Obligaţie de a face. Decizia nr. 209/2014. Tribunalul ARAD

Decizia nr. 209/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 2265/246/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIE CIVILĂ NR.209

Ședința publică din data de 13.02.2014

Președinte: D. M.

Judecător: Ș. V.

Grefier: G. S.

S-a luat în examinare cererea de apel formulată de apelantul M. P. A. în contradictoriu cu intimata Asociația U. Composesoratul Foștilor Urbarialiști Bocsig împotriva sentinței civile nr.1255 din data de 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, pretenții.

La apelul nominal se prezintă apelantul M. P. A. și reprezentantul intimatei – avocat R. V. din Baroul A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen și a fost legal timbrat .

Se constată că prin serviciul registratură, la data de 04.02.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

Nemaifiind formulate alte cereri, constatând litigiul în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului înregistrat la data de 16.01.2014 la Tribunalul A. constată că, prin sentința civilă nr. 1255 din data de 15.11.2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Ineu a respins acțiunea formulată de reclamantul M. P. A. împotriva pârâtei Asociația U. Composesoratul Foștilor Urbarialiști din . obiect obligație de a face pretenții.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: din coroborarea probelor de la dosar, în raport de obiectul acțiunii din dosar civil nr._ al Judecătoriei Ineu, asupra excepției autorității de lucru judecat ridicată de pârâtă, instanța a reținut în fapt următoarele:

Potrivit certificatului de moștenitor nr.52/2003 eliberat de BNP M. D., s-a reținut că reclamantul Mâneran P. A. este moștenitor legal au defuncților Mâneran T. senior, decedat la data de 15.10.1958, M. T. junior, decedat la data de 13.05.1972, M. R. decedată la data de 10.10.1986, M. P.-G.( tatăl reclamantului ) decedat la data de 10.05.1998.

Defunctul M. T. senior, este trecut în Tabloul proprietarilor asociației de pășune din . 128, potrivit extrasului depus la dosar.

Prin cererea trimisă pârâtei la data de 29.07.2009, reclamantul a solicitat pârâtei Asociația U. Composesoratul Foștilor Urbarialiști din . cadrul asociației, în calitate de moștenitor la defunctului M. T. senior, respectiv stră-strănepot al acestuia.

Prin acțiunea de față, așa cum a rezultat din petitul acțiunii introductive, reclamantul a solicitat să se constatate calitatea sa de succesor cu drepturi depline al defunctului Mâneran T. senior, cu obligarea pârâtei de a-l înscrie în lista actuală a membrilor composesori, ca membru al asociației în calitate de stră-strănepot de fiu după defunctul M. T. senior, fost membru al asociației fiind trecut în tabloul proprietarilor asociației de pășune din . 128, și respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 33.100 lei reprezentând drepturile cuvenite membrilor composesori pe anii 2010, 2011, 2012, drepturi aferente împărțirii profitului și a dividendelor către membrii asociați, la care se adaugă dobânzi la sumele datorate de pârâtă, respectiv penalități de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei și la plata daunelor morale de 32.000 lei, reprezentând prejudiciul moral cauza reclamantului prin refuzul pârâtei de neacceptare în cadrul composesoratului din anul 2009.

În dosar civil nr._ al Judecătoriei Ineu, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta să se constate calitatea de membru fondator cu consecința înscrierii în registrul actual al membrilor composesori, acțiunea reclamantului a fost respinsă prin sentința civilă nr.1369/01.09.2010, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.135/2011 a Tribunalului A..

Astfel, potrivit art. 430 c.pr.civilă ,,Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.,,

Legiuitorul a reglementat efectele lucrului judecat la art.431 c.pr.civilă „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.,,

Potrivit art. 432 c.pr.civilă, excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.

Instanța a constatat ca întemeiată excepția autorității de lucru judecat deoarece, prin acțiunea civilă din dosar nr._, reclamantul a cerut să se constate calitatea sa de membru composesor și înscrierea în registrul actual al membrilor composesori, cu motivarea că în luna iulie 2009 a solicitat composesoratului să constate că are această calitate, în baza art. 8 al Statutului Asociația U. Composesoratul Foștilor Urbarialiști din . primi vreun răspuns.

Din considerentele sentinței civile nr.1369/01.09.2010 a Judecătoriei Ineu rezultă că reclamantul a solicitat pârâtei, ulterior constituirii acesteia, de a fi înscris ca membru composesor, fără a face dovada deținerii cotei părți devălmașe prin depunerea unui extras CF sau titlu de proprietate și fără a face dovada calității sale de membru sau de moștenitor al membrilor asociației la nivelul anului 1927.

