Obligaţie de a face. Sentința nr. 461/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 461/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 321/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 321
Ședința publică din data de 11 martie 2015
Președinte S. N.
Judecător H. O.
Grefier D. P.
S-a luat în examinare, apelul declarat de apelantul reclamant R. S. în contradictoriu cu intimatul pârât M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4616/14.10.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului reclamant, avocat R. R. F. din Baroul A., reprezentanta intimatului avocat P. A. M. în calitate de curator, lipsind părțile.
Procedura de citare este completă.
Apelul este legal timbrat cu suma de 261,73 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanții apelantului si al intimatului nu mai solicită alte cereri.
Nefiind formulate cereri și apreciind apelul în stare de soluționare, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în fond .
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea apelului, conform întâmpinării depuse și solicită obligarea și la onorar curator în apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 13 ianuarie 2015, constată că prin sentința civilă nr.4616/14.10.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R. S. împotriva pârâtului M. Ș., pentru obligație de a face și pretenții, a fost obligat pârâtul să efectueze formalitățile necesare în vederea radierii din circulație a autoturismului marca Mercedes 300 TD cu nr. de înmatriculare_ în caz contrar radierea, din evidențele Serviciului Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule A. din cadrul Instituției Prefectului, urmând a se face în baza hotărârii și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 12.269 lei reprezentând impozit auto datorat de reclamant și suma de 728,45 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a vândut pârâtului la data de 05.01.2007, autoturismul marca Mercedes tipul 300 TD, înmatriculat cu nr._ . WDB_25, aspect recunoscut de pârât prin întâmpinarea formulată.
Conform art. 24 alin.2 lit. d, din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, radierea unui autoturism de pe numele unei persoane se face și în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra acestuia către altcineva, iar potrivit art. 25 din același act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. (1) - (4).
Având în vedere situația de fapt existentă, faptul că pentru radierea din circulație a autoturismului vândut, este necesar ca pârâtul să efectueze anumite formalități, instanța de fond, în baza art. 1164 și 1516 din noul cod civil (aplicabil conform art. 5 alin. 2 raportat la art. 116 din Legea 71/2011) și a dispozițiilor legale antemenționate a admis primul petit al acțiunii reclamantului, și ca urmare a vânzării autovehiculului, a obligat pârâtul să efectueze formalitățile necesare în vederea radierii din circulație de pe numele reclamantului a autoturismului antemenționat, în caz contrar radierea urmând a se face în baza hotărârii.
În privința celui de al doilea capăt de cerere instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata impozitului aferent autoturismului înstrăinat.
Conform adresei nr._/12.09.2014 emisă de Serviciul Impozite și Taxe a Orașului Pecica, reclamantul figurează că datorează bugetului local, cu titlu de impozite aferente mijlocului de transport amintit mai sus și penalizări în suma totală de 20.638 lei, calculată începând cu anul 2007 inclusiv.
În raport cu unitatea administrativ teritorială această obligație aparține reclamantului, în temeiul art. 261 din Legea 571/2003, care a figurat în continuare ca titular al dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigiu. Vânzarea autoturismului către pârât nu este opozabilă unității administrativ teritoriale sub aspectul debitorului impozitului aferent mijlocului de transport, atâta timp cât reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile legale stabilite în sarcina sa de art. 264 alin. 4 din Legea 571/2003 de a anunța vânzarea autoturismului și de a solicita radierea acestuia de pe rolul său fiscal.
În raporturile dintre reclamant și pârât prin faptul că impozitul aferent mijlocului de transport a fost trecut în sarcina reclamantului, deși această obligație revenea pârâtului conform art. 261 din Legea 571/2003, acesta din urmă a suferit o îmbogățire fără justă cauză, corelativ cu însărăcirea reclamantului, astfel că îi datorează contravaloarea impozitului aferent mijlocului de transport.
Cu toate acestea, față de prevederile art. 2517 raportat la art. 2528 din noul Cod civil, este prescris dreptul reclamantului de a solicita plata impozitului aferent unei perioade mai mare de 3 ani astfel că pârâtul poate fi obligat doar la plata impozitului datorat de reclamant începând cu anul 2011, care conform adresei nr._/12.09.2014 este de 8640 lei la care se adaugă penalități de 3629 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului ca impozitul pe care îl datorează „să fie pus în sarcina pârâtului” instanța de fond a considerat-o ca neîntemeiată. Astfel o asemenea operațiune juridică este posibil a fi realizată fie prin mecanismul preluării de datorie, reglementat de art. 1599-1608 din noul Cod civil, fie pe calea novației prin schimbare de debitor conform art. 1609 alin. 2 din noul Cod civil. În ambele ipoteze este absolut necesar consimțământul creditorului. Or, din niciun înscris depus la dosar nu rezultă că unitatea administrativ teritorială și-ar fi dat acordul ca plata impozitului să fie făcută de către pârât.
