Partaj judiciar. Sentința nr. 317/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 317/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 31/2015
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 31
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015
Președinte H. O.
Judecător S. N.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul I. P., în contradictoriu cu intimata – reclamantă P. S., împotriva sentinței civile nr. 317/25.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei P. S. - avocat I. B. din Baroul A., lipsind apelantul și intimata .
Procedura de citare este completă.
Apelul este timbrat cu 893 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 02 decembrie 2014 intimata a depus la dosar întâmpinare, aceasta fiind comunicată apelantului, iar la data de 11 decembrie 2014, apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, care de asemenea a fost comunicat intimatei.
Reprezentantul intimatei solicită instanței permisiunea de a complini lipsa semnăturii sale de pe întâmpinarea depusă la dosar, astfel că procedează la semnarea acesteia.
Nefiind formulate cereri și apreciind apelul în stare de soluționare, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului pentru motivele arătate în notele de ședință pe care le depune la dosar la acest termen de judecată, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța privitoare la onorariul avocațial și bon fiscal privind consumul de combustibil.
După strigarea cauzei, dar înainte de terminarea dezbaterilor, se prezintă în fața instanței apelantul, asistat de avocat O. N. din Baroul T., care pune concluzii de admitere a apelului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, înregistrat la această instanță la data de 13 noiembrie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 317/25.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamanta principală P. S. în contradictoriu cu pârâtul principal I. P., pentru ieșire din indiviziune și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul principal reclamant reconvențional I. P. în contradictoriu cu reclamanta principală pârâtă reconvențional P. S., pentru ieșire din indiviziune.
S-a sistat starea de coproprietate a părților asupra imobilului înscris în CF nr._ Ineu, provenit din conversia CF 128 Ineu, cu nr. top. 264-265/a-1 compus din casă din lemn acoperită cu țiglă și grajd din lemn acoperit cu țiglă, teren în suprafață de 719 mp., asupra căruia sunt coproprietari părțile, în cote egale, cu valoarea de 30.383 lei pentru construcții și 27.969 lei pentru teren, în total suma de 58.352 lei, conform expertizei tehnice judiciare întocmită de expert B. S. ce face parte integrantă din hotărâre, prin atribuirea întregului imobil în natură la reclamanta principală P. S., pe care o obligă la plata sultei de 29.176 lei către pârâtul principal.
S-a autorizat întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei principale pe titlu de ieșire din indiviziune, la rămânerea definitivă a hotărârii și sub condiția achitării sultei către pârâtul principal.
A fost obligat pârâtul principal la 2500 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamanta principală, compensând între părți restul cheltuielilor ocazionate de proces.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că, asupra imobilului înscris în CF nr._ Ineu, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.128 Ineu, nr.top.264-265/a-1, compus din casa cu nr. adm.138 curte și grădină în intravilan în suprafață de 719 mp., sunt înscriși ca proprietari tabulari sub B1, reclamanta P. S. și pârâtul I. P., fiecare în cotă de 3/16 părți, pe titlu de succesiune potrivit certificatului de moștenitor nr.65/1980, iar sub B.3 și B.4 figurează ca proprietari tabulari părțile, respectiv reclamanta P. S. și pârâtul I. P., fiecare în cotă de 3/16 părți, pe titlu de succesiune în baza certificatului de moștenitor nr.108/1980, iar după decesul părinților părților, reclamanta principală împreună cu soțul acesteia, au locuit în casa situată în ..69. Cu privire la investițiile aduse imobilului, pârâtul reclamant reconvențional a recunoscut că reclamanta principală pârâtă reconvențional a făcut investiții la casa veche, respectiv tencuit exterior și interior, montare geamuri și uși, închiderea unui coridor, cimentarea unui coridor, montarea de geamuri și uși la coridor, respectiv s-au parchetat camere și s-a introdus curent. În ceea ce privește transformarea grajdului în anexă locuibilă, a arătat că reclamanta principală împreună cu soțul ei, au efectuat compartimentarea cu ziduri interioare, au tencuit în interior și în exterior, au introdus apă, canalizare și curent, au cimentat, respectiv au montat uși și ferestre, în acest corp de clădire au locuit și părinții părților, pârâtul susținând la interogator că, probabil și aceștia au făcut unele investiții, fără a putea aprecia contribuția părinților. De asemenea, pârâtul recunoaște că reclamanta principală a montat jgheaburi și burlane la casă, un bazin pentru apă, a construit un gard din beton și plăci, uși din fier, respectiv gard în curte din țeavă și plasă de sârmă.
