Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 29-10-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 1229/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1229
Ședința publică din data de 29 octombrie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-au luat în examinare apelul declarat de reclamanta I. V.-A., în contradictoriu cu pârâtul I. C. S., împotriva sentinței civile nr. 4062/26.08.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei – avocat O. Cramen din Baroul și intimatul asistat de avocat I. A. din Baroul A., absentă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că apelul este declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul intimatului depune la dosar note de ședință, extras de pe portalul Tribunalului A. privind soluția pronunțată în dosarul nr._ și dovada cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta apelantei arată că cererea de apel a rămas fără obiect.
Nefiind formulate alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca fiind rămas fără obiect, cu cheltuieli de judecată conform dovezii depuse la dosar.
Reprezentanta apelantei solicită instanței să cenzureze onorariul avocațial întrucât nu s-au administrat probe în prezenta cauză și prezintă instanței spre vedere fotografii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 08.09.2015, constată că prin sentința civilă nr. 4062 din 26.08.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei A., s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta I. V. A., în contradictoriu cu pârâtul I. C. S., având ca obiect stabilire locuință minor.
Reclamanta a fost obligată la plata sumei 1.500 lei către pârât cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Părțile au avut o relație de căsătorie din care s-a născut minora I. V. A. născută la data de 22.07.2010 în localitatea Szeged Ungaria.
Prin sentința civilă nr. 6283/23.12.2014 pronunțată de Judecătoria A., căsătoria părților a fost desfăcută din culpa comună a celor doi soți, locuința minorei fiind stabilită la tată, pârâtul din prezenta cauză. În prezent, ca urmare a exercitării căii de atac, dosarul de fond înregistrat sub nr._ se află pe rolul Tribunalului A., având termen de judecată data de 01.09.2015. Între părți a mai existat o cerere de ordonanță președințială, înregistrată sub nr._, prin care s-a dispus ca locuința minorei, în mod provizoriu, să fie stabilită la domiciliul pârâtului, până la soluționarea în mod definitiv a Dosarului nr._ . Totodată a fost obligat pârâtul la a-și da consimțământul pentru eliberarea unui pașaport individual pentru minoră, în caz contrar hotărârea urmând a ține loc de consimțământ al pârâtului în acest sens, hotărârea rămânând definitivă prin respingerea apelului.
Ulterior prin sentința civilă nr. 4710 din 17.10.2014 a Judecătoriei A. și Decizia civilă nr. 1103/A/11.12.2014, pe calea ordonanței președințiale s-a reglementat dreptul minorei de a avea legături personale cu reclamanta.
Potrivit art. 1002 alin 3 Cod procedură civilă, hotărârea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanță președințială, astfel că sentința 6283/23.12.2014 pronunțată în dosarul de fond_ a Judecătoriei A. a stabilit locuința minorei I. A. la tată, pârâtul din prezenta cauză. Astfel, deși atacată cu apel, hotărârea antemenționată are putere relativă de lucru judecat, fiind soluționată o problemă de fapt și de drept, privitoare la fondul cauzei, respectiv la condițiile morale și materiale pe care părțile le pot oferi minorei, aceasta neputând fi răsturnată decât în cadrul aceluiași proces pe calea apelului și nu prin formularea unei acțiuni civile separate.
În plus, toate aspectele invocate în prezenta cerere au fost deja reiterate, în fața instanței de apel, aceasta urmând a se pronunța asupra acestora.
Pe de altă parte, hotărârea primei instanțe pronunțată pe fondul cauzei, prin care s-a statuat asupra locuinței minorei este potrivit art. 448 Cod procedură civilă executorie de drept, fiind analizat însuși fondul dreptului și nu doar aparența lui, cum se solicită în prezenta cauză, astfel că instanța nu a putut reveni printr-o nouă soluție vremelnică și să înfrângă caracterul executoriu al hotărârii antemenționate.
În ceea ce privește aspectele de fapt, invocate de reclamanta, instanța nu a putut trece fără să observe că reclamanta, în urma incidentului nefericit din data de 17.04.2014, a scos din context ceea ce pârâtul i-a comunicat și a proferat acuzații răutăcioase și neîntemeiate la adresa pârâtului, acuzându-l că „a rupt mâna minorei” și că a acționat superficial și cinic, în condițiile în care acesta a dus fetița la medic și a reprodus cuvintele medicului care a analizat situația minorei, iar incidentul se putea întâmpla oricui, nefiind premeditat de pârât.
