Contestaţie la executare. Sentința nr. 6014/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6014/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 3516/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 362
Ședința publică din 24 martie 2015
Președinte T. B.
Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanta AJFP A. în contradictoriu cu intimatul K. Z. I. împotriva sentinței civile nr. 6014/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei – consilier juridic L. F. care depune delegație de reprezentare și reprezentanta intimatei – avocat A. G. T. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul apelantei depune la dosar copia Hotărârii nr. 74/05.12.2014 a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Reprezentanta intimatei depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial.
Nemaifiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare, anularea în totalitate a somației și a tuturor actelor subsecvente emise de către B. B. C. la data de 11.02.2014 în dosarul execuțional nr. 10/2014 și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, președintele completului de judecată închide dezbaterile și unește excepția cu fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2014, constată că prin sentința civilă nr. 6014/10.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală regională a Finanțelor Publice Timișoara – AJFP A. în contradictoriu cu intimatul K. Z. I. împotriva executării silite efectuată în dosarul execuțional nr. 10/2014 a Birou executor Judecătoresc B. C. și a obligat contestatoarea la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 19.06.2013 a fost pronunțată în dosarul_ favoarea intimatului K. Z. I., sentința civilă 2017/19.06.2013 a Tribunalului A. prin care Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București, prin DGFP A., a fost obligat să plătească intimatului suma de_ lei contravaloare imobile confiscate, suma de_ lei contravaloare bunuri mobile confiscate și 9969 lei cheltuieli de judecată. La data de 18.09.2013 a fost pronunțată decizia civilă nr. 1117 /2013 a Curții de Apel Timișoara prin care sentința civilă 2017/19.06.2013 a Tribunalului A. a fost modificată în sensul că Statul român prin MFP, prin DGFP A. a fost obligat să plătească intimatului doar suma de_ lei contravaloare imobile confiscate și 7500 lei cheltuieli parțiale de judecată. La datele de 22.10.2013, 13.11.2013, 27.11.2013 și 23.1.2.2013 intimatul a adresat notificări către Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice București prin DGFP A., prin care a solicitat ca acesta din urmă să procedeze la achitarea de bună voie a creanței de mai sus. Întrucât creanța nu a fost achitată, la data de 30.01.2014 intimatul a formulat cerere de executare silită, format fiind dosarul execuțional litigios 10/2014 al Biroului Executor Judecătoresc B. C.. La data de 11.02.2014 a fost emisă somația către debitor, procesul verbal de actualizare a creanței până la data de 11.02.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită. La data de 31.05.2014 s-a emis în dosarul execuțional procesul verbal de actualizare a creanței până la data de 31.05.2014. La data de 30.06.2014 a fost înființată poprirea până la concurența sumei de 405.634,09 lei reprezentând creanța + actualizarea sumei până la data de 31.05.2014. Pe durata prezentei proceduri judiciare, cu OP 4317/06.08.2014 și OP 4318/06.08.2014 contestatoarea a achitat intimatului_,16 lei + 7500 lei. Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatoarei invocată de intimat, prima instanță a respins excepția în temeiul art.13 alin 2 din HG 520/2013. În cadrul prezentei contestații la executare contestatorul a contestat inițial somația către debitor, procesul verbal de actualizare a creanței până la data de 11.02.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, însă față de plata făcută de bună voie pe durata prezentei proceduri, a mai ridicat obiecții doar cu privire la actualizare și la cheltuielile de executare, motiv pentru care instanța își va limita cercetarea judiciară doar cu privire la aceste acte de executare contestate din dosarul execuțional. În ceea ce privește actualizarea creanței pretinsă de contestator prima instanță a reținut că ea a fost încuviințată de către instanța de executare la data de 05.02.2014 și își găsește baza legală în cuprinsul dispozițiilor art.628 alin 3 C.p.civ.. De altfel, s-a reținut că MFP, în avizul de legalitate nu a ridicat obiecții cu privire la actualizare și, mai mult, s-a și plătit actualizarea creanței inițiale până la data de 11.02.2014. Cu privire la modul de calcul al actualizării realizate contestatoarea nu a ridicat obiecții. În ceea ce privește contestarea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită prima instanță a reținut că aceasta este tardivă în raport cu dispozițiile art. 714 alin 2 C.P.CIV în forma în vigoare la data de 24.02.2014 întrucât încheierea a fost dată la 11.02.14, a fost comunicată la 17.02.2014 și putea fi contestată până la data de 23.02.2014 inclusiv; ori prezenta acțiune a fost înregistrată la Judecătoria A. abia la data de 24.02.2014. Totodată prima instanță a reținut că în ceea ce privește contestarea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare aceasta este tardivă dar în același timp este și neîntemeiată întrucât onorariul executorului judecătoresc – stabilit la suma de 7230 lei - putea fi 10% din creanță potrivit Ordinului 2550/2006 al MJ, adică până la limita maximă de_ lei iar onorariul avocatului intimatului – 6000 lei - este pe deplin justificat în raport cu stăruința avocatului pentru achitarea creanței de către debitor de bună voie, stăruință anterioară inițierii dosarului execuțional, (stăruință concretizată prin cele 4 notificări filele 11,12,14,15 dosar execuțional), în raport cu inițierea dosarului execuțional printr-o cerere amplu argumentată ( fila 1 dosar execuțional ), în raport cu diligența avocatului în a supraveghea mersul dosarului execuțional 10/2014 al Biroului Executor Judecătoresc B. C. și în a formula cereri pentru finalizarea lui cu celeritate (cererea de înființare a popririi la Trezoreria București și Trezoreria Timișoara și bineînțeles în raport cu valoarea creanței de realizat). Pentru toate aceste considerente prima instanță a reținut că prezenta contestație la executare formulată și precizată este neîntemeiat formulată motiv pentru care în temeiul art. 719 C. a respins-o. În temeiul art. 453 C. a obligat contestatoarea la 1000 lei reprezentând cheltuielile de judecată ale intimatului din cadrul prezentei proceduri.