Pârâtul reclamant reconvențional a arătat că locuiește în Timișoara de peste 50 de ani, reclamanta a folosit împreună cu familia sa întreaga avere a părinților părților, pârâtul nefolosind nimic din această averea, relațiile dintre pârât și reclamantă fiind tensionate chiar și când trăiau părinții lor.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de către expert tehnic judiciar B. S., imobilul casă este destinată spațiului de odihnă având ca utilități doar instalația electrică, fără racordare la rețea de apă și canal, în loc de grup sanitar are doar latrină în curte. Grajdul are destinația modificată fără a avea aprobarea Comitetului Executiv al Consiliului popular al orașului Ineu, conform Deciziei 2148/1982 a Tribunalului Suprem. De asemenea, nu are autorizație pentru executare de lucrări emise de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al orașului Ineu, conform Decretului nr.144/1958. Destinația actuală a fostului grajd este un hol, un loc de servit masa, o baie, o cămară și magazie de lemne.
Expertul a precizat că, potrivit Legii nr.8/1977 pentru a face lucrările chiar reduse, necesare pentru transformările în două unități locative sunt necesare un proiect de modificări elaborat de o organizație oficială de proiectare, o expertiză (pentru imobile vechi sau la care nu sunt planurile de execuție originale); o verificare și o aprobare a proiectului de către unitatea care a proiectat structura preexistentă (acolo unde există planurile de execuție originale); o aprobare de la Inspectoratul general de stat pentru investiții-construcții (IGSIC); autorizația uzuală administrativă emisă de comitetul executiv al consiliului popular, conform art.2 din Decret nr.14/1958 și este necesară numai dacă se fac lucrări de construcții.
Cu privire la modalitatea de partajare a imobilului, expertul a concluzionat că acesta nu este comod partajabil în natură, nefiind respectate cerințele minimale pentru o astfel de operațiune și anume: acces liber individual la spațiul deținut de către o altă persoană sau familie, spațiu pentru odihnă, spațiu pentru prepararea hranei, grup sanitar, acces la energie electrică și apă potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate și rezidiuurilor menajere, în speță fiind respectată doar cerința de acces la energie electrică și spațiu pentru odihnă, restul cerințelor fiind doar la una dintre clădiri.
De asemenea, nu sunt întrunite cerințele de respectare a suprafeței minimale, respectiv aceea ca pentru o persoană la camera de zi de 18 mp., la locul de servit masa 2,5 mp., la sanitare 4,5 mp., la depozitare 2 mp., în total 37 de mp., iar aceste suprafețe minimale nu sunt întrunite la niciunul dintre corpurile de clădire.
În varianta de partajare pretinsă de pârâtul reclamant reconvențional, expertul a arătat că s-ar crea un lot în partea stângă cuprinzând clădirea veche și șopronul metalic, iar al doilea lot în partea dreaptă cuprinzând holul, baia și bucătăria, cămara și magazia de lemne din fostul grajd, magazia de unelte, cușca de câine, latrina și alte anexe neidentificate. La clădirea veche este necesar completarea cu un spațiu pentru prepararea hranei și un grup sanitar, iar terenul din fața casei vechi ar rămâne în jur de 3 metri, insuficient pentru circulația unei mașini.
În drept, prima instanță a constatat că sunt incidente prevederile art. 669 cod civil: ,,încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.