Așadar, raportat la considerentele expuse și la dispozițiile legale ante - menționate pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 12.269 lei reprezentând impozit auto datorat de reclamant, iar în baza art. 453 din Cod procedură civilă (2010) a fost obligat pârâtul, conform solicitărilor reclamantului, la plata sumei de 728,45 lei reprezentând taxă de timbru datorată proporțional cu câtimea pretențiilor admise.
Împotriva acestei soluții a formulat apel, reclamantul R. S. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii petitului II al acțiunii introductive, așa cum a fost formulat.
În motivarea cererii de apel, apelantul arată că, hotărârea pronunțată de prima instanța este netemeinică, deoarece aceasta a acordat ceea ce nu s-a solicitat modificând cu de la sine putere petitul II al acțiunii. Așa cum se poate constata din modul de redactare al acțiunii introductive aceasta a fost promovată ca o acțiune "în obligație de a face".
Instanța atât în timpul derulării procesului cât și prin sentința atacată a transformat cu de la sine putere petitul II al acțiunii din obligație de a face în acțiune în pretenții: prima dată obligându-l să cuantifice și să timbreze acest petit și prin sentința obligindu-1 pe pârât să-i achite apelantului o sumă de bani, cerere pe care nu a formulat-o niciodată în fața instanței. Tot datorită acestei greșite transformări a petitului II al acțiunii apelantul a fost pus în situația de a se discuta un termen de prescripție al unei pretinse obligații a pârâtului de plată către el a unei sume de bani pe care el în fapt nici nu a achitat-o încă neavând astfel calitatea de creditor al acestuia. Pârâtul prin curatorul său s-a declarat de acord cu plata sumelor datorate pentru ultimii trei ani, solicitând admiterea în parte în acest sens a petitului II al acțiunii și din nou instanța a modificat cu de la sine putere voința manifestată de către părțile de proces și în loc să-l oblige pe pârât la plata impozitului datorat pe ultimii trei ani și a penalităților aferente, către administrația financiară locală, 1-a obligat la plata către apelant a acestei sume deși nimeni nu a solicitat acest lucru. Prima instanța a făcut o greșită apreciere a normelor de drept incidente în cauză, respectiv a textelor actelor normative învederate instanței. Astfel, s-a reținut faptul că în temeiul prevederilor art. 969, 1294, 1295 din Vechiul Cod Civil, transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului marca MERCEDI S tipul 300 TD, înmatriculat cu nr._ . WDB_25 a operat de la apelant către pârât la data de 05.01.2007. Acest aspect nu a fost contestat de către pârât și a fost reținut ca atare de către instanța de judecată. Din momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului noul proprietar are obligația de a achita taxa (impozitul) aferentă deținerii în proprietate a acelui bun. Această obligație este prevăzută expres în art. 261 din Legea nr. 571/2003 care prevede că, orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel. Deasemenea aceeași obligație este instituită prin art. 264 din același act normativ, text care detaliază momentul nașterii respectiv stingerii obligației de plata a taxei: în cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de persoană de la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit. În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidența fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală. În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), taxa asupra mijloacelor de transport se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane. Al. (4) prevede că orice persoană care dobândește/transferă un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/"sediul punctul de lucru are obligația de a depune o declarație cu privire la mijlocul de transport la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru în termen de 30 de zile inclusiv, de la modificarea survenită. Textele menționate fac vorbire expresă despre nașterea obligație de plată a taxei (impozitului) începând cu data de întâi a lunii următoare în care s-a dobândit dreptul de proprietate de către noul proprietar în speță pârâtul M. Ș. - în acest sens este prevederea expresa a art. 264 alin. (1), care prevede expres momentul încetării existentei obligație de plata a taxei de către vechiul proprietar (reclamantul): taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală. Nici un text de lege nu-l exonerează pe cumpărător (pârâtul M. Ș.) de plata taxei (impozitului) datorate și nici nu condiționează nașterea obligației de plată de anunțarea administrației fiscale despre transmisiunea dreptului de proprietate. În acest sens este prevederea art. art. 264 alin. (3) care acoperă tocmai cazurile în care anunțarea administrației fiscale are loc mai târziu decât termenul de 30 de zile stipulat de către art. 264 alin. (4) - în acest cazuri având loc o recalculare a obligațiilor fiscale ale fostului și noului proprietar al bunului pentru care se datorează taxa. Singura obligație care-i poate fi imputată apelantului că nu și-a îndeplinit-o este faptul că nu s-a conformat prevederilor art. 264 alin. (4) care îl obligă să anunțe perfectarea tranzacției cu pârâtul în termen de 30 de zile de la aceasta.
Apelantul arată că, nu și-a îndeplinit această obligație deoarece după achiziționarea autoturismului pârâtul a plecat imediat și nu a fost în posesia tuturor documentelor cu care trebuia să se prezinte la administrația financiară pentru a anunța vinderea autoturismului, în asemenea cazuri nefiind suficientă doar anunțarea autorității ci și depunerea unei întregi documentații. Este adevărat că nu și-a îndeplinit această obligație, dar legea nu prevede modul de sancționare a lipsei acestui demers și cu atât mai puțin legea nu dispune că în situația neanunțării administrației fiscale apelantul trebuie să achit impozitul, până îl va putea găsi din nou pe cumpărător și a se putea prezenta cu el la administrația fiscală sau până va obține o hotărâre judecătorească. Din contră, legea, așa cum s-a menționat ți prezentat expres mai sus, instituie exclusiv obligația de plată a taxei (impozitului) în sarcina cumpărătorului pârât de la data de întâi a lunii următoare a celei în care a avut loc tranzacția, urmând ca administrația financiară să recalculeze obligațiile de plată a vânzătorului și cumpărătorului raportându-se exclusiv la data perfectării tranzacției.
