Contestaţie la executare. Decizia nr. 716/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 716/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 35435/301/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.716
Ședința publică din data de 03 septembrie 2014
Președinte S. N.
Judecător H. O.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de către creditoarea - contestatoarea V. R. SA în contradictoriu cu intimatele B. Națională a României, N. P. și N. M., împotriva sentinței civile nr. 243/23 04 2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei V. R. SA avocat B. A. din Baroul M., lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta apelantei depune la dosar xerocopia întâmpinării depuse de intimata B. Națională a României în dosarul nr._/301/2013, xerocopia adresei emisă de intimata B. Națională a României sub nr. XIII/I/_/10.09.2013 și practică judiciară în materie, respectiv extrase de pe portalul instanțelor privitor la dosarele nr._ a Judecătoriei sectorului 2 București, și nr._/301/2013,_/301/2013 și_/301/2013 ale Tribunalului A..
Reprezentanta apelantei, la întrebarea instanței privind întoarcerea executării silite, arată că în cazul admiterii cererii formulate se va proceda la întoarcerea executării silite după care debitul datorat va fi plătit benevol.
Reprezentanta apelantei arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nefiind formulate alte cereri ori necesare alte probe, apreciind apelul în stare de soluționare, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii în tot a contestației și pe cale de consecință a se dispune anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 77/2013 și reiterează motivele expuse în cererea de apel, făcând referire la dispozițiile art. 789 c.pr.civ. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 10.06.2014 se constată că prin sentința civilă nr. 243/23 04 2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ , s-a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea V. R. S.A. în contradictoriu cu intimații B. NAȚIONALĂ ROMÂNIEI, N. P. și N. M., s-a modificat încheierea din data de 09.07.2013 privind stabilirea cheltuielilor de judecată și reduce onorariul executorului judecătoresc de la 972,05 lei la 600 lei, s-a respins celelalte capete ale contestației și au fost obligați pârâții N. P. și N. M., în solidar, să îi achite contestatoarei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 297 pronunțată la data de 8 iulie 2013 în dosarul nr._ s-a admis cererea de executare silită în dosarul execuțional nr. 77/2013 al S.C.P.E.J. R., cu sediul în L., ., jud. A., prin executor judecătoresc R. D., executarea silită a dispozițiilor din titlul executoriu constituit prin sentința civilă nr.1067/29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ , având ca obiect plata sumei reprezentând comisionul de risc ( denumit ulterior în comision de administrare ) încasat în perioada 18.07.2009 ( inclusiv )-18.07.2012, respectiv în continuare, până la data modificării convențiilor de credit prin excluderea comisionului constatat drept abuziv, prin toate formele de executare prevăzute de lege.
În ce privește competența teritorială a executorului judecătoresc, instanța și-a înșușit motivarea sentinței civile nr. 1800/11.02.2013 și a constatat că SCPEJ R. are competența legală pentru efectuarea executării silite.
Executorul judecătoresc, având competența de a efectua executarea silită a titlului executoriu din dosarul de executare silită nr. 77/2013, nu se poate pune în discuție nulitatea sau anularea actelor de executare silită efectuate în acest dosar.
În consecință, prima instanță a respins contestația la executare cu privire la anularea actelor de executare și a întoarcerii executării.
În ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, instanța de fond a apreciat contestația la executare întemeiată.
Instanța de fond a reținut că pentru executarea prin poprire plată sumei reprezentând comisionul de risc ( denumit ulterior în comision de administrare ) încasat în perioada 18.07.2009 ( inclusiv )-18.07.2012, respectiv în continuare, până la data modificării convențiilor de credit prin excluderea comisionului constatat drept abuziv, prin toate formele de executare prevăzute de lege, executorul judecătoresc și-a stabilit un onorariu de 972,05 lei.
Deși acest onorariu este în limitele legale, având în vedere că executarea silită se face prin poprire, această sumă apare ca exagerată. Nivelul maxim al onorariului prevăzut pentru cazurile în care executarea silită presupune activități și operațiuni complexe precum și deplasări în teren.
Executarea silită prin poprire presupune doar emiterea unor somații, adrese de popriri și alte înscrisuri care se comunică direct sau prin poștă.
Față de executarea silită efectuată în prezenta cauză, instanța de fond a apreciat, în baza OMJ nr. 2550/C/2006, ca justificată suma de 600 lei, astfel că în baza art. 669 aliniat 4 Cod de procedură civilă, a admis contestația cu privire la nivelul onorariului executorului.
