Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 409/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 409/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 409/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.409
Ședința publică din data de 6 aprilie 2015
Președinte C. C. A.
Judecător R. M.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul M. T. M. în contradictoriu cu intimata Asociația C. Foștilor Urbaniști din . civile nr. 332/28.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului – avocat B. I. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 29.01.2015, în dosarul asociat nr._ /a2 apelantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 262,5 lei, fiindu-i admisă cererea de ajutor public judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantului depune la dosar împuternicire avocațială și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii apelantului, cu cheltuieli de judecată doar în primă instanță, în apel nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 12 decembrie 2014 constată că prin sentința civilă nr. 332 din 28.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. T. M., în contradictoriu cu pârâta Asociația C. Foștilor Urbarialiști din ..
În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1181/5.08.2010 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, s-a constatat că reclamantul M. T. M. este singurul moștenitor acceptant al defunctului M. I. T. decedat la data de 31.07.2009.
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat anularea Declarației aut. sub nr.1413/24.07.2009 la BNP B. E. H. din Ineu, prin care defunctul a arătat că a primit suma de 8000 lei de la pârâta C. Foștilor Urbarialiști din . dreptului pe care l-a deținut în Composesorat, arătând că este de acord să se retragă din Composesorat, conform art.11 din Statutul asociației. În acest sens, reclamantul a susținut că defunctul a fost în eroare cu privire la conținutul actului, întrucât a intenționat să dea respectiva declarație doar cu privire la pășunea Composesoratului, fără a se lua în considerare dreptul cu privire la pădure și stufăriș.
Prima instanță a mai reținut că martorul propus de reclamant, H. N., a arătat că în perioada în care s-au vândut drepturile sale în Composesorat, asupra pășunii, au vândut și alte persoane din . și reclamantul. Martorul a precizat că și el a avut proces în instanță cu privire la acest aspect, dar nu a avut câștig de cauză. Cu toate că martorul nu a arătat că a fost prezent când defunctul a dat declarația, acesta a menționat că nu avea C. în patrimoniu pădure atunci când s-au vândut drepturile martorului în Composesorat, iar, la semnarea actului, martorul a crezut că se renunță la drepturile asupra a 9 ha de pășune, fără să i se explice, la notar, că nu va mai fi membru composesor.
C. Foștilor Urbarialiști din . constituită în temeiul prevederilor OG nr.26/2000, respectiv ale Legii nr.1/2000.
Potrivit dispozițiilor art.26 alin.21 din Legea nr.1/2000 „în cazul în care forma asociativă a fost în devălmășie, fără specificarea cotei-părți pentru fiecare asociat deposedat, suprafața ce se restituie se stabilește în cote-părți egale…”. Așadar, întinderea dreptului reclamantului este dată de rezultatul împărțelii suprafeței de teren retrocedate composesoratului la numărul de membri composesori. Totodată, conform art.28 alin.6 și 7 din Legea nr.1/2000, membrii formelor asociative aflați în devălmășie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote părți unor persoane din afara acestora, iar terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în nici un mod, în întregime sau în parte. În consecință, din interpretarea textelor de lege menționate, rezultă că este posibilă înstrăinarea cotelor-părți către ceilalți membri composesori, cu rămânerea terenului în cadrul formei asociative.
Având în vedere materialul probator administrat, prima instanță nu a putut reține că actul nu ar avea un obiect determinat sau determinabil, întrucât declarația defunctului consemnată „conform art.11 din Statut” este conformă cu dispozițiile art.28 alin.6 și alin.7 din Legea nr.1/2000, ce permit înstrăinarea cotelor părți în interiorul formei asociative.
De asemenea, prima instanță a constatat că reclamantul nu a prezentat nici o probă din care să rezulte că defunctul ar fi fost în eroare la momentul autentificării actului, în condițiile art. 954, art. 953 cod civil din 1864, cât timp în cuprinsul acestuia se menționează expres că se referă la „întregul drept” pe care l-a deținut în Composesorat, și nu doar cu privire la o parte. Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art.61 alin.1 din Legea nr.36/1995, pentru a lua consimțământul părților și după citirea actului, notarul public are obligația de a întreba părțile dacă au înțeles consimțământul acestuia și dacă cele cuprinse în respectivul act exprimă voința lor, iar potrivit încheierii de autentificare rezultă că defunctului i s-a citit actul și a consimțit la autentificarea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul M. T. M. în contradictoriu cu pârâta Asociația C. Foștilor Urbarialiști din ..
