Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Hotărâre din 17-06-2014, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 770/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 606
Ședința publică din data de 17 iunie 2014
Președinte L. L.
Judecător O. Ș. S.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta-contestatoarea . în contradictoriu cu intimații . SRL și B. H. P., împotriva sentinței civile nr. 1083 din data de 11.03.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei-reclamante, avocat G. M. din Baroul A., reprezentantul intimatei-pârâte . SRL, avocat Pleți G. precum și reprezentanta intimatului-pârât B. executorului judecătoresc H. P., avocat Bățălărian S. din Baroul A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 20 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură la data de 5 iunie 2014, întâmpinare din partea pârâtului B. H. P., prin care se solicită respingerea apelului. De asemenea la data de 10 iunie 2014, intimata . SRL a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Reprezentantul apelantei contestatoare depune la dosar copia Raportului de constatare criminalistică nr._ din 24.04.2014, prin care s-a constatat că semnătura aflată pe contractul de închiriere nr. 3/05.07.2013 nu a fost executată de domnul L. F., și arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentanții intimaților-pârâți arată, de asemenea, că nu au cereri de formulat.
Instanța considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părților în dezbaterea cererii de apel.
Reprezentantul apelantei-contestatoare susține apelul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul obligării executorului judecătoresc să efectueze executarea silită, deoarece nu există contract valabil. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatuluiu-pârât B. H. P., susține întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, depunând totodată chitanța privind achitarea onorariului avocațial.
Reprezentantul intimatei-pârâte . SRL, susține întâmpinarea depusă în cauză și solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, considerând că raportul de expertiză criminalistică nu anulează problema contractului de închiriere care este valabil fiind notat în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată, depunând dovada achitării onorariului avocațial.
În replică, reprezentantul apelantei-contestatoare arată că, celelalte contracte nu sunt opozabile fiind încheiate în baza contractului fals care a fost anulat de instanța de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 8 mai 2014, constată că prin sentința civilă nr. 1083 din 11.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins excepția tardivității, ca nefondată.
A respins plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 182/2013 al B. H. P., formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații . SRL, și B. H. P., ca nefondată.
A obligat contestatoarea să plătească intimatei . SRL suma de 898 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Dosarul execuțional nr. 182/2013 al B. P. H. s-a constituit la 8.07.2013, fiind aplicabil art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, cum arată și intimata, apreciind că prezenta plângere se supune Codului procedură civilă 2010.
Prin prezenta contestatoarea s-a îndreptat împotriva procesului verbal dresat de executorul judecătoresc la 30.07.2013, unde s-a consemnat, ca urmare a cererii în sens contrar a urmăritoarei, că executarea nu poate continua. Astfel și date fiind prescripțiile art. 714 Cod procedură civilă, coroborate cu aceea că aceeași plângere a fost formulată la 20.01.2014, a apreciat că este nefondată excepția tardivității.
A considerat nefondată critica referitoare la refuzul executorului judecătoresc de a continua executare silită. Este adevărat aceea că temeiul executării silite în discuție îl constituie sentința civilă nr. 2584/2013 a Judecătoriei A., irevocabilă, act jurisdicțional prin care s-a dispus evacuarea intimatei, cu efect obligatoriu între părți. Același efect obligatoriu între părți, putere de lege în alte cuvinte, îl are și un contract ce, până la proba contrară, este valabil încheiat; or, în măsura în care un acord al părților dispune asupra unui raport dintre ele, fie aceasta și anterior dedus unei judecăți, va prevala primul și va lega părțile.
În speță este de observat nu numai aceea că intimata a prezentat executorului judecătoresc un contract ce se bucură de prezumție relativă de validitate și care apare ca fiind rezultatul consimțământului urmăritoarei contestatoare, dar și aceea că același contract de închiriere este valabil notat în cartea funciară a imobilului a cărui folosință se dispută .