Deasemenea, apelantul apreciază că în speța de față instanța de judecată a făcut o greșita interpretare a acestor texte și nu numai că l-a ""sancționat"" ilegal pe apelant în domeniul civil pentru neanunțarea administrației fiscale, dar nici măcar nu a constatat existența obligației de plată instituită de lege în sarcina pârâtului, obligându-l în mod greșit pe acesta la plata unor sume către apelant fără ca el să solicite acest lucru.
Astfel, apelantul solicită admiterea apelului în sensul obligării pârâtului la plata impozitului datorat pentru autoturismul achiziționat de la apelant începând cu data de 05.01.2007.
La data de 9 februarie 2015, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței Judecătoriei A. nr.4616/2014 ca temeinică și legală, invocând în drept dispozițiile art.200 C.pr.civilă, art.474 C.pr.civ. și art.2517 Cod Civil.
În motivarea poziției sale intimatul arată, referitor la primul capăt de cerere a acțiunii că, nu s-a opus în sensul obligării sale la îndeplinirea formalităților legale necesare radierii din circulație a autoturismului marca MERCEDES 300TD,înmatriculat cu nr._ . Referitor la al doilea capăt de cerere privind obligarea intimatului la plata impozitului datorat pentru autoturismul în cauză, consideră că acesta este obligat la plata impozitului exclusiv pe ultimii 3 ani, de la data introducerii acțiunii, conform termenului general de prescripție prevăzut de Codul civil.
În acest sens, având în vedere faptul că intimatul nu figurează cu creanțe fiscale datorate, obligația de plată este exclusiv în favoarea apelantului către Administrația Financiara Locala Pecica. Prima instanță corect a recalificat acțiunea dintr-o obligație de a face într-o acțiune în pretenții obligandu-l la acea dată pe reclamant la plata taxelor de timbru aferente cuantumului creanțelor. Deasemenea apelantul, este obligat la plata tuturor restanțelor privind plata impozitului către AFP Pecica, autoturismul aflându-se și la această dată înmatriculat pe numele acestuia, urmând a avea un drept de regresie împotriva intimatului conform prevederilor Codului civil privind recuperarea acestora în termenul general de prescripție.
Analizând apelul prin prisma motivelor scrise și a dispozițiilor art. 479 C.pr.civ. constată că nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărâre a avut în vedere o stare de fapt corectă, susținută de probatoriul administrat.
Motivele indicate de apelant au fost analizate corect încă din faza de judecată la prima instanță, care a stabilit cadrul procesual corect. Nu se pune problema că pârâtul nu trebuia să achite reclamantului apelant suma de bani cu titlu de impozit întrucât în mod firesc acesta cade în sarcina proprietarului autoturismului.
Faptul că între părți există un raport juridic având ca obiect înstrăinarea unui autoturism, aceasta este o operațiune legală care presupune anumite formalități care nu s-au îndeplinit.
Cu siguranță acest transfer de proprietate este valabil, dar nu este opozabil terților decât în condițiile în care mașina ar fi figurat pe numele pârâtului. Ori, din 2007 și până în prezent figurează tot pe numele apelantului care este dator a achita impozitul aferent, indiferent de detentorul mașinii.
Nu are relevanță că reclamantul nu a achitat impozitul, acesta oricum este datorat și acesta nu poate cădea în sarcina pârâtului neproprietar, decât în contextul arătat de prima instanță și evident în condițiile termenului de prescripție.
Statul nu are nici o obligație de a face verificări cu privire la regimul juridic al unui autoturism, câtă vreme acesta are un proprietar, iar faptul că nu s-au făcut demersuri pentru modificarea actelor, în cazul vânzării nu are nicio relevanță, impozitul fiind datorat.
În consecință, nefiind motive pentru schimbarea hotărârii, care este temeinică și legală în baza art.480 c.pr.civ., apelul se va respinge .
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul reclamantului R. S. în contradictoriu cu pârâtul - intimat M. Ș. împotriva sentinței civile 4616/2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 martie 2015 .
Președinte, Judecător,
S. N. H. O.
Grefier,
D. P.
Se comunică:
- apelant - reclamant R. S. – A. . R. R. F. nr. 3 . județul A.
- intimat - pârât M. Ș. prin curator P. A. M. A. . . județul A.
„ afișare la ușa instanței
„ Oradea . .
Red. OH
Thred. DP/ VM
6 ex./4 .
Prima instanță – Judecătoria A. judecător F. V. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Încheierea nr. 7/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