Întrucât pârâta, prin reprezentant, a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin.1 Noul Cod proc.civ., acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M. T. M. prin care solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărîrii atacate în sensul admiterii acțiunii sale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelantul arată că hotărîrea primei instanțe este nelegală pentru următoarele aspecte: În motivarea acesteia în mod nclegal se reține: “suma de bani în valoare de 8.000 lei reprezintă contravaloarea întregului drept pe care îl deținea antecesorul său în Composesorat”. Această reținere este total nelegală deoarece antecesorul său nu putea să înstrăineze întregul drept, câtă vreme situația juridică a pădurii nu era clarificată. De asemenea, consideră că în mod nelegal se reține în motivare că „Ulterior semnării și autentificării acelui înscris, antecesorul apelantului a fost radiat din lista membrilor composesori, apreciindu-se că acesta a cedat întreg dreptul său în favoarea composesoratului”.
Instanța a omis să analizeze tabelul cu membrii composesori, întrucît dacă o făcea, observa că tatăl apelantului este înscris și în prezent pe acel tabel la poziția 90. Înscrisul intitulat „ Declarație „ are caracterul unui act unilateral de voință și în cauză nu putea să reprezinte decît o ofertă de a contracta. Oferta de cedare a dreptului, potrivit regulii unanimității, trebuia acceptată de către asociație în urma consultării tuturor membrilor composesori ceea ce în cauză nu s-a făcut. Actul juridic unilateral nu trebuie confundat cu contractul unilateral, care ia naștere prin manifestarea de voință a două părți, dar este unilateral în sensul că numai una din părți iși asumă o obligație (ex. contractul de donație). Actul juridic unilateral nu poate fi niciodată un contract. Actul juridic unilateral poate fi revocat de către cel care l-a dat. Analizînd literar înscrisul „Declarație” se observă că acesta privește o manifestare de voință în sensul retragerii din asociație. Considerentele au fost de ordin personal, vârsta înaintată, neînțelegerea acțiunilor decizionale și teama de a nu suporta unele consecințe negative, au contribuit la alterarea voinței reale. D. urmare la 7 zile după semnarea actului, antecesorul apelantului a și decedat, consimtămîntul său fiind grav viciat. Actul juridic unilateral este supus regulii revocării, excepțiile de la irevocabilitate fiind expres prevăzute (art. 922 Cod civil, art. 701 Cod Civil art. 37 Cod Comercial).
Apelantul consideră că dacă s-ar interpreta în sensul că înscrisul are valoarea unui contract vizând transferul unui drept de proprietate, firesc ar fi fost ca antecesorul reclamantului să fi încetat a fi membru composesor din momentul întocmirii actului. Acest lucru nu s-a întâmplat și potrivit statutului composesoratului din anul 2009, tatăl apelantului figurează ca membru composesor, iar în aceste condiții este neavenită susținerea pârâtei că dreptul deținut de către acesta ar fi fost înstrăinat.
Referitor la afirmația că apelantul ar fi încasat suma de 8.000 lei și acest fapt împiedică orice analiză a valabilității transferului dreptului, apreciază că potrivit dispozițiilor legale privind efectele nulității actului juridic civil, există principiul repunerii în situația anterioară (restitutio in integrum), consecință a principiului retroactivității efectelor nulității. D. urmare, încasarea sumei nu constituie o piedică de analiză a valabilității actului juridic civil. Legea stabilește condițiile de valabilitate ale actului juridic civil.
Așa cum a arătat în acțiune din lipsa cunoștințelor juridice și a vârstei pe care tatăl său a avut-o, la scurt timp după încheierea acelui act decedând, voința acestuia a fost viciată în luarea hotărârii de a încheia actul juridic în forma consemnată. În situația în care i s-ar fi explicat pe un limbaj accesibil natura cedării dreptului și obiectul concret al cedării, cu siguranță că nu ar fi încheiat în această modalitate și nici nu ar fi acceptat valoarea cedării, drept urmare nu a existat consonanță între voința internă și cea declarată. Transferul unui drept real poate avea loc în formele prevăzute de lege specificul convențiilor sinalagmatice fiind prestațiile corelative (predarea bunului sau transferul dreptului și primirea prețului în cazul vînzării cumpărării). Nu rezultă din actul juridic încheiat că acesta a luat naștere prin manifestarea de voință a două părți și prin urmare, oferta și acceptarea nu s-au întâlnit.
