Obligaţie de a face. Hotărâre din 19-02-2014, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 9877/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 226
Ședința publică din data de 19 februarie 2014
Președinte: D. C. U.
Judecător: M. C.
Grefier: C. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanții-reclamanți L. E., Wunderlich O., C. B. și C. I. împotriva sentinței civile nr. 6394/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți R. I. și R. E. având ca obiect, obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelanților-reclamanți avocat M. I. din BA A., intimatul-pârât asistat de avocat Baul A. din BA M., lipsind apelanții-reclamanți și intimata-pârâtă R. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta apelanților-reclamanți depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta intimaților-pârâți depune la dosar o planșă foto pe care o prezintă spre vedere și reprezentantei apelanților-reclamanți.
Nefiind solicitată administrarea de probe ori formulate alte cereri, instanța consideră cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelanților-reclamanți solicită admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii și menținerea hotărârii în ceea ce privește cheltuielile de judecată, cu acordarea cheltuielilor de judecată și în apel. Consideră că în mod eronat prima instanță a reținut că între părți există un conflict cu privire la accesul reclamanților pe proprietatea pârâților pentru refacerea branșamentului la apă, întrucât acest litigiu a fost soluționat, pârâții fiind obligați să permită accesul reclamanților în scopul solicitat. Chiar dacă prima instanță a reținut că există acest conflict între părți, prin acțiune nu a avut un capăt de cerere în acest sens, ci doar autorizarea de a îndeplini această obligație, respectiv desființarea gardului. Totodată, prima instanță a reținut că pârâții nu s-au conformat hotărârii și au refuzat desființarea gardului, astfel că justificat s-a formulat această cerere, însă din înscrisurile depuse rezultă că, gardul a fost desființat rămânând o diferență de 4-6 cm, cu toate acestea acțiunea a fost respinsă. Porțiunea de gard a fost desființată dar nu pe toată suprafața, peretele case față de linia de hotar trebuia să se afle la o distanță de 114 cm, astfel că se impune desființarea gardului și pe diferența de 4-6 cm.
Reprezentanta intimaților-pârâți solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Arată că intimații au desființat gardul, apelanții au executat lucrările dar aceștia continuă să-i hărțuiască pe intimați. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.6394/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții L. E., Wunderlich O., C. B. și C. I. în contradictoriu cu pârâții R. I. și R. E., pentru autorizare desființare gard și au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligați pârâții să plătească reclamanților o diferență în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.71/26.01.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă exercitată de reclamanții L. E., Wunderlich O., C. B. și C. I. în contradictoriu cu pârâții R. I. și R. E., stabilindu-se linia de hotar ce desparte imobilul proprietatea reclamanților situat în Sântana, ., constând în casă și intravilan, evidențiată în CF nr.729 nr.top 908-909 de imobilul proprietatea pârâților situat în Sântana ., casă și intravilan evidențiată în CF 1881 nr. top 907-906/2 pe aliniamentul AB conform expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză de domnii experți Arcereanu G., C. M. și D. G. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pârâții au fost obligați să desființeze, pe cheltuiala lor, porțiunea de gard construită pe terenul proprietatea reclamanților și pârâții să permită reclamanților accesul pe proprietatea lor în vederea refacerii branșamentului de apă sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în valoare de 100 lei/zi de întârziere în situația în care nu vor permite reclamanților accesul, de la data solicitării de punere în executare a hotărârii rămase irevocabile până la data la care vor permite efectiv accesul.
De asemenea, pârâții au fost obligați să achite reclamanților suma de 3100 lei (2600 lei C. B. și I. și 500 lei L. E. și Wunderlich O.) reprezentând cheltuieli de judecată.
Această sentință a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii apelului de Tribunalul A. prin decizia civilă nr.209/A din 28 mai 2012 și apoi respingerea recursului prin decizia civilă nr.2584 din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara. Pentru că pârâții nu s-au conformat hotărârii, reclamanții au inițiat procedura executării silite în dosar execuțional nr.370/2013 a Biroului Executorului Judecătoresc G. C..
