Evacuare. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 31/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADoperator 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.31
Ședința publică din 24 februarie 2015
Președinte M. A.
Judecător R. M.
Judecător T. B.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare recursul exercitat de recurenta C. L. A. în contradictoriu cu intimații M. A., M. D., M. C., S. S., G. V., ., prin lichidator judiciar Activ G. IPURL împotriva încheierii civile din 21.01.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ 14, având ca obiect evacuare – recurs împotriva încheierii de suspendare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei – avocat O. M. din Baroul T. în substituirea avocatului Gîrbovean A. din Baroul T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depusă prin serviciul registratură la data de 23.02.2015 întâmpinare de către intimați, din care un exemplar se înmânează reprezentantei recurentei.
D-na avocat O. M. depune împuternicire avocațială, împuternicire avocațială de substituire, chitanță de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, constatându-se că recursul este legal timbrat. D-na avocat arată că a studiat întâmpinarea la dosar și nu dorește amânarea judecății.
Instanța pune în discuție cererea intimaților de recalificare a căii de atac în recurs.
Reprezentanta recurentei este de acord.
Văzând că, potrivit art. 414 alin. 1 C., încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării procesului poate fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară, dar și că în motivarea în drept a căii de atac, însăși apelanta a indicat dispozițiile art. 483 și urm. C., norme ce reglementează recursul, motiv pentru care a și fost înregistrată calea sa de atac direct pe rolul completului de recurs, tribunalul constată că a fost învestit cu o cerere de recurs, iar nu de apel.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, anularea încheierii de suspendare și obligarea instanței de fond la judecarea pe fond a cererii de evacuare, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2015 constată că prin încheierea civilă din 21.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ 14 Judecătoria A. a suspendat judecarea cererii formulate de reclamanta C. A. L. în contradictoriu cu pârâții M. C., M. D., M. A., pentru evacuare până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei A..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a avut în vedere că pentru soluționarea temeinică și legală a prezentei cauze se impune a se cunoaște soluția din dosar_ al Judecătoriei A., în temeiul prevederilor art. 413 pct. 1 Cod de Procedura Civilă, se impune suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei A.. CU drept de recurs pe toată durata suspendării.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel reclamanta C. A. L. solicitând admiterea căii de atac întrucât suspendarea prezentului dosar până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei A., este nelegală întrucât dosarul nr._ al Judecătoriei A. având ca obiect pretenții și drept de retenție este formulată de 2 pârâți: M. A. si M. D. iar ceilalți pârâți, M. C., S. S. și G. V. nu au formulat nici o acțiune separată, astfel că, în condițiile date, apreciază că instanța a încălcat disp. art. 60 al. 1 C.. Consideră că prima instanță nu putea dispune suspendarea dosarului_ 14 al Judecătoriei A. în condițiile în care fiecare dintre pârâți ocupă o suprafață locativă separată, astfel încât doar doi dintre pârâți invocă investiții pe care le-ar fi făcut locației pe care o ocupă în mod ilegal iar ceilalți pârâți, neavând pretenții față de reclamantă, astfel apreciază că nu se putea dispune suspendarea întrucât actele de procedură și apărările formulate de unul dintre pârâți nu profită celorlalți. Arată că instanța nu a avut în vedere că pârâții din prezentul dosar sunt ocupanți abuzivi ai imobilului, astfel încât recunoașterea unor drepturi unor ocupați contravine dispozițiilor legale privind exercitarea cu bună credință a drepturilor procesuale. Consideră că în speță nu este vorba de locatari ai imobilului, pârâții neavând niciodată această calitate, neexistând nici un contract de locațiune între aceștia și antecesorul Roscoban sau actualul proprietar C. și tocmai pentru aceste considerente procedura specială a evacuării introdusă de codul de procedura civilă, vin să reglementeze această situație, pentru a evita tergiversare și prejudicierea proprietarului imobilului iar dreptul de retenție pe care îl solicită pârâții M. Alexnadru și D., nu poate fi invocat nici chiar în cadrul unui contract de locațiune, dacă lucrările efectuate de pârâți nu au fost efectuate cu acordul