Așa fiind, apreciind că în cauză se poate constata existența unei caducități a titlului executoriu, situație juridică asimilabilă ipotezei prevăzute de art. 702 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă, aplicabil prin analogie, și care-l îndreptățește pe executor să refuze evacuarea intimatei, a respins plângerea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta . Nădlac, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul obligării executorului judecătoresc H. P. să efectueze executarea silită în dosarul execuțional nr. 182/8 iulie_ al B. H. P. A., să urmeze procedura de predare silită a imobilului situat în Nădlac, Calea A. nr. 1, înscris în c.f._ Nădlac, c.f. vechi 9469 Nădlac, nr. top. 161.1501/2, de către intimat debitor . SRL, în favoarea reclamantei, conform titlului executoriu sentința civilă nr. 2594/2013 pronunțată de Judecătoria A. si irevocabilă prin decizia civilă nr. 869/2013 pronunțată de Tribunalul A..
În motivare, apelanta face un istoric al stării de fapt reținută de prima instanță, apreciind că soluția instanței de fond este netemeinică si nelegală și în totală discordanță cu dispozițiile legale în vigoare.
Arată că este inexplicabil, faptul că instanța de fond a reținut că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, conform art. 3 aliniat 1 din Legea nr. 76/2012, cum arată intimata, cu toate că reține că data de înregistrare a dosarului execuțional este ziua de 8 iulie 2013, noul cod de procedură civilă intrând în vigoare la data de 15 februarie 2013. În speță, rezultă fără echivoc că sunt incidente dispozițiile din noul cod de procedură civilă, deși instanța de fond în mod paradoxal a asimilat caducitatea titlului executoriu cu disp. art. 702 al.1 pct. 4 noul cod de procedură civilă, potrivit cărora executarea silită încetează în cazul în care a fost desființat titlul executoriu. Această asimilare este inadmisibilă, disp. art. 702 al. 1 pct. 4 reglementează un caz de încetare a executării silite, în timp ce obiectul cererii îl constituie o suspendare abuzivă a executării silite de către executorul judecătoresc, deoarece titlul executoriu nu a fost desființat.
Cu privire la contractul de închiriere invocat de către intimată și cu privire la efectele acestuia, apelanta menține motivele invocate la instanța de fond, cu mențiunea că nici notarea acestui contract în cartea funciară nu se regăsește între cazurile de suspendarea executării silite prev. de art. 700 din noul cod de procedură civilă.
Mai mult, la data încheierii procesului verbal prin care executorul judecătoresc a refuzat continuarea executării în dosarul execuțional nr. 182/8 iulie 2013, respectiv la 30 iulie 2013, art. 53 din Legea nr. 188/2000 invocat de executor, în refuzul continuării executării silite, a fost modificat prin Legea nr. 76/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 365 din 30 mai 2012. Dispozițiile art. 53 din Legea nr. 188/2000, modificat, în vigoare la data întocmirii procesului verbal de refuz de continuare a executării, prevăd că „în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor sale, executorul judecătoresc va întocmi încheieri, procese verbale si alte acte de procedură cu formele si termenele prevăzute de lege. La cerere, în termen de cel mult cinci zile, executorul va elibera copii de pe actele întocmite în îndeplinirea atribuțiilor sale oricărei persoane care justifica un interes”. La data întocmirii procesului verbal menționat, art. 54 din Legea nr. 188/2000 modificată prin Legea nr. 76/2012, prevede că „executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, a statutului profesiei si a regulamentului de aplicare a prezentei legi precum și ale codului de procedură civilă și altor legi aplicabile, în materie ….”