Mai reține prima instanță că pe parcursul derulării acestei procedurii s-a constatat că pârâții au refuzat să desființeze gardul, astfel că prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții au solicitat instanței să fie autorizați ei sau alte persoane să desființeze acest gard, pe cheltuiala pârâților. Atât din înscrisurile depuse în cauză, cât și din declarațiile martorilor, rezultă că pe parcursul derulării procesului și în etape, gardul a fost desființat, rămânând o diferență de 4-6 cm.
Conflictul dintre cele două părți litigante poartă, în special, cu privire accesul reclamanților pe proprietatea pârâților în vederea refacerii branșamentului de apă. Acesta a fost însă tranșat prin sentința mai sus menționată, în sensul că pârâții au fost obligați să permită accesul reclamanților în scopul vizat, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în valoare de 100 lei/zi de întârziere, în caz de refuz, de la data solicitării de punere în executare a hotărârii rămase irevocabile până la data la care vor permite efectiv accesul. Statuările instanței au intrat sub autoritatea de lucru judecat și nu mai poate fi repus în discuție, potrivit art.432 coroborat cu art.435 din noul Cod de procedură civilă.
În atare circumstanțe, instanța de fond a constatat că acțiunea cu care a fost sesizată a rămas fără obiect și va fi respinsă în consecință. Față de modul de soluționare a cererii și ținând seama că pârâților nu li se poate nega culpa procesuală, deși acțiunea a fost respinsă, întrucât promovarea ei s-a datorat refuzului lor de a respecta o hotărâre judecătorească irevocabilă, în temeiul art.453 din noul Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată au fost compensate parțial și pârâții au fost obligați să plătească reclamanților o diferență în sumă de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții L. E., Wunderlich O., C. B. și C. I., solicitând instanței în baza art.480 al.2 NCPC, admiterea apelului si modificarea in parte a sentinței apelate, in sensul admiterii acțiunii si păstrării sentinței in ceea ce privește obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata, cu cheltuieli de judecata în apel.
În motivare arată că, prin acțiunea înregistrată la Judecătoria A., reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții, în temeiul art.903 din noul Cod de procedura civila, să se dispună autorizarea reclamanților, ori prin alte persoane, să desființeze porțiunea de gard construită pe terenul proprietatea lor, pe cheltuiala debitorilor, motivată cu aceea că prin sentința civila nr.71/26.01.2012 pronunțata de Judecătoria Chișineu-Criș în dosarul nr._, a fost admisa acțiunea reclamanților, a fost stabilita linia de hotar ce desparte imobilul proprietatea reclamanților de imobilul proprietatea pârâților, casă și intravilan pe aliniamentul AB conform expertizei tehnice judiciare. Pârâții au fost obligați pe cheltuiala lor să desființeze porțiunea de gard construita pe terenul proprietatea reclamanților si sa permită reclamanților accesul pe proprietatea lor în vederea refacerii branșamentului de apa sub sancțiunea plații unor daune cominatorii în valoare de 100 lei/zi de întârziere în situația în care nu vor permite reclamanților accesul, de la data solicitării de punere în executare a hotărârii ramase irevocabile până la data la care vor permite efectiv accesul.
Mai arată că, sentința pronunțata de prima instanță este netemeinică si nelegală, interpretând greșit obiectul cererii și reținând conflictul dintre cele două părți este cu privire la accesul reclamanților pe proprietatea pârâților în vederea refacerii branșamentului de apă. Problema a fost tranșată prin sentința sus menționata iar pârâții au fost obligați să permită accesul reclamanților în scopul vizat, sub sancțiunea plații unor daune cominatorii în valoare de 100 lei/zi de întârziere în caz de refuz, de la data solicitării de punere în executare a hotărârii rămase irevocabile până la data la care vor permite efectiv accesul - aspecte care au intrat sub autoritatea de lucru judecat si nu poate fi repus in discuție, potrivit art.432 coroborat cu art.435din NCPC.
Prin urmare, chiar dacă prima instanță a reținut că există acest conflict între părți, prin cererea introductiva de instanța nu au avut un capăt de cerere în acest sens, ci doar autorizarea în temeiul art.892 din NCPC, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să îi autorizeze să îndeplinească această obligație, respectiv desființare gardului.
