Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3591/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3591/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 13650/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 939
Ședința publică din 14 octombrie 2014
Președinte T. B. Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul T. S. în contradictoriu cu intimatul C. A. împotriva sentinței civile nr. 3591/04.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. având ca obiect, ordonanță președințială.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului – avocat R. S. din Baroul A. și reprezentantul intimatului – avocat Kaiser P. S., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depusă prin serviciul registratură la data de 30.09.2014 dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei.
Instanța solicită reprezentantului apelantului să arate dacă mai susține cererea de probațiune privind audierea martorilor Trântălin Speranța și D. E. și chemarea la interogator a reclamantului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea cererii de probațiune, învederând că persoanele menționate sunt vecini care cunosc aspecte legate de comportamentul apelantului față de întreținut.
Reprezentantul intimatului arată că nu se impune administrarea acestor probe și solicită respingerea acestora. De asemenea depune practică judiciară și învederează că introducerea unei ordonanțe președințiale și admiterea acesteia nu obligă pe reclamant să introducă o cerere pe fondul cauzei, consideră că această soluție se impune dacă se are în vedere că nici un text legal nu obligă la o asemenea acțiune.
Instanța apreciază că nu sunt utile soluționării cauzei cererile de probațiune și le respinge.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentantul apelantului admiterea apelului schimbarea în tot a hotărârii apelate, iar în consecință respingerea ordonanței președințiale, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacată ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, în măsura în care sunt dovedite.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 3591/04.09.2014 Judecătoria A. a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâtul T. S. și pe cale de consecință a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în localitatea Cicir, nr. 67, județul A. până la soluționarea dosarului nr._/55/2014 al Judecătoriei A..
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că asupra cotei de 4/5 din imobilul din Cicir nr. 67 reclamantul are un drept de uzufruct viager, iar pârâtul împreună cu soția sa dreptul de nudă proprietate, drept dobândit în baza contractului de întreținere autentificat sub nr.1859/27.07.2006 încheiat între aceleași părți.
Astfel după cum rezultă din declarațiile martorei audiate în cauză, vecină cu părțile, reclamantul s-a mutat în acest imobil în urmă cu trei luni, ca urmare a faptului că femeia cu care acesta locuia înainte a decedat. Martora a mai declarat că la adresa din Cicir nr. 67 există o casă mare și o anexă, o bucătărie, însă în casa mare are acces doar pârâtul, în vreme ce soția și cei doi copii ai acestora, împreună cu reclamantul locuiesc în anexă, nefiindu-le permis de către pârât accesul în casa mare. Pârâtul are un comportament violent, consumând alcool, provocând scandaluri și amenințându-și soția și pe reclamant, martora la rândul său simțindu-se amenințată într-o discuție pe care a avut-o cu pârâtul urmare a faptului că a fost propusă ca martor în dosar, și fiindu-i teamă a interveni în scandalurile dintre soți.
În drept, potrivit art. 996 Cod procedură civilă, pentru a fi admisibilă ordonanța președințială, trebuie să fie întrunite cumulativ cerințele: a) aparența dreptului; b)caracterul provizoriu al măsurilor; c) existența unor cazuri grabnice; d) neprejudecarea fondului, instanța de fond considerând că aceste condiții sunt îndeplinite.
Astfel, în ceea ce privește prima condiție a reținut că reclamantul deține asupra cotei de 4/5 din imobilul din Cicir nr. 67 dreptul de uzufruct viager, care îi conferă dreptul de posesie și folosință asupra acestei cote din imobil, în vreme ce pârâtul deține doar dreptul de nudă proprietate asupra aceleiași cote, care îi conferă doar atributul de dispoziție juridică pe care îl poate exercita liber, fără a aduce însă atingere dreptului de uzufruct. C. de 1/5 din imobil este proprietatea lui Kontras P., conform încheierii de CF nr. 2690/1915, iar pârâtul nu a făcut dovada faptului că i-ar fi fost acordat de către acest coproprietar vreun drept de folosință al imobilului astfel cum susține prin notele scrise depuse la ultimul termen de judecată. Din starea de fapt și de drept existentă rezultă prin urmare o aparență de drept în favoarea reclamantului care în calitate de uzufructuar are drept de folosință asupra imobilului.