Apelantul mai arată că actul juridic a fost încheiat la data de 24.07.2009 iar la momentul încheierii erau în vigoare dispozițiile legii 247/2005. În articolul 2 din lege se arată că terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobîndite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. D. urmare, nerespectarea condiției de formă atrage sancțiunea nulității absolute a actului juridic. Voința juridică unilaterală nu poate constitui izvor de obligații, dreptul român în vigoare la momentul încheierii actului 24.07.2009 considerând că numai contractul poate constitui izvorul obligațiilor, legea aplicabilă fiind dispozițiile Codului civil de la 1864 și nu dispozițiile art. 1324 și urm. din noul Cod Civil.
De asemenea, apelantul arată că actele juridice lovite de nulitate absolută ori relativă sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi (01.11.2011) sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori eficace potrivit dispozițiilor legii noi. Altfel, spus nulitatea este supusă legii în vigoare în momentul încheierii actului.
În înscrisul intitulat declarație s-a menționat de către notar că ar fi cedat întreg dreptul pe care l-a deținut în cadrul composesoratului, însă așa cum a menționat în cuprinsul motivării acțiunii, antecesorul apelantului nu a cedat dreptul cu privire la porțiunea de proprietate constând în pădure și stufăriș. Prin urmare, consideră că nu se poate vorbi de „întreg dreptul” deținut de apelant în cadrul composesoratului din moment ce chiar pârâta recunoaște că dreptul nu există în întregul lui și nici el nu putea să-l cedeze, cât timp nu-l avea la momentul întocmirii actului.
Apelantul arată că, notarul trebuia să menționeze în mod explicit în cuprinsul actului în ce constă dreptul cedat și pentru acest motiv consideră că voința lui a fost viciată, el fiind în eroare cu privire la obiectul transmisiunii.
Formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor, finețelor și altele asemenea sunt reglementate prin Legea 1/2000 cu modificările ulterioare. Textul de lege face trimitere la formele de existență a dreptului de proprietate privată al asociațiilor composesorale, proprietatea comună în devălmășie și proprietatea comună pe cote părți. În speță se va reține că proprietatea comună este în devălmășie. Consecința stării de devălmășie este regula unanimității, potrivit căreia nici unul dintre titulari nu are un drept exclusiv asupra unei părți materiale din lucru și în consecință, pentru orice cedare a dreptului, se impune existența acordului de voință al tuturor coproprietarilor, iar pârâta nu a făcut dovada existenței acordului tuturor membrilor composesori.
Totodată, consideră că prima instanță nu a dat curs dispozițiilor art. 22 Cod procedură civilă privind rolul judecătorului în aflarea adevărului, în mod nelegal susține că ,,apelantul nu a prezentat nici o probă din care să rezulte că defunctul ar fi fost în eroare la momentul semnării actului”.
Pentru motivele arătate, apelantul solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale.
În drept a invocat dispozițiile art. 466, 480 Cod Procedură Civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de apelant, ca netemeinic și nelegal.
În motivare arată că prin sentința apelată a fost respinsă acțiunea apelantului. Articolul 11 din Statut evidențiază în mod expres modalitățile prin care încetează calitatea de membru composesor, una dintre acestea fiind retragerea, consecința fiind transmiterea în mod egal a părții din proprietatea comună, dreptul de proprietate fiind divizat în cote părți egale între membrii formei asociative și nu în devălmășie, în conformitate cu dispozițiile art. 26 al 21 din Legea 1/2000. Republicată, unde se prevede în mod expres faptul că „în cazul în care forma asociativă a fost în devălmășie, fără specificarea cotei-părți pentru fiecare asociat deposedat, suprafața ce se restituie se stabilește în cote-părți egale”.
Intimata menționează că retragerea din cadrul composesoratului a fost aprobată în baza hotărârii Adunării Generale, după cum a reținut și instanța de fond, antecesorul apelantului fiind radiat din tabelul membrilor composesori. Se susține în continuare inexistența unui obiect determinat sau determinabil al actului juridic a cărui anulare s-a solicitat, în condițiile în care din contextul documentului respectiv se evidențiază în mod explicit ceea ce se cesionează, adică drepturile deținute în cadrul composesoratului.