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., solicitând admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației la executare, anularea în totalitate a somației și a tuturor actelor subsecvente emise la data de 11.02.2014 de către B. B. C. în dosarul execuțional nr. 10/2014 și exonerarea în totalitate de la plata cheltuieli lor de executare. În subsidiar, solicită reducerea cheltuielilor de judecată și de executare, respectiv cele constând în onorariul executorului
În motivarea cererii arată că prima instanță, prin soluția pronunțată, a făcut o aplicare greșită a legii ceea ce a condus la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății (art. 466, art. 480 alin. 2 și art. 717 alin. 1 C.pr.civ.), motiv pentru care solicită a se constata că executarea silită este nelegală, fiind declanșată cu încălcare prevederilor Codului de procedură civilă, a Codului de procedură fiscală și a prevederilor OG nr. 22/2202. Arată că executarea silită a fost pornită în baza sentinței civile nr. 2017/19.06.2013 a Tribunalului A. (dosar nr._ ), rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1117/18.09.2013 a Curții de Apel Timișoara, prin care instanța a admis acțiunea reclamantului dispunând plata către reclamant a sumei de 376.850 lei reprezentând contravaloarea imobilelor confiscate și suma de 7.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, fără nicio actualizare a debitului și astfel, intimatul-creditor nu a făcut dovada faptului că este titularul unui drept de creanță care să poată să fie actualizat. Totodată arată că în urma solicitării intimatului-creditor de a se efectua plata datorată în baza titlurilor executorii mai sus arătate apelanta a întocmit documentația necesară și a transmis-o spre avizare la Ministerul Finanțelor Publice însă, datorită faptului că ordinul ministerului finanțelor publice în baza căruia se aprobau sumele de plată câștigate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile a fost abrogat și a fost înlocuit cu OMFP nr. 2033/19.12.2014 au fost nevoiți să refacă întreaga documentație conform noii proceduri. Cu toate că demersurile făcute pe cale amiabilă pentru obținerea avizului de legalitate, fără a mai aștepta soluționarea aprobării plății de către MFP, intimatul s-a adresat la data de 30.01.2014 B. B. C. din A. cu o cerere pentru a-și realiza creanța pe calea executării silite. Precizează că prin contestația la executare a invocat excepția prematurității declanșării procedurii de executare silită în baza OG. nr. 22/2002 care reprezintă legea specială în materie, faptul că înțelege să conteste suma prevăzută în somație, că executarea silită nu respectă nici prevederile Codului de procedură civilă inclusiv sumele solicitate la plată iar pe fond solicitând admiterea contestației pentru-motivele arătate. Astfel, arată că a atacat implicit hotărârea de încuviințare a executării silite, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 11.02.2014 și a sumelor prevăzute în acestea precum și actualizarea acestora, în termen legal. Arată că pe parcursul derulării procedurii de avizare a plății în temeiul OMFP nr. 2033/2013, Direcția Generală Juridică din MFP a emis avizul privind legalitatea nr._/ 24.06.2014. prin care s-a aprobat plata sumelor de bani datorate creditorului K. Z. I. în baza titlurilor executorii reprezentând hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ precum și actualizarea sumei până la data de 11.02.2014 în cuantum de 379.152,16 lei reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate și suma de 7.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată iar în urma transmiterii avizului mai sus indicat, Direcția Generală Economică din MFP a făcut plata debitului total de 386.652,16 lei în contul executorului judecătoresc, suma de 379.152,16 lei cu ordinul de plată nr. 4317/06.08.2014, iar suma de 7.500 lei cu ordinul de plată nr. 4318/06.08.2014. Consideră că suma reprezentând cheltuieli de executare silită solicitată nu este datorată având în vedere faptul că sumele datorate au fost achitate, iar pe de altă parte acestea nu au fost dovedite de executorul judecătoresc. Invederează că în cadrul dosarului de executare silită nr. 10/2014 al B. B. C. au mai fost emise încă două popriri pentru suma de 405.634,09 lei: Poprirea din data de 08.07.2014 către Trezoreria Timișoara și poprirea din 15.07.2014 către Trezoreria București Sector 1 iar intimatul a mai formulat și o cerere de validare a popririi pentru suma de 405.643,09 lei care formează obiectul dosarului nr._/55/2014 și care este suspendat până la judecarea definitivă a prezentului dosar. Consideră că toate aceste demersuri legale efectuate, contrar susținerilor primei instanțe sunt legale și sunt întemeiate, rolul acestora fiind acela de a evita o plată suplimentară de la bugetul general consolidat al statului constând în cheltuieli de judecată, de executare silită, comisioane și onorarii pentru o creanță pe care Statul Român în prezenta speță a achitat-o integral.
Consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit prima instanță a reținut că atacarea acesteia este tardivă. Totodată arată că somația împreună cu încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 11.02.2014, ora 10, din dosarul de executare silită nr. 10/2014 al B. B. C. și celelalte acte atașate a fost comunicată apelantei în data de 17.02.2014, fiind înregistrate sub nr._/17.02.2014, termenul de contestare este de 5 zile de la comunicare și se împlinește la data de 23.02.2014, dar care este o zi de duminică astfel a formulat în termen contestație împotriva încheierii de încuviințare a executării silite și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din prezenta cauză deoarece aceasta a fost înregistrată la Judecătoria A. la data de 24.02.2014, care este o zi de luni, fiind prima zi lucrătoare după data de 23.02.2014 când se consideră împlinit termenul, fiind astfel depusă în termenul legal de contestare, potrivit art. 181 alin. 2 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art 714 alin. 2 din același act normativ. De asemenea instanța a încuviințat în mod greșit actualizarea sumelor până la data plății, iar pe de altă parte procesul verbal de actualizare a creanței emis la data de 31.05.2014 în dosarul execuțional nr. 10/2014 la B. B. C. prin care s-a făcut actualizarea sumei până la data de 31.05.2014. despre care se face vorbire la pagina 5 din hotărârea atacată, nu le-a fost comunicat, a fost depus doar la instanță în urma repetatelor solicitări de a se depune întreg dosarul execuțional și, prin urmare, consideră că nu le este opozabil si nu face obiectul prezentei cauze, motiv pentru care consideră că sumele solicitate ca si actualizare a debitului principal nu sunt datorate de subscrisa.
Cu privire la cheltuielile de executare silită, onorarii și cheltuieli de judecată, în principal, solicită înlăturarea lor și respingerea acestui capăt de cerere ca fiind nedovedit pentru motivele arătate, apreciind că această sumă nu este datorată motivat de faptul că, executarea silită este nelegală și rămasă fără obiect prin efectuarea plății întregului debit datorat, motive pentru care solicită exonerarea apelantei de la plata acestor cheltuieli. Invederează că executorul judecătoresc nu a anexat la somație, procesul verbal și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită toate actele doveditoare pentru onorariu și cheltuieli de executare pentru suma pe care o solicită la plată. Apreciază că contestarea cheltuielilor de executare se impune și motivat de faptul că dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului ministerului justiției nr. 2550/14.11.2006, modificat prin Ordinului ministerului justiției nr. 2561/2012, cuprinde onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Consideră că stabilirea onorariului de executare prin emiterea a trei acte de executare, respectiv somația, procesul-verbal și încheierea de stabilire a cheltuielilor din 11.02.2014 emise de B. B. C. în dosarul execuțional nr. 10/2014 este vădit disproporționată și exagerată. Apreciază că onorariul executorului judecătoresc se stabilește, potrivit Ordinului nr. 2550/2006 mai sus arătat, în anumite limite, în funcție de valoarea creanței, la care practic s-au adăugat și cheltuieli de executare abstracte atunci când executorul judecătoresc s-a raportat la ele și când le-a stabilit, fără a fi acoperite de acte doveditoare.
În subsidiar, în cazul respingerii contestației, solicită reducerea cheltuielilor în limitele prevăzute de actele normative mai sus arătate și înlăturarea cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat la care nu au fost obligați și care nu au fost dovedite.
În drept invocă disp. art. 181 alin. 2, art. 451 alin. 2, art. 452, art. 466, art. 480 alin. 2, art. 628 aii. 3, art. 714 alin. 2, art. 717 alin. 1 și art. 719 alin. 1 din C.pr.civ. și toate prevederile legale invocate.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că debitoarea a ignorat dispozițiile imperative ale art.622 (I) (2) C.. Totodată rată că s-a confirmat definitiv de către instanța de la curtea de apel timișoara prin decizia civila nr.84/12.06.2014 (_ ), faptul că partea adversă a întârziat în mod nelegal, nejustificat plata creanței față de intimat, cauzând nefondat cheltuieli suplimentare în sarcina acestuia iar în susținere netemeiniciei cererii formulate de apelantă, invocă și practica C.E.D.O. în cauza S. contra România.