Se observă cu multă ușurință că la data de 30 iulie 2013, data încheierii procesului verbal, prin care executorul a refuzat continuarea executării, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, modificată prin Legea nr. 76/2012, nu prevede vreun caz în care executorul judecătoresc poate refuza continuarea executării ci prevede doar actele de procedură pe care le poate întocmi în îndeplinirea atribuțiilor sale, cu respectarea însă a dispozițiilor codului de procedură civilă si a altor legi aplicabile în materie. Cu privire la refuzul executorului de a continua executarea si de a suspenda executarea, sunt aplicabile disp. art. 700 din noul cod de procedură civilă, cu mențiunea că executorul judecătoresc nu s-a aflat în vre-unul din cazurile în care se poate refuza continuarea executării, respectiv suspendarea sau încetarea executării.
În drept apelanta invocă disp. art. 466 si urm. art. 480 al.2, art. 700 al 1 si 2 din noul cod procedură civilă, art. 53 di 54 din Lege nr. 188/2000 modificată prin Legea nr. 76/2012.
Intimata . SRL Nădlac, a depus la data de 10 iunie 2014, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare arată că principala critică a apelantei se referă la aplicarea vechiului cod de procedură civilă și nu cele ale noului cod de procedură civilă, deși instanța de fond a respins excepția tardivității formulării contestației, care a fost invocată în baza vechiului cod de procedură civilă, tocmai pentru că a considerat că în cauză trebuie aplicate dispozițiile noului cod de procedură civilă. Astfel această critică nu este justificată.
În al doilea rând referitor la refuzul executorului de a continua executarea silită, acesta a menționat în adresa trimisă creditorului, temeiul de drept al refuzului său, și acesta a fost reprezentat de art. 53 din Legea nr. 188/2000 si art. 167 noul cod de procedură civilă. Or, executorul judecătoresc și-a asumat un rol activ în dosarul execuțional, constatând că executarea silită care face obiectul dosarului execuțional nu are nici un temei, titlu, în baza căruia să poată fi continuată.
În al treilea rând, contractul de închiriere încheiat între părți, este un contract care se bucură de prezumția relativă de validitate și care este și notat în cartea funciară, astfel că se poate constata existența unei caducități a titlului executoriu, situație juridică asimilabilă ipotezei prev. de art. 702 al. 1 pct. 4 cod de procedură civilă, care-l îndreptățește pe executor să refuze evacuarea intimatei.
Intimata consideră oportun sa reitereze cel puțin unul din motivele pentru care executorul judecătoresc nu putea continua executarea silită, și anume: Pe terenul proprietatea reclamantei sunt edificate mai multe construcții care sunt proprietatea unei alte societăți PREMIER INWEST & TRADING SRL, cu care la data de 1 iunie 2012 intimata a încheiat un contract de închiriere privitor la construcțiile edificate pe acest teren. Chiar a depus o cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat ca reclamanta să fie obligată să-i permită accesul la construcțiile aflate pe terenul pe care l-a închiriat, iar prin sentința civilă nr. 4873 din 20 august 2013 pronunțată în dosarul nr._/55/2013, menținută prin decizia civilă nr. 367 din 25.09.2013 a Tribunalului A., a fost admisă cererea iar reclamanta a fost obligată să permită accesul la construcțiile ridicate pe terenul ei.
Și din acest punct de vedere consideră că evacuarea de pe terenul apelantei nu este posibilă, în momentul de față, în caz contrar această evacuare urmând a se face împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate ulterior, celei prin care s-a dispus evacuarea.
Concluzionând cu privire la susținerea apelantei că nu a semnat contractul de închiriere care este notat în cartea funciară a imobilului, aceasta nu este adevărată. Apelanta a mai recurs la această stratagemă în dosarul 7857/P/2010 efectuându-se si o expertiză grafologică pentru a se dovedi că o semnătură nu aparținea domnului L., totuși fiind a lui.
În drept intimata invocă Legea nr. 76/2012, art. 167 si art. 471 cod procedură civilă si Legea nr. 188/2000.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, și în cadrul dat de art. 476-479 Noul Cod de pr. civilă, tribunalul constată că acesta este fondat.