Conform art.987 cod procedură civilă: ,,la formarea și atribuirea loturilor, instanța de fond a ținut seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea”.
Totodată, conform art. 983 alin.2, cod procedură civilă: ,,instanța va face împărțeala în natură, în temeiul celor stabilite potrivit alin.1, procedând la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani”.
Potrivit art.676 cod civil: ,,Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.,,
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale ,,partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.
Pentru a exprima posibilitatea partajului în natura cu referire la un bun imobil, atât legiuitorul, la art.676 cod civil, cât și practica judiciara au creat noțiunea de comod partajabil.
În speța de față, rezultă în mod indubitabil că imobilul coproprietatea părților nu este comod partajabil în natură, potrivit concluziilor raportului de expertiză mai sus menționat, ca urmare a faptului că supraedificatele cu destinația de locuință, dacă ar fi divizate nu s-ar mai prezenta ca o unitate închegată datorită lipsei cerințelor minimale și anume:acces liber individual la spațiul deținut de către o altă persoană sau familie, spațiu pentru odihnă, spațiu pentru prepararea hranei, grup sanitar, acces la energie electrică și apă potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate și rezidiurilor menajere, menționate în Anexa 1 a Legii nr.114/1996, cu modificări, iar pe de altă parte nici diviziunea materială a terenului ce deservește în mod obligatoriu cele două corpuri de clădire nu este posibilă.
În ceea ce priește investițiile și lucrările de îmbunătățire la imobilul ce se cere a fi partajat, investiții menționate în cererea principală, acestea au fost identificate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul B. S., având următoarele valori tehnice: 29.380 lei la clădirea veche,8083 lei la grajd,4873,56 lei bazin de apă, 1620 lei gard, 1050,88 lei racord apă ,724,09 lei racord canalizare,361 lei instalație electrică la grajd, 890 lei instalație electrică la casa de locuit, 2033 lei magazie de unelte.
Expertul a stabilit de asemenea și sporul de valoare adus supraedificatelor prin aceste investiți, pentru întreg ansamblu locativ, ca fiind de 1,33, rezultat din următorul calcul: valoarea de circulație a clădirilor inițiale (45.705 lei)+valoarea investițiilor (15.322 lei)/ valoarea de circulație a clădirilor inițiale(45.705 lei).
Cu privire la investițiile efectuate la construcția cu destinație inițială de grajd, pârâtul reclamant reconvențional a făcut precizarea că în acest corp de clădire au locuit antecesorii părților, existând probabilitatea ca și aceștia să fi efectuat unele investiții (pct.4 din interogator).
Ori, existența acestor investiții și lucrări de investiții la imobil sunt necontestate atât de pârâtul reclamant reconvențional, valoarea tehnică a acestora, rezultând din administrarea probei cu expertiza tehnică, așa cum s-a arătat mai sus, fiind susținute în sensul pretins de înscrisurile depuse la filele 54-87 dosar. Din înscrisurile menționate rezultă că, prin contractul de prestare de servicii nr.8119 încheiat între unitatea prestatoare Sfatul Popular Regiunea Crișana - Întreprinderea „Electrică” Oradea și beneficiarul-reclamanta P. S., s-a prestat beneficiarului-reclamantei P. S. instalația electrică de lumină.
Prima instanță a avut în vedere că valoarea tehnică actualizată a imobilului casa veche este 30.383 lei, respectiv că valoarea tehnică actualizată a corpului de clădire cu destinația inițială grajd este de 8083 lei, așa cum rezultă din Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Valoarea terenului aferent nr.top.264-265/a-1 din CF nr._ a fost stabilită de același expert la valoarea de 8,7 euro/mp., rezultând deci valoarea totală a terenului de 6.270 Euro, raportat la cursul euro din data de 23.04.2014, (1 euro=4,4660 lei) rezultând valoarea de 27.969 lei.
