Fond funciar. Decizia nr. 86/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 86/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 86
Ședința publică din 16 iunie 2015
Președinte T. B.
Judecător M. A.
Judecător R. M.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul C. Foștilor Urbarialiști din Covăsânț în contradictoriu cu intimatele C. L. pentru Stabilirea dreptului de Proprietate Covăsânț și C. Județeană pentru Stabilirea dreptului de Proprietate A., împotriva deciziei civile nr. 110 din 07.02.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 887/250/R/2007.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul revizuientului – avocat A. Ș. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul intimatei C. L. pentru Stabilirea dreptului de Proprietate Covăsânț și reprezentantul intimatei C. Județeană pentru Stabilirea dreptului de Proprietate A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul revizuientului susține oral cele arătate în cuprinsul notele de ședință depuse în 02.06.2015, cu privire la înscrisurile comunicate de Arhivele Naționale.
Nefiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul revizuientului solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei în sensul respingerii recursului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin decizia civilă nr. 110 din 07.02.2008 Tribunalul A. s-au admis recursurile declarate de recurentele pârâte C. locală de fond funciar Covăsânț și C. județeană de fond funciar A., împotriva sentinței civile nr. 999 din 01 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ în contradictoriu cu C. Foștilor Urbarialiști din Covăsânț și în consecință:
S-a modificat în totalitate sentința atacată în sensul că s-a respins plângerea formulată de C. Foștilor Urbarialiști din Covăsânț împotriva Hotărârii nr. 169/2007 a Comisiei județene de fond funciar A..
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut că în mod nelegal instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, nelegalitatea sentinței se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța de fond la pronunțarea sentinței nu a avut în vedere dispozițiile art. 11, alin. 3, din H.G. Nr.890/2005 – pentru aprobarea regulamentului privind procedura de reconstituire, potrivit cărora, la cerere de retrocedare se vor anexa acte de proprietate, pentru dovedirea dreptului de proprietate.
În prezenta cauză composesoratul, în dovedirea dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată, a depus contracte de vânzare-cumpărare și un contract de donație, având ca obiect drepturi de pădure și pășune, fără să fie indicată suprafața înstrăinată, însă din aceste acte rezultă că suprafețele respective sunt înscrise în cărți funciare, însă deși solicitate de tribunal, aceste extrase de carte funciară nu au fost depuse la dosar.
Referitor la singura probă respectiv extrasul cu Nr. C 873/05.10.2005 emis de Arhivele Naționale pe care prima instanță a fundamentat hotărârea, tribunalul a apreciat că această dovadă trebuie coroborată cu alte acte din care se rezulte dovada proprietății în ceea ce privește titularul dreptului precum localizarea și suprafața deținută de antecesor. Având în vedere aplicabilitatea sistemului de publicitate imobiliară prin cărți funciare, tribunalul a apreciat că dovada dreptului de proprietate trebuie să se facă prin extrase de carte funciară.
În ceea ce privește declarațiile celor doi martori, tribunalul a constatat că aceste declarații sunt nerelevante soluționării cauzei, deoarece declarațiile nu pot fi luate în considerare ca mijloc de probă atât timp cât nu sunt conforme cu prevederile legale referitoare la acceptarea probei cu martori în dovedirea dreptului de proprietate. Altfel, conform prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea 1/2000, modificată, dovada proprietății se poate face atunci când reconstituirea se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc proprietatea sunt proprietari vecini sau moștenitori a foștilor proprietari pe toate laturile terenului solicitat, ori nici unul dintre martori nu îndeplinesc aceste condiții legale pentru a fi luate în considerare ca mijloc de probă. În final tribunalul a constatat că nu a fost dovedită nici calitatea de moștenitori a membrilor noului composesorat.