proprietarului imobilului. Apreciază că ocupanților abuzivi, care în speță nu au nici un act care să le confere dreptul de folosință asupra imobilului reclamatei, nu există acordul acesteia de a folosi imobilul, nu li se pot acorda drepturile care le sunt recunoscute chiriașilor sau posesorilor de bună credință, iar buna credință a acestora a încetat din 2006, dată la care a fost introdusă prima cerere de evacuare, însăși pârâții M. recunosc în acțiunea depusă că nu au încheiat nici un act cu proprietarul imobilului, ci doar apreciază ca acest contract i-ar fi opozabil, aspect cu totul greșit întrucât nu există nici un text de lege care să prevadă opozabilitatea unui contract de închiriere încheiat cu un neproprietar față de adevăratul proprietar iar culpa în cauză aparține . cu de la sine putere înțelege să folosească în mod nelegal imobilul aparținând unei alte persoane. Arată că prima instanță nu a avut în vedere că în speță este vorba de ocupanții abuzivi ai imobilului și nu locatari ai acestui care să aibă vreun contract de locațiune încheiat cu proprietarul imobilului, iar acest aspect este esențial pentru a putea decide asupra suspendării sau nu a cauzei, astfel că suspendarea cauzei nu se putea realiza în condițiile în care ocupanții abuzivi solicită "drepturi" care sunt recunoscute doar în condiții de legalitate. Precizează că în speță nu există nici un motiv de suspendare a prezentei cauze, pretențiile solicitate de ocupanții abuzivi ai imobilului - doi dintre pârâții din prezentul dosar, nu are nici o influență asupra dreptului de proprietate al imobilului, care se vede astfel prejudiciat de un bun al său.
Pentru aceste considerente solicită anularea încheierii și să se dispună obligarea primei instanțe la judecarea cauzei.
În drept își întemeiază cererea pe disp. art. 483 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimații M. A., M. D., M. C., S. S. si G. V. au solicitat, prin întâmpinare, respingerea, ca nefondată a căii de atac, cu menținerea ca legală a încheierii obiect al căii de atac prin care s-a dispus suspendarea judecății litigiului având ca obiect evacuare din dos. cu nr. de mai sus, până la soluționarea definitivă a acțiunii civile obiect al dos. nr._ al Judecătoriei A., fără cheltuieli de judecată în aceasta fază procesuală. A cerut recalificarea căi ide atac în recurs.
În motivare arată că recalificând calea de atac, urmează a reține că, în raport cu obiectul recursului, singura problemă juridică abordată de reclamanta recurentă și pertinentă acestuia, este cea a încălcării disp. art. 60 C.. Recurenta susține faptul că doar o parte din pârâți au promovat acțiunea în pretenții cu instituirea dreptului de retenție și, întrucât ocupă doar o parte din imobil, încheierea de suspendare nu-și putea extinde efectele cu privire la toți pârâții însă în aprecierea acestora o astfel de critica nu este fundamentata deoarece din extrasul de carte funciară, anexat acțiunii, rezultă că la coala A imobilul este definit ca și casă, prin urmare înscris într-o singură carte funciară. Arată că din cuprinsul acțiunii rezultă că însăși reclamanta a cerut evacuarea tuturor din imobilul situat în Mănăștur nr. 23 iar în aceasta situație, față de modul de individualizare a imobilului prin datele de carte funciară, consideră că este cert că instanța nu putea disjunge și pronunța încheierea doar în raport cu pârâții reclamanți din acțiunea temei a suspendării, imobilul fiind unitar, investițiile incorporate producând un spor de valoare întregului, ceea ce justifică solicitarea cu privire la dreptul de retenție și, ca o consecință, suspendarea pricinii având ca obiect evacuarea. Consideră că diferit de aceasta, reclamanta ignoră faptul că, sunt în prezenta unei excepții de la regimul juridic al coparticipării procesuale, reglementat de art. 60 alin. 1. C., această dispoziție legală reglementând de fapt principiul independentei procesuale ce guvernează raporturile dintre coparticipanț, numai că acest principiu comportă și o excepție menționată la art. 60 alin.2. C. atunci când efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților sau când actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei profită și celorlalți, cauzele rezidând din natura raportului juridic. Dată fiind indivizibilitatea imobilului asupra căruia s-a solicitat instituirea dreptului de retenție, devenit litigios, conform cărții funciare, apreciază legală încheierea de suspendare a judecații, solicitând respingerea, ca nefondat a recursului. Solicită totodată omiterea de la analiza a tuturor celorlalte probleme abordate, istoricul cauzei, susținerea relei lor credințe si a ocupării abuzive a imobilului, ca fiind străine de natura obiectului recursului.
