Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 859/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 859/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 17180/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.859/A
Ședința publică din 29 septembrie 2014
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
Grefier L. K.
S-au luat în examinare apelurile declarate de apelanții D. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și D. – S. Centrală în contradictoriu cu intimații S. E. și D. – B. Teritorial A., împotriva Sentinței civile nr.1669 din 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatului S. E. – avocat M. A. din Baroul A., lipsă fiind reprezentanții apelanților și reprezentantul intimatului D. – B. Teritorial A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la data de 16.06.2014 prin serviciul registratură intimatul S. E. a depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de apelanta D. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., iar la data de 11.07.2014 tot prin serviciul registratură a depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de apelantul D. – S. Centrală.
De asemenea, la data de 31.07.2014 prin serviciul registratură apelantul D. – S. Centrală a depus la dosar răspuns la întâmpinare la care a atașat un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a D. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și D. – S. Centrală invocată de apelanți și asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul intimatului S. E. solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a D. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și D. – S. Centrală ca neîntemeiată, iar pe fond solicită respingerea apelurilor, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 3 iunie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 1669 din 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu și excepțiile lipsei calității procesuale pasive.
S-a admis plângerea formulată de petentul S. E. în contradictoriu cu intimații D. prin S. Centrală și B. Teritorial A. și D. Timișoara prin Administrația Județeană A. împotriva încheierii de carte funciară nr._/02.10.2013 a BCPI A..
S-a dispus radierea din CF nr._ A. a sechestrului asigurător înscris sub C4 și C5, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, în condițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, are loc în contradictoriu cu persoana care a cerut înscrierea și cu celelalte persoane interesate. Cum în cauză înscrierea sechestrului asigurătoriu s-a făcut la cererea D. - B. Teritorial A., măsura asigurătorie fiind dispusă în favoarea creditorului fiscal D. Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., prima instanță a apreciat că cele două entități justifică legitimare procesuală pasivă, astfel că, în temeiul textului legal menționat, a respins atât excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Biroului Teritorial A., cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a D. și D..
În ceea ce privește fondul plângerii, s-a constatat în fapt că prin încheierea CF nr._/21.08.2013 a BCPI A. s-a respins cererea petentului privind radierea sechestrului asigurător înscris în CF_ A., sub C4 și C5, întrucât acesta nu a depus hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin sentința penală nr. 89/2011 a Tribunalului A..
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petentul, cerere care a fost însă respinsă prin încheierea CF nr._/02.10.2013, motivat de faptul că oficiul de cadastru nu intervine prin operațiunile efectuate în conținutul drepturilor, actelor sau faptelor juridice evidențiate în cuprinsul cărților funciare, neputându-se substitui controlului de legalitate efectuat de instanța competentă.
Prima instanță a mai reținut că, într-adevăr, sechestrul asigurător instituit de organele de urmărire penală sau de instanța penală nu poate fi ridicat decât prin contestarea acestei măsuri în procesul penal, în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. 1 Cod procedură penală, însă potrivit art. 129 alin. 3 Cod procedură fiscală, măsurile asigurătorii, între care și sechestrul asigurătoriu, dispuse de organele competente înainte de emiterea titlului de creanță se transformă în măsuri executorii odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență.
Măsura sechestrului asigurător are un caracter temporar, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se pronunță în procesul principal și constă în indisponibilizarea bunurilor, pentru a se asigura creditorului posibilitatea de a executa hotărârea ce urmează să se pronunțe cu privire la fondul drepturilor, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de fond, sechestrul asigurător se transformă în sechestru definitiv, executoriu.
În cauză, odată cu rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 89/23.02.2011 pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._ (prin care inculpatul S. E. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . la despăgubiri de 827.024 lei către ANAF-AFP A.), sechestrul asigurător instituit în cursul urmăririi penale, în dosarul nr. 21/D/P/2006 al D. B. Teritorial A. (notat sub C4 și menținut sub C5), s-a transformat în sechestru executoriu, înscris ulterior ca ipotecă legală în favoarea ANAF-AFP A. pentru creanța de 827.024 lei (sub C6) și apoi radiat de ANAF ca urmare a achitării creanței fiscale (sub C7).