Totodată arată că întrucât fără nici un motiv întemeiat debitoarea a întârziat facă plata creanței avocata sa în repetate rânduri a luat legătura telefonic cu factorii de decizie din Ministerul Finanțelor - Direcția generală juridică, Direcția generală economică, aceștia susținând faptul că au solicitat Sectotului 5 București unde se afla trezorereria la începutul lunii iulie 2014 emiterea unei adrese către A.J.F.P.A. pentru a li se comunica în original un certificat de atestare fiscală pe numele său însă întrucât nu a primit acest înscris Direcția generală economică din Ministerul Finanțelor București a formulat în scris la data de 21 iulie o revenire la adresa inițială pentru același certificat de atestare fiscală. Mai arată că aflând telefonic de toate acestea, în data de 29.07.2014 avocata sa a fost de mai multe ori la A.J.F.P. A., reprezentanții acestei instituții neavând cunoștință de obligativitatea trimiterii acestui certificat de atestare fiscală pe numele K. Z.. În aceeași zi 29.07.2014, a făcut demersuri ce se impuneau pentru obținerea certificatului de atestare fiscala, iar în 30.07.2014 când a ntrat în posesia sa, prin serviciul unui curierat rapid a trimis originalul acestui înscris către Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generala Economica. Pe de alta parte, la 24.06.2014 Direcția Generala Juridica din Ministerul Finanțelor Publice a emis cu nr._ avizul privind legalitatea procedurii de punere în executare a sentinței civile ne. 2017/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dos._, modificată în parte prin decizia civilă nr.l 117/2013 de Curtea de Apel Timișoara și a procesului verbal emis la 11.02.2014 de B.E.J. B. C. în dosarul execuțional nr.10/2014 iar acest aviz a fost aprobat și de Ministrul Finanțelor Publice. Consideră că apelanta nu a respectat cerințele legale iar după 11 luni de la obținerea titlului executoriu și după 6 luni de la demararea procedurii de executare silită, în mod forțat, prin intermediul executorului judecătoresc B. C., debitorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice A., a fost obligat să-și achite debitul față de intimat virând astfel în contul executorului judecătoresc B. C. suma de 379.152,16 lei + 7.500 lei cheltuieli de judecată – în total 386.652,16 lei, așa cum reiese incontestabil din cuprinsul celor 2 extrase de cont emise de Banca Garanți Bank către B.F.J.B. C. la data 07.08.2014. precizează că ulterior executorul judecătoresc B. C. în dosarul execuțional nr.10/2014, i-a virat în contul deschis la ING Bank suma totală de 379.166,16 lei, reținând onorariul său pentru executarea silită în dosarul execuțional nr.10/2014, în sumă de 7.486 lei. Mai arată că este cert faptul că debitoarea nu a achitat în integralitate debitul care îl are față de intimat, respectiv nu a achitat decât în parte actualizarea creanței și nu a plătit nici o sumă din cheltuielile de executare silită. Precizează că contestatoarea i-a plătit cu 5.481,93 lei mai puțin reprezentând actualizarea creanței astfel: 384.634,09 lei (creanță totală actualizată până la 30.06._.16 (achitați de Ministerul Finanțelor în contul executorului judecătoresc) = 5.481,93 lei și astfel apreciază că debitorul îi mai datorează suma de 5.481,93 lei, reprezentând actualizarea creanței în funcție de rata medie lunară a inflației, precum și cheltuielile de executare silită, sume pentru care va continua executarea silită în dosarul execuțional nr.10/2014. Arată că actualizarea creanței a fost calculată de B.E.J.B. C. până la data de 31.05.2014 așa cum reiese din cuprinsul Procesului verbal din 30.06.2014. Apreciază că motivația din cuprinsul apelului în sensul că dispozitivele hotărârilor judecătorești nu ar cuprinde si actualizarea sumei vine în contradicție cu dispozițiile legale aplicabile speței, respectiv dispoz.art.658 (3) Cod procedură civilă, precum și cu încheierea pronunțată de Judecătoria A. cu nr.954/2014 în dosarul nr._ . Cu privire la cheltuieli de executare silită din dosarul nr. 10/2014 al B.E.J. B. C., solicită a se aprecia că acestea sunt justificate, iar prima instanță le-a acordat în mod întemeiat, având în vedere că acestea se compun din taxele de timbru, onorariul avocatului și onorariul executorului judecătoresc. Arată că onorariul avocatului în sumă de 6.000 lei - TVA inclus, a fost stabilit prin contractul de asistență juridică nr. 179/29.01.2014 achitat integral pe perioada executării silite prin chitanța nr.579 din 12.02.2014 pentru suma de 2.000 lei TVA inclus; chitanța nr.581 din 24.02.2014 pentru suma de 1.000 lei TVA inclus; chitanța nr.592 din 14.04.2014 pentru suma de 1.000 lei TVA inclus; chitanța nr.604 din 16.06.2014 pentru suma de 1.000 lei TVA inclus. Totodată arată că în funcție de complexitatea dosarului execuțioual, demersurile repetate ce s-au impus a fi făcute de către avocat în această perioadă de timp de la data introducerii cererii de executare silită 30.01.2014 și până la plata efectivă a sumei mai sus menționate, atât la executorul judecătoresc, la Ministerul Finanțelor cât și la Agenția Județeană a Finanțelor Publice A., la cuantumul creanței, onorariul avocatului este rezonabil și corect stabilit. Cu privire la onorariul executorului judecătoresc în sumă de 7.230 lei TVA inclus, arată că acesta a fost reținut de executorul judecătoresc potrivit actelor la care a făcut referire. Menționează