Intimata ., prin lichidator judiciar Activ G. IPURL, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări în scris.
În ședința publică din 24.02.2015, instanța a constatat că a fost învestită cu un recurs raportat la prevederile legale menționate în practicaua deciziei civile, la mențiunea primei instanțe privitor la calea de atac și la motivarea în drept a căii de atac.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs nu se reduc doar la încălcarea prevederilor art. 60 C. (coparticiparea procesuală), ci și la întrunirea sau nu a condițiilor suspendării judecății (prevăzute de art. 413 alin. 1 pct. 1 C.) în contextul urgenței cererii. Este adevărat că recurenta s-a axat pe latura faptică a problemei, dezbătând în mai mică măsură problemele de drept deduse judecății în calea de atac, conduită care nu permite însă ignorarea lor.
Recurenta a formulat o cerere de evacuare în baza art. 1038 - art. 1041 C.. Acest din urmă text legal prevede la alin. 2 că „Cererea de evacuare se judecă de urgență, în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părților”. În contextul aceleași urgențe, ce caracterizează întreaga procedură, pârâtul poate exercita toate apărările compatibile cu actul de procedură al întâmpinării (fără ca actul propriu-zis să fie obligatoriu – art. 1040 alin. 3 C.), putând invoca și apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului (art. 1042 alin. 2). În schimb, pârâtul este lipsit de dreptul procedural la acțiune constând în „cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată” (art. 1042 alin. 1 C.).
Dosarul nr._ al Judecătoriei A. are ca obiect acțiunea civilă exercitată de M. A. și M. D. (pârâți în primul dosar) împotriva pârâtei C. A. L. (reclamanta în prezenta cauză) pentru obligarea acesteia la plata sumei de 41.500 lei reprezentând contravaloarea investiților realizate de ei la imobilul din care partea adversă cere evacuarea, precum și pentru stabilirea dreptului de retenție.
Așadar, pârâții nu au un drept de retenție recunoscut în prezent, opozabil reclamantei.
Rezolvarea cererii de evacuare nu depinde de soluția ce urmează a se pronunța în dosarul nr._ al Judecătoriei A., nefiind îndeplinite condițiile suspendării prevăzute de art. 413 alin. 1 pct. 1 C.. Procedura de față fiind una urgentă, suspendarea judecății până la rezolvarea unui alt dosar reprezintă un impediment în judecată, ce înfrânge regula judecării de urgență a cererii stabilită de art. 1041 C..
Incompatibilitatea instituției suspendării judecății (pe motivul prevăzut de art. 413 alin. 1 pct. 1 C.) rezultă și din absența dreptului procedural al pârâtului de a formula acțiune reconvențională în cadrul acestei proceduri speciale (art. 1042 alin. 1 C.). Or, cererea reconvențională este calea prin care pârâtul emite pretenții proprii aflate în strânsă legătură cu cererea principală. Suspendarea judecății pe considerentul soluționării pretențiilor proprii ale pârâților, pretenții formulate pe cale separată datorită interdicției impuse de art. 1042 C. lipsește de efectivitate dispozițiile art. 1041 (referitoare la urgența judecării cererii de evacuare) și ale art. 1042 alin. 1 C..