Față de cele reținute, în baza art. 711 Cod de procedură civilă, prima instanță a admis, în parte, contestația la executare și a redus onorariul executorului judecătoresc de la 972,05 lei la 600 lei și a respins celelalte capete ale contestației.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că executarea silită se realizează prin poprire, iar sediul debitorului, contestatoarea din prezentul dosar, este în București, ., . 10, sector 2.
Față de cele reținute, instanța de fond a admis, în parte, contestația la executare și a dispus anularea adresei de înființare a popririi emise în data de 09.07.2013, a somației emise în data de 09.07.2013, a încheierii de stabilire a onorariului executorului judecătoresc, întoarcerea executării silite ca urmare a admiterii contestației la executare.
Constatând faptul că s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanța de fond, în baza art. 453 aliniat 2 Cod de procedură civilă, a obligat pârâții N. P. și N. M. să îi achite contestatoarei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale constând în taxa judiciară de timbru având în vedere faptul că a fost admisă doar în parte contestația la executare.
Împotriva acestei soluții a formulat apel contestatoarea V. R. SA solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii în tot a contestației la executare formulate și, pe cale de consecință, anularea actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr.77/2013 precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, invocându-se dispozițiile art. 466 și următoarele NCPC.
În motivarea cerii de apel arată că prima instanță în mod greșit a admis în parte contestația la executare, modificând doar încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare și dispunând reducerea onorariului executorului judecătoresc.
Apelanta arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 651 NCPC, executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel, însă potrivit art. 651 alin 1 lit.c) din NCPC, în cazul obligațiilor de a face este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea, litera b a aceluiași articol stabilește că, în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și a executării silite directe mobiliare, este competent executorul din circumscripția curții de apel unde se află sediul debitorului.
Pe de altă parte, apelanta arată că dispozițiile art. 781 NCPC, stipulează că poprirea se înființează de executorul judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul sau terțul poprit. A. 2 al aceluiași text stabilește că "în cazul popririi pe conturile unei persoane juridice (...), competenta aparține executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripția curții de apel de la („,) sediul debitorului, ori după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise." Așadar, în ipoteza în care debitorul are deschis un singur cont în care își păstrează disponibilitățile bănești, competența de a dispune măsura popririi asupra acelui cont aparține în mod exclusiv executorului judecătoresc de la sediul debitorului său de la sediul (sucursala/agenția) instituției de credit unde debitorul și-a deschis în mod efectiv contul.
Se mai arată că prin încheierea nr. 297/08.07.2013 pronunțată în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea împotriva debitorului V. România SA, având sediul in București sector 2, Șoseaua P. nr. 42. În cuprinsul acesteia nu se face trimitere la vreunul dintre sediile secundare ale apelantei deschise în circumscripția Curții de Apel Timișoara. În aceste împrejurări, considerentele avute în vedere de instanța de fond potrivit cărora "atât debitoarea, cât și terțul poprit BNR au sucursale deschise pe raza Curții de Apel Timișoara" și care au stat la baza respingerii contestației constituie premise eronate ale soluției pronunțate în cauză. Pe de altă parte se observă că instanța de fond își însușește motivarea sentinței civile nr.1800/11/02.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București.
Apelanta apreciază, raportat la aceste aspecte, că instanța are obligația de a analiza, de a cântări susținerile pârâților și nu de a-și le însuși ca atare, mai ales când acestea nu sunt susținute de dovezi.
Un aspect pe care nu l-a observat Judecătoria L. cu ocazia soluționării contestației la executare este faptul că executorul nu s-a îndreptat împotriva vreunuia dintre sediile secundare ale V., iar solicitarea de înființare a popririi nu a fost transmisă către unul dintre sediile secundare ale B.N.R. Astfel că raționamentul care a stat la baza respingerii contestației la executare este unul incorect și lipsit de temei.
În condițiile în care executarea a fost încuviințată împotriva V. - sector 2 București și în condițiile în care contul indisponibilizat a fost cel deschis la B.N.R, sector 3 - ambele cu sediul în circumscripția Curții de Apel București - este evident că soluția pronunțată în cauză este rezultatul unei aprecieri eronate a probelor administrate și a unei interpretări greșite a normelor legale aplicabile speței. În altă ordine de idei, instanța care soluționează contestația la executare este ținută de limitele în care a fost încuviințată executarea silită. De vreme ce creditorii - intimați și ulterior executorul au solicitat executarea silită împotriva V. România Sector 2 - București, încheierea de încuviințare a executării vizând-o exclusiv pe V. România Sector 2 - București, instanța care a soluționat contestația la executare nu poate concluziona că, în fapt, executarea silită s-a realizat în mod corect împotriva vreunuia dintre sediile secundare ale apelantei ori cu privire la vreun cont pe care apelanta îl avea deschis la unul dintre sediile secundare ale terțului poprit reprezentat de B. Naționala a României și care ar fi situate în circumscripția Curții de Apel Timișoara.