În dosarul pendinte, reclamantul și-a fondat pretențiile ca succesor de drepturi depline al autorului M. T. – senior, conform certificatului de moștenitor nr.52/2003, autor a fost înscris în tabloul proprietarilor asociației de pășune din . să se constate calitatea sa de membru în Asociația U. Composesoratul Foștilor Urbarialiști din . obligată pârâta la înscrierea pe lista actuală a membrilor composesori în calitatea sa de stră-strănepot al autorului M. T. – senior, înscris în Tabloul membrilor composesori din anul 1927, invocând în drept același text statutar ca în prima acțiune, și anume art. 8 din Statutul asociației pârâte.

Au fost întrunite deci condițiile autorității lucrului judecat prevăzute de art. 431 alin. 1 din noul cod de procedură civilă: tripla identitate de părți în aceeași calitate procesuală, obiect (aceleași cereri, același scop) precum și cauză (dreptul autorului M. T. – senior, deținut în cadrul composesoratului din 1927 la poziția 128 și transferul acestui drept în patrimoniul reclamantului, cu titlu de moștenire coroborat cu prevederile Legii nr. 1/2000 referitoare la înființarea composesoratelor).

Mai mult, asupra tuturor acestor aspecte există o dezlegare irevocabilă dată prin sentința civilă nr. 1369/01.09.2010 a Judecătoriei Ineu și decizia civilă nr. 135/R/ 28.01.2011 a Tribunalului A. pronunțate în dosarul nr._, în sensul respingerii cererilor reclamantului, formulate cu justificarea că ar fi moștenitor al fostului composesor din 1927 – M. T. – senior, Tribunalul A. reținând că Legea nr. 1/2000 „nu a avut în vedere reînființarea fostului composesorat ori a fostei forme asociative, ci a permis foștilor composesori ori asociați să constituie în temeiul Legii nr. 1/2000 și ale O.G. nr. 26/2000 o nouă formă asociativă, alcătuită din acei foști composesori ori moștenitori ai acestora care vor să reia exploatarea în comun a fostelor terenuri deținute în proprietate comună.” „Terții, cum este cazul reclamantului, nu au nici un drept asupra terenurilor reconstituite în favoarea composesoratului atâta vreme cât nu au înțeles să se prevaleze de dreptul ce le-a fost conferit de lege și anume acela de a lua parte la constituirea composesoratului, de a deveni membru în noua formă asociativă”. De asemenea, s-a reținut și voința suverană a adunării generale a asociației în privința acceptării altor membrii față de cei fondatori.

În acest sens, este și practica recentă a Tribunalului A., care într-o speță similară a reținut existența autorității de lucru judecat, respectiv decizia civilă nr. 334 din 17 septembrie 2013 din dosar nr._ .

Prin urmare, reținând incidența dispozițiilor art. 431 alin. 1 și art. 432 c.pr.civilă, privind obiectul cererii reclamantului de a se constata calitatea sa de membru în cadrul composesoratului și de a fi înscris în lista actuală cu membrii composesori, analizarea capetelor de cerere prin care se solicită acordarea sumei de 33.100 lei reprezentând drepturile cuvenite membrilor composesori precum și a daunelor morale, formulate în subsidiarul acestora, a fost de prisos.

Pe cale de consecință, instanța, în temeiul prevederilor art. 430,art.431, art. 432 c.pr.civilă, a respins acțiunea.

Văzând că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată, în temeiul disp.art.453 c.pr.civilă, nu s-au acordat cheltuieli.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, apelantul-reclamant M. P. A. solicitând admiterea cererii și rejudecarea cauzei.

În motivarea cererii de apel a arătat că, a îndeplinit condițiile de exercitare a acțiunii civile prevăzute de art. 32(1) cod procedură civilă astfel, prin prezentarea certificatului de moștenitor în dosarul nr._ la Judecătoria Ineu a considerat că a făcut dovada calității procesuale.

Totodată, a menționat faptul că, cererea de retrocedare a suprafeței de teren pentru asociație a fost făcută de aceasta în numele ei pentru toată proprietatea fostului composesorat, la nivelul anului 1927 și nu de fiecare membru composesor actual la constituirea din anul 2001, în acest sens existând Sentința civilă nr. 510/2007 a Judecătoriei Ineu, prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 1051,57 ha teren agricol, categoria arabil și pășune în natură și pe vechiul amplasament, iar în baza acestei sentinței a considerat că justifica un interes.

Apelantul arătând că îndeplinește condițiile a apreciat că, instanța de fond în mod greșit a respins cererea pentru motivul: autoritate de lucru judecat.