De asemenea, arată că la data de 23 februarie 2009, dată anterioară Declaraței de retragere din Composesorat, statutul formei asociative a fost modificat, ca urmare a finalizării procesului de retrocedare, în sensul evidențierii în mod concret atât a patrimoniului, constând în suprafața de 1050,3017 ha teren agricol, înscris în GF 292 Bocsig, CF 3617 Ineu, CF 2811 Bocsig și CF 2252 Bocsig, cât și a nominalizării celor 113 membrii composesori.
În atare situație apreciază că, în condițiile în care proprietatea comună este stabilită în cote părți egale, după cum prevede Legea 1/2000, pentru vechile forme asociative care au deținut teren în devălmășie, nu poate fi vorba despre un obiect nedeterminat, așa cum a reținut instanța de fond, el fiind în mod cert individualizat și constând în cesiunea tuturor drepturilor și obligațiilor pe care intimata le deține asupra cotei părți, divizată în mod egal între cei 113 membrii evidențiați în statut, din suprafața de 1050,3017 ha.
În ceea ce privește actul juridic unilateral, deși acesta nu a fost definit în vechiul Cod Civil, în teoria juridică se apreciază că actul de dispoziție constând în renunțarea la un drept „în măsura în care prin el însuși și solitar, dă naștere la un raport obligațional” este admis a fi izvor de obligații civile. Atât timp cât prin actul constitutiv nu se prevede vreun aspect formal prin care un membru se poate retrage și cesiona dreptul deținut în cadrul composesoratului, respectiva retragere poate îmbrăca orice formă. În cadrul respectivei asociații, modalitatea de retragere și cesiune a drepturilor composesorilor se substituie actelor constitutive ale acesteia și dispozițiilor legale în materie, respectiv OG 26/2000.
Din motivarea apelului se mai evidențiază două aspecte și anume, că declarația unilaterală se referă la o împrejurare care a avut loc înainte ca aceasta să fi fost emisă, fără a se preciza despre ce împrejurare este vorba în mod concret, precum și faptul că aceasta nu a respectat cerințele “ad validiiatem” cerute de Legea 247/2005. Face încă o dată precizarea că “Declarația” a fost încheiată în formă autentică și se referă la cesiunea a ceea ce în mod expres constituie dreptul asupra asupra unei cote părți din obiectul determinat al formei asociative, așa cum acesta a fost prevăzut la art. 5 din Statut. Dacă nulitatea se întemeiază pe probabilitatea intrării în patrimoniul Composesoratului a altor bunuri, intimata apreciază că acțiunea este prematură, neputând fi anulat un act de cesiune a unui drept concret, pe motivul existenței erorii cu privire la posibilitatea intrării în patrimoniul unei persoane a unui drept viitor, actul de renunțare având efect pentru dreptul deținut în cadrul composesoratului, respectiv asupra cotei indivize pentru suprafața de 1050,3017 ha. Se mai invocă totodată ca și temei de drept al nulității actului, dispozițiile art. 953 și 954 al. 1 Cod Civil privind existența erorii obstacol ca și viciu de consimțământ, fără însă a se menționa în ce constă aceasta și fără a se ține cont de faptul că, în condițiile art. 953 și 954 Cod Civil, eroarea trebuie dovedită atât în ceea ce privește existența falsei reprezentări a realității, cât și în ceea ce privește caracterul determinant al motivului hotărâtor în încheierea actului, mai ales că, fiind vorba despre un înscris autentic, acesta se bucură de o prezumție de autenticitate și validitate ce operează atât erga omnes cât și inter partes, situație în care cele reflectate în context constitiuie o “dovadă completă” atât asupra obiectului, conținutului cât și asupra voinței liber exprimate, până la înscrierea acestuia în fals.
Concluzionând, intimata apreciază drept nelegal și netemeinic apelul formulat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-208 Cod Procedură Civilă, precum și pe dispozițiile legale antemenționate în vigoare la data încheierii actului de cesiune.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri.
La data de 16.02.2015 apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care reiterează susținerile din apel.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri.
