Validare poprire. Decizia nr. 733/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 733/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 733/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 733
Ședința publică din 16 iunie 2015
Președinte: O. S. S.
Judecător: L. L.
Grefier: A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta-terț poprit A. T. în contradictoriu cu intimata-creditoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și intimatul-debitor P. F. împotriva sentinței civile nr. 422 din 03.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei-terț poprit – avocat Ș. R. din Baroul A., precum și intimatul-debitor P. F., lipsă fiind reprezentantul intimatei-creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantei, depune la dosar copia deciziei civile nr. 192 din 06.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ privind o cauză identica cu prezenta cauză, prin care s-a tranșat în mod definitiv problema referitoare la imobil și părți, de asemenea depune la dosar declarația domnului Ș. G. prin care acesta recunoaște ca promisiunea de vânzare-cumpărare a fost reziliată și apartamentul a fost predat, învederând instanței că nu are alte cereri de formulat.
Intimatul P. F. arată că nu a avut cunoștință despre faptul că s-a predat apartamentul, arătând de asemenea că nu are cereri de formulat.
Nefiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentantul apelantei susține cererea de apel așa cum a fost formulată, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea cererii formulate de către creditoarea DGRFP Timișoara AJFP A. privind menținerea popririi, cu cheltuieli de judecată. Reprezentantul apelantei consideră că nu sunt îndeplinite disp. art. 149-150 Cod pr. fiscală, nu există titlul executoriu deoarece numai există promisiunea de vânzare-cumpărare.
Intimatul P. F., susține întâmpinarea depusă și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 30.05.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 422/03.11.2015, Judecătoria Ineu a admis cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu terțul poprit A. E. T. și debitorul P. F., și în consecință a menținut poprirea înființată la terțul poprit A. E. T., pentru suma de 319.611 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că debitorul P. F. datorează bugetului consolidat al statului suma de 319.611 lei, cu titlu de creanțe fiscale, reprezentând impozite provenite din activități imobiliare, acestea fiind înscrise în adresa de înființare a popririi.
Între debitorul P. F. și terțul poprit A. E. T. a fost încheiată ,,Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. 3473/17.12.2010 la BNP B., având ca obiect vânzarea apartamentului nr.14 situat în A., .-29, ., pentru prețul de 63.000 euro, plătibil lunar în perioada martie 2011-decembrie 2026, respectiv suma de 75 Euro/lunar la cursul euro-ron al BNR din ziua plății.
Potrivit adresei înregistrată la ANAF cu nr._ din 02.04.2014, debitorul P. F. a înștiințat creditoarea cu privire la situația creanțelor pe care le are de recuperat fiind evidențiat terțul poprit cu suma de 31.000 euro, creditoarea procedând la înființarea popririi asupra veniturilor terțului poprit prin adresa nr._ din 07.05.2014, așa cum se menționează la art. 149 alin.5 din OG nr.92/2003, republicată.
Prima instanță a reținut faptul că terțul poprit A. E. T., a primit în 08.05.2014 adresa de înființare a popririi nr._/07.05.2014/28, luând cunoștință de sumele datorate de debitorul P. F., aceasta comunicând creditoarei prin adresa nr._/21.05.2014, că nu datorează nici un fel de creanță debitorului P. F., nedepunând la dosar nici o dovadă în acest sens.
Având în vedere cele reținute mai sus prima instanță, în temeiul art.149 și art. 150 din OG nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, a admis cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu terțul poprit A. E. T. și debitorul P. F., și a menținut poprirea înființată la terțul poprit A. E. T., pentru suma de 319.611 lei.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel terțul-poprit A. E. T. solicitând modificarea in tot a hotărârii atacate și în urma rejudecării cauzei respingerea cererii formulate de creditoare.