Apelanta solicită a se observa în același sens că însăși instanța de fond admite în parte contestația la executare, cenzurând onorariul executorului judecătoresc, pornind de la premisa că executarea silită în acest caz "presupune emiterea doar a unei somații și adrese de poprire". Aceeași instanță reține că "executarea silită se face prin poprire la un singur terț poprit (...)". Așadar, executorul a emis o somație și o înștiințare privind înființarea popririi adresate V. România Sector 2 - București și a indisponibilizat contul pe care V. România Sector 2 - București îl are deschis la BNR - sector 3 București. Rezultă așadar, că nici un act de executare silită nu s-a realizat în circumscripția Curții de Apel Timișoara, executarea silită nu a vizat niciunul dintre sediile secundare ale apelantei ori ale terțului poprit care își au sediul în circumscripția Curții de Apel menționate, aceasta cu atât mai mult cu cât nu exista o încheiere de încuviințare a executării care să vizeze vreunul dintre sediile secundare ale apelantei.
Referitor la prevederile art. 651 alin 4 C.proc.civ. care stipulează ca "Nerespectarea dispozițiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiționata a actelor de procedura efectuate" apelanta arată că în acest sens sunt și dispozițiile art. 703 Cod Proc civ potrivit cărora "nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum si a actelor de executare subsecvente (...)". Totodată, în materia executării silite prin poprire ori în materie de obligații de a face, instanța de executare nu poate fi decât judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul ori sediul debitorului (V. Sector 2 - București) ori cel al terțului poprit (BNR - București - sector 3), însăși măsura popririi neputând fi înființată decât de executorul care își desfășoară activitatea în circumscripția teritorială a unei asemenea instanțe.
Concluzia care se desprinde, raportat la aspectele expuse, este aceea că, competența instanței este strâns legată de competența executorului judecătoresc și de actele, măsurile de executare întreprinse în concret în fiecare dosar de executare și nu de vocația generală, de posibilitatea fiecărui creditor de a alege una sau alta dintre măsurile ori formele de executare reglementate de lege. Atât sediul apelantei, cât și sediul terțului poprit se află în București, așa încât competent să înființeze poprirea pe conturile apelantei deschise la B. Naționala a României este doar un executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel București, locul executării silite este în București, iar încuviințarea executării silite prin poprire trebuia să fie pronunțată de o instanță din București (Judecătoria Sectorului 3 București - instanța de la sediul terțului poprit -B.N.R. unde apelanta are deschise conturile ce au fost poprite, sau Judecătoria Sectorului 2 București - instanța de la sediul apelantei pentru situația în care executarea silită poartă asupra unei obligații de a face, cum este aceea a refacerii graficului de rambursare).
În alta ordine de idei, apelanta arată că, din actele de executare întocmite în concret de SCPEJ R. - competent să își desfășoare activitatea în circumscripția Curții de Apel Timișoara - se poate observa că executarea silită este îndreptată exclusiv împotriva V. România SA cu sediul in Șoseaua P., nr 42, ., București, Sector 2, toate actele de executare fiind intreprinse în circumscripția Curții de Apel București.
În fine, apelanta arată că potrivit art. 175 Cod proc. civ, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit pârtii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestora. In cazul nulităților prevăzute de lege în mod expres, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. În cauză, este vorba despre o nulitate prevăzuă de lege în mod expres, așa cum rezultă din interpretarea normelor legale imperative în materie de executare silită. Pe de alta parte, este îndeobște cunoscut faptul că nerespectarea normelor de competență teritorială exclusivă atrage nulitatea executării silite, nulitate care nu este condiționată de existența vreunei vătămări.
Intimata B. Națională a României, Sucursala Regională T. a depus întâmpinare prin serviciul registratură al instanței la data de 27 iunie 2014, prin care a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere, raportat la motivele de apel pe care le-a formulat contestatoarea, susținerile întemeiate în ce privește faptul că executarea a fost încuviințată împotriva V. - sector 2 București, iar contul indisponibilizat a fost cel deschis la BNR sector 3. În fapt și în baza dispozițiilor legale, numai Direcția juridică din cadul Băncii Naționale a României, cu sediul în București, . sector 3, are în atribuții soluționarea cererilor de executare silită prin poprire asupra conturilor instituțiilor de credit, transmise de executorii judecătorești, în conformitate cu reglementările interne, în colaborare cu structurile de specialitate, nicio sucursală a BNR neavând în atribuții, înființarea popririlor asupra conturilor instituțiilor de credit.