că onorariul executorului nu a fost stabilit la nivelul maxim, apropiindu-se mai mult de nivelul minim, fiind în concordanță cu Anexa la Ordinul ministrului justiției nr.2550/C/2006, situația din cazul în speță încadrându-se la pct.3 lit.d.) pct.2, întrucât creanța totală (debit, actualizare creanța, cheltuieli de executare silită) depășind suma de 400.000 lei. Pe de alta parte, arată că au fost făcute și demersurile pentru poprire, respectiv validare de poprire, conform actelor depuse la dosar arată că totalul sumei pe care o are de plătit partea adversă pct. 1.) + 2.) este de 19.237,93 lei compusă din: 5.481,93 LEI actualizarea creanței și 7.486 lei TVA inclus - onorariul executorului judecătoresc reținut de altfel de B.E.J.B. C., 250 lei TVA inclus cheltuieli de executare în dosarul execuțional 10/2014, 20 lei taxă judiciară de timbru pentru executarea silită; 6.000 lei TVA inclus onorariu pentru avocat în cadrul executării silite, achitat în integralitate anterior încasării creanței de la debitoare și finalizării procedurii de executare silită, respectiv un total de 19.237,93 LEI. Invocă dispozițiile prevăzute de art.669 Cod procedura civila. Consideră că Statul R. prin Ministerul Finanțelor prin Agenția Naționala de Administrare fiscala A., nu poate avea o situație privilegiată în raport cu o persoană fizică. Astfel, arată că atât timp cât pentru o persoană fizică, în situația în care aceasta nu-și achită la timp obligațiile fiscale către stat, se calculează penalități pentru fiecare zi de întârziere la plată, se impune ca și Statul R. prin Ministerul Finanțelor în cazul în care nu-și execută de bunăvoie obligația față de o persoană fizică, să fie obligat la cheltuielile ocazionate de executarea silită, în caz contrar fiind încălcate cerințele Legii nr.48/2002 cu modificările ulterioare, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, inclusiv practica C.E.D.O. la care a făcut trimitere pe parcursul desfășurării procesului.
În drept invocă disp. art. 471(6), art.480 (1), art.622 (1), (2), art.658 (3), art.669 (3) C..
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta a formulat, în esență, următoarele critici față de sentința civilă nr. 6014/10.12.2014 a Judecătoriei A.:
- a invocat prematuritatea executării silite în baza OG nr. 22/2002
- titlul executoriu nu prevede actualizarea debitului
- necomunicarea procesului verbal de actualizare a datoriei din 31.05.2014
- executarea silită a rămas fără obiect ca urmare a achitării, la 06.08.2014, a sumelor de 379.152,16 lei despăgubiri și 7.500 lei cheltuieli de judecată
- a contestat poprirea
- contestația împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nu este tardivă
- înlăturarea cheltuielilor de executare, ca fiind nedatorate ca urmarea rămânerii fără obiect a executării silite
- reducerea cheltuielilor de executare silită
În ceea ce privește excepția prematurității executării silite în baza OG nr. 22/2002, tribunalul constată că nu se aduce nici o critică concretă sentinței civile nr. 6014/2012 a Judecătoriei A. sub aspectul modului de soluționare a excepției.
Excepția este vădit neîntemeiată în condițiile în care prin decizia civilă nr. 84/12.06.2014 a Curții de Apel Timișoara Secția I Civilă (dosar nr._ ) a fost admis apelul formulat de apelantul pârât K. Z. - I. în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – AFP A. împotriva încheierii civile nr. 772/18.03.2014 a Tribunalului A., fiind schimbată în tot încheierea civilă, în sensul respingerii cererii reclamantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – AFP A. privind suspendarea executării silite și acordarea termenului de grație. A fost obligată reclamantă să plătească pârâtului K. Z. - I. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei civile se reține că nu poate fi considerată ca fiind probată lipsa de fonduri pentru plata creanței pârâtului derivată dintr-o hotărâre judecătorească pronunțată în baza dispozițiilor Legii nr. 221/2009 prin simplul fapt că legiuitorul român a ales să plătească foștilor proprietari ai imobilelor preluate abuziv și care nu pot fi restituite în natură, conform Legii 10/2001, echivalentul bănesc al acestora prin intermediul Fondului Proprietatea. De asemenea, Curtea a mai reținut că „Dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, prevede dreptul persoanelor fizice si juridice la un proces echitabil. Potrivit hotărârilor CEDO în cauzele Ruianu c. României, cauza Pini s.a. contra României, S. c. României, V. I. c. României, S. P. c. României, garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție sunt aplicabile si in faza executării silite a hotărârii judecătorești întrucât procesul civil include si această etapă. In caz contrar, ordinea juridica a unui stat ar permite ca o hotărâre definitiva si obligatorie sa rămână fără efect in detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanța devenind iluzoriu. CEDO, in cauza S., a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța împotriva statului, sa recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție. Cu alte cuvinte, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plații debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevăzut de art.1 Protocolul 1”, menționându-se si ca „în consecința, statul nu poate sa refuze, sa omită sau sa întârzie . executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.”