Potrivit declarației martorului S. V., reclamanta a remarcat existența borsetei cu medicamente încă din anul 2013 la domiciliul pârâtului, astfel că acest aspect nu a apărut recent. În plus, din fotografiile depuse se observă că borseta în care se află medicamentele era închisă, apoi întredeschisă, iar apoi în altele medicamentele au fost răsfirate, ceea ce denotă faptul că acest lucru nu a existat de la început ci s-a întâmplat ca urmare a faptului că reclamanta a dorit să arate ce medicamente conține borseta.
În contextul în care, din întregul material probator nu s-a putut reține că minora nu ar fi hrănită sau îngrijită corespunzător, fotografiile ce prezintă o cutie de pizza pe pultul bucătăriei pârâtului sau cele reprezentând frigiderul acestuia nu sunt relevante, fiind de notorietate că conținutul acestuia (frigiderului) diferă de la o zi la alta, iar hrana caldă, se face din ingrediente care nu sunt preparate și care de obicei se găsesc în frigider. Astfel, că masa de cină, pe care pârâtul o prepară seara, poate avea loc doar cu acea ocazie, în cantitate mică doar pentru el și minoră sau doar pentru fetiță, nefiind necesar ca în frigider să se găsească „oale” cu mâncare, pentru a dovedi, modul în care minora este hrănită, cunoscând-se că minora mănâncă masa de prânz la grădiniță.
Astfel, față de cele de mai sus, față de împrejurarea că fondul cauzei a fost deja soluționat de o instanță de fond, iar aspectele noi apărute, care au fost analizate doar sumar de prezenta instanță, au fost analizate de instanța de fond, în fața căreia s-a exercitat calea de atac a apelului, instanța în baza art. 1002 alin 3 Cod procedură civilă, raportat la art. 448 Cod procedură civilă, a constatat că nu sunt întrunite condițiile cerute în dispozițiile art. 996 Cod. proc. civ. pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale situație în care a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă.
Cu privire la cheltuielile de judecată, față de faptul că pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată, instanța în baza art.451 Cod procedură civilă a obligat reclamanta la plata sumei de 1500 către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta I. V. A..
Prin motivele apelului apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială.
Se arată că instanța de fond a respins acțiunea motivând că potrivit declarațiilor martorilor propuși de pârât și audiați în fața instanței, minora se îngrijește singură și este fericită cu pârâtul atunci când uneori servește masa în vizită la martorii audiați, că medicamentele periculoase găsite în casa pârâtului au fost deranjate în cutie și că . suferită din cauza lipsei de supraveghere a minorei a fost un incident minor.
Apelanta mai arată că a adus în fața instanței probe de netăgăduit din care rezultă că situația copilului este contrară intereselor acestuia și impune schimbarea locuinței minorului.
În opinia apelantei, faptul că în timp ce minora se afla în custodia pârâtului, însă acesta a lipsit din preajma minorei, aceasta a suferit un accident ce putea fi evitat dacă tatăl o supraveghea pe minoră, iar urmare acestui accident copilul și-a fracturat brațul; declarațiile tatălui și a martorei B. sunt contrazise de însăși susținerea minorei care a arătat că tatăl său a fost plecat la o întâlnire cu o altă persoană.
Referitor la susținerea că accidentul suferit de minoră nu putea fi înlăturat, în opinia apelantei este nu numai nefundamentată, ci chiar iresponsabilă și că ceea ce i se impută tatălui este nu . suferită de copil, ci lipsa de supraveghere care a dus la producerea accidentului, urmarea fiind fracturarea brațului.
În ceea ce privește prezența medicamentelor la îndemâna copilului, apelanta arată că dacă inițial tatăl a contestat apartenența cutiei cu inscripția Jacobs, abia după ce aceasta a fost recunoscută de martora V., poziția pârâtului s-a schimbat, recunoscând doar o parte din conținut.
Privitor la lipsa alimentelor gătite din frigiderul casei unde se află locuința minorei, se arată că nimeni nu a invocat motivarea instanței, astfel că instanța a purces la un exces în momentul în care fără a primi de la pârât o asemenea explicație „mâncarea gătită pentru o singură zi” a oferit motivarea respectivă.
