatea sa de „unică moștenitoare a lui Guset R.”, va face toate demersurile pentru intabularea terenului pe numele cumpărătoarei pârâte.
Pârâtul I, vânzătorul arată că el cunoaște faptul că pârâta II a cumpărat integral imobilele și l-a contactat de mai multe ori în decursul anilor pentru a-i transmite proprietatea, a exercitat în tot acest timp posesia asupra terenului, a dispus asupra sa și a achitat impozitele și taxele aferente.
După cum judicios a remarcat instanța de fond, însăși pasivitatea manifestată de către reclamanta timp de 20 de ani nu poate duce decât la concluzia faptului că aceasta a cedat în totalitate eventualele drepturi născute din promisiunea de vânzare-cumpărare asupra terenului.
Intimata mai arată că apelanta susține în mod greșit și fără a-și proba afirmațiile, faptul că i-au fost prejudiciate interesele și contractul de vânzare-cumpărare încheiat a fost făcut în dauna sa, întrucât promisiunea de vânzare-cumpărare (de care se preleva reclamanta) instituind un drept de creanță și nu un drept real, nu transferă dreptul de proprietate.
Ca o consecință firească, intimatul I putea încheia cu oricine un astfel de act, chiar și cu mai multe persoane acest lucru nefiind prohibit de nici o reglementare legală urmând ca în cazul neîndeplinirii acestei obligații, promitentul cumpărător să aibă posibilitatea recuperării obligației corelative unui drept de creanță.
Ori, totodată pârâta fiind cumpărătoare cu titlu oneros direct de la proprietarul tabular, intimata consideră că nu poate fi pusă la îndoială buna credință a acesteia, cu atât mai mult cu cât a achitat numitei Guset Z. prețul terenului.
Intimata mai arată că și în această situație „de prezentare eronată a realității” a înțeles să încheie contractul, în care s-a făcut referire într-adevăr de notarea de sub B2, dar totodată s-a menționat faptul că „a achitat contravaloarea acestuia moștenitorilor defunctului G. R.”, respectiv soției supraviețuitoare G. Z..
Nu poate fi reținută în nici un caz susținerea potrivit căruia în anul 2005 mama apelantei ar fi înstrăinat doar casa și terenul aferent și „ar fi rugat-o” pe mama intimatei să-i intabuleze terenul, înmânându-i actele în original, iar mai apoi, timp de nouă ani nemaifiind interesată de stadiul acestei operațiuni.
Ca urmare, nu exista posibilitatea înserării în contractul de vânzare-cumpărare autentic al faptului că „...am achitat contravaloarea acestuia moștenitorilor defunctului Guset R.” - afirmație nemaiîntâlnită în nici un astfel de contract, dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat într-adevăr.
În mod sigur intimatul Babuta ar fi refuzat să semneze actul în alte condiții, după cum de altfel a declarat la interogatoriu.
Afirmațiile sale sunt susținute chiar de apelanta care, în răspunsul la interogatoriu arată „...mama i-a dat și actele aferente terenului litigios numitei S., pentru ca aceasta ...să devină proprietar al terenului...”.
Examinând sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, sentința apelată fiind pronunțată cu interpretarea corectă a raporturilor juridice ale părților și a dispozițiilor legale incidente.
Tribunalul consideră că din probatoriul administrat nu pot fi reținute motivele de nulitate invocate de reclamanta apelantă, respectiv cauza ilicită și imorală, reglementate de art.1179 pct.4, 1235, 1236 și 1238 Cod civil, contractul de vânzare – cumpărare din data de 28.02.2013 fiind încheiat de pârâții intimați Babuța T. și S. E. G. cu respectarea dispozițiilor legale indicate.
Contrar celor susținute prin cererea de apel, în mod corect a reținut instanța de fond buna credință a pârâților la încheierea contractului. Coroborând probatoriul administrat, prima instanță a reținut corect starea de fapt, respectiv faptul că în anul 2005, când mama reclamantei apelante – G. Z. a vândut intimatei S. E. casa din Semlac nr. 1261, a fost vândut și terenul în litigiu în suprafață de 3900 mp, teren ce se află în continuarea curții casei cu nr. 1261, prețul – atât pentru casă, cât și pentru teren, fiind plătit lui G. Z. de către mama intimatei S. E. – P. E., în favoarea acesteia din urmă fiind constituit uzufruct viager asupra casei, prin contractul de vânzare – cumpărare din anul 2005. De la această dată mama intimatei a și intrat în posesia terenului.
Chiar dacă, așa cum susține reclamanta apelantă, mama acesteia – G. Z. nu avea calitatea de proprietar al terenului în litigiu, câtă vreme aceasta în calitate de proprietar tabular al imobilului vândut în anul 2005 ( casa de la nr. 1261 ), drept de proprietate dobândit prin donație de la fiica sa ( reclamanta ), a fost considerată de intimata S. – cumpărătoarea, precum și de mama acesteia ( persoana care a achitat prețul ) ca fiind proprietar aparent și al terenului litigios. Aceasta cu atât mai mult, cu cât vânzătoarea a și predat intimatei cumpărătoare înscrisurile privind terenul, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare din anul 1995 și titlul de proprietate. Ori, așa cum just a reținut instanța de fond, nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că aceasta în calitate de proprietar nu a primit prețul, din moment ce prețul a fost achitat proprietarului aparent, mama apelantei. Rațiunea pentru care au fost predate înscrisurile intimatei cumpărătoare în anul 2005 a fost tocmai aceea ca aceasta din urmă să se ocupe de formalitățile necesare pentru a deveni proprietar tabular și asupra terenului în litigiu, care la momentul vânzării, nu era înscris în CF. În mod corect nu a fost reținută susținerea reclamantei apelante, în sensul că înscrisurile au fost predate intimatei în vederea unei vânzări în viitor a terenului.
Față de cele reținute, constatând că nu există motive de nulitate a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâții intimați, în mod corect a fost respinsă și cererea reclamantei având ca obiect prestația tabulară, câtă vreme promitentul vânzător al terenului, intimatul Babuța T. nu este proprietar tabular al terenului.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul.
Constatând că intimata S. E. G. nu a făcut dovada cuantumului onorariului avocațial, nu vor fi acordate cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta V. B. CNP_ cu domiciliul în A., Spl. Gen. P., nr. 25, ., în contradictoriu cu intimații Babuța T. CNP_ cu domiciliul în Semlac, nr. 1232, județ A., S. E. G. CNP_ cu domiciliul în A., ., ., județ A. și cu domiciliul procesual ales în A., .. 19, ., G. Z. CNP_, cu domiciliul în Austria, 3352, . Au Strasse An der Bahn, nr. 44/2, împotriva Sentinței civile nr.645 din 12.02.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. A. R. M.
Grefier,
L. K.
Red.RM/Thred.FM
Data: 10.07.2014
6ex./4com./ 11.07.2014
Se comunică:
apelantei V. B. cu domiciliul în A., Spl. Gen. P., nr. 25, .
intimatului Babuța T. cu domiciliul în Semnlac, nr. 1232, județ A.
intimatei S. E. G. cu domiciliul procesual ales în A., .. 19, .
intimatei G. Z. cu domiciliul în Austria, 3352, . Au Strasse An der Bahn, nr. 44/2
Prima instanță – Judecătoria A. – judecător D. L. C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1026/2014. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