Or, art. 2 din OG nr. 22/2002 (invocat de contestatoare) prevede că „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Așadar, intimatul a respectat condiția ultimă prevăzută de art. 2 din OG nr. 22/2002 privitor la emiterea somației de plată de către organul de executare, în timp ce apelanta nu a probat prima cerință – cea a lipsei de fonduri.
Hotărârile judecătorești, ce constituie titlu executoriu, au rămas irevocabile la 18.09.2013. La 22.10.2013 s-a înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice A. (DGFP A.) notificarea creditorului de plată a sumelor datorate: 376.850 lei despăgubiri și 7.500 lei cheltuieli de judecată. Prin adresa nr._/22.11.2013, Ministerul Finanțelor Publice Direcția Generală Juridică a comunicat reprezentantei convenționale a intimatului disponibilitatea sa în executarea voluntară a hotărârilor judecătorești, sens în care a trimis notificarea creditorului și actele anexate Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. (DGRFP Timișoara – AJFP A.), fosta DGFP A., de unde urma a primi răspuns referitor la înscrisurile pe care trebuie să le mai depună, conform Ordinului MFP nr. 2626/2010.
Intimatul a mai trimis notificări de plată înregistrate la AJFP A. la 27.11.2013 și la 23.12.2013.
Cererea de executare silită a fost formulată la 30.01.2014. Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită și somația au fost emise la 11.02.2014, fiind comunicate contestatoarei la 17.02.2014 (la sediul AJFP A.).
Abia la 12.02.2014, AJFP A. a cerut Tribunalului A. (fila 18 dosarul judecătoriei) legalizarea sentinței civile nr. 2017/19.06.2013 a Tribunalului A. și a deciziei civile nr. 1117/18.09.2013 a Curții de Apel Timișoara, cu motivarea că cerința depunerii titlului executoriu constând în hotărârea judecătorească legalizată este prevăzută de OMFP nr. 2033/2013 și noua procedură operațională PO-29.16 privind etapele, modul de elaborare, avizare și aprobare a documentației privind plata obligațiilor pecuniare stabilite prin hotărâri judecătorești, acte de executare.
Cu adresa nr._/04.03.2014 (fila 40 dosarul judecătoriei) AJFP A. a comunicat Ministerului Finanțelor Publice Direcția Generală Juridică referatul nr. 3301/ad/28.02.2014 privind aprobarea plății sumei totale de 384.350 lei (376.850 lei reprezentând daune materiale și 7.500 lei cheltuieli de judecată) în favoarea creditorului K. Z., referat însoțit de documentația ce cuprindea: cererea și notificările creditorului, împuternicirea avocațială, extrasul de cont certificat de ING Office Suc. A., copia certificată a actului de identitate al creditorului, adresa prin care a solicitat legalizarea hotărârilor judecătorești și răspunsul Tribunalului A., somația, procesul verbal și încheierea executorului judecătoresc din 11.02.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, încheierea Judecătoriei A. de încuviințare a executării silite, copiile certificate ale contestației la executare, a cererii de suspendare a executării silite și de acordare a unui termen de grație (ultimele două cereri fiind respinse).
Sub nr._/24.06.2014 a fost înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice avizul privind legalitatea procedurii de punere în executare silită a sentinței civile nr. 2017/19.06.2013 a Tribunalului A. și a deciziei civile nr. 1117/18.09.2013 a Curții de Apel Timișoara și a procesului verbal emis de executorul judecătoresc B. C. la 11.02.2014 în dosarul execuțional nr. 10/2014. Prin acest act, Ministerul Finanțelor Publice a propus punerea în executare a hotărârilor judecătorești și plata sumelor de 379.152,16 lei (despăgubirea actualizată până la 11.02.2014) și 7.500 lei (cheltuieli de judecată).
Plata sumelor de mai sus a fost realizată la 06.08.2014.
Raportat la demersurile concrete ale debitorului, tribunalul reține, pe de o parte, că nici Ordinul nr. 2626/2010 al Ministerului Finanțelor Publice și nici Ordinul MFP nr. 2033/2013, pe care le invocă apelanta, nu au fost publicate în monitorul oficial, astfel că nu au valoarea unor acte normative opozabile creditorului.