Măsura suspendării judecării cererii de evacuare este nelegală cu atât mai mult cu cât pârâții nu au invocat apărări de fond împotriva titlului reclamantei (conform art. 1042 alin. 2 C.), apărarea lor centrându-se doar asupra propriilor titluri de ocupare a imobilului (titluri încheiate cu o altă persoană decât reclamanta).
Este corectă observația recurentei privitor la faptul că actul de procedură efectuat de pârâții M. A. și M. D. constând în cererea de chemare în judecată din dosarul nr._ al Judecătoriei A. nu profită celorlalți pârâți (M. C., S. S. și G. V.), conform art. 60 alin. 1 C.. Excepția prevăzută de art. 60 alin. 2 din același cod are în vedere doar actele de procedură realizate în dosarul în care există coparticiparea procesuală. Or, în cadrul acțiunii civile înregistrate în dosarul nr._ al Judecătoriei A. sunt reclamanți doar M. A. și M. D., așa încât efectele hotărârii judecătorești pronunțate în acel litigiu nu se pot extinde asupra pârâților M. C., S. S. și G. V., ce nu sunt părți în acel proces. Hotărârea judecătorească ce se va pronunța va fi opozabilă acestor terți (ultimii pârâți menționați), în sensul că aceștia au obligația de a o respecta, fără a produce însă alte efecte asupra patrimoniului lor (nici în sensul majorării acestuia cu dreptul de creanță pretins de M. A. și M. D., nici în cel al diminuării avutului lor în ipoteza pierderii procesului și stabilirii cheltuielilor de judecată în sarcina reclamanților).
În aceste circumstanțe, tribunalul constată că măsura suspendării judecății a fost luată cu încălcarea normelor imperative privitoare la judecarea în regim de urgență a cererii (art. 1041 alin. 2 C.) și a inadmisibilității întârzierii judecății cererii de evacuare prin formularea de pretenții proprii pe cale reconvențională (art. 1042 alin. 1 C.), situație ce atrage sancțiunea nulității actului procedural al suspendării judecății, fiind vorba de încălcarea unor norme ce reglementează procedura de judecată propriu-zisă și care au caracter imperativ. Vătămarea intereselor reclamantei – recurentei decurge din încălcarea dreptului său la un proces judecat în termen optim și previzibil – componentă a principiului fundamental al procesului civil prevăzut de art. 6 C..
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul, în baza art. 496 alin. 2 raportat la art. 488 pct. 5 C., va admite recursul și va casa încheierea civilă a Judecătoriei A. din 21.01.2015, urmând a dispune respingerea cererii de suspendare a judecății și continuarea judecății, în regim de urgență.
Văzând că recurenta a avut câștig de cauză, în baza art. 453 alin. 1 și art. 455 C., va obliga intimații să plătească, în solidar, recurentei, suma de 20 lei cheltuieli de judecată în recurs constând în taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul exercitat de recurenta C. L. A., cu dom. ales în Timișoara, ., . (la av. G. A.) în contradictoriu cu intimații M. A., M. D., M. C., S. S. și G. V., având cu toții dom. în loc. Mănăștur, nr. 23, jud. A. și ., prin lichidator judiciar Activ G. IPURL, cu sediul în A., .. 1, . împotriva încheierii civile din 21.01.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ 14.
Casează încheierea, în sensul că respinge cererea de suspendare a judecății și trimite cauza la Judecătoria A. pentru continuarea judecății.
Obligă intimații să plătească, în solidar, recurentei, suma de 20 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2015.
Președinte Judecător Judecător
M. A. R. M. T. B.
Grefier
M. C.
Red. M.A./Tehnored. M.A./V.L.
9 ex./7 .
Se comunică:
- recurenta C. L. A. - dom. ales în Timișoara, ., . (la av. G. A.)
- intimații M. A., M. D., M. C., S. S. și G. V. - loc. Mănăștur, nr. 23, jud. A.
- ., prin lichidator judiciar Activ G. IPURL, cu sediul în A., .. 1, .
Prima instanță: Judecătoria A., judecător D. L. C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 10-02-2015, Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 256/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
