Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 552/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 552/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 12230/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADoperator 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 552
Ședința publică din 03 iunie 2014
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de apelanta .. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 350/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2013, având ca obiect plângere împotriva încheierii d ecarte funciară.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei – avocat A. L. din Baroul A., absent fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen și a fost legal timbrat cu 25,00 lei taxă judiciară de timbru.
Nemaifiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Avocata apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile în sensul admiterii plângerii și revenirea la situația anterioară de carte funciară, fără cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, înregistrat la Tribunalul A. la data de 08.04.2014, constată că, prin sentința civilă nr. 350/28.01.2014 pronunțată în dosarul nr._/ 55/2013, Judecătoria A. a respins plângerea formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva încheierii de carte funciară nr._/ 01.07.2013 a OCPI A., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 26.04.2012, Garda Financiară A. a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._, iar ulterior s-a întocmit de către AJFP A. – Colectare Contribuabili Mijlocii procesul verbal nr. 3535/27.04.2012 de sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale debitoarei . prin care s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale petentei, clădire în suprafață de 14,52 mp, deținută în baza extrasului CF_-C1-U33 A., nr. cadastral 15251C1-U115 și teren intravilan în suprafață de 2,80 mp/1350 mp. Contestație la executare a petentei împotriva acestor acte a fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 6426/ 28.06.2012 a Judecătoriei A. și decizia nr. 1124/22.08.2012 (dosar nr. 6539/55/ 2012), în sensul menținerii în parte a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii privind sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile în valoare de 1.420.571 lei, sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile în valoare de 1.445.236 lei, totodată menținând și poprirea instituită asupra conturilor bancare și asupra sumelor de bani datorate de către terți în limita sumei de 5.549.888 lei. Măsura a fost înscrisă în CF nr._-C1-U33 A., instituindu-se astfel un drept de ipotecă în favoarea A./DGFP A. - AFP A.. Prin ordonanța de luare a unor măsuri asigurătorii din data de 19.10.2012 (dosar nr. 72 D/P/2012) s-a dispus instituirea unor astfel de măsuri până la concurența sumei de 8.415.691 lei, înscriindu-se în aceeași carte funciară, dreptul de ipotecă legală în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism A. în locul dreptului de ipotecă înscris inițial în favoarea A./DGFP A.-AFP A., care a fost radiat, situație menținută prin sentința civilă nr. 3701/ 15.05.2013 a Judecătoriei A. (dosar nr._ ), plângerea împotriva încheierii de carte funciară fiind respinsă ca neîntemeiată. La 20.05.2013 a fost emisă ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii menționat, astfel că s-a dispus prin ordonanța din data de 19.10.2012 ridicarea sechestrului penal asupra bunurilor mobile și imobile ale petentei. În urma radierii acestei măsuri, intimata din prezenta cauză a solicitat reînscrierea în cartea funciară a procesului verbal de sechestru asigurător asupra bunurilor imobile, cerere admisă prin încheierea nr._/31.05.2013 cu consecința înscrierii unui drept de ipotecă legală în favoarea intimatei. Împotriva acestei soluții s-a formulat de către petentă cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea nr._/ 01.07.2013. Dispoziții legale incidente: art. 31 din Legea nr. 7/1996, 129 alin. 6, 8, 9 și art. 154 alin. 6-8 Cod proc. fiscală. Faptul că intimata a indicat ca temei în procesul verbal de sechestru, art. 129 alin. 2 iar în decizia de instituire a măsurii art. 129 alin 4 Cod proc. fiscală este firesc deoarece acestea sunt măsurii asigurătorii emise de acest organ la momentul respectiv, confirmate și menținute de o instanță judecătorească, în mod irevocabil. Dar, temeiul înscrierii în CF, conform cererii formulată de intimată din data de 31.05.2013 este, în mod corect, art. 154 alin .8 Cod proc. fiscală, invocând ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 