Apelanta apreciază că soluția instanței este total ilegală și din perspectiva coroborării sale cu ordonanța președințială din dosarul nr._/55/2015 înregistrat la data de 25.08.2015 la același magistrat, însă soluționat în termen de 48 de ore, spre deosebire de prezenta cauză, soluționată în 3 luni. Pe cale de similitudine sentința pronunțată în dosarul nr._/55/2015 nu a fost comunicată părții nici după punerea în executare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul I. C.-S. a solicitat respingerea apelului declarat în cauză cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul arată că apelul declarat în cauză reia în genere poziția exprimată în cererea introductivă. Învederează că înțelege să conteste alegațiile apelantei, orice achiesare neputând fi dedusă din interpretări implicite ale poziției intimatului sau omisiunea de a răspunde vreuneia dintre afirmațiile vădit tendențioase, neverosimile dar totodată și mincinoase ale apelantei.
Se răspunde în sinteză argumentelor majore expuse în cererea introductivă (reluate prin prisma argumentației din apel), astfel că, raportat la principalele argumente ale apelantei învederează următoarele:
Sub un prim aspect s-a evocat împrejurarea că în cauza pendinte (în care se verifică doar aparența dreptului raportat la natura cererii) nu se poate invalida raționamentul instanței de fond (dosar_ ) în care s-a analizat fondul drepturilor litigioase, hotărârea de primă instanță din dosar_ având autoritate relativă de lucru judecat. Totodată a invocat neîntrunirea cerințelor prescrise de art. 997 NCPC;
Cu privire la teza „înfometării” minorei, aceasta nu are niciun temei în realitate. Chiar și pe durata căsătoriei cu apelanta, intimatul se îngrijea adeseori de acest aspect (fapt recunoscut și de apelantă la aceea vreme), după cum se ocupă și în prezent, lucru confirmat de probele administrate în cauză;
În ceea ce privește împrejurarea că intimatul ar lăsa medicamente de risc la îndemâna minorei, susținerea a fost așijderea infirmată de probatoriul administrat în cauza;
Nu în ultimul rând, teza potrivit căreia intimatul ar fi lăsat copilul în parc „de capul său” (exprimarea nefericită neaparținându-i intimatului) a fost așijderea infirmată de probatoriul administrat, apelanta încercând să speculeze pe seama unui accident nefericit al copilei, dând dovadă o dată în plus de lipsă de orice scrupule.
De altfel, prima instanță, a avut posibilitatea să constate în mod nemijlocit (din probele administrate) de lipsa vădită de temeinicie a tuturor acuzelor aduse de reclamanta-apelantă pârâtului-intimat, soluția fiind pe deplin temeinică și legală.
La primul termen de judecată din apel (15 octombrie 2015) părțile au solicitat amânarea judecății după data de 20.10.2015, când Tribunalul A. urmează să pronunțe soluția definitivă în dosarul de divorț nr._ .
Constatând că prezenta cerere de ordonanță președințială a fost promovată la data de 25 iunie 2015, când dosarul de divorț al părților se găsea în apel cu termen de judecată la 1 septembrie 2015,
Văzând că efectele cererii de ordonanță președințială urmau a se produce până la data rămânerii definitive a soluției în dosarul de divorț și întrucât la data de 20.10.2015 Tribunalul A. a pronunțat decizia civilă nr. 1174 în dosarul de divorț al părților, astfel că prezentul apel a rămas fără obiect,
Apreciind că, în raport cu complexitatea concretă a apelului și activitatea desfășurată de avocatul intimatului în apel (redactare întâmpinare, reprezentare la două termen de judecată), acordarea integrală a onorariului solicitat de 1.000 lei ar însemna confirmarea pe cale judiciară a posibilității exercitării dreptului la apărare peste limitele normale ale exercițiului acestui drept,
În temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca rămas fără obiect apelul declarat de reclamanta I. V.-A. împotriva sentinței civile nr. 4062 din 26.08.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, iar în temeiul art. 453 alin. 1, 451 alin. 2 Cod procedură civilă, va obliga apelanta să plătească intimatului I. C.-S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca rămas fără obiect apelul declarat de reclamanta I. V.-A. împotriva sentinței civile nr. 4062 din 26.08.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Obligă apelanta să plătească intimatului I. C.-S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red.SCS
Thred.MI
Ex.4/03.11.2015
2 . comunică cu:
apelanta - reclamantă I. V. A. - Timișoara, .. 11-13, ., Jud. T.
intimatul-pârât I. C. S. - A., .. Hosszu, I., Gera, P., nr. 18, .
Prima instanță: Judecătoria A., judecător N. P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Contestatie la executare. Sentința nr. 1666/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