Prima instanță a reținut că parații nu s-au conformat hotărârii, reclamanții inițiind procedura de executare silită în dosarul execuțional nr.370/2013 B. G. C., pe parcursul derulării procedurii pârâții au refuzat desființarea gardului, astfel că justificat s-a formulat aceasta cerere, însă din înscrisurile depuse, declarația martorului, rezultă că pe parcursul derulării procesului și în etape, gardul a fost desființat, rămânând o diferența de 4-6 cm. si totuși acțiunea este respinsa. Pentru aceasta diferența de 4-6 cm. se impunea ca cererea să fie admisa, în prima instanța solicitând o contraexpertiza pentru aceasta diferența de 4-6 cm.
În drept, apelanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.466, 468 (l), 471, 480 (2) NCPC.
Intimații R. I. și R. E., legal citați, au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin acțiunea introductiva de instanța, reclamanții au solicitat desființarea porțiunii de gard construita pe terenul proprietatea lor, iar motivele formulate de apelanții reclamanți sunt netemeinice, hotărârea instanței de fond fiind legala si temeinica.
Se arată că procesul de fond a fost introdus în scop șicanator, susținându-se că hotărârea prin care s-a stabilit linia de hotar nu a fost respectată în totalitate, mai existând în opinia reclamanților încă nedărâmați câțiva centimetri, ori în fapt datele prezentate de reclamanți sunt neconforme cu realitatea. Aceasta diferența ce ar fi fost reținuta de instanța de 4-6 cm este o diferența aproximativă, reținută conform actelor depuse de apelanți sau declarațiilor martorilor (declarații privind constatări vizuale) iar nu printr-o expertiza care să determine existența sigură a acestor 4-6 centimetri ce ar exista in continuare. Acțiunea a fost respinsa tocmai pentru ca instanța a constatat, în urma administrării probatoriului, faptul că gardul a fost desființat, iar intimații nu au nici o culpa procesuala în prezenta cauza, îndeplinindu-și obligațiile ce le reveneau. De altfel, prin procesul-verbal întocmit la momentul executării, nu s-a constatat că nu a fost desființat gardul, aceasta fiind doar susținerea apelanților, consemnata de executor la rubrica constatări ale părților.
Mai arată intimații că, în prezent, aliniamentul stabilit prin hotărârea judecătoreasca prin expertiza judiciara efectuata de experții Arcereanu G., C. M. si Damacus G. (acesta din urma, expert in dosar, prezent si la întocmirea procesului-verbal de constatare) este respectat, iar pe porțiunea indicata nu exista gard, lucru demonstrat de planșele fotografice.
Precizează că în prezent, gardul este desființat chiar peste limita stabilita prin hotărârea judecătoreasca astfel că nu subzista, ca temei juridic, cererea acestora de apel.
În ceea ce privește din nou invocarea art.892 din NCPC ca temei de drept pentru acțiune, pe care instanța nu l-ar fi avut in vedere, arată că acest temei este eronat, art.892 NCPC privind înștiințarea debitorului în cadrul predării silite a bunurilor mobile. Acest temei nu putea fi avut in vedere de instanța de judecata.
Totodată se arată că intimații nu au refuzat desființarea gardului la momentul executării sentinței civile nr.71/2012 a Judecătoriei A., lucru care se poate vedea din procesul-verbal de constatare nr.1 din dos.370/2013, unde se menționează că pârâții sunt de acord cu stabilirea liniei de hotar ce desparte imobilele. În ceea ce privește susținerea unei cereri de contraexpertiza în prima instanță se arată ca nu a existat o asemenea cerere, părțile făcând dovada susținerii loc cu martori, planșe fotografice, hotărâri si alte acte.
Apelanții depun răspuns la întâmpinare (filele 20-22 dosar).
Instanța de apel examinând hotărârea atacată, în limitele cererii de apel, în temeiul dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă cât și din oficiu pentru motivele de ordine publica, constată că apelul declarat este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit prima instanță a respins cererea de chemare în judecată a reclamanților pronunțând o sentință în acest sens, deoarece prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat autorizarea reclamanților să desființeze porțiunea de gard construită pe terenul proprietatea lor, desființare care să se facă pe cheltuiala pârâților.
Având în vedere acest obiect al acțiunii introductive de instanță precum și faptul că reclamanții dețin un titlu executoriu cu privire la desființarea porțiunii de gard construită pe terenul proprietatea lor, respectiv sentința civilă nr.71/26.01.2012 pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, prezenta acțiune a reclamanților trebuia încadrată la art.903 Cod procedură civilă, chiar dacă temeiul de drept al acțiunii a fost indicat greșit de către reclamanți.