Referitor la cea de a doua condiție, măsurile solicitate de către reclamant au un caracter provizoriu, și anume până la soluționarea litigiului care face obiectul dosarului nr._/55/2014 al Judecătoriei A. prin care s-a solicitat de către reclamant rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.1859 din data de 27.07.2006 prin care pârâtul a dobândit dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 4/5 din imobil.
Condiția urgenței reiese din starea de fapt mai sus descrisă, și anume comportamentul violent al pârâtului, reclamantul fiind o persoană în etate, având 87 de ani, prin măsura solicitată neprejudecându-se fondul cauzei, cercetarea instanței în această procedură limitându-se doar la analizarea aparenței drepturilor părților, nefiind soluționată irevocabil disputa dintre părți cu privire la drepturile acestora asupra imobilului.
Instanța de fond nu a reținut apărările pârâtului legate de existența procedurii reglementate de art. 1033-1044 Cod de procedură civilă deoarece din aceste dispoziții nu reiese că realizarea pretențiilor reclamantului s-ar putea efectua exclusiv pe această cale, și nici cele legate de faptul că în dosarul nr._/55/2014 nu s-a cerut și evacuarea pârâtului ci doar rezoluțiunea contractului de întreținere, deoarece art. 996-1001 Cod de procedură civilă nu cer ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale existența unui litigiu cu același obiect, fapt ce rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 996 alin. 4 Cod de procedură civilă.
De asemenea instanța de fond a considerat că nu poate fi reținut nici faptul că reclamantul nu ar avea calitate procesuală activă, aspect invocat de către pârât prin notele scrise depuse în ședință la ultimul termen de judecată și nesusținute oral în fața instanței, reclamantul justificând legitimare procesuală activă atâta timp cât este titlularul unui drept de uzufruct de ale cărui atribuții înțelege a uza împotriva pârâtului care nu a putut dovedi că ar avea vreun drept de folosință asupra imobilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelantul T. S. prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, iar în consecință respingerea ordonanței președințiale conform art. 480 alin 2 noul Cod procedură civilă.
În motivare a arătat că prin cererea de ordonanță președințială, reclamantul a solicitat evacuarea din tot imobilul situat în localitatea Cicir nr. 67 județul A., iar instanța de fond a admis acțiunea și a dispus evacuarea din imobil.
A solicitat a se avea în vedere prevederile art. 996 alin. 5, de care reclamantul nu a ținut cont, ba mai mult motivele din ordonanță nu se regăsesc în acțiunea de fond, deoarece acțiunea de fond este una în rezoluțiunea contractului de întreținere, dintre părți iar cererea de ordonanță președințială este de evacuare cu totul alta decât fondul dedus judecății.
Față de calitatea reclamantului a arătat că nu are calitate procesuală activă pentru această cerere, deoarece reclamantul nu este proprietarul imobilului indicat în acțiune el este doar beneficiarul dreptului de uzufruct viager doar pentru cota de 4/5 din imobil și nu pentru întreg imobilul, deoarece la poziția B1 din CF_ apare un alt proprietar Kontras P., al cărui drept îl folosește.
În aceste condiții în care instanța de fond a dispus evacuarea sa din imobil a soluționat fondul cererii de rezoluțiune a contractului de întreținere deoarece din acest motiv nu mai poate respecta sarcinile stabilite în contract iar în consecință nu se mai poate efectua întreținerea .
A considerat că pentru a dispune evacuarea din alte motive decât cele în care nu există titlu asupra imobilului trebuiesc justificate concret și bine argumentate iar probațiunea din dosar nu este concludentă.