Ca atare, câtă vreme creanța prevăzută în sentința penală nr. 89/23.02.2011 a fost achitată în totalitate, conform deciziei de ridicare a sechestrului executoriu nr. 798/04.01.2013 emisă de AFP A. (f.21), se impune și radierea sechestrului asigurătoriu, fiind vorba despre aceeași măsură instituită pentru garantarea plății creanței fiscale la care a fost obligat petentul prin sentința penală și care s-a achitat deja.
Ca urmare, față de cele ce preced și în temeiul art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată, prima instanță a admis plângerea ca întemeiată și a dispus radierea sechestrului asigurător înscris în CF nr._ A., sub C4 și C5, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanții D. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și D. – S. Centrală.
Prin apelul formulat apelanta D.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii față de D. Timișoara - AJFP A. a plângerii formulate de intimatul S. E. împotriva încheierii de respingerii nr._/24 10.2013 emisă de B. de Cadastru și Publicitate Imobiliară A..
În motivare consideră că soluția pronunțată de Judecătoria A. este netemeinică și nelegală fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, pentru următoarele motive.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Arată că prin cererea nr._/2013, intimatul-reclamant a solicitat OCPI A. să radieze sechestrul asigurător înscris în CF nr._ înscris de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - B. Teritorial A. considerând ca acest sechestru a fost înscris în favoarea AJFP A..
Cererea a fost respinsă de OCPI A. cu motivarea că aceste măsuri pot fi radiate doar prin radierea acestora din CF cu consimțământul titularului, în speța de față titular a fost intimatul D. - B. Teritorial A. și nu apelanta AJFP A..
De asemenea, apelanta arată că împotriva încheierii de respingere a formulat cerere de reexaminare prin care a invocat aceleași aspecte și anume că sechestrul asigurător înscris de intimatul D. - B. Teritorial A. a fost înscris în favoarea apelantei AJFP A.. Cererea de reexaminare a fost respinsă pe motiv că sechestrul asigurător a fost înscris de către intimatul D. - B. Teritorial A. și numai această instituție poate ridica măsurile emise.
Împotriva cererii de reexaminare, petentul a formulat plângere prin care se solicită radierea sechestrului asigurător înscris de intimatul D. - B. Teritorial A., iar prin precizarea la acțiune cheamă în judecată și AJFP A..
Apelanta AJFP A. consideră că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât măsurile asigurătorii au fost emise și luate de intimatul D. - B. Teritorial A..
Este de neînțeles de ce instanța a menținut în judecată pe apelanta AJFP A. din moment ce în cartea funciară nu este înscris niciun drept de către aceasta. Toate drepturile înscrise de apelanta AJFP A. au fost radiate, după cum rezultă din actele depuse la dosar.
Apelanta precizează că din simpla lecturare a extrasului CF depus chiar de către intimatul - reclamant rezultă că în speța de față sechestrul asigurător a fost înscris de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism - B. Teritorial A.. Nicăieri în CF nu este înscris că acest sechestru asigurător este o măsura luata de apelanta AJPF A..
De asemenea, mai arată că măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale se iau de către procuror în vederea asigurării reparării pagubei produse prin infracțiune dosarul penal la care face referire petentul cuprinde și alte părți civile care urmau să fie despăgubite, nu numai apelanta AJFP A..
Având în vedere că în CF nu este înscris niciun drept în favoarea apelantei AJFP A., apelanta consideră că este mai mult decât evident că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii formulate împotriva acesteia.
Pe fond, în cazul în care se va respinge excepția invocată, apelanta solicită admiterea apelului și respingerea plângerii ca neîntemeiate.
Apreciază că OCPI A. în mod corect a respins cererea de radiere a sechestrului asigurător emis de intimatul D. - B. Teritorial A. și cererea de reexaminare formulată în dosar.
De asemenea, consideră că în mod corect a mai invocat OCPI art. 885 din Codul Civil în care se arată că drepturile reale înscrise în CF se radiază cu consimțământul titularului sau prin hotărâre judecătorească atunci când lipsește consimțământul titularului. Prin încheierea de respingere se menționează că s-a solicitat petentului să facă dovada consimțământului D. - B. Teritorial A. de a ridica aceste măsuri, sau să depună hotărârea judecătorească care să țină loc de act autentic. Petentul nu s-a conformat și nu a depus la dosarul cauzei dovezile solicitate astfel că plângerea și cererea de reexaminare au fost respinse.