Prima instanță a avut în vedere faptul că imobilul coproprietatea părților nu este comod partajabil, impunându-se a fi atribuit doar unuia dintre coproprietari cu stabilirea sultei aferente cotelor de proprietate, ce nu au fost contestate, faptul că la acest imobil reclamanta principală a efectuat lucrări de investiții și îmbunătățiri, că în acest imobil reclamanta principală a locuit și locuiește cu familia ei motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 669,art.676 cod civil, art.987, 983, alin.2 cod procedură civilă a admis acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâta reconvențională și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional I. P., cu privire la sistarea coproprietății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul I. P., solicitând în principal în temeiul art. 480 alin. 3 cod procedură civilă, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe; iar în subsidiar, în baza art. 480 al. 2 cod procedură civilă, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.
Apelantul arată că în mod eronat a fost respinsă cererea, intimata dând dovadă de rea credință si încercând să inducă primei instanței o stare de fapt și de drept necaracteristică speței, iar soluția primei instanțe a fost influențată de expertiza efectuată, cu toate că expertul a fost părtinitor, fapt ce rezultă atât din raportul de expertiză, cât și din răspunsul la obiecțiunile formulate de pârât.
O primă critică adusă hotărârii este acea că administrarea probei cu înscrisuri s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 194 lit. e cod procedură civilă, ce stipulează obligația reclamantei de a indica în cuprinsul cererii de chemare în judecată toate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, iar reclamanta a formulat cererea în probațiune cu înscrisuri doar la termenul din 12.12.2013, al patrulea termen de judecată.
Consideră că această probă a fost administrată eronat, iar expertul desemnat abia după 11 termene de la numire, respectiv la termenul din 19 mai 2014, a efectuat expertiza ținând cont de plusul de valoare adus construcțiilor de reclamantă, dar fără a avea nicio dovadă pertinentă în acest sens, deoarece reclamanta a depus tardiv înscrisurile doveditoare.
În realitate toate cheltuielile făcute la imobilul litigios au fost suportate integral din pensiile părinților lor, iar din documentele depuse tardiv de reclamantă care reprezintă investiții efectuate de reclamantă, cele mai mari datează din anii 1961, 1964, 1966 când părinții lor erau în viață.
În raportul de expertiză se evidențiază că reclamanta a făcut eforturi pentru repararea celor două clădiri, dar nu se evidențiază că în documentele folosite pentru reparații sunt multe exagerări la materiale consumabile, de exemplu la var se arată că s-au folosit zeci de tone, expertiza fiind incorectă, părtinitoare și superficială. În realitate toate lucrările au fost făcute la inițiativa părinților defuncți, care au contribuit cu 75 % din suma investită, iar reclamanta doar cu 25 %.
Cu privire la partajarea imobilului, deși a solicitat expertului să indice temeiul legal în baza căruia imobilul comod partajabil în natură, prevede ca și cerință obligatorie accesul autoturismul în curte, solicitare la care expertul doar s-a străduit să motiveze că imobilul nu poate fi partajat în natură întrucât o familie are stringentă nevoie de toate acareturile din curte cât și de întreaga suprafața de teren, chiar și cea liberă de construcții.
Cu privire la îngrijirea părinților, reclamanta în ultima perioadă înaintea decesului i-a neglijat, nu le făcea nici măcar un ceai, nu le permitea să aprindă lumina pe motiv că nu au fonduri bănești pentru a achita aceste cheltuieli.
Apelantul arată că a solicitat expertului prin obiecțiunile formulate să lămurească dacă suprafața terenului care se cere a fi partajat după dezmembrare este suficientă pentru construirea a două loturi de proprietate distincte, solicitare la expertul nu a răspuns. Este evident că expertiza este părtinitoare și favorabilă reclamantei din toate punctele de vedere, atât în privința amenajărilor celor două clădiri, cât și prin subevaluarea acestora, ajungând la o sumă mult diminuată față de prețul pieței.