A solicitat revendicarea dreptului de proprietate deținut în devălmășie și dobândit cu bună-credință, care în prezent este deținut fără drept de intimata Asociația U. Composesoratul Foștilor Urbarialiști din .> A susținut că, dreptul său constă în cele 6 (șase) drepturi, pe care stră-stră bunicul său M. T. sen. le-a avut ca membru al asociației la nivelul anului 1927, la nr. art. 128, din „Tabloul proprietarilor asociației de pășune din . Arhivele Naționale - Serviciul Județean A., aferent anului 1927, motiv pentru care a solicitat să-i se recunoască: calitatea de succesor cu drepturi depline, după defunctul M. T. sen., și a fi obligată intimata să-l înscrie în lista actuală a membrilor composesori și de a beneficia de totalitatea drepturilor pe care le-a avut și le au membrii composesori înscriși în asociație din anul 2009, dată la care a depus cererea prin care a solicitat să fie înscris în asociație.

De asemenea a arătat că, întrucât nu s-a dat curs cererii sale, în cursul anului 2009 până în prezent, a fost nevoit să promoveze acțiunea în instanță.

În drept și-a întemeiat apărările pe disp. art. 563 Cod Civil.

Totodată, a arătat că, menține toate aspectele expuse în fapt și drept prin dosarul nr._, cît și menținerea tuturor pretențiilor, cu precizarea că:

-în statutul pârâtei la art.13, alin. 12 este prevăzut că: „adunarea generală este legal constituită dacă numărul membrilor prezenți însumează dreptul de proprietate asupra ½ parte din pădurea și pășunea comună", deci 525,785 Ha.

-în momentul constituirii asociației în anul 2001 aceasta a avut un nr. de 113 membrii, întrucât nu a existat tabelul aferent anului 1927, pentru a ști cu exactitate cine sunt moștenitorii fondatorilor, acesta fiind eliberat în data de 18-01-2010 de Arhivele Naționale din care rezultă un nr. de 487 fondatori.

Astfel, față de numărul fondatorilor de 113 din anul 2001, a învederat faptul că aceștia nu puteau să-i reprezinte pe toți moștenitorii legali a asociației în nr. de 487, având în vedere că media cotei deținute în devălmășie este de: nr. ha/nr. fondatori 1051,57: 487 = 2,_ ha/ membru, deci 113 x 2,_ = 248,_, suma respectivă fiind pe departe de 1/2 din întreaga suprafață de 1051,57, și o parte dintre aceștia și-au vândut drepturile altor membri, în asociație rămânând un nr. de 77 membri iar în prezent asociația este alcătuită dintr-un nr. de 217 membrii;

Apelantul a mai precizat că, din cei 140 membri care au intrat în asociație după constituirea ei, un număr de 28 membri a fost în urma unor sentințe civile, decizii civile și diferența de 112 membri, în urma acceptării de către adunarea generală a asociației, în luna decembrie 2013.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Asociația „Composesoratul Foștilor Urbarialiști" a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În motivare a opinat că, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că, apelantul nu a fost îndreptățit la dobândirea calității de membru în cadrul Composesoratului Foștilor Urbarialiști din . de drept privat, constituită în baza dispozițiilor Legii 1/2000, precum și a O.G. 26/2000, privind Asociațiile și Fundațiile.

De asemenea a susținut că în anul 2001, Composesoratul a fost constituit din foștii proprietari de pășune sau moștenitorii acestora, care și-au manifestat voința de a se înscrie în cadrul formei asociative, iar ulterior în anul 2009 actul constitutiv a fost modificat prin înscrisul autentificat sub nr.226/23.02.2009, nominalizându-se în mod expres, atât cei 113 membrii composesori care au înțeles să formuleze cereri de retrocedare a suprafețelor deținute, cât și suprafața de 1050.30 ha. teren aparținând acestora, în condițiile art. 26 din Legea 1/2000, modificată, potrivit căreia ,,suprafața restituită Formelor asociative cuprinde numai terenurile pentru care s-au formulat cereri".

Respectiv că, întrucât M. P. A. nu a formulat cerere de înscriere sau retrocedare, acesta nu a fost evidențiat nici în tabelul inițial din anul 2001 și nici în cel nominal al membrilor asociați din anul 2009 ca urmare a modificării actului constitutiv, deși avea posibilitatea să facă acest lucru încă din anul 2001 când a fost constituit composesoratul și a fost deschisă lista pentru înscriere și până în anul 2009, când a fost finalizat procesul de retrocedare, numai în limita suprafețelor pentru care s-au formulat cereri, iar din terenul care a aparținut fostului Composesorat au rămas neretrocedate circa 600 ha., neexistând solicitanți, potrivii dispozițiilor legii 247/2005. republicată

Intimata a susținut că, prevederile legale antemenționate nu au avut în vedere reactivarea fostelor structuri asociative așa cum au existat în perioada interbelică, ci au permis reconstituirea formelor de exploatare în comun a terenurilor pășunilor comunale. în beneficiul foștilor proprietari ori a moștenitorilor în condițiile în care există o manifestare de voința în a relua exploatarea în comun a suprafețelor deținute anterior de către proprietarii înșiși sau în calitate de moștenitori ai acestora.