Deoarece a solicitat a i se admite unele probe, respectiv interogator și audierea a doi martori (Trântălin Speranța și D. E.) cererea a fost respinsă, iar echilibrul în susținerea probațiunii nu a fost respectat, iar în acest sens a solicitat admiterea acestor probe în vederea susținerii apelului, art. 470 alin 4 noul Cod procedură civilă.
Referitor la comportamentul său față de întreținut și soția sa a arătat că prin audierea martorilor propuși și interogatoriul reclamantului va dovedi contrariul celor susținute în acțiune.
Totodată a arătat că nu sunt întrunite condițiile ordonanței președințiale menționate la art. 996-1001 noul Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 996 Cod procedură civilă, instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Având în vedere aceste prevederi legale, pe care pârâta și-a întemeiat cererea, a subliniat că în speța dedusă judecății nu sunt incidente niciunul din motivele pentru care se poate emite o ordonanță președințială.
De asemenea a arătat că în motivarea cererii, reclamanta nu a indicat nici un fel de drept care i s-ar păgubi prin neemiterea ordonanței președințiale și nici nu a indicat vreo pagubă iminentă care s-ar produce, nu a indicat perioada pentru care se solicită admiterea ordonanței.
A învederat că ordonanța președințială a fost definită în doctrină ca fiind procedura de natură contencioasă care are ca obiect obținerea rapidă din partea instanței competente, în cazuri urgente, a unei hotărâri prin care să se reglementeze provizoriu raporturile dintre părți, până la tranșarea pe fond a litigiului dintre ele. Față de acest aspect a arătat că procedura aleasă de reclamant privind ordonanța președințială referitoare la evacuare nu își are temeinicia deoarece procedura evacuării are ca temei de drept o procedură rapidă menționată la art. 1033-1044 noul Cod procedură civilă nefiind admisibilă ordonanța în procedura de evacuare.
De asemenea a subliniat că nu sunt arătate concret motivele de fapt acestea trebuie arătate concret, se va descrie situația de fapt care conturează raportul juridic obligațional dintre părți și, prin raportare la acesta, se vor justifica argumentat cele trei condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale, și anume: urgența, vremelnicia măsurii solicitate prin cererea de ordonanță președințială și neprejudecarea fondului de către aceasta. Față de cele arătate a considerat că nu sunt întrunite aceste trei condiții și anume urgența - se recunoaște existența urgenței în trei situații, și anume când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, astfel că reclamantul trebuie să arate în cererea sa împrejurările concrete din care rezultă una din cele trei situații sus-menționate. afară de cazul în care chiar legea apreciază existența urgenței; vremelnicia măsurii cerute pe cale de ordonanță obligă pe reclamant să indice în cererea sa limita în timp până la care urmează să se dispună această măsură; neprejudecarea fondului - condiția de a nu prejudeca fondul decurge din cea privind caracterul vremelnic al măsurii ce se poate dispune pe cale de ordonanță, iar reclamantul o poate justifica prin solicitarea de cercetare a aparenței dreptului, dedusă.
În drept a invocat art. 480 alin. 2 și 466 din noul Cod procedură civilă.
Intimatul C. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Astfel, pornind de la primul motiv invocat de apelant în cererea de apel, cum că prima instanța nu a analizat la soluționarea ordonanței președințiale raporturile dintre părți privind contractul de întreținere și respectiv de la invocarea ca motiv a faptului ca nu se regăsesc motivele din ordonanță (evacuarea) în acțiunea de fond (rezoluțiunea contractului de întreținere), a faptului ca reclamantul nu are calitatea procesuala activă pentru această cerere deoarece nu este proprietarul imobilului indicat, fiind doar beneficiarul dreptului de uzufruct viager pe cota de 4/5 din imobil, și nu pe întreg, întrucât în cartea funciară apare ca și coproprietar Kontras P. al cărui drept de 1/5 pretinde al folosi apelantul, a învederat că aceste prime trei motive, invocate de apelant sunt total nefondate, iar instanța de fond a pronunțat față de acestea o hotărâre legală și temeinică.