Apelanta consideră că prima instanță nu a ținut seama de prevederile art. 885 din Codul Civil și nu a observat că în cauză nu există o cerere de la D. de a ridica măsurile înscrise și nu exista vreo hotărâre judecătorească de ridicare a acestor măsuri, astfel ca Judecătoria A. a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii plângerii formulate de intimatul S. E. împotriva apelantei AJFP A. în principal pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar respingerea pe fond a plângerii ca neîntemeiate.
În drept a invocat dispozițiile art. 466-470 Cod procedură civilă; actele normative invocate.
Prin apelul formulat apelantul D. – S. Centrală solicită în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1669/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. - Secția civilă în dosarul nr._ în sensul respingerii plângerii.
În motivare arată că în mod nelegal prima instanță respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a intimatului B. Teritorial A. din cadrul D.. Arată că, capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea unei persoane de a-și valorifica singură drepturile procesuale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în instanță. Capacitatea de exercițiu a persoanelor juridice se dobândește în temeiul legii de la data înființării lor și sfârșește la data încetării persoanei juridice.
Arată că B. Teritorial A. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură fără personalitate juridică, astfel încât este lipsit de capacitate procesuală de exercițiu.
Față de motivele invocate și dispozițiile legale incidente, solicită admiterea excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a intimatului B. Teritorial A. din cadrul D. și respingerea plângerii formulată în contradictoriu cu acesta.
Consideră că în mod nelegal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial A. și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. centrală.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. în situațiile în care realizarea interesului reclamantului pe calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate înfăptui interesul respectiv.
Calitatea procesuală se determină în concret, în cadrul raportului juridic litigios. Argumentele pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului D.I.I.C.O.T. și pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu această structură de parchet ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă urmând a fi completate cu cele ce succed.
Pe fond intimatul D. – S. Centrală solicită admiterea apelului și respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Arată că petentul și-a întemeiat cererea dedusă judecății pe prevederile art. 31 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată.
Măsura sechestrului asigurător a cărei radiere s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost dispusă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B. Teritorial A. în instrumentarea dosarelor penale nr. 142/D/P/2005, nr. 21/D/P/2006 și nr. 44/D/P/2006, iar nu doar a dosarului penal nr. 21/D/P/2006 după cum greșit a reținut instanța de fond.
Prin sentința penală nr. 37/27.01.2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, instanța a menținut în parte măsurile luate de către procuror prin procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din 31.05.2006 date în dosarul nr. 142/D/P/2005 al P.I.C.C.J. -D.I.I.C.O.T. - B. teritorial A. respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S. E. și partea responsabilă civilmente S.C. ALL TRANS CORPORATION CAYMAN și a ridicat sechestrul asigurător asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente S.C. ALL TRANS ROMÂNIA S.R.L. A.; a menținut în parte măsurile luate de către procuror prin procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din 19.10.2007 date în dosarul nr. 44/D/P/2006 al P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - B. teritorial A. respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S. E. și a ridicat sechestrul asigurător asupra bunurilor aparținând părților responsabile civilmente S.C. BELSIRIM AUTOMOTIVE S.R.L. A. și S.C. ALL TRANS ROMÂNIA S.R.L. A..
Prin decizia penală nr.l86/A pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 15.11.2011 în dosarul nr. 6538._, instanța de apel a menținut dispozițiile sentinței penale nr. 37/27.01.2010 în privința măsurilor asigurătorii.
În recurs cauza penală a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._ . Prin decizia penală pronunțată în dosarul nr._ la data de 28.11.2012, definitivă, înalta Curte de Casație și Justiție a casat în totalitate decizia sus-menționată, a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel Curtea de Apel Timișoara, a menținut actele procedurale îndeplinite până la termenul de judecată din 26 septembrie 2011. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ .
Prin decizia penală nr. 113 din 31 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, instanța de control judiciar a desființat în parte sentința penală nr. 37 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, menținând însă dispozițiile referitoare la măsurile asigurătorii din cuprinsul sentinței penale apelate.
În recurs cauza penală a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._ . Prin decizia penală pronunțată la 29.01.2014, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut dispozițiile referitoare la măsurile asigurătorii.
Prin decizia penală pronunțată la data de 15.11.2009 în dosarul nr._ Curtea de Apel Timișoara a menținut prevederile sentinței nr. 89/23.02.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ sub aspectul măsurilor asigurătorii dispuse de D.I.I.C.O.T. în dosarul nr. 21/D/P/2006.
În recurs cauza penală a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._ . Prin decizia penală nr. 3875/27.11.2012, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut dispozițiile referitoare la măsurile asigurătorii.
Apelantul D. – S. Centrală arată că, conform art. 163 C. proc. pen. măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată, iar în baza art. 168 din același cod în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de îndeplinire a acesteia învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum si orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal.
Potrivit art. 164 C. proc. pen., în faza urmăririi penale măsurile asigurătorii se iau prin ordonanța, iar la instanță prin încheiere. Pe de altă parte, regimul plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală este reglementat prin dispozițiile art. 275 - 278 C. proc. pen., iar art. 275 C. proc. pen. prevede că orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală.
Raportat la prevederile art. 415 alin. 1 și art. 417 lit. b din vechiul C. proc. pen., decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._ a devenit definitivă și executorie la 29.01.2014, iar decizia nr. 3875 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ a devenit definitivă și executorie la 27.11.2012.
Hotărârile penale prin care s-a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanțele procurorului D.I.I.C.O.T. a devenit definitivă sub imperiul vechilor coduri penal și de procedură penală.
Apelantul D. – S. Centrală mai arată că dispozițiile de procedură penală invocate anterior se coroborează cu prevederile Ordonanței de Guvern nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Măsurile asigurătorii dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător. Înscrierea în cartea funciară a sechestrului asigurător luat asupra bunurilor imobile face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior respectivei înscrieri sunt lovite de nulitate absolută.
Executorul fiscal care aplică sechestrul asupra bunului imobil încheie un proces-verbal de sechestru, moment de la care bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută.
Conform dispozițiilor art. 130 din O.G. nr. 92/2003, republicată, „Măsurile asigurătorii instituite potrivit procedurii reglementate de act normativ art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, după caz. "
Din interpretarea dispozițiilor art. 28, art. 29 și art. 30 din Legea nr. 7/1996, forma incidență în perioada supusă analizei judiciare, cu referire la art. 63 alin. l din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, rezultă că oficiile de cadastru și publicitate imobiliară nu intervin, prin operațiunile de publicitate imobiliară dispuse prin încheieri, în conținutul actelor și faptelor juridice evidențiate în cuprinsul acestora, procedura în materie de carte funciară este necontencioasă, registratorul soluționând cererile pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului.
Registratorul de carte funciară este ținut a examina strict dacă cererea de notare îndeplinește condițiile de formă prescrise de normele legale incidente.
În alte cuvinte, verifică îndeplinirea unor condiții de formă și nu de fond ale actului ce se solicită a fi înscris în cartea funciară. Măsura asigurătorie este o măsură procesuală cu caracter real ce a avut ca efect indisponibilizarea bunurilor ce aparțin intimatului S. E. în vederea acoperirii despăgubirilor civile cât și în scopul confiscării speciale. Bunurile asupra cărora sunt instituite măsurile asigurătorii sunt indisponibilizate în sensul că cel care le are în proprietate pierde dreptul de a le înstrăina sau greva cu sarcini.
Prin efectul lor, măsurile asigurătorii garantează executarea obligațiilor de natură patrimonială ce decurg din soluționarea acțiunii penale și acțiunii civile în cadrul procesului penal. Inscripția ipotecară are ca efect indisponibilizarea bunului imobil cu privire la care a fost dispusă măsura.