Prevederile art. 903 Cod procedură civilă se referă la executarea obligațiilor de a face în cazul în care debitorul refuză executarea obligației de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, creditorul poate fi autorizat de către instanța de executare prin încheiere executorie, să o îndeplinească el însuși pe cheltuiala debitorului, așa cum au solicitat reclamanții în cazul de față.
Prima instanță putea să pună în discuția părților temeiul de drept corect întrucât acesta rezulta din petitul cererii de chemare în judecată și să dispună asupra cererii de chemare în judecată prin încheiere executorie și nu prin sentință.
De asemenea, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca rămasă fără obiect deoarece chiar în considerentele hotărârii a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că gardul a fost desființat, rămânând totuși o diferență de 4-6 cm din acesta.
Prin urmare, nu se putea respinge acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect când totuși gardul nu s-a desființat în întregime, ci a rămas o porțiune de 4-6 cm nedesființată.
Astfel, tribunalul constată că într-adevăr din planul de situație depus la dosar (fila 58 dosar primă instanță), distanța între cele două proprietăți este de 1,41 m, adică 114 cm în locul unde gardul este pe proprietatea reclamanților.
Din răspunsul primit de către reclamanți de la Poliția Orașului Sântana nr._/14.10.2013 (fila 93 dosar), rezultă că s-a verificat desființarea gardului iar în urma măsurătorilor făcute s-a stabilit că între imobilul reclamanților și gardul rămas este o distanță de 108-110 cm și conform planului de situație care face parte din expertiza efectuată în dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu, distanța trebuia să fie de 114 cm, adică a rămas o porțiune de gard nedesființată de 4-6 cm, așa cum a reținut de altfel și prima instanță.
Prin urmare, titlul executoriu nu a fost executat în întregime, ci doar parțial, iar reclamanții sunt îndreptățiți să fie autorizați să desființeze ei porțiunea care a mai rămas din gradul construit pe terenul proprietatea lor, pe cheltuiala pârâților.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.480 al.2 din codul de procedură civilă, va admite apelul formulat de apelanții L. E., Wunderlich O., C. B. și C. I. și va schimba în parte sentința civilă nr.6394/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în sensul că admite cererea formulată de reclamanții L. E., Wunderlich O., C. B. și C. I., în contradictoriu cu pârâții R. I. și R. E. și va dispune autorizarea reclamanților la desființarea a porțiunii care a mai rămas din gradul construit pe terenul proprietatea lor, pe cheltuiala pârâților, menținând totodată dispozițiile din sentința atacată în ceea ce privește compensarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.452 și art.453 din codul de procedură civilă, instanța va dispune obligarea intimaților la plata către apelanți a sumei de 504,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr.2/12.02.2014 și taxă de timbru și timbru judiciar în sumă de 4,15 lei, deoarece intimații au căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții L. E., Wunderlich O., C. B. și C. I., toți cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ..6, ., în contradictoriu cu intimații R. I. și R. E., ambii domiciliați în localitatea Sântana, ., județul A., împotriva sentinței civile nr.6394/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ și în consecință:
Schimbă această hotărâre în parte în sensul că admite cererea formulată de reclamanții L. E., Wunderlich O., C. B. și C. I., în contradictoriu cu pârâții R. I. și R. E. și dispune autorizarea reclamanților la desființarea a porțiunii care a mai rămas din gradul construit pe terenul proprietatea lor, pe cheltuiala pârâților.
Menține dispozițiile din sentința atacată în ceea ce privește compensarea cheltuielilor de judecată.
Dispune obligarea intimaților la plata către apelanți a sumei de 504,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.02.2014.
Președinte, Judecător,
D. C. U. M. C.
Grefier,
C. I.
Red. D.C.U /07.03.2014
Thred. CI /07.03.2014
5 ex./ 3 .
se comunică cu:
1. apelanții L. E. + 3 apelanți – la dom. proc. ales în A., ..6, .> 2. intimații R. I. - în localitatea Sântana, ., județul A.
3. R. E. - în localitatea Sântana, ., județul A.
Primă instanță – judecător C. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 248/2014. Tribunalul ARAD | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 12-05-2014, Tribunalul... → |
|---|