A subliniat că într-adevăr există o acțiune de rezoluțiune a contractului de întreținere încheiat de părțile prezente, aflată pendinte pe rolul Judecătoriei A., însă așa cum a motivat și prima instanță introducerea unei ordonanțe președințiale și admiterea acesteia nu obligă pe reclamant să introducă o cerere pe fondul cauzei. Aceasta soluție se impune dacă are în vedere că niciun text de lege nu obligă la o asemenea acțiune. Ca atare prima instanța corect a motivat arătând: "...,deoarece art. 996-1001 Cod procedură civilă nu cer ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale existența unui litigiu cu același obiect, fapt ce rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 996 alin. 4 Cod procedură civilă". Acest punct de vedere este acceptat și de practica și doctrina juridică.
A arătat că prima instanță în mod legal a reținut că are calitate procesuală activă atât timp cât este titularul unui drept de uzufruct viager, care conform art. 709 din Noul Cod Civil, conferă uzufructuarului dreptul de folosință exclusivă a bunului. Apelantul nu a putut dovedi că ar avea vreun drept de folosință asupra imobilului, așa cum în mod legal a reținut și prima instanță.
A menționat că apelantul în mod abuziv pretinde că folosește în mod legal dreptul de proprietate al numitului Kontras P., care apare în C.F. nr._ V. la poziția B1 cu cota parte de 1/5, conform încheierii nr. 2690 din 1915, aspect pe care apelantul nu-l poate dovedi în vreun fel.
În ce privește motivul prin care se arată cum că din cauza evacuării dispuse de instanța apelantul nu-și mai poate îndeplini obligațiile contractuale stipulate în contractul de întreținere, nemaiputând efectua întreținerea, a considerat că acest motiv nu are nicio o acoperire juridică și nici faptică în ce-l privește pe apelant, care așa cum a dovedit și cu martora audiată în fața primei instanțe, Zorlintan M., nu-i prestează niciun fel de întreținere, îl ține într-o anexă a casei, în condiții necorespunzătoare de trai, cu amenințări și insulte permanente, deseori pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, și cu atât mai mult cu cât în contractul de întreținere încheiat între părți, nu s-a stipulat că apelantul va locui în mod permanent la domiciliul acestuia.
A arătat deja privind calitatea procesual activă că are un drept de uzufruct viager care îi conferă posesia și folosința exclusivă a imobilului în cauză, spre deosebire de apelant care deține doar dispoziția juridică asupra dreptului de proprietate a imobilului, aspect însușit și de către prima instanță.
Referitor la cererea de probațiune formulată de apelant privind audierea martorilor în fața primei instanțe, de asemenea a considerat că aceasta a respins-o ca neconcludentă și utilă soluționării cauzei, având în vedere, așa cum s-a reținut în încheierea din 03 septembrie 2014 obiectul cauzei și împrejurările ce tindeau a fi dovedite cu acești martori, respectiv legăturile de fapt existente între părți cu privire la respectarea obligațiilor contractuale în ceea ce privește contractul de întreținere.
De asemenea a arătat că nu se impune vreo dovada a comportamentului apelantului, atât timp cât în procedura urgentă a ordonanței președințiale s-a făcut această dovadă, pe de o parte, iar pe de alta parte nu este cazul atâta timp cât acesta, respectiv apelantul, nu are niciun drept de posesie și folosință asupra imobilului din localitatea Cicir, nr. 67, județul A., care să-i dea dreptul la aceasta.
În ce privește motivele privind admisibilitatea ordonanței președințiale, prima instanța a arătat în considerente sentinței atacate că sunt îndeplinite cumulativ și le-a dezbătut chiar în extenso, raportat la speța dată. Astfel, referitor la starea de urgență se arată că aceasta reiese din comportamentul violent al pârâtului, având în vedere și etatea sa, respectiv de 87 de ani, instanța de fond specificând că s-a pronunțat analizând aparența drepturilor părților, nefiind soluționată irevocabil disputa cu privire la acestea.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel se va avea în vedere că, sub rezerva îndeplinirii celor patru condiții de admisibilitate, se poate recurge, în principiu la procedura specială în legătură cu orice litigiu, indiferent dacă instanța este sesizată sau nu asupra fondului, soluție desprinsă din dispozițiile art. 996 alin. 4 Cod procedură civilă, care prevăd că ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata fondului.