Analizând apelul de față prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, tribunalul reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că declarația dată de către apelantul-reclamant în fața notarului public, în care se consemnează faptul că acesta se retrage din cadrul Asociației Composesoratului Foștilor Urbarialiști din . în schimbul sumei de 8000 lei și-a cedat dreptul deținut către pârâta-intimată are caracteristicile unui act juridic unilateral, căruia, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 948 pct. 3 din Vechiul Cod civil de la 1865, având în vedere data întocmirii acestuia, 24 iulie 2009, raportat la dispozițiile art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului cod civil din 2009. Dispozițiile art.948 pct. 3 din Codul civil de la 1865 impun actului juridic unilateral, ad validitatem, existența unui obiect determinat ori determinabil.
Din actele constitutive ale asociației rezultă că dreptul de proprietate asupra terenurilor îmbracă forma coproprietății în devălmășie iar ceea ce caracterizează această modalitate a dreptului de proprietate este faptul că titularii săi, nu au determinată o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra bunului nefracționat în materialitatea sa, astfel că niciunul dintre codevălmași nu are posibilitatea să înstrăineze dreptul său.
În consecință, obiectul actului juridic unilateral nu este determinat, iar declarația unilaterală nu poate produce nici un efect juridic, fiind lovită de nulitate absolută.
Tribunalul nu poate avea în vedere, aidoma primei instanțe, dispozițiile art. 26 alin. 21 din Legea nr. 1/2000, acestea nefiind incidente în cauză și nefiind în măsură să schimbe natura obiectului înscrisului intitulat „Declarație”. Aceasta întrucât, așa cum s-a reținut în expozeul de mai sus, potrivit actelor constitutive ale asociației, dreptul de proprietate este devălmaș.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod procedură civilă apelul va fi admis, va fi schimbată în tot sentința atacată și în consecință, se va constata nulitatea absolută a înscrisului intitulat „Declarație” autentificată sub nr. 1413/24.07.2009 a BNP B. E. H..
Tribunalul mai reține că, prin acțiunea introductivă reclamantul-apelant a solicitat și repunerea părților în situația anterioară încheierii înscrisului „declarație”. În acest sens, tribunalul va avea în vedere că unul dintre principiile ce guvernează efectele nulității actului juridic, este principiul restitutio in integrum, mai precis regula de drept potrivit căreia, tot ce s-a executat în baza unui act anulat, trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat. Din aceste motive, tribunalul va admite cererea formulată de apelantul-reclamant și va dispune repunerea părților în situația anterioară.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată către apelant întrucât acesta nu a dovedit efectuarea lor.
În schimb, potrivit art.18 teza a II-a din O.U.G. 51/2008 actualizată, privind ajutorul public judiciar, intimata, pentru faptul că a căzut în pretenții, prin admiterea apelului și pentru faptul că apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar atât în faza judecății în primă instanță cât și în faza judecății apelului, va fi obligată să plătească către stat următoarele sume, avansate de acesta apelantului-reclamant cu titlu de ajutor public judiciar:
- 505 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în fața primei instanțe;
- 262,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelantul M. T. M. CNP_ cu domiciliul în Bocsig, nr.390, jud. A., în contradictoriu cu intimata Asociația C. Foștilor Urbaniști din . în Bocsig nr. 10, jud. A., împotriva sentinței civile nr. 332/28.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ineu.
Schimbă în tot sentința și în consecință, admite acțiunea, respectiv constată nulitatea absolută a înscrisului intitulat „declarație” autentificat sub nr. 1413/24.07.2009 de BNP B. E. H..
Dispune repunerea părților în situația anterioară.
Fără cheltuieli de judecată.
Obligă intimata-pârâtă să plătească către stat următoarele sume, avansate de acesta apelantului-reclamant cu titlu de ajutor public judiciar:
- 505 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în fața primei instanțe;
- 262,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
C. C. A. R. M.
Grefier,
L. K.
Red.CCA/Thred.LK
Data:14.04. 2015
4ex./2com./
Se comunică cu:
apelantul M. T. M. cu domiciliul în Bocsig, nr.390, jud. A.
intimata Asociația C. Foștilor Urbaniști din . în Bocsig nr. 10, jud. A.
Prima instanță – Judecătoria Ineu - Judecător - P. I.-A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 429/2015. Tribunalul ARAD | Validare poprire. Decizia nr. 413/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