În speță, proba cu expertiza în construcții este departe de a edifica instanța cu privire la valoarea reală a investițiilor efectuate la construcțiile amplasate pe terenul din litigiu, atât în ce privește persoanele care au suportat aceste investiții, cât și în ceea ce privește valoarea terenului expertizat, de către un expert care nu este atestat în acest sens. Din aceste considerente, criticile formulate apar întemeiate câtă vreme prima instanță a dispus partajarea imobilului cu obligația de plata a unei sulte, stabilite de un expert fără calificarea respectivă.
Nu în ultim rând, prima instanță în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 987 si art. 983 cod procedură civilă, câtă vreme nu s-a administrat proba cu expertiza topografică, care să aducă lămuriri privind posibilitatea de partajare a terenului în litigiu prin constituirea a două loturi de proprietate, așa cum a solicitat apelantul. Nu s-a ținut cont de faptul că reclamanta, înainte de a cere împărțeala, nu a făcut îmbunătățiri cu acordul pârâtului, câtă vreme aceste îmbunătățiri sunt efectuate în lipsa autorizațiilor de construcție.
O altă inadvertență a primei instanțe este cu privire la soțul reclamantei, P. E., care deși se reține că a încheiat contractul de prestări servicii estimative din 18 mai 1996, nu a dobândit niciodată calitatea de proprietar a acestui imobil, și deci dreptul de a efectua lucrări de construcții și nici nu putea efectua și achita aceste costuri pe timpul vieții părinților părților .
Cu privire la modalitatea de partajare, dacă s-ar fi administrat proba cu expertiza topografică, probabil că prima instanță ar fi putut face împărțeala în natură, prin aplicarea disp. art. 676 si art. 983 al. 2 cod procedură civilă, potrivit cărora instanța „procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani”.
Concluzionând, apelantul consideră că aceste critici pot fi probate prin administrarea probei cu expertiza topografică și refacerea expertizei în construcții, motiv pentru care având în vedere si limitele efectului devolutiv al apelului, în baza art. 478 si art. 479 cod procedură civilă, solicită admiterea acestor probe, deoarece prima instanța a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.
Reținând că obiectul cererii reconvenționale este partajarea imobilului în natură, în varianta propusă de apelant, respectiv a imobilului compus din casa din lemn, cu anexa de cărămidă, anexa grajd din lemn, precum și teren reprezentând curte și gradină, solicită în principal anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 466 și următoarele cod procedură civilă.
Intimata reclamantă P. S. a depus la data de 2 decembrie 2014 întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Sub aspectul primului motiv invocat art. 480 al. 3 cod procedură civilă arată că acest motiv nu are legătura cu cauza, deoarece prima instanță a soluționat fondul tranșând chestiunea litigioasă, prin admiterea cererii de ieșire din indiviziune și atribuirea imobilului cu obligarea la plata sultei.
Referitor la schimbarea sentinței și admiterea cererii reconvenționale, practic reclamantul prin răspunsul la interogator a recunoscut toate afirmațiile reclamantei, cu excepția valorii imobilului.
În privința partajării în natură a imobilului, arată că imobilul are o suprafață mică, de 719 mp., iar construcția a fost concepută ca un tot unitar și indivizibil, iar expertul a concluzionat neechivoc că imobilele nu sunt comod partajabile în natură.
În ce privește valoarea construcțiilor, expertiza în construcții este fundamentată pe existența construcției și a legislației aplicabile în materie, iar apelantul nu a solicitat o contraexpertiză, iar critica formală nu are niciun suport legal și probatoriu.
Apelantul a depus, la data de 11 decembrie 2014, răspuns la întâmpinare prin care arată că întâmpinarea nu este semnată nici de avocat și nici de intimată, cum prevăd dispozițiile art. 205 al. 2 lit. e cod procedură civila, invocând excepția lipsei calității de reprezentant.
Cu privire la motivele din întâmpinare, apelantul revine asupra motivelor invocate pe larg în cererea de apel, apreciind nefondate toate afirmațiile intimatei.
Intimata a depus, la termenul din 21 ianuarie 2015, note de ședință prin care arată că nesemnarea întâmpinării depuse nu este un motiv de apel, fiind o chestiune formală care nu a fost îndeplinită.