Prin urmare, primul motiv invocat se apreciază a fi total neîntemeiat.
Mai susține apelantul că reclamantul – intimat deține dreptul de uzufruct viager doar pentru cota de 4/5 din imobil, astfel că nu poate solicita evacuarea din întreg imobil, în condițiile în care el folosește dreptul celuilalt coproprietar – Kontras P..
Și această susținere se apreciază a fi neîntemeiată, întrucât – așa cum corect a reținut și prima instanță, pârâtul apelant nu a putut dovedi că i s-ar fi transmis vreun drept de folosință asupra cotei deținute de coproprietar.
Sentința este criticată și sub aspectul că nu a fost menținut echilibrul în încuviințarea și administrarea probațiunii, de asemenea că, în viitor nu va mai putea îndeplini obligațiile asumate prin contractul de întreținere, în condițiile în care s-a dispus evacuarea sa.
Nu pot fi apreciate ca pertinente aceste critici, avându-se în vedere natura urgentă a cauzei ce presupune judecarea cu maximă celeritate – pe de o parte, iar pe de altă parte, aș acum rezultă din încheierea din ședința publică din 03.09.2014, martorii au fost propuși de pârâtul apelant pentru a dovedi starea de fapt cu privire la îndeplinirea obligațiilor de întreținere. Se apreciază că în mod corect prima instanță a respins cererea de probațiune față de obiectul cauzei și împrejurările care se tind a fi probate.
Conform clauzei stipulate în contractul de întreținere încheiat de părți, în schimbul cotei de imobil transmisă, întreținătorii sunt obligați să îl îngrijească pe reclamant și să îl întrețină, în mod solidar, cu toate cele necesare traiului, până la încetarea sa din viață, când urmează să îl înmormânteze potrivit cu obiceiul locului.
Prin urmare, părțile nu au convenit nici domiciliul comun și nici masă comună, astfel că evacuarea din imobil nu îl implică pe apelant să-și îndeplinească obligațiile asumate.
Nu pot fi primite nici susținerile ce vizează procedura evacuării reglementate de art. 1033-1044 Cod procedură civilă, reclamantul fiind îndrituit să uzeze de procedura specială a ordonanței președințiale, atâta vreme cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceasta.
Reclamantul este titularul dreptului de uzufruct viager, iar dispozițiile art. 703 și 709 cod civil – invocate de acesta în susținerea cererii de ordonanță președințială îi conferă folosința exclusivă a bunului.
În literatura de specialitate s-a arătat constant că se poate dispune pe calea ordonanței președințiale evacuarea persoanelor care ocupă abuziv, fără titlu un imobil, pericolul și urgența rezultând din însuși acest fapt.
Se constată temeinicia analizei efectuate de către prima instanță asupra celor patru condiții de admisibilitate, considerentele sentinței fiind însușite și de către instanța de apel.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca neîntemeiat.
Văzând că intimatul nu a făcut dovada efectuării cheltuieli de judecată, acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelantul T. S. în contradictoriu cu intimatul C. A. împotriva sentinței civile nr. 3591/04.09.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red.TB / Thred.MC
4 ex./ 2 .
Se comunică cu:
- apelantul T. S. - domiciliul procesual ales în A., .. 9, . la Cabinet avocat R. S.
- intimatul C. A. - domiciliul procesual ales în A., .. 7 . la Cabinet avocat Kaiser P. S.
Primă instanță –Judecătoria A. - judecător A. B. V.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Întoarcere executare. Decizia nr. 278/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