Pe de altă parte, contrar susținerilor sale, apelanta nu a probat voința sa de a executa benevol obligațiile stabilite în sarcina Statului Român prin titlul executoriu, nici chiar prin prisma ordinelor MFP invocate de aceasta. Simpla manifestare, la nivel declarativ, a dorinței de îndeplinire a obligațiilor pecuniare, ce îi incumba, nu poate fi reținută ca o expresie a unei voințe reale în acest sens, atâta timp cât nu a fost însoțită de acte concrete, cum ar fi plăți parțiale sau comunicarea demersurilor proprii ale contestatoarei – apelante în vederea obținerii sumelor necesare plății datoriilor, acte care să fi fost realizate anterior demarării executării silite, în urma numeroaselor notificări ce au precedat procedura execuțională.
În plus, avizul privind legalitatea executării silite a fost emis de Ministerul Finanțelor Publice după 4 luni de la comunicarea documentației de plată de către AJFP A., întârziere ce nu poate fi considerată rezonabilă. Propunerea de punere în executare a hotărârilor judecătorești, cuprinsă în același aviz, nu își relevă utilitatea și nu poate fi reținută ca o manifestare a dorinței de plată benevolă, din moment ce a intervenit după începerea executării silite. Or, din dispozițiile art. 622 alin. 1 și 2 C. rezultă că executarea silită este reglementată pentru ipoteza refuzului nejustificat al debitorului de a-și îndeplini obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu. Așadar, achiesarea la executarea hotărârii judecătorești după demararea executării silite nu reprezintă un act de executare benevol în sensul art. 622 alin. 1 C..
Motivul de apel privitor la greșita actualizare a debitului în cadrul executării silite nu este întemeiat, căci art. 628 alin. 3 C. permite executorului judecătoresc să actualizeze creanța, la cererea creditorului, atunci când prin titlul executoriu nu au fost stabilite dobânzi, penalități, așa cum este cazul în prezentul litigiu.
Prin cererea de executare silită, creditorul a solicitat actualizarea creanței de 376.850 lei cu începere de la data 18.09.2013 (data irevocabilității hotărârilor judecătorești).
Prin procesul verbal din 11.02.2014, executorul judecătoresc a actualizat creanța de 376.850 lei la valoarea de 379.152,16 lei (la 31.12.2013) conform ratei medii lunare a inflației calculată de Institutul Național de S..
Prin somația din 11.02.2014, executorul judecătoresc a pus în vedere debitorului plata sumei de 400.152,16 lei reprezentând creanța de mai sus actualizată până la 31.12.2013, cheltuielile de judecată (7.500 lei) și cheltuielile de executare (13.500 lei).
Deci o primă actualizare a datoriei principale a avut loc la 11.02.2014, iar nu la 31.05.2014, astfel cum susține apelanta.
Următoarea actualizare a debitului principal a fost realizată de executorul judecătoresc prin procesul verbal din 30.06.2014, datoria actualizată ridicându-se la valoarea de 384.634,09 lei (determinată la nivelul datei de 31.05.2014). La aceeași dată a fost înființată poprirea. În procesul verbal de înmânare și dovada de înmânare din 03.07.2014 se menționează comunicarea în favoarea debitorului a adresei de înființare a popririi din 30.06.2014, dar nu și a procesului verbal de actualizare a debitului principal din 30.06.2014. Însă, adresa de înființare a popririi cuprinde mențiunea luării măsurii execuționale până la concurența sumei de 405.634,09 lei reprezentând creanță actualizată până la 31.05.2014, cheltuieli de judecată și de executare silită.
Apelanta nu a formulat separat o contestație la executare împotriva măsurii popririi referitor la cuantumul creanței poprite și nici în acest dosar nu a completat contestația cu o cerere de anulare a procesului verbal din 30.06.2014 ori cel puțin a adresei de înființare a popririi din 30.06.2014, așa încât este decăzută din dreptul de a formula obiecții împotriva actualizării debitului principal la 30.06.2014.
Împotriva adresei de înființare a popririi din 30.06.2014 a formulat contestație la executare doar terțul poprit Trezoreria A., cerere soluționată prin sentința civilă nr. 4199/29.09.2014 a Judecătoriei A. (dosar nr._/55/2014), în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a contestatoarei Trezoreria A., reprezentată prin Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și a respingerii contestației la executare formulată de contestatoarea Trezoreria A., reprezentată prin DGRFP Timișoara – AJFP A. în contradictoriu cu intimatul K. Z. I., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Având în vedere că apelanta recunoaște achitarea sumelor de 386.652,16 lei la data de 06.08.2014, aceasta plătind doar sumele de 379.152,16 lei (debitul principal actualizat la 11.02.2014) și 7.500 lei (cheltuielile de judecată), fără a achita diferența până la 400.152,16 lei ce reprezintă actualizarea creanței constând în despăgubiri până la 31.12.2013 și nici cheltuielile de executare silită, cererea apelantei de constatare a rămânerii fără obiect a executării silite este neîntemeiată.