Cu privire la nulitatea sentinței arată că nu există niciun motiv, având în vedere si dispozițiile art. 338 al.2 cod procedura civilă care prevede că o noua expertiză trebuie solicitata motivat la termenul imediat următor depunerii raportului de expertiză ori după depunerea răspunsului la obiecțiuni.
Cu privire la legalitatea și temeinicia sentințe arată că a menționat în întâmpinare pe larg că sentința este temeinică și legală. Este evident că poziția procesuală a apelantului este de șicană, acesta locuind de peste 50 de ani în Timișoara, are 84 de ani, astfel că atât vârsta cât și lipsa interesului îl împiedică să folosească real acest imobil.
Verificând cauza în cadrul prevăzut de art.479 NCPC raportat la motivele pentru care pârâtul a declarat apel se constată că acesta nu este fondat, sentința atacată fiind pronunțată în considerarea unei situații de fapt reținută corect, în urma evaluării probelor administrate în cauză, și cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor legale privind partajul judiciar cuprinse în Codul civil-art.669,art.676- și în codul de procedură civilă-art.983 alin.2 și art.987.
Astfel, relativ la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de apelant, derivată din aceea că întâmpinarea depusă la dosar și împuternicirea avocațială atașată acesteia nu sunt semnate de avocat, respectiv de parte, tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată deoarece la termenul de judecată de astăzi domnul avocat B. D. a semnat întâmpinarea în baza împuternicirii de reprezentare a reclamantei pentru faza procesuală a apelului, succesiv împuternicirii de reprezentare a acesteia în fața primei instanțe.
În ce privește modalitatea de sistare a indiviziunii(atribuire către un singur copărtaș -potrivit cererii reclamantei ori partajare în natură prin formarea a două unități locative- potrivit cererii pârâtului), indiviziune în care părțile se găsesc prin moștenire după defuncții lor părinți fiecare având cota de ½ parte din imobil, raportat la criticile pe care pârâtul le aduce expertizei ce a fost efectuată în cauză, solicitând efectuarea unei noi expertize în apel, tribunalul va avea în vedere dispozițiile art.338 NCPC privind motivele și termenul în care se poate cere efectuarea unei noi expertize, precum și sancțiunea ce este prevăzută de acest text.
Astfel, efectuarea unei noi expertize trebuie cerută, motivat, de către partea care este nemulțumită de expertiza efectuată ori poate fi ordonată din oficiu de către instanță.
Nemulțumirea părții privind expertiza trebuie să vizeze funcția probatorie a acesteia, iar cererea pentru efectuarea unei noi expertize va fi motivată și depusă, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni.
După cum rezultă din actele dosarului primei instanțe, pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, la 10 iunie 2014, depuse la filele 177-179, răspunsul la acestea fiind depus la fila 193, fiind datat 23 iunie 2014, după care la 25 august 214 a trimis la dosar prin avocat concluzii scrise solicitând admiterea cererii reconvenționale, adică partajarea imobilului în natură susținând că imobilul este comod partajabil existând posibilitatea dezmembrării și constituirii a două loturi.
În ce privește partajarea terenului, tribunalul constată că în ședința publică din 19 august 2014 instanța a pus în discuție problema partajării terenului, aceasta în condițiile în care efectuarea unei expertize topografice cu acest obiectiv a fost prorogată după depunerea expertizei în construcții dispusă pentru stabilirea modalității de partajare a imobilului raportat la solicitările părților, adică prin atribuire către un copărtaș sau în natură. Reclamanta prin avocat nu a solicitat efectuarea expertizei topografice deoarece a fost de acord cu opinia expertului B. privind partajul imobilului prin atribuire, iar pârâtul, care nu a fost prezent nici personal nici prin reprezentant a depus concluzii scrise în termenul de pronunțare ce a fost acordat la 25 august 2014, în care nu a solicitat efectuarea unei noi expertize ori a unei expertize topografice, nemulțumirea sa fiind determinată doar de înscrisurile depuse de reclamantă pentru susținerea poziției sale privind investițiile aduse imobilului, contestate de pârât că ar fi fost efectiv efectuate.