În altă ordine de idei, B. Națională a României nu poate avea calitatea de parte în contestația la executare, atâta vreme cât aceasta nu vizează neîndeplinirea obligațiilor ce îi revin pentru efectuarea popririi, așa încât neintrând sub incidența art.789 alin.3 cod procedură civilă B. Națională a României nu poare avea calitatea de intimat în cauză, aceasta fiind o excepție de ordine publică pe care instanța o poate invoca și admite oricând pe parcursul procesului.
În fine, intimata BNR arată cu privire la la obligațiile terțului poprit, că potrivit art.21 alin.l din Legea nr.312/2004, B. Națională a României deschide și operează conturi ale instituțiilor de credit, art.l al aceluiași act normativ prevăzând că B. Națională a României este banca centrală a României, având personalitate juridică ( în cadrul ei funcționând sucursale care nu au personalitate juridică), iar potrivit circularei nr.26/23.05.1995, în evidența contabilă a Băncii Naționale a României - Direcția plăți și decontări bancare, serviciul conturi curente societăți bancare - este deschis pentru fiecare societate bancară - contul "disponibilități blocate de instanțele judecătorești", cont în care se operează numai în baza hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele de poprire.
Pentru a se vedea poziția intimatei B. Națională a României în astfel de cauze, reprezentanta apelantei depune la dosar xerocopia întâmpinării depuse de intimata B. Națională a României în dosarul nr._/301/2013, xerocopia adresei emisă de intimata B. Națională a României sub nr. XIII/I/_/10.09.2013 prin care aduce la cunoștință instanței operațiunile efectuate și o adresă emisă de apelantă, prin care precizează că potrivit adresei nr._/16.09.2013 în data de 02.09.2013 s-a virat pe seama și la dispoziția SCPEJ R. suma de 23.636,24 lei.
Intimații N. P. și N. M. nu s-au prezentat în instanță, dar au depus prin serviciul registratură al instanței la data de 24 iunie 2014, note de ședință prin care invocă excepția tardivității contestației cu privire la încheierea executorului judecătoresc prin care a fost stabilit onorariul acestuia, invocând dispozițiilor art. 714 al.2 care prevede că: contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la data comunicării” și solicită respingerea contestației la executare.
Verificând cauza în cadrul prevăzut de art.479 din Noul cod de pr.civilă, raportat la motivele pentru care contestatoarea a declarat apel, se constată că acesta nu este fondat, sentința atacată fiind pronunțată în considerarea unei situații de fapt reținută corect și cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor legale incidente, adică a celor privind executarea silită și contestarea acesteia.
Astfel, prin cererea de executare silită depusă de intimați la SCPEJ R., la 05 07 2013, societate al cărei sediu este situat în L. județul A., în circumscripția Curții de Apel Timișoara, se solicită executarea dispozitivului sentinței civile nr.1067/29 03 2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, având ca obiect: plata sumei reprezentând comision de risc (denumit ulterior comision de administrare, încasat în perioada 18.07.2009 (inclusiv) -18.07.2012 respectiv în continuare, până la data modificării convențiilor de credit prin excluderea comisionului constatat de drept abuziv, prin toate formele de executare silită. Această cerere răspunde exigențelor art.651 NCPC privind competența teritorială a executorului judecătoresc, nulitatea invocată de contestatoare, în condițiile prevăzute de art.781 Ncpc coroborat cu art. 651 alin.4 Ncpc, derivată din nerespectarea normelor imperative, de ordine publică, de stabilire a competenței teritoriale a executorului judecătoresc în caz de executare silită prin poprire neputând fi reținută. Faptul că restituirea comisionului de risc/administrare și plata cheltuielilor de judecată s-a realizat prin poprirea contului pe care debitoare îl are deschis la B. Națională a României nu modifică situația anterior analizată din perspectiva competenței executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul debitorului.
Față de cele arătate, în temeiul art.480 alin.1 Ncpc tribunalul va respinge apelul declarat de contestatoarea V. România SA împotriva sentinței civile nr. 243/23 04 2014 pronunțată de Judecătoria L. în contradictoriu cu pârâții B. Națională a României, N. P. și N. M. .
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatoarea V. R. SA împotriva sentinței civile nr. 243/23 04 2014 pronunțată de Judecătoria L. în contradictoriu cu pârâții B. Națională a României, N. P. și N. M. .
Fără cheltuieli de judecată .
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică, azi, 03 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
S. N. H. O.
Grefier:
V. M.
Se comunică părților:
- contestatoarea V. R. SA
- intimata B. Națională a României
- intimatul N. P.
- intimata N. M.
Red.S.N./Tred.A.B.
4 ex/2 .
Judecător I. D. - Judecătoria L.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Decizia nr. 79/2014. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