Față de aceste considerente reținute tribunalul a admis recursurile declarate de recurentele pârâte C. locală de fond funciar Covăsânț și C. județeană de fond funciar A., împotriva sentinței civile nr. 999 din 01 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ în contradictoriu cu C. Foștilor Urbarialiști din Covăsânț, a modificat în totalitate sentința atacată în sensul că a respins plângerea formulată de C. Foștilor Urbarialiști din Covăsânț împotriva Hotărârii nr. 169/2007 a Comisiei județene de fond funciar A..
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire, în termenul legal, revizuientul C. Foștilor Urbarialiști din Covăsânț prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei pronunțate în sensul respingerii recursului.
În motivare a arătat că la data judecății cauzei, deși a făcut toate demersurile pentru a obține înscrisurile care să dovedească calitatea de membrii ai fostului Composesorat din Covăsânț și întinderea dreptului de proprietate, Arhivele Naționale i-au comunicat doar extrasul cu Nr. C 873/05.10.2005 care cuprinde întinderea suprafeței deținute de fostul Composesorat.
Tribunalul a apreciat că „această dovadă trebuie coroborată cu alte acte din care să rezulte dovada proprietății în ceea ce privește titularul dreptului…” astfel că în lipsa altor acte a respins acțiunea. Recent a intrat în posesia extrasului emis de Arhivele Naționale cu nr. SJANAR-70-C/20.03.2015 care cuprinde numele fiecărui membru composesor și întinderea drepturilor fiecăruia. Aceste înscrisuri se pot corobora cu cel existent la dosar, astfel încât dacă ar fi existat la data judecății, soluția dată în cauză ar fi fost alta.
A precizat că aceste noi înscrisuri nu au putut fi înfățișate la data judecății deoarece ele nu au fost puse la dispoziția sa de către Arhivele Naționale, astfel că obținerea și depunerea lor cu ocazia judecății a fost mai presus de voința sa.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată.
În motivare a arătat că prin cererea de revizuire formulată s-a solicitat admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a Deciziei civile nr. 110/R/07.02.2008, în sensul respingerii recursului și în motivarea căreia se arată că Arhivele Naționale ar fi comunicat extrasul nr. SJANAR-70-C/20.03.2015, care cuprinde numele fiecărui membru composesor și întinderea dreptului fiecăruia dintre acești membrii composesori, înscris care nu a putut fi înfățișat la data judecății cauzei.
Potrivit art. 322 din Codul de procedură civilă, pot forma obiectul unei cereri de revizuire hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul. Potrivit art. 328 C. pr. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Exercitarea căilor de atac este guvernată deci, de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrată de Constituția României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată, însă, că aceasta se poate face numai în condițiile legii, evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă, fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat, de care trebuiau să beneficieze hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență.
Pe de altă parte potrivit dispozițiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Or în cazul în speță revizuientul arată că a primit în anul 2015 înscrisul emis de către Arhivele Naționale, iar acest înscris ar fundamenta cererea de revizuire, ceea ce a considerat că nu este adevărat.
Astfel în sensul art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, prin "înscrisuri noi" se înțelege, nu orice înscris, chiar determinant în cauză. În cazul în speță nu se poate justifica cererea de revizuire, întrucât în probatoriu a fost depus un înscris care putea fi oricând obținut.
A susținut acest lucru întrucât revizuientul a arătat în mod expres că înscrisul care stă la baza cererii de revizuire este adresa emisă de către Arhivele Naționale.
Ca atare acest înscris putea fi procurat de revizuient și drept urmare a considerat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a revizuirii.
Pe de altă parte a subliniat faptul că admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit sau obținut ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Pentru a fi pusă în discuție, în această modalitate, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, este necesar ca înscrisurile noi invocate să aibă forță doveditoare prin ele însele, adică să fie de natură a conduce la stabilirea unei alte situații, cu o altă aplicabilitate a textelor de lege, ceea ce în mod evident nu este și în cazul în speță întrucât înscrisul menționat de revizient nu poate avea natura doveditoare pretinsă de acesta, cu consecințe în ce privește propria situație în proces.