20.05.2013, emisă în dosar nr. 72 D/P/2012 de DIICOT - Biroul Teritorial A.. Măsura sechestrului asigurător dispusă de către organul penal a avut la bază suspiciunea că fapta sesizată și cercetată inițial de către G. Financiară A. constituie infracțiune. Organul de urmărire penală a instituit aceste măsuri asigurătorii în baza art. 163-166 C.pr.pen, organul de urmărire penală instituind propriul său sechestru asigurător, care a privit aceeași faptă, beneficii reprezentând taxa pe valoare adăugată, și pentru aceeași sumă de bani, 8.415.691 lei. Este de reținut și faptul că, organul de urmărire penală nu a revocat actul juridic care a stat la baza înscrierii sechestrului în favoarea intimatei – decizia nr._/26.04.2012 emisă de Garda Financiară A. și procesul verbal nr. 3535/27.04.2012 al AFP A., iar în urma ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din data de 20.05.2013, emisă în dosar nr. 72 D/P/2012 de DIICOT - Biroul Teritorial A., a dispus doar radierea ipotecilor înscrise în favoarea acestei instituții în baza ordonanței de luare a unor măsuri asigurătorii și a procesului verbal de sechestru din data de 19.10.2012. Măsura procurorului se referă strict la infracțiunile pentru care s-a început inițial urmărirea penală și, în condițiile în care nu mai exista o cauză penală, aceste măsuri de natură penală nu mai aveau susținere, iar în ce privește adresa din data de 07.10.2013 emisă de DIICOT Biroul Teritorial A. la solicitarea petentei aceasta nu are relevanță în ce privește legalitatea unei noi înscrieri a măsurilor asigurătorii. În consecință, reînscrierea ipotecii legale în favoarea intimatei, în aprecierea instanței este legală astfel că, în temeiul art. 31 din Legea nr. 7/1996, plângerea formulată de petenta . va fi respinsă ca neîntemeiată. În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, apelanta – reclamantă .., pe care a considerat-o netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de apel a arătat că motivarea dată hotărârii judecătorești vizează interpretarea dată de către instanța dispozițiilor art. 129 CPF referitor la instituirea măsurilor asigurătorii și ducerea acestora la îndeplinire. Interpretarea dată de către instanță eronată datorită faptului că dispozițiile art. 154 alin. 6 CPF este aplicabil doar sechestrului executoriu instituit doar în faza executării silite, întrucât pentru a putea constitui un drept de ipotecă este evident necesară cunoașterea cuantumului exact al creanței pentru care se instituie această ipotecă iar la data înscrierii dreptului de ipotecă, creanța trebuie să existe și să fie certă și exigibilă, aspect care în situația dedusă judecații consideră că nu este îndeplinit. Faptul că legislatorul a înțeles să reglementeze modul de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurătoriu cu cel al măsurii sechestrului executoriu, nu poate pune semnul egalității între cele două instituții și prin urmare instituirea măsurii sechestrului asigurătoriu nu poate constitui un drept de ipotecă legală. Dacă interpretarea dată de către instanță ar fi cea corectă, nu ar mai fi fost nevoie ca legislatorul să distingă intre o măsură a sechestrului asigurătoriu și una a sechestrului executoriu, fiind suficient să reglementeze această instituție într-o modalitate aplicabilă oricărei situații. Anterior anulării de către DIICOT a măsurii sechestrului asigurătoriu instituit în favoarea A., OCPI în mod corect a dispus notarea în cartea funciară a unui sechestru asigurătoriu și nicidecum a unei ipoteci legale, astfel că era firesc ca și în cazul în care ar fi considerat oportună înscrierea dreptului în favoarea A., OCPI să dispună notarea aceleiași măsuri de sechestru asigurătoriu și nicidecum să înscrie un drept de ipotecă fără ca acesta să se fi constituit în prealabil. Prin urmare, fiind vorba despre o nouă înscriere a unei măsuri asigurătorii astfel cum a reținut și instanța, aceasta trebuia să opereze în baza unui nou act constitutiv de drepturi, ori în cazul în care s-ar fi "reactivat" măsura inițială dispusă, aceasta atrăgea după sine înscrierea unui sechestru asigurătoriu și nu a unei ipoteci legale, ipotecă care ar fi permis creditorului executarea imobilului cu toate că se afla de fapt în prezența unei măsuri asigurătorii, motiv pentru care consideră că nu este vorba de o contestație împotriva unui titlu executoriu care este guvernată de normele dreptului fiscal și ale contenciosului administrativ și care într-adevăr sunt reglementate în mod distinct ci de inexistența unui act în baza căruia să se poată dispune notarea unui drept de ipotecă.