În aceste condiții nu sunt prezente nici una dintre cauzele de încetare a executării silite reglementate de art. 702 alin. 1 C.: „1. s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii; 2. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; 3. creditorul a renunțat la executare; 4. a fost desființat titlul executoriu; 5. a fost anulată executarea.”
Achitarea datoriei în cursul executării silite nu conduce la anularea executării silite, cu atât mai mult cu cât debitoarea nici nu a îndeplinit integral obligația de plată, din moment ce sancțiunea nulității intervine doar pentru nerespectarea normelor legale edictate pentru întocmirea unui act juridic, la momentul realizării actului. Orice împrejurare ulterioară este irelevantă sub aspectul acestei sancțiuni procedurale.
Contestația la executare a fost depusă direct la Judecătoria A. la 24.02.2014 (luni), situație în care în mod greșit a reținut prima instanță tardivitatea plângerii împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, căci termenul de 5 zile prevăzut de art. 714 alin. 2 C. s-a împlinit la 23.02.2014, care fiind o zi nelucrătoare (duminica) a condus la prorogarea legală a termenului până în prima zi lucrătoare – 24.02.2014 (luni) conform art. 181 alin. 2 C..
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, tribunalul constată că acestea se compun din:
- taxa judiciară de timbru de 20 lei – necontestată de apelantă
- cheltuielile de executare în cuantum de 250 lei, de asemenea, necontestate de petentă
- onorariul executorului judecătoresc în valoare de 7.230 lei (cu TVA inclus) stabilit raportat la suma urmărită, la acel moment, de 386.652,16 lei (creanța principală actualizată la 11.02.2014 de 379.152,16 lei și cheltuielile de judecată de 7.500 lei). Conform pct. 4 al Anexei la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, în situația popririi pentru creanțele cu o valoare cuprinsă între 100.000 lei și 400.000 lei, onorariul executorului judecătoresc se situează între limitele de 2.500 lei (minim) și 6.300 lei (maxim) plus un procent de 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Așadar, onorariul executorului judecătoresc în cazul de față putea fi determinat între valorile de 6.366,52 lei (2.500 lei + 3.866,52 lei) și 10.166,52 lei (6.300 lei + 3.866,52 lei). În aceste condiții onorariul de 7.230 lei (ce include și TVA) este, în mod vădit, orientat spre limita minimă a onorariului executorului judecătoresc, așa încât contestarea lui de către debitor nu este justificată.
- onorariul avocațial de 6.000 lei, ce include și TVA, astfel că onorariul propriu-zis este de 4.838,71 lei. Această cheltuială a fost stabilită prin contractul de asistență juridică nr. 179/29.01.2014 și factura nr. 325/29.01.2014 raportat, în mod evident, la valoarea creanțelor inițiale de 376.850 lei și 7.500 lei (384.350 lei). Referitor la plata efectivă a onorariului, creditorul a depus la dosarul judecătoriei copiile chitanțelor nr. 579/12.02.2014, nr. 581/24.02.2014 (filele 42, 43) și chitanțele nr. 592/14.04.2014 și nr. 604/16.06.2014 (fila 96) și nr. 618/05.08.2014 (fila 117 bis), ce fac dovada încasării de către d-na avocat a sumei de 6.000 lei. Onorariul propriu-zis de 4.838,71 lei reprezintă 1,25% din suma urmărită de 384.350 lei, iar onorariul cu TVA-ul, ce urmează a fi virat Statului Român, constituie 1,56% din debitul total. Rolul avocatului este acela de a asigura asistența juridică a clientului său, prin redactarea cererii de executare silite, dar și asistarea acestuia pe parcursul unei executări silite. Reducerea onorariului avocatului creditorului poate fi justificată doar prin prisma dispozițiilor art. 451 alin. 1 C., atunci când este disproporționat de mare față de munca și complexitatea cauzei ori activitatea desfășurată de avocat. Or, din actele de executare depuse în copie la dosarul judecătoriei rezultă faptul că asistența juridică acordată de avocata creditorului a fost constantă, în condițiile întârzierii executării obligației de către debitor.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 C., va respinge apelul, ca neîntemeiat, iar, în baza art. 453 alin. 1 C., va obliga apelanta să plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel constând în onorariul avocațial dovedit cu factura nr. 413/23.02.2015 și chitanța nr. 656/ 32.02.2015 eliberate de Cabinet Avocat A. T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., ., jud. A., cod fiscal_, reprezentată legal de șef administrație F. M. D. în contradictoriu cu intimatul K. Z. (CNP_), dom. în A., ., ., jud. A., cu dom. ales în A., ., . (la avocat A. G. T.) împotriva sentinței civile nr. 6014/10.12.2014 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2015.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red. M.A./Tehnored. M.A./V.L.
4 ex./ 31.03.2015
2 .
Se comunică:
1.apelanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. - A., ., jud. A.,
2. intimat K. Z. - dom. ales în A., ., . (la avocat A. G. T.)
Prima instanță: Judecătoria A. – Judecător D. L. C.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 357/2015.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 288/2015.... → |
|---|