De asemenea, apelantul D. – S. Centrală arată că măsura asigurătorie dispusă de procuror sau de instanță nu poate fi desființată cu ocazia analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru notarea în cartea funciară ori pe calea rectificării cărții funciare sau a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, deoarece în cadrul acestor proceduri nu pot fi analizate condițiile de fond ale actului prin care a fost instituit sechestrul asigurător, verificarea limitându-se strict la un aspect formal.
Totodată, conform art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată „înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale. " Petentul nu a făcut dovada existenței declarației în formă autentică cerute de lege și nici a unei hotărâri judecătorești irevocabile care să dispună cu privire la aspectele evocate în cuprinsul plângerii.
Sechestrul asigurător instituit asupra bunului imobil în discuție nu poate fi radiat și pentru aceea că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele art. 33 din Legea nr. 7/1996, republicată referitoare la rectificarea înscrierilor din cartea funciară în ipoteza existenței unei hotărâri judecătorești, întrucât petentul nu este beneficiarul unei hotărâri care sa desființeze ordonanța procurorului D.I.I.C.O.T. de aplicare a măsurii asigurătorii sau efectele acesteia, care să constate nevalabilitatea actului în baza căruia s-a făcut notarea sechestrului asigurător în cartea funciară sau care să dispună ridicarea acestei măsuri. Ordonanța nu a fost desființată prin căile de atac prevăzute de lege și, ca atare, produce efecte juridice în continuare, cu atât mai mult cu cât, în cazul infracțiunii de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. E., în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 39/2003 se aplică dispozițiile art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor.
Sechestrul asigurător grevează în continuare imobilul în discuție, nefiind o sarcină stinsă, în accepțiunea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, în forma republicată în anul 2013. În mod temeinic și legal O.C.P.I. A. - B.C.P.I. A., analizând cererea de reexaminare a încheierii nr._/21.08.2013, în raport cu normele legale în materie, documentația depusă și actele care au stat la baza notării sechestrului asigurător, a constatat că nu sunt îndeplinite și respectate condițiile legale.
În concluzie, pentru motivele expuse apelantul D. – S. Centrală solicită în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 C. proc. civ., admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1669/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. - Secția civilă în dosarul nr._ în sensul respingerii plângerii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. din codul de procedură civilă și ale art. 31 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, republicată.
Intimatul S. E. a depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de D. Timișoara - AJFP A. împotriva Sentinței civile nr. 1669/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ și solicit respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că prin apelul formulat D. Timișoara - AJFP A. reia aproape toate susținerile din întâmpinarea formulată în cadrul primei instanțe, fără să combată argumentele cu care Judecătoria A. a înlăturat apărările formulate.
Consideră că apelul formulat este neîntemeiat și se impune a fi respins.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a D. Timișoara - AJFP A. consideră că excepția nu este întemeiată și solicită respingerea acesteia.
Plângerea a fost formulată în contradictoriu D. Timișoara - AJFP A. având în vedere calitatea sa de continuator al ANAF – AFP A.. Consideră că, apelanta are calitatea procesuală pasivă în cauză deoarece este una dintre persoanele care pot invoca un interes în ceea ce privește măsura asiguratorie notată în CF. Măsura asiguratorie a fost instituită pentru a se asigura repararea prejudiciului produs ANAF – AFP A.. Această instituție este titularul dreptului protejat prin măsura asiguratorie.
Apărările formulate de apelanta AJFP referitoare la faptul că măsura sechestrului a fost înscrisă la cererea D. - BT A. sunt neîntemeiate. Chiar dacă măsura a fost instituită de către și la cererea intimatului D., această măsură îi profită în primul rând ANAF - AFP A..
În mod corect a reținut prima instanța calitatea procesuală pasivă a apelantei și a respins excepția invocată.
Cu privire la apărările pe fondul cauzei apelanta AJFP A. susține că nu ea este beneficiarul măsurii asigurătorii notate în CF și că este necesar acordul D. - BT A. pentru radierea sechestrului, intimatul consideră că și această apărare este neîntemeiată.
Titularul, adică persoana în favoarea cărei s-a instituit sechestrul asigurător de către intimatul D. - B. Teritoriul A., menținut de instanțele judecătorești, a fost partea vătămată ANAF - AFP A. și nu D.. Așa a reținut și B. de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., prin încheierea de respingere, măsura asiguratorie s-a luat în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, în speță, pentru repararea pagubei produse Autorității Naționale de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice A. (în continuare ANAF - AFP A.).