Ceea ce pretinde în fapt revizuientul este o reapreciere a probatoriului, aspect incompatibil însă cu structura revizuirii, de cale extraordinară de atac.
În concluzie funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
În drept a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, H.G. nr.890/2005, Legii nr.18/1991 republicată, Legii nr.1/2000 și Legii nr.247/2005.
Intimata C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Covăsânț a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată.
În motivare a arătat că în susținerea cererii de revizuire reclamantul prezintă un înscris eliberat de Arhivele Naționale sub numărul SJANAR-70-C/20 03.2015 care, in accepțiunea acestuia, constituie un "înscris nou" care cuprinde "numele fiecărui membru composesor și întinderea drepturilor acestuia"" astfel încât ar fi incidente în cauză prevederile art. 322 pct.5 din Codul de Procedură Civilă.
Din studiul înscrisului prezentat de reclamant a observat că acesta confirma existenta în anul 1938 a Composesoratului Urbanal de P. Covasînț informația fiind extrasă din "Tabloul referitor la composesoratele din Plasa Siria existente în 1938" Referitor la acest aspect, înscrisul nu aduce nimic nou întrucât de-a lungul instrumentării dosarului nu a fost pusă sub semnul întrebării existența acestui composesorat ci astfel cum reiese și din motivarea deciziei tribunalului a fost considerată necesară coroborarea acestei dovezi cu alte acte din care să rezulte dovada proprietății în ceea ce privește titularul dreptului precum localizarea și suprafața deținută de antecesorul reclamantei -intimate. Din acest punct de vedere înscrisul prezentat de reclamant nu aduce nimic nou deși în cererea de revizuire reclamantul precizează că acest extras ar cuprinde numele fiecărui composesor și întinderea drepturilor fiecăruia.
Având în vedere aceste aspecte precum și faptul că în continuare nu sunt îndeplinite prevederile art. 11 din HG nr. 890/2005 potrivit cărora la cererea de retrocedare se vor anexa acte de proprietate pentru dovedirea dreptului de proprietate a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire și pe cale de consecință a solicitat respingerea cererii.
Analizând cererea de revizuire, instanța constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac și prin urmare, dispozițiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, în mod expres și limitativ.
Având în vedere dispozițiile art.322 Cod procedură civilă, conform cărora, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, instanța constată că din acest punct de vedere cererea de revizuire este admisibilă.
În susținerea cererii de revizuire, recurenta invocă dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, conform cărora revizuirea unei hotărâri, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Această situație presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, pentru chiar admisibilitatea revizuirii: înscrisul să fie doveditor și determinant, înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii, însă să fie descoperit după pronunțare, înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Instanța constată că ultima condiție nu este îndeplinită în speță, printr-o împrejurare mai presus de voința părții înțelegându-se forța majoră care trebuie dovedită. Ori, faptul că recent a intrat în posesia extrasului emis de Arhivele Naționale, denotă doar o lipsă de diligență a revizuientului, nicidecum un caz de forță majoră.
Față de cele reținute, analiza cerinței ca înscrisul să fie determinant (considerată a fi neîndeplinită) de către C. L. Covăsânț, apare a fi de prisos.
Pentru aceste considerente se apreciază că cererea revizuientului este neîntemeiată și în consecință va fi respinsă ca atare.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire exercitată de revizuientul C. Foștilor Urbarialiști din Covăsânț în contradictoriu cu intimatele C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate A. și C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Covăsânț împotriva Deciziei civile nr. 110/R/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul A. în Dosar 887/250/R/2007.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2015.
Președinte Judecător Judecător
T. B. M. A. R. M.
Grefier
M. C.
Red.TB / Thred.MC
2 ex./ 22.06.2015
Nu se comunică.
Primă instanță – Judecătoria L. – judecător E. P.
Instanța de recurs – Tribunalul A. – judecători S. O. S., Ș. L. H. O.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 584/2015. Tribunalul ARAD | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 744/2015.... → |
|---|