Prin întâmpinare, intimata – pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței civile atacate, în sensul respingerii plângerii formulate împotriva încheierii de CF nr._/01.07.2013 a O.C.P.I. A..
În motivare, a învederat faptul că notarea proceselor verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile proprietatea .. în evidențele de publicitate imobiliară în favoarea Administrației Județene a Finanțelor Publice A. a fost legală, întrucât decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/26.04.2012 emisă de Garda Financiară A. a fost în vigoare, fapt confirmat și prin sentința civilă nr. 6426/28.06.2012 a Judecătoriei A.. Potrivit art. 129 alin. 9 CPF, faptul că măsurile asigurătorii reprezentând procese verbale de sechestru asigurător asupra bunurilor imobile se comunică Biroului de Carte Funciară în vederea înscrierii acestora, de asemenea se prevede că acestor măsuri se aplică dispozițiile referitoare la executarea silită. În acest sens a invocat și dispozițiile art. 129 alin. 6 CPF. Art. 154 Cod de Procedură Fiscală, în ceea ce privește executarea silită, se prevede în mod clar că aceste procese verbale de sechestru asupra bunuri imobile reprezintă ipoteca legală. Astfel, măsurile asigurătorii prevăzute de art. 129 se duc la îndeplinire în conformitate cu prevederile referitoare la executarea silită prevăzută de art. 154, fapt precizat și în dispozițiile art.129 alin. 3 Cod de Procedură Fiscală. În prezent a fost emisă decizia de impunere nr. F-AR 74/26.11.2013 de către Activitatea de Inspecție Fiscală A. din cadrul AJFP A., astfel că a fost individualizată și creanța în cuantum de 12.754.474 lei, aceasta nu a fost achitată astfel că măsurile asigurătorii s-au transformat în măsuri executorii.
În drept a invocat art. 205 C., art. 47 alin. 7 din Legea nr. 7/1996 și art. 129 și 154 din O.G. nr. 92/2003.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Critica apelantei este centrată pe ideea că măsura sechestrului asigurător nu se înscrie în cartea funciară în condițiile art. 154 alin. 6 din Codul de procedură fiscală (CPF), apreciind că acest text legal se aplică doar sechestrului execuțional, dar și că nu era certă, lichidă și exigibilă creanța fiscală.
Nu este întemeiat argumentul apelantei privitor la faptul că în ipoteza susținută de prima instanță nu ar mai fi fost necesară reglementarea separată a sechestrului asigurător față de cel execuțional, având în vedere că sechestrul asigurător și cel execuțional sunt măsuri diferite raportat la faza în care pot fi luate (cel asigurătoriu este prealabil executării silite, iar cel execuțional reprezintă o măsură specifică executării silite), așa încât reglementarea lor distinctă era obligatorie. Sechestrul asigurător poate fi luat și anterior emiterii titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare, conform art. 129 alin. 1 și 3 CPF. Or, tocmai din acest motiv, nu este necesară întrunirea condițiilor exigibilității și a caracterului cert al creanței fiscale, cerințe impuse doar pentru demararea executării silite.