În mod corect a reținut prima instanță că măsura sechestrului a fost instituită in faza de urmărire penală pentru a se garanta repararea prejudiciului produs ANAF - AFP A..
De asemenea, intimatul arată că în momentul rămânerii irevocabile a sentinței penale nr. 89/23.02.2011, fiind vorba de creanțe fiscale, sechestrul asigurător s-a transformat în sechestru executoriu astfel cum prevede art. 129 alin 3 teza finală din Codul de procedura fiscală. Acesta este motivul pentru care apelanta AFP A. - Serviciul colectare, executare silită persoane fizice a notat sub C6, C7 sechestrul executoriu. În acel moment sechestrul asigurător notat sub C4 si C5 a rămas fără obiect prin transformarea lui în sechestru executoriu.
Având în vedere faptul că obligațiile fiscale prevăzute în titlul executoriu sentința penală nr.89/2011 au fost achitate de partea responsabilă civilmente S.C. BELSIRIM AUTOMOTIVE S.R.L., prin Decizia 798/04.01.2013 AFP A. - Serviciul colectare executare silită persoane fizice a ridicat sechestrul executoriu notat în cartea funciară sub C6 și C7.
Ca atare, dacă măsurile asigurătorii notate sub C4 și C5 nu au fost radiate automat în momentul înscrierii sechestrului executoriu instituit de apelanta AFP A., acestea trebuiau radiate cel târziu în momentul radierii sechestrului executoriu instituit de aceasta, ca fiind lipsite de obiect.
În mod corect a reținut Judecătoria A. că din moment ce creanța prevăzută în sentința penală nr. 89/23.02.2011 a fost achitată în totalitate se impune și radierea sechestrului asigurător, fiind vorba despre aceeași măsură instituită pentru garantarea plății creanței fiscale la care a fost obligat prin sentința penală și care s-a achitat deja.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului formulat de apelanta D. Timișoara - AJFP A. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacată.
Intimatul S. E. a depus întâmpinare și la apelul formulat de D. – S. Centrală și solicită respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că prin apelul formulat apelantul D. reia, aproape în întregime susținerile din întâmpinarea formulată în cadrul primei instanțe, fără să combată argumentele cu care Judecătoria A. a înlăturat apărările formulate. Apelul formulat este neîntemeiat și se impune a fi respins.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a D., solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
Arată că formularea plângerii în contradictoriu cu apelantul D. s-a efectuat în considerarea practicii constante a instanței, în sensul împrocesuării tuturor persoanelor cărora le-au fost comunicate încheierile CF atacate, încheierile CF atacate au fost comunicate și cu acesta.
Consideră că, în mod corect a reținut prima instanță faptul că apelantul D., în calitate de unitate cu personalitate juridică la solicitarea căreia a fost înscris în cartea funciară sechestrul asigurător are capacitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește apărările pe fondul cauzei intimatul S. E. arată că pe lângă apărările formulate în fața primei instanțe, care au fost deja analizate și înlăturate de Judecătoria A., dar care au fost reluate aproape în întregime prin cererea de apel, apelantul D. mai susține că hotărârea primei instanțe nu este temeinică și legală deoarece măsura sechestrului asigurător a fost dispusă nu doar în instrumentarea dosarului 21/D/P/2006 ci și în instrumentarea dosarelor 142/D/P/2005 și 44/D/P/2006, consideră că și această apărare este neîntemeiată.
După cum a arătat și în cadrul primei instanțe și după cum rezultă din probele de la dosar, afirmația referitoare la instituirea sechestrului asiguratoriu în instrumentarea dosarelor nr. 142/D/P/2004 și 44/D/P/2006 ale D. este falsă.