Instanța de fond a fundamentat pronunțarea hotărârii pe prezumția relativă de valabilitate a contractului de închiriere încheiat intre părți, si din acest motiv a reținut caducitatea titlului executoriu asimilând ipoteza prevăzută de art. 73 alin 1 pct. 4 Cod pr. civilă.
În fața tribunalului a fost depus raportul de constatare criminalistă al contractului de închiriere nr. 3 din 05.07.2013, raport potrivit căruia semnătura de la rubrica proprietar a contractului de închiriere nu a fost executată de numitul L. F..
Din lucrările dosarului rezultă că, creditorul niciodată nu a recunoscut valabilitatea contractului de închiriere mai sus menționat fapt care se coroborează cu expertiza criminalistică depusă în fața tribunalului.
De asemenea, tribunalul constată că executorul judecătoresc ca motiv al suspendării a invocat disp. art. 700 Cod pr. civilă, text de lege care reglementează felurile suspendării executărilor silite care poate fi legală, judecătoreasca sau voluntară.
Caz de suspendare legală este cel prevăzut de art. 688 NCPC, text de lege care în prezenta acțiune nu își găsește aplicabilitatea.
Suspendarea este judecătorească atunci când instanța o dispune in condițiile art. 718 sau art. 701 alin. 2 NCPC.
Suspendarea voluntară se bazează pe principiul disponibilității care își găsește aplicarea și în executarea silită, ce a determinat legiuitorul să prevadă expres că suspendarea executării poate fi dispusă de către executorul judecătoresc la cererea creditorului, cerere unde nu sunt relevante motivele formulării cererii de către creditor.
În prezenta cauză, este de reținut faptul că apelantul, în calitatea sa de creditor, niciodată nu a fost de acord cu suspendarea și nici nu a solicitat acest lucru, motiv pentru care tribunalul apreciază că executorul judecătoresc în mod abuziv a dispus prin procesul verbal suspendarea executării silite.
În ceea ce privește titlul executoriu respectiv sentința civila nr. 2584/2013 pronunțată de Judecătoria A. irevocabilă prin decizia civila nr. 869/2013 pronunțată de Tribunalul A., apreciem că instanța de fond în mod greșit a reținut caducitatea acestuia întrucât printr-un contract de închiriere nu poate fi desființat titlul executoriu.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite apelul formulat de apelanta-reclamantă . Nădlac, împotriva sentinței civile nr. 1083/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SRL Nădlac și intimatul-pârât B. E. judecătoresc H. P., va schimba în tot hotărârea atacată în sensul admiterii plângerii formulată împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 182/2013 al B. H. P., formulată de contestatoarea . Nădlac, în contradictoriu cu intimații . SRL Nădlac și B. H. P., și dispune continuarea executării în dosarul execuțional nr. 182/08.07.2013 al Biroului executorului judecătoresc P. H..
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă . Nădlac, împotriva sentinței civile nr. 1083/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SRL Nădlac și intimatul-pârât B. E. judecătoresc H. P., schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că:
- admite plângerea formulată împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 182/2013 al B. H. P., formulată de contestatoarea . Nădlac, în contradictoriu cu intimații . SRL Nădlac și B. H. P., și dispune continuarea executării în dosarul execuțional nr. 182/08.07.2013 al Biroului executorului judecătoresc P. H..
Definitivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică din 17 iunie 2014.
Președinte Judecător
L. L. O. Ș. S.
Grefier
A. C.
Red: jud. OSS
Tehnored: AC
Red. 4 ex. /26.06.2014
3 .
Se comunică:
- apelanta reclamantă ., cu sediul procesual ales în A., ., ., ., la C.. av. G. M.
- intimați . SRL, cu sediul procesual ales la C.. av. Pleți O. G., din A., .. 31, .
- B. H. P., cu sediul în A., ., nr. 41, jud. A.
Prima instanță – Judecătoria A. – judecător A. O.
| ← Anulare act. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul ARAD | Actiune in regres. Sentința nr. 1273/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