În motivare apelanta arată că întreaga procedură de citare cu aceasta s-a făcut pe tot parcursul procesului la o altă adresa, în condițiile în care aceasta nu a avut niciodată domiciliul la aceasta adresă, prin urmare judecata în fața primei instanțe s-a făcut fără citarea acesteia în condițiile art. 153 si urm. Cod pr. civilă, motiv pentru care hotărârea atacată este lovită de nulitate în cond. art. 175 alin. 2 Cod pr. civilă.
Prin cererea de apel, apelanta a solicitat si repunerea in termenul de exercitare a apelului, motivat pe faptul că a luat cunoștință de existența sentinței civile atacate doar in data de 14.04.2015, dată la care a primit din partea angajatorului sau . SRL București adresa de înființare a popririi.
În ceea ce privește fondul cauzei apelanta arată că la data de 17.12.2010, între apelanta împreună cu soțul ei în calitate de promitenți cumpărători si debitorul urmărit P. F. si Ș. G., a fost încheiată Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 3473/17.12.2010 la BNP B., prin care in schimbul apartamentului nr. 14 situat în A., .-29, . achite suma de 63.000 euro, din care suma de 1.000 euro s-a achitat înainte de încheierea promisiunii, suma de 300 euro urma sa se achite până la sfârșitul lunii ianuarie 2011, suma de 2.300 euro până la sfârșitul lunii februarie, iar diferența urmând să fie achitată ulterior, în rate de a câte 300 euro, începând cu luna martie 2011 si până în luna decembrie 2016, în contul specificat deschis pe numele promitentului vânzător Ș. G..
Apelanta consideră că din actele depuse la dosar nu rezultă că intimata-creditoare ar avea un titlul executoriu față de debitor cu privire la suma de 319.611 lei, fișa sintetică depusă de aceasta nu constituie titlul executoriu.
De asemenea, apelanta arată că nu s-a făcut dovada că aceasta ar avea calitatea de terț poprit față de P. F., deoarece promisiunea de vânzare-cumpărare, la care face referire creditoarea, se referă la o sumă mai mică.
Mai mult apelanta arată că nu a datorat și nu datorează nici în prezent vreo suma de bani față de P. F. întrucât potrivit pct. 1.4 din promisiunea de vânzare-cumpărare, restul de preț se consideră achitat după expirarea termenului stabilit, întreaga sumă de bani regăsindu-se în unul din conturile vânzătorului Ș. G., la data prezentei promisiunea de vânzare-cumpărare este rezolvită de plin drept, având în vedere că încă din luna mai 2014, adică de la comunicarea adresei de către ANAF nu a mai achitat nici o rată datorată, rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare fiind adusă la cunoștința creditoarei DGRFP Timișoara – A.J.F.P. A., prin adresa nr. 5672/21.01.2015.
În drept apelanta invocă disp. art. 186, art. 466 și urm. NCPC, art. 149-150 Cod pr. fiscală.
Prin întâmpinarea depusă intimatul—debitor P. F., solicită respingerea apelului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivare intimatul, după expunerea stării de fapt, arată că numitul Ș. G. nu i-a remis nicio sumă din ratele stabilite prin promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu A. E. T. și A. C., invocând tot felul de motive.
Intimatul mai arată faptul că în data de 3 aprilie 2014, potrivit pct. 5.5. din promisiunea de vânzare-cumpărare, a notificat soții A. solicitându-le acestora ca suma de 150 euro să fie virată într-un alt cont, însă soții A. nu au dat curs acestei notificări.
Intimatul învederează instanței că nu a avut cunoștință despre faptul că soții A. au eliberat apartamentul, apreciind că pentru acest lucru era necesară încheierea la notar a unei rezoluțiuni în ceea ce privește promisiunea de vânzare-cumpărare.
În susținerea cel arătate, intimatul-debitor a depus la dosar, în copie, notificarea comunicată soților A., promisiunea de vânzare cumpărare, solicitând de asemenea a se lua interogator numitului Ș. G. precum și soților A. E. și C..