După cum rezultă din chiar notările (de sub C4 și C5) din CF a căror radiere a solicitat-o, sechestrul s-a institut doar în dosarul nr. 21/D/P/2006 al D.. Acel dosar s-a finalizat prin rămânerea irevocabilă a sentinței penale nr. 89/23.02.2011 a Tribunalului A., pronunțată în dosar nr._ (irevocabilă prin Decizia nr.3875/27.11.2012 a ICCJ). După cum a arătat prin plângere, prin efectul legii sechestrul asigurător s-a transformat în sechestru executoriu, iar toate obligațiile instituite prin titlul executoriu au fost achitate. Executarea silită fiind deja finalizată, nu mai subzistă nici o rațiune pentru menținerea măsurii asigurătorii.
Intimatul S. E. învederează că, indiferent de faza procesuală a celorlalte dosare de urmărire penală, măsura sechestrului asigurător nu a fost instituită în acele dosare, astfel încât nu se mai justifică păstrarea sechestrului.
În mod corect a reținut Judecătoria A. că din moment ce creanța prevăzută în sentința penală nr. 89/23.02.2011 a fost achitată în totalitate se impune și radierea sechestrului asigurător, fiind vorba despre aceeași măsură instituită pentru garantarea plății creanței fiscale la care a fost obligat prin sentința penală și care s-a achitat deja.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului formulat de apelantul D. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacată.
Apelantul D. – S. Centrală a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul S. E. prin care solicită înlăturarea susținerilor intimatului și admiterea cererilor de apel formulate în cauză.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri.
Analizând apelurile formulate de către apelanții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE și D. – S. CENTRALĂ, tribunalul apreciază că acestea sunt neîntemeiate, potrivit celor ce succed:
Referitor la motivul de apel, invocat de către D. – S. CENTRALĂ, constând în excepția lipsei capacității de exercițiu a Biroului Teritorial A., tribunalul nu poate primi acest motiv întrucât excepția invocată nu subzistă. Astfel, în cauză nu a fost citat doar B. Teritorial A. ci și D. – S. CENTRALĂ, cu sediul în Municipiul București, ce are capacitate procesuală de exercițiu.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a D., tribunalul nu o poate primi întrucât măsura sechestrului asigurător a fost instituită de către D., în favoarea creditorului DGRPF Timișoara prin AJFP A., motiv pentru care cele două apelante au calitate procesuală, așa cum corect a reținut prima instanță.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul reține plângerea a fost corect admisă de prima instanță, iar neatacarea pe cale penală a măsurii asigurătorii nu poate constitui un impediment în admiterea plângerii și radierea sechestrului asigurător, întrucât, din moment ce procesul penal a fost finalizat, nu se mai pune problema atacării pe cale penală a măsurii asigurătorii, ea putând fi contestată pe cale civilă, potrivit art.129 alin.3 Cod procedură fiscală, ce dispune că odată cu individualizarea creanței fiscale și a ajungerii acesteia la scadență, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
În măsura în care creanța fiscală a fost achitată, conform deciziei de ridicare a sechestrului asigurător, emise către AJFP A. (fila 21, vol.I dosar fond), se impune și radierea acestui sechestru.
Din toate aceste considerente, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică atunci când a admis plângerea și a dispus radierea sechestrului asigurător, motiv pentru care apelurile formulate se vor respinge, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelanții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. cu sediul în A., ., județ A. și D. – S. CENTRALĂ cu sediul în București, .-14, sector 5 București, în contradictoriu cu intimații S. E. cu domiciliul în A., ., nr. 8, județ A. și cu domiciliul procesual ales în A., .. 23, . la cabinet avocat V.&Asociații și D. – B. TERITORIAL A. cu sediul în A., .. 8-10, județ A., împotriva Sentinței civile nr.1669 din 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2014.
Președinte,Judecător, Grefier,
R. M. C. C. A. L. K.
Red.CCA/Thred.LK/03.10.2014
6ex./4com./
Se comunică:
apelantei Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. cu sediul în A., ., județ A.
apelantului D. – S. CENTRALĂ cu sediul în București, .-14, sector 5 București
intimatului S. E. cu domiciliul procesual ales în A., .. 23, . la cab. av. V.&Asociații
intimatului D. – B. TERITORIAL A. cu sediul în A., .. 8-10, județ A.
Prima instanță: Judecătoria A., judecător C. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1043/2014. Tribunalul ARAD | Anulare act. Decizia nr. 86/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