Faptul că legiuitorul a urmărit asigurarea aceleași modalități de punere în executare a măsurii sechestrului asigurător, la fel ca în cazul celui execuțional, rezultă cu claritate din coroborarea prevederilor art. 129 alin. 6 și 8 CPF cu cele ale art. 154 alin. 6 din același cod, conform cărora măsurile asigurătorii (inclusiv sechestrul asigurătoriu) se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător (art. 129 alin. 6 CPF), normă completată cu cea prin care se impune de către legiuitor obligația comunicării unui exemplar al procesului verbal de înființare a sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile Biroului de carte funciară tocmai pentru a asigura publicitatea și opozabilitatea erga omnes a acestei măsuri.
În acest context, din moment ce sechestrului asigurătoriu îi sunt aplicabile dispozițiile legale ale aceluiași cod privitoare la executarea silită, respectiv la aducerea la îndeplinire a măsurilor execuționale, rezultă, în mod logic, că înscrierea în cartea funciară a sechestrului asigurătoriu are loc sub forma dreptului de ipotecă legală, astfel cum prevede art. 154 alin. 6 CPF.
Susținerea apelantei privitor la faptul că, anterior, ar fi fost înscrisă măsura sechestrului asigurător în favoarea intimatei, în baza deciziei de înființare a măsurii asiguratorii și procesului verbal, iar nu dreptul de ipotecă legală, este contrazisă de probatoriul administrat în primă instanță.
Astfel, măsura sechestrului asigurător a fost dispusă prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/26.04.2012 a Gărzii Financiare A., în baza căreia a fost emis de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii A. procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr. 3543/ 27.04.2012 având ca obiect imobilul din CF nr._-C1-U62 A. (depus în copia dosarului administrativ comunicat de OCPI A.).
Or, apelanta este cea care a depus, în primă instanță, copia încheierii nr._/ 04.05.2012 a Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară A. prin care s-a dispus înscrierea în CF nr._ A. și CF nr._-C1-U62 A. a dreptului de ipotecă legală în favoarea intimatei pentru valoarea de 8.415.691 lei. În preambulul încheierii se specifică faptul că la baza înscrierii în cartea funciară au stat actele administrative nr. 3543/27.04.2012 și nr. 3575/02.05.2012 ale Administrației Finanțelor Publice A..
Dispoziția de instituire a măsurilor asigurătorii a fost contestată de apelantă în dosarul nr._ . Prin sentința civilă nr. 6426/28.06.2012, Judecătoria A. a admis în parte contestația, și anume doar referitor la sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile folosite în temeiul unor contracte de leasing financiar și la poprirea asigurătorie (parțial), fiind menținută măsura sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile.
Or, prin încheierea nr._/31.05.2013 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. s-a dispus întabularea dreptului de ipotecă legală în favoarea intimatei, la fel cum s-a procedat la momentul emiterii încheierii nr._/ 04.05.2012, realizându-se, astfel, o revenire la situația anterioară înscrierii dreptului de ipotecă legală în favoarea DIICOT, drept consecință a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 20.05.2013 emisă în dosarul nr. 72D/P/2012.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul constată că sentința civilă nr. 350/28.01.2014 a fost pronunțată de Judecătoria A. cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, așa încât, în baza art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta ., cu sediul în A., .-103, jud. A., înmatriculată la ORC sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul ales în A., .. 1, . (la Cabinete de Avocat Asociate „M. G., N. G.”) în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., ., jud. A. împotriva sentinței civile nr. 350/28.01.2014 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 iunie 2014.
Președinte Judecător
M. A. T. B.
Grefier
V. L.
Red. M.A./Tehnored. V.L./M.A.
4 ex./04.06.2014
2 .
Se com.: apelantei . - A., .. 1, . (la Cabinete de Avocat Asociate „M. G., N. G.”)
intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. - ., jud. A.
Prima instanță: Judecătoria A. – judecător C. L. D.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 212/2014. Tribunalul ARAD | Fond funciar. Decizia nr. 602/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