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul apreciază că este fondat.
Referitor la cererea de repunerea în termenul de exercitare a apelului, tribunalul reține că această cerere a fost soluționată cu ocazia ședinței de judecată din data de 02 iunie 2015, când instanța a admis cererea și a dispus repunerea în termen a apelantei.
Din lucrările dosarului tribunalul reține următoarea stare de fapt:
Între părți a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare la data de 17.12.2010, obiectul acestui contract autentificat fiind promisiunea înstrăinării apartamentului nr.14, situat în A., .-29, ..
Cu ocazia încheierii acestui contract a fost stabilit prețul apartamentului la suma de 63.000 euro, din care 1.000 euro a fost achitată înaintea încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, stabilindu-se și ratele lunare.
Contul bancar în care urma să fie virată suma a fost deschis pe numele vânzătorului Ș. G..
Din actele dosarului de apel, respectiv filele 12 si 13, rezultă că promitenții cumpărători au notificat pe vânzătorul Ș. G. cu intenția de a rezilia promisiunea de vânzare-cumpărare, iar prin procesul verbal de predare primire acest apartament a fost predat vânzătorului fără niciun fel de pretenții materiale sau bănești între vânzător si cumpărător.
Conform adresei de la fila 14 dosar, terții popriți au înaintat în data de 21 ianuarie 2015, către Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. o adresă prin care solicită să fie ridicată măsurile executorii respectiv poprirea.
Față de aceasta stare de fapt tribunalul va avea în vedere faptul că terții popriți conform actelor enumerate mai sus nu au avut vreo datorie față de debitorul P. F..
De asemenea, văzând că raporturile contractuale între Ș. G. și terții popriți A. E. T. si A. C. au fost stinse prin rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare, tribunalul reține că nu sunt îndeplinite condițiile popririi întrucât nu există o creanță a terțului poprit față de debitorul P. F., care să fie certă lichidă și exigibilă pentru a intra în categoria creanțelor urmăribile prin poprirea la care face referire atât art. 149 alin. 1 Cod pr. fiscală cât și art. 452 alin.1 Cod pr. civilă.
Față de aceste considerente tribunalul urmează să admită apelul exercitat de apelanta-terț poprit A. E. T., în contradictoriu cu intimata-creditor Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și intimatul-debitor P. F. împotriva sentinței civile nr. 422/03.11.2014 a Judecătoriei Ineu pronunțată în dosarul nr._, și în consecință va anula hotărârea atacată și rejudecând cauza pe fond: va respinge cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu terțul poprit A. E. T. și debitorul P. F., respingând cererea de menținere a popririi înființată la terțul poprit A. E. T. pentru suma de 319.611 lei.
În baza art. 453 NCPC, văzând că intimata-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. este partea care a pierdut procesual o va obliga pe aceasta să plătească apelantei terț-poprit suma de 992 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelanta-terț poprit A. E. T., în contradictoriu cu intimata-creditor Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și intimatul-debitor P. F. împotriva sentinței civile nr. 422/03.11.2014 a Judecătoriei Ineu pronunțată în dosarul nr._, și în consecință:
- anulează hotărârea atacată și rejudecând cauza pe fond: respinge cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu terțul poprit A. E. T. și debitorul P. F., respingând cererea de menținere a popririi înființată la terțul poprit A. E. T. pentru suma de 319.611 lei.
Obligă intimata-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. să plătească apelantei terț-poprit suma de 992 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
O. S. S. L. L. A. C.
Red.OSS
Tred. A.C.
5 ex/ 23.06.2015
3 .
Se comunică cu:
- apelanta-terț poprit - A. E. T., domiciliată în Ineu, ..76, jud.A.
- intimata- creditoare - Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., .,jud.Ara
- intimatul-debitor - P. F., domiciliat în A., ., nr.7, .
Prima instanță: Judecătoria Ineu - judecător L. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 82/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1060/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