În acest context, tribunalul constată că pârâtul este decăzut din dreptul de a solicita efectuarea unei noi expertize, iar față de conținutul lucrării depuse la dosar, efectuarea unei noi expertize nu este utilă atâta timp cât explicațiile oferite de expert asupra modalității de partajare a imobilului sunt obiective, însoțite de argumente tehnico- științifice cu trimiteri la normative de lucru specifice acestor proceduri.
Relativ la valoarea imobilului, tribunalul constată că probațiunea administrată în cauză-înscrisuri, interogatoriul pârâtului, constatările la fața locului ale expertului- conduce spre concluzia la care a ajuns și prima instanță în ce privește investițiile efectuate de reclamantă și soțul ei la imobil care au adus acestuia sporul de valoare calculat de expert.
Tribunalul constată că pârâtul a recunoscut efectuarea lucrărilor indicate de reclamantă la imobil, dar a contestat faptul că investiția ar fi fost efectuată exclusiv de aceasta și de soțul ei P. E., susținând că defuncții lor părinți au suportat-o din pensiile pe care le încasau, într-un procent de 75%, contribuția familiei P. fiind de 25%. Această susținere este contrazisă de actele depuse de reclamantă privind contractarea de servicii, achiziționarea de materiale de construcții și eliberarea de autorizații de construire pe numele soțului ei, pentru executarea lucrărilor efectuate la imobilul din litigiu.
Tribunalul nu consideră fondate observațiile aduse de pârât cu privire la factura nr.470(fila 59 dosar fond) deoarece aceasta trebuie analizată coroborat cu celelalte acte depuse la filele următoare fiind evident că lucrările au fost contractate de P. E., angajat în acea perioadă la Inspectoratul Statistic Ineu, cu IIJGL Ineu pentru reparații curente la casa locuitorului din Ineu ..69, plata acestora fiind efectuată în rate după achitarea unui avans între 20-30% din costul estimat al lucrărilor.
În ce privește lucrările efectuate după 1989, tribunalul consideră că atâta timp cât există corespondență între facturile depuse la dosar și avizele de însoțite a mărfii și constatările expertului privind existența obiectelor în imobil, criticile aduse de pârât privind inexistența certitudinii asupra investiției nu sunt fondate.
Relativ la critica regăsită în motivele de apel privind incidența în cauză a dispozițiilor art.204 alin.1 NCPC, tribunalul constată că reclamanta nu a modificat cererea de chemare în judecată, ci doar a depus la dosar înscrisuri în susținerea cererii principale privind sistarea indiviziunii prin atribuirea imobilului cu obligarea ei la plata unei sulte către pârât, aceasta în considerarea faptului, necontestat de pârât, că a locuit în casa părintească împreună cu soțul ei, Pătăruță E., motiv pentru care a și solicitat să îi fie atribuită.
Față de cele arătate, în temeiul art.480 alin.1 NCPC tribunalul va respinge apelul declarat de pârâtul I. P., în contradictoriu cu intimata – reclamantă P. S., împotriva sentinței civile nr. 317/25.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ .
În temeiul art.453 alin.1 NCPC va fi obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul I. P., în contradictoriu cu intimata – reclamantă P. S., împotriva sentinței civile nr. 317/25.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ .
Obligă apelantul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2015 .
Președinte, Judecător,
H. O. S. N.
Grefier,
V. M.
Se comunică:
- Apelantului I. P. - cu domiciliul procesual ales la C.. Av O. N. – Timișoara, ..4, .
- intimatei P. S. cu domiciliul în Ineu, .. 69,jud.A.
Red.S.N.
Tred./V.M./D.P.
4 ex./2 .
Red. Prima instanță – Judecătoria Ineu – judecător L. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 45/2015. Tribunalul ARAD | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 79/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