Față de aceste aspecte, a apreciat că doar adunarea generală a persoanei juridice de drept privat, legal constituită din acei membrii fondatori, nominalizați în actul constitutiv, membrii care au înțeles să-și aducă terenurile deținute, ca aport social în cadrul formei asociative, este suverană în a decide dacă acceptă sau nu noi persoane.

Altfel,a susținut că ar fi adusă atingere, fără nici un temei legal, dreptului de proprietate privată al membrilor composesori consacrat de dispozițiile art. 555 Cod Civil, prin diminuarea terenului aparținând acestora, deoarece după cum a mai precizat, retrocedarea s-a făcut doar în limita suprafețelor pentru care au fost formulate cereri și numai celor ce au optat pentru acest lucru.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-208 Cod Pr. Civilă, precum și pe dispozițiile legale antemenționate, în vigoare la data încheierii actului de cesiune.

Verificând apelul în baza art.479, 480 C.proc.civ. se reține că acesta este neîntemeiat pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.

În esență apelantul critică soluția primei instanțe care a soluționat acțiunea în baza excepției autorității lucrului judecat, iar petitele accesorii au fost respinse ca rămase fără obiect .

În prezentul litigiu apelantul a solicitat constatarea calității sale de membru în cadrul intimatei după autorul său și ca o consecință obligarea intimatei la plata drepturilor sale de membru composesor cu dobândă legală și daune morale. O acțiune cu motive identice și între aceleași părți a fost tranșată irevocabil anterior prin Decizia civilă nr.135/R 28 01 2011 de către Tribunalul A.. Chiar dacă în acest din urmă litigiu apelantul a solicitat doar constatarea calității sale de membru composesor și înscrierea sa ca membru al acesteia, este evident că scopul celor două acțiuni este același, în ceea ce privește calitatea de membru al intimatei . Prin decizia civilă menționată s-a reținut că singura formă în care se poate dobândi calitatea de membru fondator este aprobarea cererii de către intimată care este un organism privat ce se constituie și funcționează pe principiul voinței majoritare a membrilor ei, ori apelantul nu este nici membru fondator și nici nu are vocația de a fi primit în lipsa hotărârii AG a composesoratului, iar faptul că el sau antecesorul său au deținut terenuri nu îi dă calitatea de membru, decât în condițiile antemenționate. Pe de altă parte instanța nu poate obliga intimata la primirea apelantului în asociație atâta timp cât textul art.9 din statutul acesteia prevede: ,, calitatea de membru după constituire se dobândește prin hotărârii AG a composesoratului.”

Pentru aceste considerente, în baza art.431 C.proc.civ. conform căruia efectul lucrului judecat constă în faptul că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, prima instanță a pronunțat o sentință legală, iar petitele accesorii vizând drepturile cuvenite ca membru al intimatei respectiv daunele morale rămân fără suport legal.

Având în vedere cele ce preced, se va respinge respinge apelul formulat de apelantul M. P. A. în contradictoriu cu intimata Asociația U. Composesoratul Foștilor Urbarialiști Bocsig împotriva Sentinței civile nr.1255 din

15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu.

Conform art.453 C.proc.civ. nu se pune problema cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul M. P. A. domiciliat în Bocsig, nr.89, jud. A., având CNP._ în contradictoriu cu intimata Asociația U. Composesoratul Foștilor Urbarialiști Bocsig cu sediul social în Bocsig, nr. 10, jud. A. împotriva Sentinței civile nr.1255 din 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13.02.2014.

Președinte Judecător

Ș. V. D. M.

Grefier

G. S.

Red:Ș.V

Tehnored:S.G/D.S

4ex/2com/5.03.2014

Se comunică cu:

-apelant: M. P. A. domiciliat în Bocsig, nr.89, jud.A.,

-intimata: Asociația U. Composesoratul Foștilor Urbarialiști Bocsig cu sediul social în Bocsig, nr. 10, jud.A.

Prima instanță – Judecătoria Ineu – judecător L. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 209/2014. Tribunalul ARAD